Sorin Sabou

Sacrificiul credinței

Thu, 4 Mar 2010 16:40:01 -0600

Există situații când oamenii rămân în istorie nu cu numele, ci cu fapta. Așa stau lucrurile cu femeia, a cărui nume nu ni se dă, din Marcu 14, în ziua de miercuri din săptămâna patimilor. Acest personaj secundar, ca și leprosul, prietenii slăbănogului, Iair, femeia siro-feniciană, Bartimeu, văduva săracă, ne învață adevăruri vrednice de urmat în ce privește ucenicia.
Fapta acestei femei este relatată în contextul și prin contrast cu uneltirile marilor preoți, cărturarilor și a lui Iuda. La sărbătoarea în care poporul celebrează răscumpărarea din robia egipteană, conducătorii poporului uneltesc să omoare pe răscumpărătorul trimis lor de Dumnezeu; iar unul dintre cei doisprezece este orbit cu treizeci de arginți și este gata să-l vândă pe Isus. În contrast cu aceștia o avem pe această femeie care face ceva frumos pentru Isus. Nu ni se spune vreun cuvânt de-al ei pentru care a făcut acea faptă, dar avem explicația dată de Isus la ceea ce a făcut ea: un lucru frumos care l-a pregătit pentru îngropare. Caracterul incredibil al faptei ei este dat de valoarea mirului folosit pentru a-l unge pe Isus: 300 de dinari. Un dinar era plata pe zi pentru munca unui om. Ceea ce avem aici este plata pentru aproape un an de zile. Nu este de mirare faptul că cei prezenți au fost indignați de fapta ei. Generozitatea ei este extravagantă. Ca să captezi forța exemplului faptei ei vezi care este salarul tău anual și întreabă-te dacă ai fi gata să faci ceva frumos pentru Isus cu toată acea sumă dintr-o dată?!
Când Iuda îl vinde pentru 30 de arginți ea cheltuie 300 de dinari din dragoste pentru el ungându-l cu unul dintre cele mai scumpe parfumuri: nard curat. Exemplul acestei femei este paralel cu cel a văduvei sărace care din devotament pentru Dumnezeu este gata să dea tot ce are: doi bănuți.
Credința și dragostea față de Isus se văd în sacrificiul pe care suntem gata să-l facem pentru el.

Cercetare constanta, respingere crescanda

Fri, 22 Jan 2010 09:07:29 -0600

Acesta este mesajul pildei vierilor. În toată istoria poporului lui Dumnezeu El și-a trimis robii și la urmă Fiul pentru a-și lua partea lui de rod din via lui. Chemarea unui popor care să fie al lui este asemănată cu sădirea unei vii. Slujirea în acest popor este asemănată cu munca în via unui stăpân. Respectul și ascultarea de El se vede cel mai clar la vremea roadelor. În situația din veacul întâi munca de arendaș era grea și câștigul era puțin, dar aceasta nu scuză nesocotirea, respingerea și uciderea.
Această pildă este spusă conducătorilor poporului de la Templu pentru a înțelege istoria mântuirii în sensul asumării responsabilității pentru primirea sau respingerea robilor lui Domnului care sunt trimiși de Dumnezeu. Când arendașul se poartă ca un stâpân via i se ia și el este nimicit. Ascultarea se vede la vremea roadelor.

Relationarea la puterea politica

Tue, 19 Jan 2010 09:56:49 -0600

Relația cu puterea politică

Textul din Noul Testament care abordează direct acest subiect este Romani 13.1-7. Acest text trebuie așezat între celelalte texte din Biblie care ating aceeași tematică pentru a avea o înțelegere cât mai bună a relației dintre creștinism și instituțiile politice ale statului.

Romani 13 presupune un stat cât de cât tolerant față de bisericile din Roma. În contextul abuzurilor de la adunarea taxelor (abuzuri menționate de Tacit, Anale 13.50-51) cetățenii romani cer lui Nero la anul 57 AD să intervină în oprirea acestor jafuri. Nero caută diferite soluții pentru împiedicarea acestor abuzuri (primii ani ai domniei lui Nero au fost ani buni). Ce atitudine trebuie să abiă biserica în această situație? Cum trebuie să se relaționeze biserica la instituțiile statului? Răspunsul dat de apostolul Pavel are trei părți: a) oricine trebuie să fie supus stăpânirilor cele mai înalte, b) trebuie să fiți supuși nu numai din cauza pedepsei, ci și din cauza conșțiinței, și c) dați tuturor ce sunteți datori să dați.
Apostolul Pavel așează în acest fel elementele esențiale ale relaționării la instituțiile statului în situația în care acesta este cât de cât tolerant și neutru față de biserică. Punctul de pornire al argumentului său este dat de suveranitatea lui Dumnezeu peste tot ce se întâmplă în istorie. Orice stăpânire este lăsată de Dumnezeu. Rolul acestor stăpâniri este de a impunea dreptatea și ordinea. Creștinii trebuie să fie preocupați de facerea binelui și astfel vor avea laudă din partea stăpânirii. Respectul și ascultarea față de autoritățile statului sunt sincere, și se bazează și pe îndemnul conștiinței. Ei trebuie să practice plata impozitelor și taxelor de vamă. Acestea sunt adevărate atâta vreme cât statul este cât de cât bun și tolerant. Când statul începe să persecute biserica atitudinea acesteia se schimbă. Termenii acestei schimbări sunt dați de cuvintele apostolilor Petru și Ioan în Fapte 5.29: trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Aceasta în contextul în care Sinedriul caută să le interzică să nu mai predice despre Isus. În Romani 13 puterea Romei este văzută în termeni relativ pozitivi și de aceea avem descrisă relaționarea la instituțiile ei în termenii respectului și ascultării, dar tot Roma este descrisă și în Apocalipsa 13. Acolo Roma și instituțiile ei sunt descrise negativ pentru că luptă împotriva bisericii. Când stăpânirea hulește și cere închinare biserica nu trebuie să asculte! Aceasta indiferent de cât de puternică este această stăpânire și cât de agresivă este. Tot ca un exemplu negativ, apostolul Pavel le cere celor din Corint să nu meargă la tribunalele din cetate pentru soluționarea conflictelor legale dintre frați (1 Cor. 6.1-11). Când judecătorii sunt nelegiuiți sfinții nu trebuie să apeleze la verdictul lor. Aceasta în situația în care Pavel însuși a fost în situația de a face apel la judecata Cezarului pentru soluționarea conflictului său cu conducătorii iudeilor. El a cerut acest lucru pentru că Sinedriul era sub influența puternică a celor care erau împotriva bisericii și el s-a folosit de dreptul său de cetățean roman pentru a face apel la o autoritate mai înaltă pentru soluționarea cazului său.

Alte exemple de relaționare la instituțiile statului sunt în cartea profetului Daniel. Atâta timp cât autoritățile nu cer închinare și nu interferează cu elementele fundamentale ale identității celor din poporulu lui Dumnezeu aceștia ascultă și se supun poruncilor împăratului Babilonului, dar atunci când acesta cere închinare Hanania, Mișael și Azaria nu se închină înaintea chipului ridicat de Nebucadnețar și sunt aruncați în cuptorul de foc, și la fel Daniel refuză să se roage împăratului și este aruncat în groapa cu lei.

Tot ca exemplu pozitiv de relaționare la puterea politică este dat de scrisoarea profetului Ieremia către cei din exilul babilonian (Ier. 29): zidiți case, sădiți grădini, luați-vă neveste, urmăriți binele cetății, și rugăți-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!

Câtă vreme statul este relativ neutru și tolerant cu poporul lui Dumnezeu acesta trebuie să-l asculte, dar atunci când statul cere lucruri care contravin elementelor fundamentale ale identității poporului lui Dumnezeu atunci acesta nu se supune puterilor statului. Păcatul este limita ascultării din partea poporului lui Dumnezeu.

Iesire din criza

Sat, 16 Jan 2010 23:46:51 -0600

Necazurile din viață au două cauze: împrejurări externe (dușmani, dezastre, situații rele) și nelegiuiri personale din trecut. Deși cele din urmă, dacă sunt mărturisite sunt iertate de Dumnezeu, au consecințe pe termen lung și pot provoca greutăți ulterioare. Cele dintâi au greutate mai mare în situații de pericol. Ce atitudine trebuie să ai? Psalmul 40 oferă un răspuns detaliat la astfel de situații. Cel în criză este conducătorul poporului, regele.

În astfel de situații el se bazează pe felul în care Dumnezeu și-a dovedit în trecut îndurarea/dreptatea și credincioșia. În situații de criză militară nimicitoare (groapa pieririi, fundul mocirlei) Dumnezeu l-a izbăvit și l-a așezat pe stâncă. În urma unor astfel de izbăviri el a celebrat împreună cu tot poporul victoria dată de Dumnezeu. Acestea sunt evenimente care așează gândirea și atitudinea poporului pe o anumită direcție: ca urmare a legământului lui Dumnezeu cu poporul său acesta intervine și îl scapă din necaz. Se merge până acolo încât se înțelege fericirea în termenii încrederii în Domnul și evitării urmării celor mândri și mincinoși. Izbăvirea lui Dumnezeu vine pentru că regele poporului și-a văzut locul în cadrul planului lui Dumnezeu. El este un om care a trăit ceea ce scrie în lege despre el (Deut. 17.14-20). El este un om care a ascultat de Dumnezeu nu doar la suprafață (aducând jertfe), ci și înlăuntru (legea este în adâncul inimii sale). El este un om care nu a ascuns îndurarea Domnului, nici bunătatea și credincioșia sa, ci le-a proclamat în adunarea cea mare a poporului lui Dumnezeu. Regele trebuie să fie un herald al lucrărilor lui Dumnezeu în viața poporului său. Acestea sunt componentele constante ale relației de legământ cu Dumnezeu și poporul său al cărui reprezentant este regele. În criză regele conduce poporul în a-și aduce aminte de toate aceste minuni ale lui Dumnezeu.

Apoi în prezent, ca în orice perioadă de criză, regele se confruntă cu tensiunea dintre prezența dușmanilor care vor să-l nimicească, și cunoștința că aceștia vor fi distruși. În final încrederea că Dumnezeu îl va izbăvi din nou are câștig de cauză. Cei care-l caută pe Dumnezeu și care iubesc mântuirea sa celebrează victoria pe care le-o dă Dumnezeu.

În acest fel ciclul criză - rugăciune - izbăvire continuă, iar atitudinea care trebuie să persiste este cea a smereniei: eu sunt sărac și lipsit, dar Domnul se gândește la mine.

Fapte simbolice

Thu, 14 Jan 2010 16:01:09 -0600

Blestemarea smochinului și curățarea Templului sunt astfel de fapte. Ele se înscriu în șirul altor fapte simbolice găsite în Biblie: Isaia umblând dezbrăcat și desculț timp de trei ani (Isaia 20.2-4), Ieremia care ascunde bucata de pânză de lână lângă Eufrat până aceasta putrezește (Ier. 13.1-11), Ieremia care sparge vasul de lut (Ier. 19.1-13). Acestea sunt fapte care vorbesc fără cuvinte.
În cazul smochinului Isus a căutat să mănânce smochine și nu a găsit. Deși nu era vremea smochinelor, ideea nu este în primul rând una agricolă, ci una escatologică, a judecății. Deși smochinul era verde era fără rod. În situația lipsei rodului Isus pronunță verdictul și smochinul se usucă.
Ideea este similară în cazul Templului. În contextul rivalității dintre Marele Preot și Sinedriu, pe care îl alungă, Isus vine și pronunță din nou condamnare. Sindedriul, fiind alungat în acel an pe Muntele Măslinilor unde aveau control „fiii lui Hanan“, este suspectat de către Marele Preot că l-ar susține pe Isus în acțiunea sa de alungare a celor care vindeau și cumpărau în Templu. Aceștia au avut acces în Curtea Neamurilor din Templu datorită acțiunii de răzbunare a lui Caiafa care caută să contracareze cele patru piețe de pe Muntele Măslinilor, unde Marele Preot nu avea autoritate. Dacă cifrele pe care ni le spune Josefus sunt corecte, în anul 66 AD, de Paști, s-au adus ca jertfă 255600 de miei. Se vede cu ușurință miza financiară uriașă care era în joc. De aceea Marele Preot și susținătorii acestuia, cărturarii, îl întreabă pe Isus când acesta alungă din Curtea Neamurilor pe cei ce vindeau și cumpărau: „Cu ce putere faci tu aceste lucruri? Cine ți-a dat puterea aceasta să le faci?“ Caiafa și cărturarii pun aceste întrebări fiind suspicioși. Ei nu văd în acțiunea lui Isus condamnarea lui Dumnezeu. Nu avem o restaurare a Templului, ci anunțarea unei condamnări. Când Casa lui Dumnezeu este transformată dintr-o casă de rugăciune într-o peșteră de tâlhari urmează să fie înlocuită. Templul din Ierusalim va fi înlocuit de către Isus cu un templu care nu e făcut de mâini: biserica.

Cuvantul (4)

Sat, 26 Dec 2009 19:47:01 -0600

Ioan 1.14-18
Intrarea Logosului între oameni este descrisă în termenii unei schimbări de stare majoră: asumarea trupului/cărnii. Existența în trup este noul mod de a fi al Logosului. Această schimbare de condiție este extraordinară. Viața în trup este descrisă ca o ridicare/întindere/așezare a unui cort în vecinătate. Avem o descriere similară în 2 Cor. 5 despre starea noastră („când se desface casa cortului nostru pământesc“). Această vedere a situației face trimitere într-o varietate de direcții. Pe de o parte se are în vedere caracterul de călător nomad care își așează cortul din loc în loc, iar pe de altă pare este un ecou al așezării Cortului întâlnirii după ieșirea din Egipt. În acel loc au putut vedea israeliții slava lui Dumnezeu coborându-se. Astfel, 1.14 este un text cu nuanță polemică întrucât arată o schimbare de tabernacol: cortul în care vedem slava divină este Cuvântul întrupat. El este unic. Termenul monogenes subliniază acest fapt; din partea Tatălui el este singur de acest fel. Același lucru se va arăta în 3.16: „... a dat pe singurul său Fiu“.
Locuirea lui printre noi a fost plină de har și de adevăr. Tematica harului nu este dezvoltată dincolo de Prologul Evangheliei. De aceea, dincolo de aspectul abundenței harului și al contrastului cu Legea dată prin Moise nu putem avansa prea mult în înțelegerea elementelor specifice ale acestuia în această Evanghelie. În schimb tema adevărului este o temă dezvoltată pe larg și care rămâne cu un orizont deschis în urma întrebării retorice pusă de Pilat în 18.38: „Ce este adevărul?“ Martorii oculari au văzut despre adevăr în viața Cuvântului întrupat următoarea învățătură: omul care trăiește după adevăr va veni la lumină, adevărații închinători sunt doar aceia care se închină Tatălui în Duh și în adevăr, adevărul odată cunoscut aduce eliberare, Fiul lui Dumnezeu este adevărul, lucrarea lui o continuă Duhul adevărului, iar sfințenia ucenicilor este posibilă prin adevăr. Venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu a fost pentru a depune mărturie cu privire la adevăr.
Prologul ajunge la final dezvoltându-se o temă enunțată la început: cea a comuniunii. Datorită unei comuniuni unice Fiul poate să-l facă de cunoscut pe Tatăl. Acest fapt este prezentat prin contrast cu revelația primită de Moise: Legea. Prin cel care este la sânul Tatălui ne-au venit harul și adevărul. Descrirea Logosului întrupat este prezentată diferit de manuscrisele existente. Cel mai probabil citarea bună este cea potrivit căruia Logosul este prezentat ca fiind „Singurul Dumnezeu“. Astfel, sunt împletite din nou, ca la începutul Prologului, temele comuniunii și divinității pe baza cărora se subiliniază calitatea revelației.

