Sorin Sabou

Prințesa și broasca

Thu, 22 Jul 2010 13:18:52 -0500

Am vizionat ieri împreună cu fetele noastre filmul „Prințesa și broasca.“ Ceea ce vă scriu este un fel de cronică de film pentru părinți și copiii lor. Noi am analizat împreună aceste lucruri după film.

Acțiunea se petrece în New Orleans si caută să surprindă drumul de la vis la împlinire în viața unei familii de culoare a cărui tată și apoi fiica acestuia își doresc să aibă un restaurant al lor. Tatăl fetiței o învață pe aceasta câteva lecții esențiale pentru viață pe care fiica nu le uită și le aplică la momente de mare răscruce. Când fetița ajunge mare caută din răsputeri să-și împlinească acest vis, iar în final reușește.

Filmul este lung, dar la terminarea vizionării puteți analiza cu copiii sau nepoții voștri următoarele lucruri:
- părinții care împlinesc în viețile lor sfaturile bune pe care le dau copiilor lor au impact în viețile copiilor și după ce ei au murit
- caută să distingi în viața ta lucrurile pe care le faci cu toată inima
- caută să lucrezi din greu pentru relizarea lor și nu te lăsa distras de la împlinirea lor
- când diavolul îți promite că te ajută prin vrăjile lui să-ți împlinești visul să nu-l crezi, ci să-i nimicești planurile (acesta este punctul culminant al acțiunii filmului)
- întotdeauna adevărul și dragostea vor avea câștig de cauză
- cei bogați pot fi schimbați prin adevăr și dragoste

În El era viața

Wed, 21 Jul 2010 09:31:57 -0500

În primăvara acestui an, la Editura Agape, am publicat o carte de predici din Evanghelia după Ioan. Puteți citi mai jos Prefața ei.

Toată cercetarea teologică (biblică, istorică, sistematică) ar trebui să-şi aibă finalitatea şi în proclamare – predicarea face parte din contribuţia teologiei la viaţa bisericii. Înţelegerea şi aplicarea adevărului revelat îşi găsesc în predicare finalitatea comunitară, prin care creştinii au parte de puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea lor.
În bisericile baptiste operăm cu o înţelegere „de sus“ a predicării, adică predicarea este proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu prin care El vorbeşte bisericii în starea în care se află aceasta prin cei care sunt chemaţi, pregăţiţi şi validaţi pentru această lucrare.
Cuvântul, lumina, harul, adevărul, viaţa, calea sunt descrieri depline ale lui Isus Cristos în Evanghelia după Ioan, care vine copleşitor înspre cititor sau ascultător pentru ca acesta să-l primească şi/sau să-şi consolideze rămânerea în El. Semnele făcute de El sunt indicatoare spre credinţă, iar gloria văzută în El cheamă la o nouă înţelegere a coborârii lui Dumnezeu între oameni. Aceste predici, proclamate în Biserica Baptistă Română din Braşov, sunt aduse acum înaintea tuturor cititorilor, pentru ca oricine le citeşte să ajungă la credinţă pentru viaţa veşnică.

Ce este biserica lui Cristos?