Cuvantul (3)

Wed, 23 Dec 2009 11:55:07 -0600

Ioan 1:9-13
La venirea sa în lume Logosul este văzut ca lumina cea adevărată. Datorită acestui lucru au loc delimitări. Pentru că oamenii iubesc mai mult întunericul decât lumina nu vin la lumină ca să nu li se arate faptele care sunt rele, dar vor fi unii care îl vor accepta așa cum a fost el prezentat până acum în Prolog: existând dintotdeauna, în comuniune cu Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu, Lumină. În fapt aceasta se va concretiza pe două planuri în viețile oamenilor: unul juridic, al înfierii, și celălalt moral, al regenerării.
Venirea Luminii este o venire la ai săi; aceasta însemânând, fie o venire în creația a cărui mijlocitor este, fie o venire la poporul său Israel. Pentru că a venit ca Lumină el este respins. Iubirea întunericului duce la ura față de lumină. În acest fel, cei care-l resping, resping lumina vieții. Astfel, oamenii aceștia nu știu unde merg și adesea se împiedică pe drumul lor. Deși Lumina luminează pe orice om nu toți primesc/acceptă Lumina.
Dar sunt și oameni care o acceptă. Această primire a Luminii aduce modificări de statut și de caracter. Aceste modificări sunt descrise după tiparul nașterii din fecioară a lui Isus Cristos care apare în celelalte Evanghelii. Ei nu sunt născuți din părinți umani, ci din Dumnezeu. Nașterea din Dumnezeu este un rezultat al lucrării Duhului. Această lucrare ne este descrisă succint în cap. 3 și în cap. 16. Nașterea de sus/din nou/din Duh vine ca urmare a lucrării de procuror a Duhului prin care acesta dovedește lumea vinovată în privința păcatelor ei, în privința dreptății (relație cu Dumnezeu ruptă și viață stricată), și în privința judecății (atât cea prezentă datorită respingerii Luminii, cât și cea viitoare). Cei ce primesc Lumina primesc dreptul/autoritatea de a fi copiii ai lui Dumnezeu (înfiere în familia sa), și experimentează schimbarea vieții.
În acest fel argumentul Prologului se focalizează arătându-ne ținta urmărită: întemeierea unei relații trainice între Dumnezeu și oameni.

Cuvantul (2)

Sun, 20 Dec 2009 10:57:13 -0600

Ioan 1:6-8
În relatarea coborârii Luminii în lumea oamenilor avem menționat și un martor: Ioan Botezătorul. Rolul lui narativ este asemănător magilor și păstorilor din celelalte Evanghelii. Ele este trimis de Dumnezeu să depună mărturie despre Lumină.
Profilul narativ al Luminii poate fi schițat prin prisma a trei observații: a) venirea Luminii în lume este parte din tema judecății (3:19); pentru că oamenii iubesc întunericul nu vin la lumină, ei nu vor să li se vadă faptele și de aceea urăsc lumina, b) mărturisirea Luminii este parte din viața de ucenicie (cel care mă urmează va avea lumina vieții, 8:12), și c) cât timp aveți lumina, credeți în lumină ca să fiți fii ai luminii (12:35). Astfel, mărturisirea Luminii implică intrarea într-un conflict (tu mărturisești Lumina între oamenii care o urăsc), ea este parte din ucenicie și treptat devii ceea ce mărturisești, devii un fiu al luminii.

Cuvantul (1)

Fri, 18 Dec 2009 13:48:34 -0600

Ioan 1:1-5
Începutul a tot ce există este prezentat din punctul de vedere al Logosului. El este personajul principal în toate. Portretul lui este construit subliniindu-se existența, comuniunea și natura sa.
Când au fost făcute toate lucrurile Logosul deja era acolo. „Începutul“ este doar pentru ceea ce a fost făcut, nu și pentru Logos, în ce-l privește pe el avem existență fără început. Modul de a-l numi de Logos este cu înțeles multiplu, ideile principale fiind cele ale revelației și puterii creatoare: îl face cunoscut pe Dumnezeu și este mijlocitorul a tot ce s-a făcut. Existența sa la momentul începutului îi dă statut de autoritate asupra a ce s-a făcut. El nu este doar un martor al începutului, ci este mijlocul prin care începutul a putut avea loc. Deosebirea față de relatarea din Geneza este că acolo începutul este descris din punctul de vedere al lui Dumnezeu care creează cerurile și pământul, pe când aici, deși tot Dumnezeu Tatăl este cel care le face pe toate, se subliniază mijlocirea Logosului. Avem aceleași evenimente, dar descrise cu accente diferite.
Această comuniune cu Dumnezeu este arătată în continuare. Comuniunea cu Dumnezeu este menționată atât pentru a se arăta caracterul personal al Logosului, cât și pentru a se arăta posibilitatea revelației depline; doar cineva din apropierea lui Dumnezeu Tatăl îl va putea face cunoscut pe deplin. De asemenea se poate avea în vedere și elementul statutului: cineva din comuniune cu Dumnezeu Tatăl a venit în lume.
Perspectivele existenței și comuniunii sunt completate cu cea a naturii Logosului. Modalitatea de descriere a Logosului este la potențial maxim având în vedere axioma monoteismului. Theos (Dumnezeu) nearticulat este modul în care Logosul este distins de Tatăl arătându-se în același timp și calitatea sa de Dumnezeu. El nu este „un dumnezeu“, sau „divin“, ci el se împărtășește din plin și distinct în Dumnezeire putând fi descris ca Dumnezeu.
Aceste trei perspective esențiale sunt redate ca zidind una peste cealaltă. Termenul de la finalul fiecarei afirmații va fi termenul de început al următoarei: Logos - Logos, Dumnezeu - Dumnezeu. Această observație identifică limpede climaxul spre care s-a mers: dumnezeirea Logosului.
Acest Logos, și nu altul, este cel care era la început cu Dumnezeu. Stabilirea identității sale în acești termeni este esențială pentru argumentul ulterior al întregii Evanghelii.
Mijlocirea în privința facerii a tot ce există este ideea dezvoltată mai departe. Toate s-au făcut prin el, și din ceea ce s-a făcut nimic nu s-a făcut fără el. Totul prin Logos, și nimic fără Logos; aceasta este afirmația categorică de la acest punct.
Legătura dintre realitățile arătate în 1:1 și caracterul său de mijlocitor al tuturor lucrurilor este făcută prin conceptul principal pentru care este scrisă întreaga Evanghelie: viața. Pentru că el este cine este și pentru că prin el s-au făcut toate lucrurile el are în el viața. De acest adevăr se leagă tema revelației în continuare. Viața din el era lumina oamenilor. Omenirea care se află în întuneric, în marea ei majoritate, nu au priceput lumina vieții care este în el. La acest punct deja se anunță dimensiunea tragică ce va fi regăsită și ulterior în Evanghelie pentru că deși Logosul întrupat a venit în lume lumea nu l-a cunoscut, iar ai săi nu l-au primit.

Ordine si haos

Tue, 15 Dec 2009 18:07:09 -0600

Cosmologie și experimentarea vieții

Lumea creată de Dumnezeu este o lume ordonată, bine întemeiată și întărită, pe când experimentarea vieții în lumea lui Dumnezeu nu este întotdeauna caracterizată de ordine; Psalmul 24 ne dă răspunsul la această situație care se regăsește în viețile tuturor oamenilor.

Ordinea lui Dumnezeu din creație este o ordine morală care-și găsește simbolul principal în locul cel sfânt al lui Dumnezeu: Sionul, muntele Domnului. Suirea la Muntele Domnului este posibilă numai în urma unei îndreptări personale morale. Așa cum Dumnezeu supune orice încercare a haosului în creația sa prin puterea sa și dreptul de Creator, tot așa el poate aduce ordine în viețile celor din poporul său atunci când aceștia sunt cu mâinile nevinovate, inima curată, nu-și dedau sufletul la minciună, și nu jură ca să înșele. Doar cel care caută fața lui Dumnezeu va fi interesat în aceste practici ale vieții și trăsături ale caracterului. Ca urmare a lor ei vor avea parte de binecuvântarea

Domnului și de dreptate de la Dumnezeu. Așa te salvează Dumnezeu de la haos în viață.
Domnul este un luptător tare și viteaz, el este Domnul oștirilor și de aceea el poate restabili ordinea și în viața ta. Ordinea în creație, și biruința și pacea în viață sunt părți ale aceluiași concept: Dumnezeu împăratul viteaz în luptă.

Profunzimea relatiei noastre cu Dumnezeu

Tue, 8 Dec 2009 22:37:41 -0600

Acesta este motivul pentru care Psalmul 23 este atât de îndrăgit. Psalmistul meditează asupra legământului lui Dumnezeu cu poporul său și îl personalizează. Face acest lucru descriindu-l pe Dumnezeu prin prisma a trei imagini foarte la îndemâna oricărui din popor: păstor, căluză, și gazdă. Aceste descrieri sunt vehicole eficiente în transmiterea unui mesaj iubit cu putere. Lucrurile stau așa pentru că se face apel la cele mai cunoscute experiențe din viață. Așa se demonstrează relevanța lui Dumnezeu pentru viața celor din poporul său.

Așa cum oile din turmă doresc iarba fragedă și ape lângă care, după ce s-au adăpat, să se odihnească, tot așa cel credincios este hrănit și odihnit de Dumnezeu. Acesta este un adevăr valabil atâta timp cât Domul este păstorul meu.
Apoi, având în vedere cât de încurcate sunt căile vieții omul are nevoie atât de o călăuză care știe care sunt căile neprihănirii, cât și de una care îl poate apăra prin văile întunecate în care primejdia morții este iminentă. O călăuză care are atât nuia, cât și toiag, călăuză care te și apără și te și conduce. Doar așa ceva poate alunga frica.

Pentru că pământul cu tot ce este pe el este al Domnului cei din poporul său sunt oaspeții lui Dumnezeu în casa acestuia. El ca și gazdă se poartă cu noi ca și cu niște oaspeți deosebiți: ne întinde masa, ne unge capul, și ne umple paharul. Aceste privilegii, la care se adaugă și protecția față de orice dușmani atâta timp cât ești în casa lui, duc la experimentarea fericirii și îndurării tot timpul vieții.

Așa se relaționează Domnul la noi: ca un păstor pe care trebuie să-l urmăm dacă vrem să fim înviorați, ca o călăuză care cunoaște drumul cel drept al neprihănirii fiind gata să ne apere de orice pericol, și ca o gazdă care ne face parte de cele mai mari onoruri.

Divort si recasatorire

Thu, 3 Dec 2009 10:28:35 -0600

Învăţătura Domnului Isus Cristos

Învăţătura lui Isus este cunoscută din dezbaterea pe care a avut-o cu fariseii (Mat. 19.3-9; Mc 10.2-12) şi dintr-o zicere scurtă din Mat. 5.31 şi Luca 16.18. Textul din Matei 19 este cele mai complet. În el avem două expresii care necesită o atenţie deosebită: din „orice pricină“ şi „afară din pricină de curvie“ (termenul porneia poate avea o diversitate de sensuri, incluzând orice, de la indiscreţie sexuală la destrăbălare sexuală). Aceste două expresii sunt expesii tehnice legale.
Fariseii l-au întrebat pe Isus: Permite legea (de ex. Deut. 24.1) divorţul pentru orice pricină? Isus a răspuns că acel text permite divorţul doar pentru motivul curviei. Aceasta înseamnă că cei divorţaţi din orice pricină nu erau divorţaţi în mod valid – teoretic, ei încă erau căsătoriţi. De aceea, dacă se căsătoreau cu altcineva însemna că trăiau în curvie.
Când a fost întrebat despre divorţul din orice pricină, Isus nu a răspuns imediat. El a folosit ocazia pentru a vorbi despre căsătorie:
- căsătoria este monogamă. Vechiul Testament a permis poligamia (ea este presupusă în Exod 21.10, Deut. 21.15 şi Lev. 18.18) şi încă era permisă în Palestina primului secol. Isus a spus că monogamia era idealul Vechiului Testament.
- căsătoria este pentru toată viaţa, astfel divorţul trebuie evitat prin toate mijloacele.
- căsătoria se poate desface prin divorţ în cazurile celor cu inima împietrită. Isus nu a explicat ce vrea să spună prin aceasta, dar ascultătorii săi se puteau gândi la Ieremia 3-4, pentru că acela este singurul text în care se vorbeşte despre împietrirea inimii în contextul căsătoriei sau divorţului. Ieremia a descris Israelul ca soţia împietrită a lui Dumnezeu atunci când ea curveşte repetat cu idolii şi refuză cu încăpăţânare să se pocăiască. Profeţii VT au spus că Dumnezeu în final urma să divorţeze de Israel, însă numai după multe încercări de a o chema la pocăinţă. Astfel, Isus a vrut să spună că cineva nu trebuie să caute divorţul imediat de cel care a păcătuit, ci să îl cheme la pocăinţă. Totuşi divorţul este permis în cele din urmă dacă cel în cauză îşi împietreşte inima şi nu vrea să se pocăiască.
- căsătoria trebuie să supravieţuiască curviei. Fariseii au zis că Moise a poruncit divorţul pentru curvie, pe când Isus a spus că doar l-a permis. Isus a vrut să accentueze că divorţul era permis, dar nu obligatoriu, chiar atunci când există motiv de curvie. Spre deosebire de farisei Isus i-a încurajat pe oameni să caute pocăinţa de la soţul/soţia lor, şi apoi se ierte, chiar în cazul curviei.
- căsătoria nu ese obligatorie. Această învăţătură o avem în Matei imediat după dezbaterea despre divorţ (Mat. 19.10-12). Isus a spus că un om poate alege să fie eunuc (să trăiscă o viaţă de celibat).
Cuvintele lui Isus, „ceea ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă”, arată că avem o poruncă aici. Cei doi se pot despărţi, dar nu trebuie să o facă. De aceea Isus nu condamnă orice divorţ, ci cel pentru orice pricină. El a permis divorţul din pricina curviei, deşi l-a descurajat cu tărie.

Învăţătura Apostolului Pavel
Această învăţătură o avem în 1 Corinteni 7 unde el răspunde celor care doreau să restrângă relaţiile sexuale în cadrul căsătoriei şi să divorţeze de soţii necreştini. El le spune că relaţiile sexuale sunt o obligaţie în cadrul căsătoriei (v.3-5) şi le reaminteşte învăţătura lui Isus despre divorţ. Pavel trage concluzia că un creştin nu trebuie să iniţieze divorţul şi trebuie să caute împăcarea. Dacă un necredincios divorţează, cel credincios nu mai este legat. În v. 39 Pavel spune că o căsătorie este sfârşită prin moarte. Cel credincios care a rămas văduv se poate căsători doar în Domnul.
Pavel, ca şi Isus, a fost mult mai interesat în căsătorie decât în divorţ. Când unii din Corint au vrut să divorţeze de soţii lor necredincioşi, Pavel le-a reamintit obligaţiile din căsătorie.
- obligaţii conjugale (1 Cor. 7.3-5). Fiecare soţ/soţie trebuie să fie slujitorul celuilalt. Acest limbaj al slujirii şi stăpânirii este din Exod 21.10. Abstinenţa sexuală era permisă doar prin înţelegere, doar pentru un timp, pentru a se dedica rugăciunii.
- obligaţii materiale (1 Cor. 7.33-34). Pavel spune că cei căsătoriţi trebuie să se îngrijească de lucrurile lumii, ca să placă soţiei. Pavel vorbeşte pozitiv despre această lume, pentru că sprijinul material a fost poruncit în Exod 21.10 (mâncare şi îmbrăcăminte).
- cei credincioşi trebuie să se căsătorească doar cu credincioşi (1 Cor. 7.39).
Pavel a fost preocupat să îi oprească pe cei din Corint de la divorţ. El le-a dat câteva reguli despre divorţ.
- credincioşii nu trebuie să recurgă la divorţ prin separare (1 Cor. 7.10-14). Divorţul prin separare era forma greco-romană pentru divorţ fără vină. El le reaminteşte de învăţătura lui Isus care a condamnat divorţul pentru orice pricină.
- dacă au divorţat prin separare, trebuia să se împace (1 Cor. 7.11). Unii dintre cei din Corint divorţaseră deja.
- dacă ei au fost victime ale divorţului prin separare, ei nu mai sunt legaţi (1 Cor. 7.15). Căsătoria lor este desfăcută. Odată ce soţul sau soţia cuiva l-a părăsit, divorţul a avut loc.
- există motive valide pentru divorţ. Părăsirea este un motiv valid pentru divorţ. Cel părăsit este divorţat fără voia lui.

Concluzie
Ascultătorii evrei şi cititorii cuvintelor lui Isus din primul secol ştiau despre subiectul divorţului şi recăsătoririi câteva lucruri. În primul rând, toate curentele din iudaism erau de acord cu cinci motive pentru divorţ în Scripturi: nefertilitate (Gen. 1.22, 28), necredincioşie (Deut. 24.1), neglijare a hranei, îmbrăcămintei, sau dragostei (Exod 21.10-11), şi acestea erau recunoscute ca jurăminte implicite în contractul/legământul de căsătorie. Exemplul cu Dumnezeu ca divorţând de Israel ilustra că divorţul avea loc atunci când aceste jurăminte erau călcate repetat şi cu inima împietrită. Apoi, ei ştiau din Scripturi că recăsătoria era permisă după divorţ (Deut. 24.1-4) şi că scopul certificatului de divorţ era să afirme acest drept. Adepţii rabinului Hillel au popularizat un nou tip de divorţ, numit Din orice pricină, divorţ care a devenit baza pentru toate divorţurile. Ei au extrapolat această formă din Deut. 24.1 unde se spune că a găsit în ea ceva nepotrivit.
Isus a fost întrebat dacă este de acord cu divorţul din orice pricină; el a spus că expresia din Deuteronom înseamnă doar indecenţă/curvie. El a adăugat că oricine a divorţat din orice pricină (afară de pricină de curvie) nu era divorţat cu adevărat, şi dacă se recăsătoreşte curveşte.
Isus nu a fost de acord cu multe alte presupoziţii evreieşti despre căsătorie şi divorţ. El a folosit VT pentru a învăţa monogamia şi căsătoria pe viaţă. El nu a negat divorţul, dar a arătat că se poate ajunge la aşa ceva doar atunci când soţul/soţia are inima împietrită, adică în mod încăpăţânat calcă jurămintele căsătoriei. Astfel, Isus neagă faptul că divorţul ar fi obligatoriu în cazul infidelităţii. De asemenea, el a negat ideea că procreerea ar fi o poruncă şi că, astfel, neîmplinirea ei ar constitui un motiv de divorţ. Isus nu a spus nimic despre celelalte motive pentru divorţ: lipsa hranei, a îmbrăcămintei şi a dragostei.
Pavel face aluzie la aceste trei motive atunci când le reaminteşte celor din Corint de obligaţiile din căsătorie: sprijin emoţional (1 Cor. 7.3-5) şi sprijin material (1 Cor. 7.32-35).
Pavel le spune celor credincioşi că ei nu trebuie să facă apel la divorţul fără vină prin separare, şi că orice credincios care deja s-a separat trebuie să caute să se împace. Totuşi, dacă sunt cazuri în care cel credincios a fost părăsit de cel necredincios, acesta nu mai poate face nimic, el nu mai este legat.
Accentul pe care îl pun şi Isus, şi Pavel este acela că instituţia căsătoriei este pentru toată viaţa şi că divorţul trebuie evitat. Un creştin nu trebuie să divorţeze, încălcând jurămintele căsătoriei, şi trebuie să-şi ierte soţul/soţia care şi-a călcat jurămintele, evitând divorţul, în afară de situaţia în care acesta este împietrit şi nu vrea să se pocăiască.
După câteva generaţii biserica a pierdut din vedere contextul evreiesc al dezbaterii relatate în evanghelii cu privire la divorţ şi a crezut că Isus a condamnat toate recăsătoririle ca şi curvie. Contextul evreiesc al învăţăturii despre divorţ al lui Isus trebuie redescoperit şi trebuie să se ţină seama de el în interpretarea textelor pe care le avem.

Rugaciunea de dinaintea luptei

Wed, 2 Dec 2009 18:30:56 -0600

Psalmul 20 este o astfel de rugăciune. Acest psalm, în care se împletește rugăciunea cu profeția și cu lauda, stă martor al unei situații pe care poporul lui Dumnezeu o experimentează în mod constant de-a lungul istoriei.

Pe de o parte poporul lui Dumnezeu are parte de necesitatea luptei, pentru că are mulți dușmani, iar pe de altă parte dacă luptă fără Dumnezeu este înfrânt. De aceea acest psalm include elementele obligatorii pentru ca regele și poporul să iasă biruitori în luptele pe care le au de dus.

Înainte de luptă cel mai important lucru nu este numai strategia de război, ci și aducerea de jertfe și înălțarea de rugăciuni către Dumnezeu. Ocrotirea, ajutorul, și sprijinul din partea lui Dumnezeu sunt factori esențiali ai viitoarei victorii, altfel regele și poporul vor fi înfrânți. Ziua necazului în acest psalm este ziua în care trebuie să mergi la război, dar poporul trebuie să se asigure că nu merge singur. Poporul lui Dumnezeu are experiențe în care a mers la luptă și trebuia să stea acasă. Dacă în mijlocul poporului nu este vreun om al lui Dumnezeu (levit, preot, profet) care să poată declara ceea ce scrie în v.6 („Știu de acum că Domnul scapă pe unsul Său,…) conducătorul poporului încă nu trebuie să pornească la luptă.

Lupta începe în locașul cel sfânt plecați pe genunchi, iar dacă avem însoțirea Domnului care este un războinic viteaz (Exod 15:3), o vom încheia ridicați și rămași în picioare; pe când dușmanii care încep lupta semeți o sfârșesc îndoindu-se și căzând. Victoria nu este dată de puterea carului de luptă și a calului, ci de ajutorul atotputernic al dreptei lui Dumnezeu.

Manhattan Declaration

Wed, 25 Nov 2009 11:58:15 -0600

Manhattan Declaration: A Call of Christian Conscience
Drafted October 20, 2009 Released November 20, 2009

Preamble
Christians are heirs of a 2,000-year tradition of proclaiming God’s word, seeking justice in our societies, resisting tyranny, and reaching out with compassion to the poor, oppressed and suffering.
While fully acknowledging the imperfections and shortcomings of Christian institutions and communities in all ages, we claim the heritage of those Christians who defended innocent life by rescuing discarded babies from trash heaps in Roman cities and publicly denouncing the Empire’s sanctioning of infanticide. We remember with reverence those believers who sacrificed their lives by remaining in Roman cities to tend the sick and dying during the plagues, and who died bravely in the coliseums rather than deny their Lord.
After the barbarian tribes overran Europe, Christian monasteries preserved not only the Bible but also the literature and art of Western culture. It was Christians who combated the evil of slavery: Papal edicts in the 16th and 17th centuries decried the practice of slavery and first excommunicated anyone involved in the slave trade; evangelical Christians in England, led by John Wesley and William Wilberforce, put an end to the slave trade in that country. Christians under Wilberforce’s leadership also formed hundreds of societies for helping the poor, the imprisoned, and child laborers chained to machines.
In Europe, Christians challenged the divine claims of kings and successfully fought to establish the rule of law and balance of governmental powers, which made modern democracy possible. And in America, Christian women stood at the vanguard of the suffrage movement. The great civil rights crusades of the 1950s and 60s were led by Christians claiming the Scriptures and asserting the glory of the image of God in every human being regardless of race, religion, age or class.
This same devotion to human dignity has led Christians in the last decade to work to end the dehumanizing scourge of human trafficking and sexual slavery, bring compassionate care to AIDS sufferers in Africa, and assist in a myriad of other human rights causes – from providing clean water in developing nations to providing homes for tens of thousands of children orphaned by war, disease and gender discrimination.
Like those who have gone before us in the faith, Christians today are called to proclaim the Gospel of costly grace, to protect the intrinsic dignity of the human person and to stand for the common good. In being true to its own calling, the call to discipleship, the church through service to others can make a profound contribution to the public good.

Declaration
We, as Orthodox, Catholic, and Evangelical Christians, have gathered, beginning in New York on September 28, 2009, to make the following declaration, which we sign as individuals, not on behalf of our organizations, but speaking to and from our communities. We act together in obedience to the one true God, the triune God of holiness and love, who has laid total claim on our lives and by that claim calls us with believers in all ages and all nations to seek and defend the good of all who bear his image. We set forth this declaration in light of the truth that is
grounded in Holy Scripture, in natural human reason (which is itself, in our view, the gift of a beneficent God), and in the very nature of the human person. We call upon all people of goodwill, believers and non-believers alike, to consider carefully and reflect critically on the issues we here address as we, with St. Paul, commend this appeal to everyone’s conscience in the sight of God.
While the whole scope of Christian moral concern, including a special concern for the poor and vulnerable, claims our attention, we are especially troubled that in our nation today the lives of the unborn, the disabled, and the elderly are severely threatened; that the institution of marriage, already buffeted by promiscuity, infidelity and divorce, is in jeopardy of being redefined to accommodate fashionable ideologies; that freedom of religion and the rights of conscience are gravely jeopardized by those who would use the instruments of coercion to compel persons of faith to compromise their deepest convictions.
Because the sanctity of human life, the dignity of marriage as a union of husband and wife, and the freedom of conscience and religion are foundational principles of justice and the common good, we are compelled by our Christian faith to speak and act in their defense. In this declaration we affirm: 1) the profound, inherent, and equal dignity of every human being as a creature fashioned in the very image of God, possessing inherent rights of equal dignity and life; 2) marriage as a conjugal union of man and woman, ordained by God from the creation, and historically understood by believers and non-believers alike, to be the most basic institution in society and; 3) religious liberty, which is grounded in the character of God, the example of Christ, and the inherent freedom and dignity of human beings created in the divine image.
We are Christians who have joined together across historic lines of ecclesial differences to affirm our right—and, more importantly, to embrace our obligation—to speak and act in defense of these truths. We pledge to each other, and to our fellow believers, that no power on earth, be it cultural or political, will intimidate us into silence or acquiescence. It is our duty to proclaim the Gospel of our Lord and Savior Jesus Christ in its fullness, both in season and out of season. May God help us not to fail in that duty.

Life
So God created man in his own image, in the image of God he created him; male and female he created them. Genesis 1:27
I have come that they may have life, and have it to the full. John 10:10
Although public sentiment has moved in a pro-life direction, we note with sadness that pro- abortion ideology prevails today in our government. The present administration is led and staffed by those who want to make abortions legal at any stage of fetal development, and who want to provide abortions at taxpayer expense. Majorities in both houses of Congress hold pro-abortion views. The Supreme Court, whose infamous 1973 decision in Roe v. Wade stripped the unborn of legal protection, continues to treat elective abortion as a fundamental constitutional right, though it has upheld as constitutionally permissible some limited restrictions on abortion. The President says that he wants to reduce the “need” for abortion—a commendable goal. But he has also pledged to make abortion more easily and widely available by eliminating laws prohibiting government funding, requiring waiting periods for women seeking abortions, and parental notification for abortions performed on minors. The elimination of these important and effective pro-life laws cannot reasonably be expected to do other than significantly increase the number of elective abortions by which the lives of countless children are snuffed out prior to birth. Our commitment to the sanctity of life is not a matter of partisan loyalty, for we recognize that in the thirty-six years since Roe v. Wade, elected officials and appointees of both major political parties have been complicit in giving legal sanction to what Pope John Paul II described as “the culture of death.” We call on all officials in our country, elected and appointed, to protect and serve every member of our society, including the most marginalized, voiceless, and vulnerable among us.
A culture of death inevitably cheapens life in all its stages and conditions by promoting the belief that lives that are imperfect, immature or inconvenient are discardable. As predicted by many prescient persons, the cheapening of life that began with abortion has now metastasized. For example, human embryo-destructive research and its public funding are promoted in the name of science and in the cause of developing treatments and cures for diseases and injuries. The President and many in Congress favor the expansion of embryo-research to include the taxpayer funding of so-called “therapeutic cloning.” This would result in the industrial mass production of human embryos to be killed for the purpose of producing genetically customized stem cell lines and tissues. At the other end of life, an increasingly powerful movement to promote assisted suicide and “voluntary” euthanasia threatens the lives of vulnerable elderly and disabled persons. Eugenic notions such as the doctrine of lebensunwertes Leben (“life unworthy of life”) were first advanced in the 1920s by intellectuals in the elite salons of America and Europe. Long buried in ignominy after the horrors of the mid-20th century, they have returned from the grave. The only difference is that now the doctrines of the eugenicists are dressed up in the language of “liberty,” “autonomy,” and “choice.”
We will be united and untiring in our efforts to roll back the license to kill that began with the abandonment of the unborn to abortion. We will work, as we have always worked, to bring assistance, comfort, and care to pregnant women in need and to those who have been victimized by abortion, even as we stand resolutely against the corrupt and degrading notion that it can somehow be in the best interests of women to submit to the deliberate killing of their unborn children. Our message is, and ever shall be, that the just, humane, and truly Christian answer to problem pregnancies is for all of us to love and care for mother and child alike.
A truly prophetic Christian witness will insistently call on those who have been entrusted with temporal power to fulfill the first responsibility of government: to protect the weak and vulnerable against violent attack, and to do so with no favoritism, partiality, or discrimination. The Bible enjoins us to defend those who cannot defend themselves, to speak for those who cannot themselves speak. And so we defend and speak for the unborn, the disabled, and the dependent. What the Bible and the light of reason make clear, we must make clear. We must be willing to defend, even at risk and cost to ourselves and our institutions, the lives of our brothers and sisters at every stage of development and in every condition.
Our concern is not confined to our own nation. Around the globe, we are witnessing cases of genocide and “ethnic cleansing,” the failure to assist those who are suffering as innocent victims of war, the neglect and abuse of children, the exploitation of vulnerable laborers, the sexual trafficking of girls and young women, the abandonment of the aged, racial oppression and discrimination, the persecution of believers of all faiths, and the failure to take steps necessary to halt the spread of preventable diseases like AIDS. We see these travesties as flowing from the same loss of the sense of the dignity of the human person and the sanctity of human life that drives the abortion industry and the movements for assisted suicide, euthanasia, and human cloning for biomedical research. And so ours is, as it must be, a truly consistent ethic of love and life for all humans in all circumstances.

Marriage
The man said, "This is now bone of my bones and flesh of my flesh; she shall be called woman, for she was taken out of man." For this reason a man will leave his father and mother and be united to his wife, and they will become one flesh. Genesis 2:23-24
This is a profound mystery—but I am talking about Christ and the church. However, each one of you also must love his wife as he loves himself, and the wife must respect her husband. Ephesians 5:32-33
In Scripture, the creation of man and woman, and their one-flesh union as husband and wife, is the crowning achievement of God’s creation. In the transmission of life and the nurturing of children, men and women joined as spouses are given the great honor of being partners with God Himself. Marriage then, is the first institution of human society—indeed it is the institution on which all other human institutions have their foundation. In the Christian tradition we refer to marriage as “holy matrimony” to signal the fact that it is an institution ordained by God, and blessed by Christ in his participation at a wedding in Cana of Galilee. In the Bible, God Himself blesses and holds marriage in the highest esteem.
Vast human experience confirms that marriage is the original and most important institution for sustaining the health, education, and welfare of all persons in a society. Where marriage is honored, and where there is a flourishing marriage culture, everyone benefits—the spouses themselves, their children, the communities and societies in which they live. Where the marriage culture begins to erode, social pathologies of every sort quickly manifest themselves. Unfortunately, we have witnessed over the course of the past several decades a serious erosion of the marriage culture in our own country. Perhaps the most telling—and alarming—indicator is the out-of-wedlock birth rate. Less than fifty years ago, it was under 5 percent. Today it is over 40 percent. Our society—and particularly its poorest and most vulnerable sectors, where the out- of-wedlock birth rate is much higher even than the national average—is paying a huge price in delinquency, drug abuse, crime, incarceration, hopelessness, and despair. Other indicators are widespread non-marital sexual cohabitation and a devastatingly high rate of divorce.
We confess with sadness that Christians and our institutions have too often scandalously failed to uphold the institution of marriage and to model for the world the true meaning of marriage. Insofar as we have too easily embraced the culture of divorce and remained silent about social practices that undermine the dignity of marriage we repent, and call upon all Christians to do the same.
To strengthen families, we must stop glamorizing promiscuity and infidelity and restore among our people a sense of the profound beauty, mystery, and holiness of faithful marital love. We must reform ill-advised policies that contribute to the weakening of the institution of marriage, including the discredited idea of unilateral divorce. We must work in the legal, cultural, and religious domains to instill in young people a sound understanding of what marriage is, what it requires, and why it is worth the commitment and sacrifices that faithful spouses make.
The impulse to redefine marriage in order to recognize same-sex and multiple partner relationships is a symptom, rather than the cause, of the erosion of the marriage culture. It reflects a loss of understanding of the meaning of marriage as embodied in our civil and religious law and in the philosophical tradition that contributed to shaping the law. Yet it is critical that the impulse be resisted, for yielding to it would mean abandoning the possibility of restoring a sound understanding of marriage and, with it, the hope of rebuilding a healthy marriage culture. It would lock into place the false and destructive belief that marriage is all about romance and other adult satisfactions, and not, in any intrinsic way, about procreation and the unique character and value of acts and relationships whose meaning is shaped by their aptness for the generation, promotion and protection of life. In spousal communion and the rearing of children (who, as gifts of God, are the fruit of their parents’ marital love), we discover the profound reasons for and benefits of the marriage covenant.
We acknowledge that there are those who are disposed towards homosexual and polyamorous conduct and relationships, just as there are those who are disposed towards other forms of immoral conduct. We have compassion for those so disposed; we respect them as human beings possessing profound, inherent, and equal dignity; and we pay tribute to the men and women who strive, often with little assistance, to resist the temptation to yield to desires that they, no less than we, regard as wayward. We stand with them, even when they falter. We, no less than they, are sinners who have fallen short of God’s intention for our lives. We, no less than they, are in constant need of God’s patience, love and forgiveness. We call on the entire
Christian community to resist sexual immorality, and at the same time refrain from disdainful condemnation of those who yield to it. Our rejection of sin, though resolute, must never become the rejection of sinners. For every sinner, regardless of the sin, is loved by God, who seeks not our destruction but rather the conversion of our hearts. Jesus calls all who wander from the path of virtue to “a more excellent way.” As his disciples we will reach out in love to assist all who hear the call and wish to answer it.
We further acknowledge that there are sincere people who disagree with us, and with the teaching of the Bible and Christian tradition, on questions of sexual morality and the nature of marriage. Some who enter into same-sex and polyamorous relationships no doubt regard their unions as truly marital. They fail to understand, however, that marriage is made possible by the sexual complementarity of man and woman, and that the comprehensive, multi-level sharing of life that marriage is includes bodily unity of the sort that unites husband and wife biologically as a reproductive unit. This is because the body is no mere extrinsic instrument of the human person, but truly part of the personal reality of the human being. Human beings are not merely centers of consciousness or emotion, or minds, or spirits, inhabiting non-personal bodies. The human person is a dynamic unity of body, mind, and spirit. Marriage is what one man and one woman establish when, forsaking all others and pledging lifelong commitment, they found a sharing of life at every level of being—the biological, the emotional, the dispositional, the rational, the spiritual— on a commitment that is sealed, completed and actualized by loving sexual intercourse in which the spouses become one flesh, not in some merely metaphorical sense, but by fulfilling together the behavioral conditions of procreation. That is why in the Christian tradition, and historically in Western law, consummated marriages are not dissoluble or annullable on the ground of infertility, even though the nature of the marital relationship is shaped and structured by its intrinsic orientation to the great good of procreation.
We understand that many of our fellow citizens, including some Christians, believe that the historic definition of marriage as the union of one man and one woman is a denial of equality or civil rights. They wonder what to say in reply to the argument that asserts that no harm would be done to them or to anyone if the law of the community were to confer upon two men or two women who are living together in a sexual partnership the status of being “married.” It would not, after all, affect their own marriages, would it? On inspection, however, the argument that laws governing one kind of marriage will not affect another cannot stand. Were it to prove anything, it would prove far too much: the assumption that the legal status of one set of marriage relationships affects no other would not only argue for same sex partnerships; it could be asserted with equal validity for polyamorous partnerships, polygamous households, even adult brothers, sisters, or brothers and sisters living in incestuous relationships. Should these, as a matter of equality or civil rights, be recognized as lawful marriages, and would they have no effects on other relationships? No. The truth is that marriage is not something abstract or neutral that the law may legitimately define and re-define to please those who are powerful and influential.
No one has a civil right to have a non-marital relationship treated as a marriage. Marriage is an objective reality—a covenantal union of husband and wife—that it is the duty of the law to recognize and support for the sake of justice and the common good. If it fails to do so, genuine social harms follow. First, the religious liberty of those for whom this is a matter of conscience is jeopardized. Second, the rights of parents are abused as family life and sex education programs in schools are used to teach children that an enlightened understanding recognizes as “marriages” sexual partnerships that many parents believe are intrinsically non-marital and immoral. Third, the common good of civil society is damaged when the law itself, in its critical pedagogical function, becomes a tool for eroding a sound understanding of marriage on which the flourishing of the marriage culture in any society vitally depends. Sadly, we are today far from having a thriving marriage culture. But if we are to begin the critically important process of reforming our laws and mores to rebuild such a culture, the last thing we can afford to do is to re-define marriage in such a way as to embody in our laws a false proclamation about what marriage is.
And so it is out of love (not “animus”) and prudent concern for the common good (not “prejudice”), that we pledge to labor ceaselessly to preserve the legal definition of marriage as the union of one man and one woman and to rebuild the marriage culture. How could we, as Christians, do otherwise? The Bible teaches us that marriage is a central part of God’s creation covenant. Indeed, the union of husband and wife mirrors the bond between Christ and his church. And so just as Christ was willing, out of love, to give Himself up for the church in a complete sacrifice, we are willing, lovingly, to make whatever sacrifices are required of us for the sake of the inestimable treasure that is marriage.

Religious Liberty
The Spirit of the Sovereign LORD is on me, because the LORD has anointed me to preach good news to the poor. He has sent me to bind up the brokenhearted, to proclaim freedom for the captives and release from darkness for the prisoners. Isaiah 61:1
Give to Caesar what is Caesar's, and to God what is God's. Matthew 22:21
The struggle for religious liberty across the centuries has been long and arduous, but it is not a novel idea or recent development. The nature of religious liberty is grounded in the character of God Himself, the God who is most fully known in the life and work of Jesus Christ. Determined to follow Jesus faithfully in life and death, the early Christians appealed to the manner in which the Incarnation had taken place: “Did God send Christ, as some suppose, as a tyrant brandishing fear and terror? Not so, but in gentleness and meekness..., for compulsion is no attribute of God” (Epistle to Diognetus 7.3-4). Thus the right to religious freedom has its foundation in the example of Christ Himself and in the very dignity of the human person created in the image of God—a dignity, as our founders proclaimed, inherent in every human, and knowable by all in the exercise of right reason.
Christians confess that God alone is Lord of the conscience. Immunity from religious coercion is the cornerstone of an unconstrained conscience. No one should be compelled to embrace any religion against his will, nor should persons of faith be forbidden to worship God according to the dictates of conscience or to express freely and publicly their deeply held religious convictions. What is true for individuals applies to religious communities as well.
It is ironic that those who today assert a right to kill the unborn, aged and disabled and also a right to engage in immoral sexual practices, and even a right to have relationships integrated around these practices be recognized and blessed by law—such persons claiming these “rights” are very often in the vanguard of those who would trample upon the freedom of others to express their religious and moral commitments to the sanctity of life and to the dignity of marriage as the conjugal union of husband and wife.
We see this, for example, in the effort to weaken or eliminate conscience clauses, and therefore to compel pro-life institutions (including religiously affiliated hospitals and clinics), and pro-life physicians, surgeons, nurses, and other health care professionals, to refer for abortions and, in certain cases, even to perform or participate in abortions. We see it in the use of anti- discrimination statutes to force religious institutions, businesses, and service providers of various sorts to comply with activities they judge to be deeply immoral or go out of business. After the judicial imposition of “same-sex marriage” in Massachusetts, for example, Catholic Charities chose with great reluctance to end its century-long work of helping to place orphaned children in good homes rather than comply with a legal mandate that it place children in same-sex households in violation of Catholic moral teaching. In New Jersey, after the establishment of a quasi-marital “civil unions” scheme, a Methodist institution was stripped of its tax exempt status when it declined, as a matter of religious conscience, to permit a facility it owned and operated to be used for ceremonies blessing homosexual unions. In Canada and some European nations, Christian clergy have been prosecuted for preaching Biblical norms against the practice of homosexuality. New hate-crime laws in America raise the specter of the same practice here.
In recent decades a growing body of case law has paralleled the decline in respect for religious values in the media, the academy and political leadership, resulting in restrictions on the free exercise of religion. We view this as an ominous development, not only because of its threat to the individual liberty guaranteed to every person, regardless of his or her faith, but because the trend also threatens the common welfare and the culture of freedom on which our system of republican government is founded. Restrictions on the freedom of conscience or the ability to hire people of one’s own faith or conscientious moral convictions for religious institutions, for example, undermines the viability of the intermediate structures of society, the essential buffer against the overweening authority of the state, resulting in the soft despotism Tocqueville so prophetically warned of.1 Disintegration of civil society is a prelude to tyranny.
As Christians, we take seriously the Biblical admonition to respect and obey those in authority. We believe in law and in the rule of law. We recognize the duty to comply with laws whether we happen to like them or not, unless the laws are gravely unjust or require those subject to them to do something unjust or otherwise immoral. The biblical purpose of law is to preserve order and serve justice and the common good; yet laws that are unjust—and especially laws that purport to compel citizens to do what is unjust—undermine the common good, rather than serve it.
Going back to the earliest days of the church, Christians have refused to compromise their proclamation of the gospel. In Acts 4, Peter and John were ordered to stop preaching. Their answer was, “Judge for yourselves whether it is right in God's sight to obey you rather than God. For we cannot help speaking about what we have seen and heard.” Through the centuries, Christianity has taught that civil disobedience is not only permitted, but sometimes required. There is no more eloquent defense of the rights and duties of religious conscience than the one offered by Martin Luther King, Jr., in his Letter from a Birmingham Jail. Writing from an explicitly Christian perspective, and citing Christian writers such as Augustine and Aquinas, King taught that just laws elevate and ennoble human beings because they are rooted in the moral law whose ultimate source is God Himself. Unjust laws degrade human beings. Inasmuch as they can claim no authority beyond sheer human will, they lack any power to bind in conscience. King’s willingness to go to jail, rather than comply with legal injustice, was exemplary and inspiring.
Because we honor justice and the common good, we will not comply with any edict that purports to compel our institutions to participate in abortions, embryo-destructive research, assisted suicide and euthanasia, or any other anti-life act; nor will we bend to any rule purporting to force us to bless immoral sexual partnerships, treat them as marriages or the equivalent, or refrain from proclaiming the truth, as we know it, about morality and immorality and marriage and the family. We will fully and ungrudgingly render to Caesar what is Caesar’s. But under no circumstances will we render to Caesar what is God’s.

Drafting Committee
Robert George Professor, McCormick Professor of Jurisprudence, Princeton University
Timothy George Professor, Beeson Divinity School, Samford University
Chuck Colson Founder, the Chuck Colson Center for Christian Worldview (Lansdowne, VA)

1 Alexis de Tocqueville, Democracy in America

Creatie si Cuvant

Tue, 24 Nov 2009 16:58:12 -0600

Psalmul 19 este unul dintre cele mai frumoase poeme scrise vreodată în toată literatura universală (C.S. Lewis). Acest poem caută să surprindă cititorul cu cele mai subtile lucruri pe care le pune Dumnezeu în calea lui.

Avem o trecere de la macrocosmos la microcosmos, o trecere de la trecerea vremii la cercetarea inimii pentru ca omul să poată identifica păcatele cele mai greu de văzut: mândria și păcatele comise fără să-și dea seama.

Vigoarea creației este prezentată prin personificarea ei, în special a celui mai deosebit obiect al ei: soarele. Bucuria acestuia este surprinsă în termenii mirelui care iese în prima dimineață din camera nupțială, și ca un viteaz este gata de luptă. Dinamica creației istorisește despre Creatorul ei, dar nu tot omul aude această istorisire. Mesajul creației este auzit doar de către cei care au o sensibilitate pentru acesta, altfel acesta trece fără să fie perceput.

Dacă cerurile proclamă slava lui Dumnezeu, Legea/Cuvântul proclamă voia lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu în cele șase ipostaze (Lege, mărturie, orânduire, poruncă, frică, judecată) aduce ceea ce își dorește fiecare om sub soare: suflet înviorat, înțelepciune, bucuria inimii, lumină ochilor, veșnicie, susținere. Această lucrare a Cuvântului dă aceste roade doar dacă omul ajunge să-l prețuiască precum prețuiește aurul, și-i place la gust precum îi place mierea. Atunci Cuvântul poate pătrunde atât de adânc încât omul să ajungă să se verifice în privința celor mai subtile păcate: cele făcute din neștiință și cel al mândriei. Așa ajunge omul să fie un om integru/fără prihană.

Despre fratele Binu

Fri, 6 Nov 2009 10:40:06 -0600

Am fost și eu întristat de știrile fulminante care au circulat în spațiul virtual, pentru că am lucrat cot la cot cu dumnealui în conducerea Comunității de la Sibiu. În toate situațiile complexe de care am avut parte acolo am văzut la dumnealui experiență de lucrare, echilibru, înțelepciune, dorința de a promova păstorii mai tineri, și validare în slujirea din biserica locală. Toate acestea sunt atuuri rare în ziua de azi, dar care pot fi regăsite în slujirea fratelui Binu. Folosesc acest mod de adresare pentru că este unul mai personal și noi, cei care am lucrat alături de el, îl folosim în mod frecvent.
Am avut ocazia foarte de curând să îi fac o vizită acasă și să ne rugăm împreună, împărtășindu-mi toată situația prin care trece. Este greu să fii batjocorit de unii frați, dar cred că aceasta va duce și mai mult la întărirea lucrării dumnealui prin faptul că în aceste situații, experimentând respingerea, reușești să trăiești plenar golirea de sine și umplerea deplină cu Dumnezeu. Aceasta dă o putere lucrării pe care nici un fel de piedică pământească nu o poate opri de la a fi de folos împărăției lui Dumnezeu.

Credinta in pragul mortii

Wed, 4 Nov 2009 12:21:24 -0600

Versetele din Evrei 11.20-22 ne arata ca exercitarea credintei trebuie sa aiba loc chiar si in ceasul mortii. Acest lucru se vede in viata patriarhilor mentionati acolo: Isaac, Iacov si Iosif.
In situatia in care sotia cauta sa-si impuna fiul favorit pentru a primi binecuvantarea din dreptul intaiului nascut, cand fiul cel mare, in urma inselarii din partea celui mai mic, face planuri pentru a-l omori, patriarhul Isaac ii binecuvanteaza pe amandoi cu privire la viitor. El nu permite ca siretlicul si ura sa dea la o parte faptul ca promisiunea facuta de Dumnezeu tatalui sau Avraam are viitor, si ca ei, urmasii sai, trebuie sa o aiba in vedere. Trecerea unei generatii si venirea alteia in locul ei trebuie sa se faca tinandu-se seama de asteptarea implinirii a ceea ce a promis Dumnezeu. Cand vei fi pe patul mortii arata si tu in aceeasi directie.
Cand Iacov ajunge in pragul mortii isi binecuvanteaza nepotii, pe fii lui Iosif, aratand, si el, elemente esentiale ale vietii lui: binecuvantare, inchinare, si caracter de calator. Reusita lui in toate locurile pe unde a umblat a fost determinata de binecuvantarea data de Dumnezeu; ori de cate ori a experimentat lucruri deosebite a recunoscut prezenta lui Dumnezeu si s-a inchinat Lui, si nu a uitat ca este un pribeag chiar si atunci cand a fost in fata lui Faraon; la fel se poarta si in ceasul mortii.
Iosif, desi era cel mai puternic barbat din Egipt (dupa Faraon) nu a uitat ca patria lui nu era Egiptul, ci Canaanul, iar la sfarsitul vietii sale le-a vorbit despre exodul din Egipt si a dat porunci ca si oasele sale sa fie duse de acolo in tara promisa. Aceasta atitudine subliniaza claritatea intelegerii lui Iosif: promisiunea lui Dumnezeu facuta lui Avraam este cel mai important lucru si in functie de aceasta ne raportam la tot ce avem si suntem. Nu Egiptul este patria noastra, ci Canaanul, si acolo vreau sa fiu si eu, in final, ingropat.
Purtarea acestor patriarhi arata spre evenimente si realitati pe care ei inca nu le vedeau si pe care nu le-au primit. Ei sunt modele ale felului in care se manifesta credinta atunci cand ajungem la sfarsitul calatoriei. Cuvintele noastre, limbajul trupului, si obiectele care ne inconjoara trebuie sa transmita acelasi mesaj: suntem siguri de ceea ce speram, si suntem convinsi de ceea ce inca nu vedem.

Viata vrednica de Evanghelie

Fri, 9 Oct 2009 11:27:00 -0500

Cuvântul din Filipeni 1:27-30 cuprinde o expresie atotcuprinzătoare în ce privește viața fiecărui creștin, această expresie este chiar la începutul acestui text: „Purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Cristos”. Acesta este titlul ultimului mesaj din seria de studii: „Pentru mine a trăi este Cristos”. În poporul lui Dumnezeu, în Biserică, există un standard, există un cod etalon, există ceva după care fiecare trebuie să ne măsurăm. În poporul lui Dumnezeu fiecare om din orice loc, din orice perioadă a istoriei, are din partea lui Dumnezeu ceva după care să se ghideze, după care să se judece, după care să se schimbe. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață despre două legăminte, un legământ vechi și un legământ nou, fiecare dintre ele are cerințe, are promisiuni și are consecințe. Legământul cel vechi a fost dat și ratificat la Sinai. Moise coboară de pe munte cu două table, cele pe care erau scrise cuvintele legii. Când se citesc acele cuvinte înaintea întregului popor, poporul promite că va face tot ce este scris în ele. Această intrare în legământ vine ca urmare a unei smulgeri din robia Egiptului; poporul lui Dumnezeu fusese patru sute cincizeci de ani în Egipt. Intrarea în legământ vine ca urmare a experimentării răscumpărării. Domnul ne-a scăpat de dușmani și ne duce în țara promisă, iar termenii în care se desfășoară relația noastră cu Dumnezeul patriarhilor, cu Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, este dat în cuvintele legii, în special în cele zece porunci. După ce poporul promite să facă tot ce este scris în lege Moise aduce jertfe, și cu sângele acelor jertfe stropește cartea legii și stropește poporul. În felul acesta sângele pecetluiește legământul, arată validitatea legământului. Așa stau lucrurile în poporul lui Dumnezeu Israel, cuvintele legii sunt standardul pentru viață. Ai făcut ceva și trebuie să verifici în Lege cu privire la acea faptă; ai spus ceva, ai fost undeva, toate se verifică și suferi consecințele potrivit cu ce spune Legea.
În noul legământ în principiu raporturile sunt aceleași: jertfa care aduce răscumpărarea, nu mai este jertfa unor animale, ci este jertfa Fiului lui Dumnezeu, sângele care a curs pe cruce, este de data aceasta sângele care pecetluiește legământul, dar termeni legământului nu mai sunt dați după cuvintele Legii, ci după cuvintele Evangheliei. Apostolul Pavel nu scrie purtați-vă într-un chip vrednic de Legea lui Moise, ci spune purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Cristos.
Vreau să clarificăm de la început câteva lucruri deosebit de importante. Noi am vorbit despre ele în mesajul „Cristos este sfârșitul Legii”, când am spus următoarele lucruri: tot ceea ce a dat Domnul prin Moise și prin prooroci este un îndrumător spre Cristos, tot ce scrie în Vechiul Testament stă mărturie pentru Cel care urma să vină. Câștigarea îndreptățirii, a unei stări după voia lui Dumnezeu, nu a fost niciodată intenționată pe baza cuvintelor Legii, ci așa cum avem exemplul lui Avraam pe baza credinței, perioada legii, așa cum scrie Galateni capitolul 3, este numai pentru o vreme, numai pentru a arăta păcatul drept păcat, și pentru a fi pentru noi un îndrumător spre Cristos. Avem exemple și în Vechiul Testament și în Noul Testament despre felul în care oamenii, de-a lungul vremurilor, s-au folosit de literă ca să ucidă spiritul, să ucidă duhul. Acesta este motivul pentru care noul legământ nu mai este un legământ al literei, ci este un legământ al Duhului, cunoașterea lui Dumnezeu este dată direct la nivelul inimii; aceasta nu înseamnă că ce scrie în Vechiul Testament nu este adevărat, dimpotrivă ce scrie acolo este mărturia care garantează că ce a făcut Dumnezeu în Cristos este adevărat, arată credincioșia lui Dumnezeu, arată ducerea la împlinire a planului lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu lucrează acum, și nu evaluează acum, după literă, ci după ceea ce a făcut când l-a trimis pe Fiul Său Isus Cristos, pentru mântuire, pentru răscumpărare, pentru iertare, pentru veșnicie. Cu alte cuvinte standardul în noul legământ este Evanghelia lui Cristos. Avem Romani 1:1-4, avem 1 Corinteni 15:1-3 texte de bază care definesc Evanghelia. Romani 1:1-4:
Pavel, rob al lui Isus Cristos, chemat să fie apostol, pus de-o parte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu.
Pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi.
Ea privește pe Fiul Său, născut din sămânța lui David, în ce privește trupul.
Iar în ce privește Duhul sfințeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților, adică pe Isus Cristos Domnul nostru.
1 Corinteni 15:1-3.
Vă fac cunoscut fraților Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas.
Și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o, altfel degeaba ați crezut.
V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu, că Cristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi.
La aceste texte adăugăm toate cele patru Evanghelii care sunt descrieri detaliate ale lucrării Fiului lui Dumnezeu, ca urmare a trimiterii Tatălui, pentru mântuirea mea și pentru mântuirea ta. În Epistola către filipeni Evanghelia este descrisă în capitolul 2:6-11:
El măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuș n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu.
Ci S-a desbrăcat pe sine însuș și a luat un chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor.
La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.
De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume.
Pentru ca în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi , al celor din ceruri, de pe pământ și de supt pământ.
Și orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul.
Avem o situație de dinainte de întrupare, avem coborârea la noi, avem luarea de chip omenesc, avem ascultare, avem cruce, avem înviere, și avem înălțare. Aceasta este Evanghelia. Eu sunt evaluat, sunt judecat, spune apostolul Pavel în Romani 2:16, după Evanghelia lui Cristos. Cu alte cuvinte, Dumnezeu se uită la viața ta și la viața mea și pune problema în felul următor: acestea sunt lucrurile pe care Eu le-am făcut pentru tine, Fiul Meu a lăsat tot aici, S-a golit de sine și s-a coborât la tine, în întuneric, în păcat, în lume, ca să câștige mântuirea ta. Toată această lucrare este o lucrare a dragostei, o lucrare a golirii de sine, a jertfei până la moarte; acesta este standardul după care sunt evaluat eu și după care ești evaluat tu. Viața pe care trebuie s-o trăiești este o viață în care se vede această lucrare a lui Dumnezeu: așa cum a renunțat El la tot, așa mă cheamă pe mine să renunț la tot, așa cum El s-a jertfit până la moarte, te cheamă pe tine și mă cheamă pe mine să mă jertfesc. Vedeți că se lasă litera la o parte, și Dumnezeu vine față-n față cu noi, Fiul se coboară între noi, totul se învârte, atârnă, și se evaluează în funcție de această lucrare a lui Dumnezeu între oameni. Nu există standard mai înalt, nu există mod de evaluare mai sigur. Vedeți că nu ni se cere să avem o listă cu lucruri pe care să le bifăm. Am făcut lucrul acesta, l-am făcut și pe acesta și toate sunt bune. Noi știm că o așa evaluare nu ajunge niciodată la inimă, este o evaluare externă, de suprafață. Dumnezeu vreau mult mai mult, Dumnezeu vrea inima în întregime. Lucrarea lui Dumnezeu poate fi descrisă în câteva cuvinte cheie, versetul pe care toți îl știm vorbește despre lucrul acesta Ioan 3:16:
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.
Vorbim de Evanghelia lui Cristos, ca despre acea lucrare în care Dumnezeu și-a dovedit dragostea față de noi. De aceea, dacă am căuta să cuprindem totul în ce privește viața într-un cuvânt, cuvântul acela este dragostea. Viața care mi se cere mie și care ți se cere ție este cuprinsă în acest cuvânt, o viață trăită în dragoste. Așa cum a iubit Dumezeu așa trebuie să iubească fiecare, o dragoste care întotdeauna se vede în lucrurile la care renunți, pentru a ajunge în situații pe care să le câștigi. O viață de dragoste este o viață care reușește să dea la o parte toate piedicile care stau în cale pentru binele celuilalt; aceasta a făcut Cristos pentru mine, a lăsat slava, nu s-a temut de moarte, de diavol și de păcat, ci a venit între noi, le-a învins pe toate acestea pentru mântuirea noastră. Este viața mea asemănătoare cu a Lui? Se vede în mine aceeași acțiune, aceeași dorință, aceeași lucrare, același țel ca al Lui? Noi nu ne judecăm unul după viața celuilalt, nu ne măsurăm unul cu celălalt, ci fiecare ne măsurăm după standardul pe care-l vedem în Cristos. Aceasta este viața vrednică de Evanghelie, viața în care se vede ce s-a văzut în Cristos, o viață care atunci când se manifestă între oameni este o viață care aduce mântuire, mântuire prin golire de sine, prin jertfă de sine, mântuire prin dragoste. Apostolul Pavel spune în Epistola către galateni 5:6, că în Cristos nici tăierea împrejur nici netăierea împrejur nu au nici un preț; cu alte cuvinte nici că ești evreu nici că nu ești evreu, nu are vreo valoare, ceea ce are valoare este credința care lucrează în dragoste. Tot în Epistola către galateni în capitolul 2 spune; „Am fost răstignit împreună cu Cristos, și nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine, și viața pe care o duc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine”. Eu sunt evaluat după ceea ce se vede în Fiul lui Dumnezeu, țelul Lui, hotărârea Lui, curajul Lui, dragostea Lui, acesta este standardul. Dacă în vechiul legământ Legea dădea termenii ascultării de Dumnezeu, a vieții în poporul lui Dumnezeu, în noul legământ ce se vede în Cristos dă termenii ascultării de Dumnezeu, dă termenii vieții plăcute lui Dumnezeu; aceasta este viața vrednică de Evanghelie.
În partea a doua a mesajului vreau să luăm un studiu de caz, dacă în vecime cineva fura ceva, sau curvea cu cineva, era regulă, ai furat o oaie, trebuie să dai oaia înapoi și să mai dai patru oi, ce faci în noul legământ dacă ai furat ceva, sau dacă ai curvit, sau dacă ai invidiat? Vreau să ne uităm la cel mai greu caz din Noul Testament, și să-l vedem pe apostolul Pavel la lucru dând soluții. Cel mai greu caz din Noul Testament este Biserica din Corint. Nu este Biserică mai rea decât Biserica de la Corint. Noi citim toată Epistola 1 corinteni prin prisma aceea ce scrie în capitolul 13. Acolo apostolul ne descrie calea nespus mai bună, acolo apostolul dă soluția în termenii dragostei. Este atât de important lucrul acesta încât, dacă îl captăm în mod corect vom înțelege toate epistolele apostolului Pavel în mod corect.
Ce scrie în Filipeni 1 despre „viața vrednică de Evanghelie“, sau ce scrie în Galateni 2 despre „adevărul Evangheliei“, este principiul care nu se schimbă niciodată, dar el urmează să fie aplicat în mod specific, în toate situațiile pe care Domnul le aduce în viața ta personală sau în viața Bisericii. Cum aduce apostolul Pavel o Biserică la ordine? Cum o îndreaptă, cum o corectează, pentru că nu le face apel la lucrurile pe care le scrie Moise, ci la ceea ce se vede în Cristos în Evanghelie?
Prima problemă cu care se confruntă apostolul Pavel la Corint a fost dezbinarea. Pentru că era un oraș atât de important în imperiul Roman, apostolul Pavel a întemeiat o biserică în Corint, după el a venit Apolo, apoi a venit Chifa sau Petru, și fără îndoială că au venit și alții. Cei de la Corint la scurtă vreme au început să se împartă, și unii spuneau apostolul Pavel este vrednic de urmat, alții spuneau Apolo este vrednic de urmat, alții spuneau Chifa este vrednic de urmat. Ce soluție aduci potrivit cu standardele Evangheliei într-o așa problemă? Soluția o avem în 1 Corinteni 3:3-9:
Pentru că tot lumești sunteți, în adevăr când între voi sunt zavistii certuri și desbinări, nu sunteți voi lumești, și nu trăiți voi în felul celorlalți oameni?
Când unul zice; „Eu sunt al lui Pavel”! și altul „Eu sunt al lui Apolo” nu sunteți voi oameni din lume?
Cine este Pavel? și cine este Apolo? Niște slujitori ai lui Dumnezeu prin cari ați crezut, și fiecare după puterea dată lui de Domnul.
Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.
Așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu care face să crească.
Cel ce sădește și cel ce udă, sunt tot una, și fiecare își va lua răsplata după osteneala lui.
Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel spune așa: pe mine, pe Apolo, și pe Chifa trebuie să ne vedeți ca pe niște slujitori ai lui Dumnezeu, unul a sădit, altul a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. Apoi el scrie, fraților nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu care face să crească. Vedeți ce soluție a adus, el s-a dat pe sine ca exemplu care renunță la orice și spune că noi, slujitorii, suntem nimic, Dumnezeu este tot; nu după noi trebuie să vă luați, sau nu în funcție de noi trebuie să vă împărțiți, ci voi trebuie să vedeți lucrarea ca fiind nu lucrarea lui Pavel, nu lucrarea lui Apolo, nu lucrarea lui Chifa, ci voi trebuie să-l vedeți pe Dumnezeu la lucru. Vedeți cum viața de slujire în spiritul Evangheliei aduce soluție la dezbinarea din Biserică? Vedeți cum Evanghelia a constituit un etalon pentru a corecta o problemă din poporul lui Dumnezeu?
Cea de a doua problemă pe care apostolul Pavel o întâmpină la Corint este problema imoralității. Despre lucrurile acestea el începe și vorbește în capitolul 5. Cuvântul spune că din toate părțile se spune că între voi este curvie, și apoi descrie ce fel de curvie. La Corint în privința aceasta, ca și în alte privințe, erau două extreme: unii spuneau dacă Cristos m-a eliberat eu pot să trăiesc cum vreau, ce se întâmplă în duhul meu nu are nici o legătură cu ce se întâmplă în trupul meu. Pavel spune în 1 Corinteni 5:2:
Și voi v-ați fălit! Și nu v-ați mâhnit mai degrabă, pentru că cel ce a săvârșit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru.
Avem această situație în care apostolul Pavel caută să nu recurgă la ce scrie în Lege; avem de exemplu în Evanghelie femeia prinsă în preacurvie, vin oamenii cu piatra în mână și spun ei, Moise a scris în Lege că dacă se întâmplă așa ceva femeia aceea trebuie omorâtă cu pietre. Pavel nu recurge la un așa text, ci el recurge la Evanghelie. Ce spune el? Oamenii aceștia trebuie corectați, ei vin dintre păgâni. În duhul tău, în trupul tău lucrurile acestea sunt distincte, trăiești în două sfere diferite fără legătură unele cu altele, iar apostolul Pavel vine și le spune că aceasta este o minciună. Ascultați ce scrie începând din capitolul 6:12-13, „trupul nu este pentru curvie, el este pentru Domnul, Domnul este pentru trup, trupul vostru este un mădular al lui Cristos, trupul vostru este templul Duhului Sfânt“. În momentul în care trupul tău se unește cu trupul unei femei stricate, tu ești una cu ea, nu poți să te extragi în duh din locul acela; păcatul în trup este un păcat în duh, este un păcat împotriva lui Cristos.
Aceasta este o extremă în Biserică, cealaltă extremă este în capitolul 7: „Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie“, și apoi avem toată această situație a asceților din Biserică; bărbații într-o parte, femeile în altă parte. Apostolul Pavel le spune că nu trebuie să faceți în felul acesta. Din pricina curviei fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui, și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei; bărbatul să-și împlinească datoria de soț față de soția lui, și invers. Trupul, în noul legământ, nu este eliminat, nu este închis. Trupul are locul lui în viața fiecărui om, în viața fiecărei familii.
La Corint vezi extremele acestea, fie nu contează ce faci cu trupul, fie trupul e rău; și pe unii și pe alții apostolul Pavel trebuie să-i aducă la adevărul Evangheliei, după același principiu, după principiul dragostei, a golirii de sine a respectului reciproc, a considerației, a aprecierii. Vedem în felul acesta cum se rezolvă astfel de probleme.
Celălalt necaz din Biserică era dat de discuțiile legate de lucrurile jertfite idolilor. Despre lucrurile acestea ni se spune în capitolul opt. Care era problema? În templele păgâne se aduceau jertfe, dar de multe ori rămânea carne neconsumată, și carnea respectivă era vândută la piața din oraș. Corintul nu a fost e excepție, cum nici un alt oraș care avea temple păgâne nu era o excepție. Biserica aici s-a împărțit în două, e voie să mănânc carnea aceea sau nu e voie? Unii spuneau da, alții spuneau nu. Argumentul unora era următorul: un idol nu este nimic, el nu există, ci pentru noi există numai un singur Dumnezeu. Deci, ce se jertfește idolului poate fi mâncat, putem mânca din carnea respectivă. Cealaltă parte din Biserică spunea nu, pentru că totul este într-un context rău, e un templu păgân, și avem pe unii tari, iar pe alții slabi, unii care cunosc mai mult, iar alții care cunosc mai puțin. Cum îi aduci și pe unii și pe alții pe linia cea bună, pe linia cea dreaptă? Este adevărat că un idol e tot una cu nimic, este adevărat pe de-o parte, dar pe de altă parte nu toți au cunoștința aceasta. Principiul după care trebuie să te călăuzești este următorul, 1 Corinteni 8:12:
Dacă păcătuiți astfel împotriva fraților, și le răniți cugetul lor slab, păcătuiți împotriva lui Cristos.
Dacă o mâncare îl face pe fratele meu să păcătuiască, atunci nu mai mănânc niciodată mâncarea aceea. Aici avem un caz care a rămas în istorie, în fiecare generație. Apostolul Pavel revine la final asupra acestui lucru, în Biserică pot fi două feluri de stăpâniri, de tiranii, pot conduce cei tari, sau pot conduce cei slabi. Nici una din aceste două conduceri nu e bună. Fiec că vor conduce cei care știu, iar cei care știu mai puțin sunt zdrobiți, sau cei care știu mai puțin șantajează pe cei care știu mai mult, că sunt slabi. Cel slab îl poate răbda pe cel tare, și invers, cel tare pe cel slab, și unul și celălalt trebuie să facă ceva: cel tare să iubească, iar cel slab să crească în cunoaștere. Dacă nu se avansează din amândouă părțile nu se ajunge nicăieri, cel care spune nu mănânc că mă poticnesc, el trebuie să știe că idolul nu e nimic, e o bucată de lemn. Apostolul Pavel revine și el spune așa, nu aveți voie să mâncați într-un templu păgân. Știți de ce? E adevărat că idolii nu sunt nimic, dar ce se jertfește acolo se jertfește dracilor, și voi nu puteți veni în comuniune cu dracii. Deci, cum îl ajuți și pe unul și pe celălalt să trăiască o viață vrednică de Evanghelie? Trebuie să-l vezi pe Dumnezeu renunțând la tot pentru tine, și să faci și tu aceasta fie că ești tare, fie că ești slab, pentru celălalt. Primejdia știți care este? Numai unul să lase tot și celălalt să nu lase; dar noi fiecare trebuie să trăim o viață vrednică de Evanghelie, o viață de golire de sine. Ceea ce faci tu, faci pentru zidirea celuilalt, fie că e tare, fie că e slab, este același standard și pentru bărbați și pentru femei, și pentru tineri și pentru bătrâni, și pentru tari și pentru slabi, Evanghelia lui Cristos.
O altă problemă din Biserică a fost însuși apostolul Pavel. El a fost un apostol contestat. Găsim lucrul acesta în toate epistolele. Au fost unii care spuneau cine este acesta? Lucrarea lui între neamuri a fost o lucrare contestată, de acea el a fost extraordinar de atent cu privire la ce face și ce spune în orice loc ar fi. Din capitolul 9 el vorbește despre drepturile lui ca apostol. În viața lui de misionar, de slujitor al lui Cristos între neamuri, el a luat următoarea hotărâre: deși legea poruncește aceasta, deși Domnul a rânduit să fie așa, ca cel care sădește o vie să mănânce din rodul ei, și cel care propovăduiește Evanghelia să trăiască din Evanghelie (9:14), cu cele mai multe dintre Biserici a hotărât să nu primească nici un fel de sprijin, nici în privința mâncării, nici în privința băuturii, nici în privința locuinței. El a luat hotărârea să fie liber față de cele mai multe Biserici, noi știm că a acceptat daruri de la Biserica din Filipi, finalul Epistolei către filipeni ne vorbește despre aceasta, și probabil a primit și de Antiohia, Biserica ce l-a trimis în lucrarea misionară, dar de la celelalte Biserici nu. Și în felul acesta el, ca și apostol al lui Cristos pentru toate neamurile, dovedește Evanghelia în viața sa, și anume, că el se dăruiește total pentru Bisericile pe care le întemeiază, și nu primește nimic în schimb. Fac totul pentru Evanghelie, ca și eu să am parte de ea, m-am făcut tuturor totul, evident până la păcat. Acesta este versetul care vine și arată golirea sa de sine. Toate lucrurile acestea sunt spuse până la 1 Corinteni 11:1:
Călcați pe urmele mele întrucât și eu calc pe urmele lui Cristos.
Acesta este un exemplu în care Evanghelia este soluția pentru baiurile din Biserică. Tot ceea ce le-a spus aici este aplicația specifică a dragostei lui Dumnezeu, a Evangheliei lui Cristos la problemele Bisericii, fie că sunt probleme cu conducătorii, fie că sunt probleme de imoralitate, fie că sunt probleme cu lucrurile jertfite idolilor, fie că sunt probleme cu drepturile lui de apostol, dragostea lui Dumnezeu arătată în trimiterea Fiului Său, constituie modelul pentru soluția la fiecare problemă. Este un model pentru Biserică, și un model pentru fiecare om. De aceea, el va reveni în capitolul 13, și va vorbi de calea nespus mai bună. Iar când distilează tot spune: acum rămân acestea trei credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea. Când eram copil, gândeam ca un copil, dar când m-am făcut mare am lepădat ce e copilăresc. Când m-am făcut mare trăiesc potrivit dragostei, aceasta este viața vrednică de Evanghelie, este o viață care are un principiu care nu se schimbă, tot ce vedem în Cristos nu se schimbă, dar se aplică specific de la situație la situație, de la om la om, de la Biserică la Biserică.
Apostolul Pavel a fost un apostol care a accentuat întotdeauna următorul lucru: nu suntem sub Lege, ci suntem sub har. De aceea, noi nu avem voie să-l facem un apostol al Legii, ci el trebuie să rămână un apostol al harului, un apostol al dragostei, un apostol trimis să propovăduiască Evanghelia. Nu te lăsa niciodată împins spre literă, stai întotdeauna lângă Evanghelie. Și așa revenim la textul cu care am început: „vreau să aud că stați tari într-un duh pentru credința Evangheliei“! În felul acesta aduci rezolvare adevărată, bună, sănătoasă, la fiecare problemă. Biserica este așezată în noul legământ în centrul voiei lui Dumnezeu, și la urmă, când vei fi judecat după Evanghelia lui Cristos, vei avea speranță că treci cu bine de judecată. El să te ajute pe tine și să mă ajute pe mine să trăim o viață vrednică de Evanghelia Domnului Isus Cristos.

Traire motivata si determinata de Cristos

Wed, 7 Oct 2009 11:38:20 -0500

Când te gândești la viață ca și copil al lui Dumnezeu, punctul de pornire este învierea, noi am parcurs la începutul acestui șir de mesaje 1 Cor. 15, „așa cum am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc“, viața de aici o văd ca o viață care are ca punct de pornire învierea Domnului; nu există dușman care să mă înspăimânte, nici măcar moartea, trăiesc știind că cele de sus au coborât între cele de jos, trăiesc știind că veacul cel nou al mântuirii a început, că deja neputrezirea s-a arătat a fi posibilă în învierea lui Cristos. Deci, totul pleacă de la o perspectivă extraordinar de luminoasă și de optimistă, nu există lucru mai puternic de după creație până în ziua de astăzi decât învierea lui Cristos, nu există lucru mai tare decât biruință asupra morții, biruința Celui înviat asupra vrășmașului de pe urmă. În al doilea rând Cel înviat ajunge Stăpân, așa ne învață Scriptura, după ce a ascultat până la moarte și încă moarte pe cruce Tatăl i-a dat Lui numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în numele Lui să se plece orice genunchi de pe pământ de sub pământ, și orice făptură să ajungă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul. Așadar, noi ne înțelegem viața bazându-ne pe înviere, știind că Cristos stăpânește peste toate nu suntem într-o lume a vrășmașului, ci suntem într-o lume a Domnului. Apoi când citim Cuvântul de la un capăt la celălalt, îl vedem ca avându-l în centru pe Cristos, în lumea lui Dumnezeu nimic nu-l surprinde pe Dumnezeu, El a murit și aceasta nu a fost un acciden,t El a înviat și aceasta nu a fost un accident, El a venit pe pământ ca să împlinească ceea ce a pregătit Tatăl, Cristos ne-a rezolvat cea mai grea boală, cea mai grea piedică, piedica păcatului indiferent de cât mult te-a murdărit păcatul, dacă ți-a adus sentimentul de vină, dacă te-a robit. Pentru că el lucrează în aceste feluri, moartea lui Cristos a adus iertare, a adus curățire și a adus răscumpărare. În viața de aici sângele Lui aduce mântuire și vindecare de boala păcatului. Când cauți un scop în viață, când cauți o țintă pentru zilele vieții tale compară răspunsul la care ajungi cu toate lucrurile pe care le-am spus până acum. Nu se merită să trăiești pentru altcineva care nu a biruit moartea, care nu stăpânește peste tot, care nu stă în centrul planului lui Dumnezeu, care nu a rezolvat problema păcatului; nu se merită, e prea puțin, e prea slab și nu duce nicăieri, dimpotrivă te înșală și ajungi cu mâinile goale pe calea care duce la pierzare.
Toate lucrurile pe care le-am spus până acum au accentuat ce a făcut Cristos pentru mine; când un copil al lui Dumnezeu spune pentru mine a trăi este Cristos el nu este numai un beneficiar al lucrării lui Cristos, pentru că atunci când Domnul lucrează în viața cuiva El așteaptă de la acel om să lucreze și el pentru Domnul. Un text esențial în această privință este 2 Corinteni 5:15.
Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.
Am ajuns să ne dăm seama socotind că dacă Unul a murit pentru toți, noi care trăim nu mai trăim pentru noi înșine, ci trăim pentru Cel care a murit și a înviat pentru noi. Viața creștină este o viață care se bucură de toate binecuvântările lui Dumnezeu date prin Fiul Său Isus Cristos, dar aceasta este numai o față a ei, cealaltă față a ei este o viață de slujire. Lucrarea lui Cristos în viața unui om duce întotdeauna la o viață de implicare a acelui om în viețile altora, avem în cuvântul din 2 Cor. 5, cu privire la slujire, patru lucruri pe care vreau să le luăm în seamă.
Mai întâi cineva care trăiește pentru Cristos va ține întotdeauna într-un echilibru înțelept două lucruri foarte importante, pe de-o parte îl va iubi cu toată inima pe Cel care a murit pentru el, pe de altă parte nu va uita nici o clipă că Cel pe care-l iubește într-o zi îl va judeca. Aceste două lucruri ne ajută să nu greșim. Noi îl putem accentua numai pe unul dintre ele, și pot spune îl iubesc pe Domnul și atât, dar nu este suficient, sau putem spune Domnul vine și te judecă, nici asta nu e suficient. Acestea două trebuie să fie împreună, amândouă sunt motivații suficiente pentru slujire, pentru ascultare deplină și pentru implicare.
Începem așa cum scrie în 2 Cor. 5: „Ca unii cari cunoaștem frica de Domnul”, aceasta se leagă de ceea ce ni se spune mai sus, un verset cunoscut despre ziua judecății care spune așa, 2 Corinteni 5:10:
Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut, când trăia în trup.
Cu istoria, cu viața, e ca și cu școala; te duci la școală și știi că la sfârșit ai examen. Totul se termină cu verificare. Noi nu trăim în această lume fără să dăm socoteală de tot ce facem în această lume. Dacă lucrurile stau așa știind tot ce am făcut și fac, ce măsură ar trebui să iau? Omul este în stare de lucruri foarte bune, dar e în stare și de lucruri foarte urâte. În viața omului ele se amestecă, ele sunt rodul hotărârilor pe care le iei. Când știi că la sfârșit vei fi tras la răspundere pentru toate, cum ar trebui să trăiești? Acesta este primul lucru la care aș vrea să meditezi. Ceea ce te ține într-o stare sănătoasă este frica de Domnul, așa începe apostolul Pavel cuvântul „Ca unii cari cunoaștem deci frica de Domnul”, ca unul care știu că Cel care stăpânește, cunoaște tot, vede tot, și mă trage la socoteală pentru tot. Fă din aceasta o parte componentă a vieții tale, vei vedea că va fi un element hotărâtor pentru implicarea ta în viețile altora. Pentru că știi că totul se termină cu verificare cauți să îndupleci pe alții; așa spune apostolul Pavel „Pe oameni căutăm să-i încredințăm”. Cornilescu traduce același cuvânt în două feluri, uneori traduce cu expresia „Caut să-i înduplec”, alte ori „Caut să-i încredințez”, caut să-i așez pe oameni pe o temelie bună. Avem exemple în cartea Faptele Apostolilor, cele mai multe sunt legate de lucrarea apostolului Pavel la Corint, în Faptele Apostolilor 18:4. Cuvântul spune așa:
Pavel vorbea în Sinagogă în fiecare zi de Sabat, și îndupleca pe Iudei și pe Greci.
Căuta să-i înduplece pe iudei și pe greci, apoi când a ajuns la Efes Cuvântul ne spune în Faptele Apostolilor 19:8:
În urmă Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală, timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, și căuta să-i înduplece pe cei ce-l ascultau.
A slujit în sinagogă unde căuta să-i înduplece pe evrei și pe greci, când ajunge la Roma în Faptele Apostolilor 28:23 avem același lucru:
I-au hotărât o zi, și au venit mai mulți la locuința lui, Pavel le-a vestit Împărăția lui Dumnezeu, le-a adus dovezi și a căutat să-i încredințeze prin legea lui Moise, și prin prooroci despre lucrurile privitoare la Isus, vorbirea ținea de dimineața până seara.
Căuta să-i încredințeze, adică căuta să-i înduplece pe cei care au venit să-l asculte. Noi în vremea de astăzi ca urmare a presiunii din partea culturii parcă ne temem să mai spunem la oameni ce ar trebui să facă. Când ai căutat să-l convingi pe cineva de adevărul unui lucru? Suntem destul de așa apatici, dați un pas înapoi, fiecare cum, când, și ce vrea; nu trebuie să-i convingem pe oameni la lucruri rele, dar la lucruri bune, la lucruri cu privire la Împărăția lui Dumnezeu trebuie să-i înduplecăm. Asta nu înseamnă că vom și reuși, dar trebuie să fim un far clar, sau să luăm o imagine din Vechiul Testament, să dăm un sunet de trâmbiță limpede, oamenii să știe că e sunet de mers înainte, sau de mers înapoi. Din ceea ce spui tu, din ceea ce faci tu, ce înțeleg oamenii? Ajung bine, sau ajung rău? În mod specific în lucrarea apostolului Pavel găsim această muncă de lămurire cu privire la cine e Cristos. Acest lucru este foarte important. Adesea căutăm să-i convingem pe oameni de alte lucruri. Apostolul Pavel, în lucrarea lui de la Ierusalim până la Roma, a avut în atenție acest lucru. Când vorbesc cu oamenii caut să-i conving cu privire la Cristos, El este Mesia, El este Mântuitorul, El este Fiul lui Dumnezeu, El este Cel pe care-l așteptăm, El este răspunsul la situația mea oricine aș fi, din Galatia, din Bitinia, din Ahaia, din Macedonia de ori unde, Cristos este răspunsul, la tot ce înseamnă viață de om pe pământ.
Al treilea lucru: un om care trăiește pentru Cristos și se implică astfel în viețile oamenilor, are nevoie să nu piardă din vedere în nici o clipă transparența. El știe că în viețile celor care îl ascultă trebuie să existe aceptare, trebuie să existe deschidere, trebuie să existe încredere. Încrederea nu se naște decât pe baza transparenței. Tu știi cine este celălalt pentru că îl vezi. Dar și aici sunt lucruri importante, lucruri pe care le învățăm din cărțile Vechiului Testament și până în cărțile Noului Testament. În Vechiul Testament evenimentul cel mai ușor de ținut minte, a fost evenimentul în care Samuel a fost trimis în casa lui Isai să ungă un împărat. Samuel se duce și îi spune lui Isai să-și cheme feciorii; începe cu cel mai mare, iar când Samuel îl vede pe Eliab înalt, frumos, în sufletul lui spune: Doamne acesta este, și Domnul îl mustră, nu e adevărat, următorul, și tot așa fecior după fecior s-au terminat băieții din casă, și nu a primit pentru nici unul dintre ei îndemnul să spună: unge-l pe acesta, și el întreabă nu mai ai și alții? Isai răspunde mai am unul, dar e la oi. Cheamă-l să vină! Când a intrat David în casă Domnul i-a vorbit: acesta este! Învățătura a fost următoarea: omul se uită la ce izbește ochiul, dar Domnul cunoaște inima. Noi în lucrare putem fi ispitiți așa cum a fost ispitit Samuel, să ne luăm după ce izbește ochiul, sau cum scrie în 2 Cor. „să ne lăudăm cu înfățișarea“, cu ce se vede. Noi ar trebui să fim suficient de înțelepți și să nu pierdem din vedere că omul e viclean și de cele mai multe ori va pune perdele de fum, va arăta ce nu este. De aceea niciodată nu începe de la înfățișare, ci întotdeauna începe de la inimă. Tot în același loc în Scriptură dacă vă uitați la ce scrie în 2 Corinteni 4:18:
Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile cari se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile cari se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veșnice.
Când trăiești pentru Cristos știi că El la urmă te trage la răspundere, și tot ce faci în așa fel trebuie să faci să treci cu bine de ziua aceea. Ești un om care cunoști frica de Domnul, știind că El e la capătul drumului pe tron de judecător, cauți să îndupleci și să convingi pe oameni cu privire la Cristos, cine este, de ce a venit? Ce a făcut? Ce a câștigat? Ce a adus? Cere de la Domnul aceiași dăruire pe care o vezi la oamenii Lui în Scripturi, îndupleci și la Corint, îndupleci și la Efes, îndupleci și la Roma. Ești un om care ți-ai făcut obicei să vorbești cu alții despre Isus. Apoi, vei știi cum e omul, ascuns, viclean, nestatornic și nu te vei lua după înfățișare, după cele ce se văd, ci te vei lua după Cuvânt. Dacă la nivelul inimi lucrurile nu s-au îndreptat, pe dinafară nu o să fie niciodată drepte. Poate fi o spoială de moment, dar înăuntru plin de oasele morților; cum spune Domnul Isus: mormânt văruit. Apoi, în ultimul rând, aducând celălalt lucru în echilibru, dacă am început cu Cristos care mă judecă, sfârșim cu Cristos care s-a dat pentru noi, ce s-a întâmplat la cruce nu dovedește doar cât de mult ne-a iubit Dumnezeu, nu arată doar cât de mult a trebuit să plătească pentru păcatele mele, ci, când mă uit la cruce trebuie să mă uit și la mine și să spun ce spune apostolul Pavel în 2 Corinteni 5:15:
Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiescă pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.
Dacă El ne-a iubit atât de mult și a murit pentru noi, și eu trebuie să trăiesc pentru El. Înțelegem din această faptă că jertfa de pe cruce, nu este numai pentru rezolvarea unor probleme negative, păcat, moarte, fire pământească, ci înțelegem crucea ca inspirându-mă pe mine la slujire. Văzând cât a făcut El îmi dau seama cât am eu de făcut. În felul acesta se propagă credința. Și judecata mă motivează, dar și Golgota mă motivează și darea de socoteală și sângele de pe cruce.
Așa adaugi încă o dimensiune la ce înseamnă cuvintele „pentru mine a trăi este Cristos“: știu că jertfa Lui este pentru păcatele întregi lumi, de la Adam și până la ultimul om care va trăi pe acest pământ, știu că El a murit pentru toți, dar acest eveniment nu este numai un eveniment static, ceva ce a avut loc demult și nu are nimic de-a face cu mine, nu, Cristos va fi întotdeauna un model pentru mine. Filipeni capitolul 2 vorbește despre lucrul acesta, El deși era de-o potrivă cu Dumnezeu, nu a considerat ca ceva ce trebuie să țină pentru El, ci ceva ce trebuie să lase, S-a dezbrăcat de starea aceea, de slava Lui, a luat chip de om, chip de rob, a ascultat și a murit. Acest fel de a vedea viața trebuie să mă caracterizeze și pe mine, aceasta înseamnă nu doar să predici Evanghelia, ci să și trăiești Evanghelia. Ceea ce spune că a făcut Cristos trebuie să faci și tu. Aceasta vine și dezvoltă cuvintele pentru mine a trăi este Cristos. Dacă ești un așa om îți trăiești viața cu rost, câți ani îți dă Dumnezeu, treizeci, cincizeci, optzeci, o sută, fiecare clipă a fost o clipă trăită cu înțelepciune.

Pacatele omenirii si moartea lui Cristos

Thu, 1 Oct 2009 11:35:09 -0500

Fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să vadă lumea după voia lui Dumnezeu, trebuie să-și vadă viața după voia lui Dumnezeu. Cuvintele apostolului Pavel din Filipeni 1 vin și sintetizează la maxim în modul cel mai cuprinzător, cel mai ușor de ținut minte, ce trebuie să înseamne viața pentru fiecare dintre noi. Un singur cuvânt e răspunsul „Cristos”; pentru mine a trăi este Cristos. Acesta este ce-l de al treilea material în privința aceasta. Mai întâi a trebuit subliniat că viața ca și copil al lui Dumnezeu trebuie s-o trăiești ținând seama de faptul că moartea a fost înfrântă, că învierea morților deja a început, Cristos fiind întâiul rod dintre cei morți. Văzând viața în felul acesta deja știi că cel mai mare dușman, cel din urmă dușman, moartea, a fost biruit, și aceasta îți dă din start o anumită culoare vieții; nu te mai temi de moarte. Până la învierea lui Isus au fost și alții care au experimentat învierea, Lazăr de exemplu, apoi avem exemple în Vechiul Testament, Ilie ridică din morți, dar fiecare dintre ei au murit din nou, pe când Cristosul înviat din morți nu mai moare. Așadar, concepția mea cu privire la viață va începe aici, învierea este posibilă, învierea colorează tot, trăiești viața știind că nu este dușman care să te răpună vreodată. În al doilea rând, Cel care a înviat din morți a avut o lucrare complexă, El a fost trimis de Dumnezeu ca și Fiul al Său, El a fost trimis de Dumnezeu ca și Mesia al Său, ca Cel care reprezintă întreg poporul lui Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu. Dacă El a câștigat ceva, dacă El a dobândit ceva, am și eu pentru că sunt parte din poporul Lui. Pe El, odată cu înviera din morți, l-a așezat Stăpân peste toate, i-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca înaintea Lui să se plece orice făptură de ori unde ar fi, și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul. Așadar, văd tot ce există ca având un Stăpân, și acel Stăpân este Cel înviat din morți, Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu.
Vedeți cum se colorează totul în anumite culori, în culoarea învierii mai întâi, în al al doilea rând în culoarea stăpânirii lui Cristos peste toate, iar cel de al treilea mesaj a fost despre „Cristos ca și sfârșitul legii”. Tot ce i-a dat Dumnezeu de la creație până la înviere a fost rânduit, Cristos nu este un accident al istoriei, legea are această țintă, arată spre Cristos. Legea nu este aducătoare de îndreptățire, ci este martor cu privire la acea dreptate, este un îndrumător spre Cristos. Cristos este/stă la apogeul planului lui Dumnezeu, toate țintesc înspre El. Așadar, când citesc Scriptura, Cristos stă în centrul ei, îl voi vedea pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu care nu este surprins de nimic, le așează pe toate, le cunoaște pe toate, le pregătește pe toate, și lucrează spre împlinirea tuturor lucrurilor.
În materialul de acum vreau să ne apropiem de un subiect care trebuie să facă parte din orice concepție cu privire la viață, fie că ești creștin, fie că ești păgân. Toți oamenii își dau seama că ceva nu merge bine cu omul, că ceva nu este așa cum ar trebui să fie. În meditația aceasta vreau să vorbim despre păcat, despre rezultatele păcatului, și despre iertare, curățire și dezrobire. Cuvântul din Romani capitolul 3, este cuvântul care ne dă toate dimensiunile pe care trebuie să le luăm în considerare când vorbim despre rezolvarea problemei păcatului. Nu există concepție despre lume serioasă care să nu abordeze această boală, această problemă, această povară, a păcatului, Scriptura nu ignoră păcatul, ci îl descrie, și aduce soluția la problema păcatului; îi arată toate rădăcinile.
Mai întâi Scriptura ne spune că păcatul este universal. Nu există om fără păcat, păcatul a cuprins întreaga creație, odată cu neascultarea lui Adam toți oamenii au călcat pe urmele lui, mici și mari, tineri și bătrâni, de orice neam. În lumea aceasta păcatul stăpânește, sau cum spune Scriptura „lumea zace în cel rău“. Acesta este adevărul cu privire la păcat. Ca să aducem lucrurile în actualitate orice ziar ai răsfoi, orice buletin de știri ai vedea, ori cu cine ai sta de vorbă, auzi, vezi, citești, despre cât de multe rele face omul, de la crime la destrăbălări, de la minciuni, la viclenie, de la răutate, la neascultare. Te întrebi cine poate rezolva probleme atât de mari? Care e rezolvarea? Cine ne scoate de aici, cine ne spală, cine ne dezrobește? Cuvântul din Romani 3 aduce răspunsul cu mare atenție, cu mare finețe; în Romani 3:26 ni se spune așa:
Pentru ca în vremea de acum să-și arate neprihănirea Lui în așa fel încât să fie neprihănit, și totuș să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
În vremea de acum, acea vreme se referă la vremea lui Cristos, s-a arătat o neprihănire a lui Dumnezeu, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu venind la lucru între oameni, o dreptate care este independentă de lege, nu lucrează prin poruncile date de Moise, ci lucrează prin credință, dar îl are în vedere pe Fiul lui Dumnezeu Isus Cristos, El făcând două lucruri în privința păcatului: mai întâi El a câștigat răscumpărarea, și în al doilea rând El a fost făcut de Dumnezeu scaun de îndurare sau capac al ispășirii. În lumea lui Dumnezeu, Dumnezeu ia în serios păcatul omului. Potrivit cu învățătura Scripturii păcatul are o lucrare multiplă în viața omului, pe de-o parte păcatul murdărește, pângărește, odată ce l-ai comis nu mai ești curat, ești murdar, și al doilea rând păcatul odată comis aduce vinovăție, te simți apăsat, ești împovărat, știi că ceva nu mai este cum a fost, ți-e rușine, în al treilea rând păcatul pune stăpânire pe tine, păcatul e ca un drog ajungi să fii dependent de el, l-ai comis azi, îl comiți mâine, și el încetul cu încetul câștigă stăpânire asupra ta. Ajungem să vorbim, așa cum spune Scriptura, despre robia păcatului în viața omului; păcatul ajunge ca un stăpân, care-ți poruncește ce, cum, și când. Cine rezolvă problema aceasta cine? Potrivit cu învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, Cristos le rezolvă pe toate acestea. În ceea ce am citit aflăm că răscumpărarea omului, răscumpărarea de sub stăpânirea păcatului, este câștigată pentru toți oamenii de către unul singur, de către Isus Cristos. A fost nevoie de cineva mai puternic decât păcatul, și mai puternic decât diavolul din spatele păcatului; acela este dușmanul care a trebuit să fie înfrânt, pe care nici unul dintre noi nu l-a putut înfrânge. Avem un limbaj al forței, al confruntări, este același limbaj pe care-l găsim în Scriptură atunci când Dumnezeu și-a scos poporul din Egipt. Scriptura spune a răscumpărat pe poporul Lui, cu fapte puternice, cu urgii, cu minuni; și a adus poporul înapoi de sub o stăpânire rea. Același lucru este presupus și când Scriptura vorbește despre răscumpărarea de sub stăpânirea păcatului. Când cineva devine creștin și-a schimbat stăpânul, a fost cumpărat înapoi de către Stăpânul de drept.
Apoi avem un limbaj mai complex, limbajul ispășirii care vine și rezolvă și murdăria, și vinovăția pe care o aduce păcatul. Avem ca imagine Chivotul legământului în ziua cea mai importantă din calendarul evreiesc: Ziua Ispășirii sau Yom Kippur. Ce se întâmplă în ziua ispășirii este descris în cartea Levitic la capitolul 16, unde, într-un mod privat, ascuns de privirea întregului popor, marele preot intră în sfânta sfintelor având instrucțiuni precise. Ulterior oamenii dându-și seama cât de serios este ce se întâmplă în Ziua ispășirii legau preotul cu o funie de picior, că dacă se întâmplă să moară în sfânta sfintelor să-l poată trage afară. Acolo el avea o misiune absolut vitală pentru viața poporului, el trebuia să facă propria curățire, iar apoi stropind cu sânge capacul ispășirii pe care erau heruvimii slavei, el făcea ispășire pentru păcatele întregului popor. Potrivit cu ce scrie în cartea Exod și în cartea Levitic această piesă de aur, scaunul îndurării sau capacul ispășirii, era cel mai important obiect din tot ce era în Cort iar mai apoi în Templu, obiect care avea două funcții: Scriptura ne spune că de acolo dintre heruvimi „Eu îți voi da învățăturile Mele, acolo Mă voi arăta în nor voi vorbi cu tine față către față“. Capacul ispășirii a fost un loc al descoperii lui Dumnezeu, un loc al revelației. Dumnezeu cobora în mijlocul poporului pe capacul ispășirii și de acolo vorbea cu Moise. În al doilea rând așa cum am spus acel loc era locul pe care marele preot prin faptul că îl stropea cu sânge făcea ispășire pentru păcatele poporului. Avem cea mai importantă zi și cel mai important obiect din viața religioasă a poporului lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune că pe Cristos Dumnezeu l-a făcut capac de ispășire! Acest lucru este ceva absolut revoluționar, adevăratul loc al descoperii lui Dumnezeu, adevăratul loc al ispășirii păcatelor nu mai este în Templu ci este la cruce, este pe Calvar. În veacul întîi în Templu la Ierusalim în sfânta sfintelor nu mai era nimic, pentru că în vremea războaielor din perioada macabeilor ei nu au mai avut chivot; odată cu ducerea poporului în exilul Babilonian chivotul s-a pierdut, iar când ei au rezidit templul pe vremea lui Zorobabel în sfânta sfintelor nu mai era nimic, era gol. Marele preot intra și stropea în gol pentru că nu mai era nimic pe ce să stropească, iar acum vine apostolul Pavel în lumina lui Dumnezeu și spune Cristos este capacul ispășirii, Cristos este locul din care vorbește Dumnezeu, Cristos este locul în care păcatele tuturor oamenilor, nu numai păcatele poporului evreu, ci păcatele întregi lumi își primesc curățirea și sunt iertate. Acest limbaj este absolut revoluționar.
În felul acesta se rezolvă una dintre cele mai mari probleme din viața fiecărui om eliberarea de păcat, spălarea de păcat și eliminarea sentimentului de vinovăție, primirea iertării. Nu există povară mai grea decât povara vinovăției, nu există povară mai grea decât pângărirea păcatului, nu există povară mai grea decât lanțul păcatului. Dumnezeu și-a arătat în felul acesta dreptatea.
În universul creat de El a existat, datorită neascultării primei perechi de oameni, o problemă care a crescut exponențial, până acolo încât Scriptura spune că tot pământul este plin de silnicie, și inima omului se îndreaptă în fiecare zi numai și numai spre rău. Un Dumnezeu sfânt trebuie să rezolve această problemă, un Dumnezeu drept trebuie să vină cu soluția la această problemă, și soluția a fost crucea lui Cristos. Revenirea omului în comuniunea cu Dumnezeu nu are loc ca urmare a ascultării de poruncile legii. Restaurarea legăturii cu Dumnezeu are loc numai după ce problema păcatului este rezolvată. Credința în ce a făcut Dumnezeu în Cristos pentru mântuirea tuturor oamenilor mă aduce pe mine înapoi în legătură cu El. Aici apostolul Pavel vorbește despre ceea ce mi se impută mie și ceea ce mi se împărtășește. Despre lucrul acesta vom găsi două păreri înfocate, pe de-o parte când omul crede în jertfa lui Cristos, unii spun că Dumnezeu mă declară drept, mă socotește, mă consideră drept, iar pe de altă parte alții spun, când cineva crede în jertfa lui Cristos Dumnezeu nu numai că mă declară, ci mă și schimbă. Este adevăr în amândouă aceste răspunsuri, noi credem că amândouă au loc, Dumnezeu spune despre mine ești un om neprihănit, ești un om drept, dar nu mă lasă cum am fost înainte. El începe schimbarea vieții mele, și tot ce urmează este un proces prin care eu mă aseamăn tot mai mult cu Fiul Său. De aceea vorbim despre „îndreptățire imputată” și „îndreptățire împărtășită”. Avem o dimensiune legală și o dimensiune morală. Această lucrare a putut să aibă loc numai datorită lui Cristos. Apostolul Pavel revine la acest subiect atât de important și de complicat în capitolul 5 în Epistola către romani, unde adună tot ce a spus și analizează problema comparând pe Cristos cu Adam.
Adam, întâiul om, nu a ascultat, cel de al doilea Adam, Cristos, a ascultat. Ca urmare a neascultării primului om a venit condamnarea, și moartea i-a lovit pe toți, ca urmare a ascultării celui de al doilea Adam a venit neprihănirea, a venit viața. Avem un contrast care evident este dezechilibrat, pentru că ce a făcut Dumnezeu prin Cristos, e mai puternic decât ce a făcut diavolul prin Adam, și în final ce a făcut Dumnezeu în Cristos repară ce a făcut diavolul prin Adam. Acolo unde păcatul a domnit în moarte, acum neprihănirea domnește în viață. Toate lucrurile acestea vin și mă învață pe mine următorul lucru: nu există piedică din partea nimănui, nu există problemă din partea nimănui ca să-l țină departe de Dumnezeu. Nu există invenție a diavolului, uneltire a celui rău, care să mă țină rob, care să mă țină departe, care să mă țină în întuneric; nu există! Pe toate acestea din toată istoria a tuturor oamenilor, pe toate le-a rezolvat Cristos; crucea Lui este atât de tare încât nu este mulțime a păcatelor pe care El să nu o poată șterge, pe care El să nu o poată ierta. În Adam ești vrei nu vrei, dar în Cristos numai dacă crezi și dacă asculți. Dacă-ți vezi viața în felul acesta ești călăuzit de o altă lumină, văzând gunoiul dinăuntru nu ești descurajat, văzând relele din jur nu ești descurajat, pentru că deja Dumnezeu, prin moartea Fiului Său a oferit soluția pentru curățire, pentru iertare, pentru dezrobire.
Când noi spunem „pentru mine a trăi este Cristos“, spunem și aceasta: Cristos a murit pentru păcatul meu, a murit pentru păcatul tuturor oamenilor, și ceea ce duce la moarte și ne ține legați poate fi rezolvat, poate fi iertat, poate fi curățit. Nu rămâne în cursa diavolului, nu te opri acolo, de acolo trebuie să ieși prin puterea crucii; ce s-a întâmplat la Calvar a rezolvat cea mai grea problemă care poate exista în istorie: problema păcatului. Există soluție nu numai pentru cei buni, ci și pentru cei mai răi, nu numai pentru cei tineri, ci și pentru cei bătrâni, nu numai pentru iudei, ci și pentru neamuri, și pentru mine și pentru tine.