Wed, 16 Jun 2010 18:20:36 -0500

În învăţătura creştină una dintre cele mai dificile întrebări, este următoarea: ce este Biserica? Cum definim Biserica, ce trebuie să se întâmple în Biserică, şi evident trebuie să ne întrebăm ce nu este Biserica? Dintre multele definiţii pe care le-am citit cu privire la Biserică, cea asupra căreia m-am oprit, şi pe care vreau să o împărtăşesc cu dumneavoastră este următoarea: Biserica este acel loc viu în care se dobândeşte lucrarea regală, profetică şi preoţească a lui Isus Cristos, este locul unde bărbaţi, femei, tineri şi bătrâni, pot avea parte de tot ceea ce este Isus Cristos: domnia Lui, mijlocirea Lui, mântuirea Lui, purtarea Lui de grijă. Efeseni 1.22-23 exprimă acest lucru, Biserica este trupul Lui, Biserica este plinătatea lui Cristos, care împlineşte totul în toţi, Biserica este acel loc pe care-l umple Cristos; biserica este acel grup de oameni în care Cristos locuieşte pe deplin. În felul acesta înţelegem Biserica. Singurul fel în care vorbim despre voluntariat în Biserică este următorul: fiecare om răspunde de bunăvoie la chemarea lui Dumnezeu; numai în acest sens noi suntem în mod voluntar împreună, pentru că am răspuns de bună voie, fără să ne forţeze nimeni la chemarea Evangheliei, am venit la Domnul, am răspuns chemării lui Dumnezeu. În nici un alt sens nu vorbim de unire voluntară. De asemenea versetele pe care le studiem vin şi descriu autoritatea în Biserică; conducătorul Bisericii este pus de Dumnezeu, şi acela este Domnul Isus Cristos. În urma învierii El a fost făcut Domnul Bisericii. Relaţia dintre El şi Biserică este asemănătoare cu relaţia dintre cap şi trup. Imaginea aceasta arată spre o realitate organică, unitară de ascultare deosebit de solidă. Tot ce are, tot ce este Biserica trebuie să fie umplut de El, de Cristos.
Cuvântul ales pentru a descrie această entitate, ca orice cuvânt de altfel, este slab. Întotdeauna este foarte greu să pui în cuvinte lucrarea lui Dumnezeu. Adesea aţi auzit argumente de genul, pornind de la termenul ekklesia pe linie etimologică sensul ar fi: „Cei care sunt chemaţi afară” (ek + kaleo) şi se defineşte Biserica în acest fel. Este foarte puţin probabil că această modalitate de discernere a sensului să ne ducă suficient de departe; de regulă orice astfel de demers are viaţă scurtă, pentru că noi ştim că sensul se determină contextual. Termenul ekklesia nu este un cuvânt pe care l-au inventat creştinii, este un cuvânt care a existat şi a fost folosit în civilizaţia greacă cu mult timp înainte de naşterea bisericii. Putem vedea acest lucru în împrejurarea descrisă în Fapte 19.39 în care apare termenul ekklesia în context extrabisericesc. Suntem la Efes unde are loc o răscoală, Dimitrie argintarul stârneşte zarvă în oraş şi priviţi avem logofătul care ia cuvântul, potoleşte norodul, iar la versetul 39 spune următoarele cuvinte; „Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită”. Acest exemplu ne arată că termenul ales pentru a descrie poporul lui Dumnezeu este un termen cu conotaţii specifice: se are în vedere venirea laolaltă a unui grup de oameni; în acel context logofătul de la Efes a făcut referire la venirea consiliului oraşului ca să hotărască vizavi de evenimentul care a avut loc la ei în oraş. Ei puteau fi învinuiţi de răscoală, Roma putea trimite armata peste ei, și ei trebuie să trimită un mesaj oficial dat într-o adunare legală că lucrurile nu stau aşa; la Efes e pace, la Efes nu ne-am răsculat împotriva Cezarului. Ideea de bază este aceasta: venirea laolaltă cu un anumit scop. Aceeași idee apare în ceea ce spune Mântuitorul în Evanghelia după Matei: dacă doi sau trei se adună în Numele Meu, Eu voi fi acolo. Această adunare laolaltă a poporului lui Dumnezeu în Numele lui Cristos constituie Biserica.
O altă observaţie fundamentală este următoarea: Cuvântul proclamat crezut aduce în fiinţă Biserica; noi cu toţii cunoaştem textul din Romani 10.9-13:
Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire. După cum zice Scriptura; „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine”. În adevăr nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec, căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare, pentru toţi cei ce-L cheamă. Fiindcă: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”.
Acest text vine şi arată răspunsul omului la chemarea Evangheliei. Când se predică Cuvântul omul are ocazia să răspundă, şi dacă răspunde cu credință se naște Biserica. În Fapte 2 Petru se ridică, predică Evanghelia în faţa întregului norod, ei întreabă ce să facem? şi el le răspunde: pocăiţi-vă, şi fiecare dintre voi să fie botezat. Aşa avem o conlucrare, Evanghelia, Duhul Sfânt şi răspunsul omului, şi în felul acesta se naşte Biserica.
În Noul Testament avem multe descrieri ale Bisericii; să subliniem două observaţii la descrieri: 1) biserica este o comunitate a darurilor. Duhul Sfânt care a lucrat naşterea din nou în fiecare membru, le dă un dar sau mai multe. În Biserică suntem pentru slujire, unii altora şi lui Dumnezeu. Ca să poţi sluji ai primit din partea Duhului lui Dumnezeu un dar. Listele cu darurile pe care le dă Duhul Sfânt sunt în 1 Corinteni 12, Romani 12, 1 Tesaloniceni 5, şi Efeseni 4; aceste liste incomplete descriu darurile date de Duhul din prisma diferitelor situații locale, Roma, Efes, Corint, Tesalonic. 2) O altă observaţie foarte importantă este cea din Galateni 3,28. Acest text a fost, este şi va fi, printre cele mai revoluţionare texte din tot Noul Testament; nici astăzi după două mii de ani nu-l credem în întregime, şi nu-l aplicăm în întregime. „Nu mai este nici Iudeu nici Grec, nu mai este nici rob nici slobod, nu mai este nici parte bărbătească nici parte femeiască, fiindcă toţi sunt una în Cristos Isus.“
Ideia e foarte simplă, nu? membrii în Biserică sunt egali, nu faci deosebire între ei; dacă tu ai fost dintr-o familie de sclavi, şi eşti în Biserică cu un alt băiat al cărui tată e stăpân de sclavi, în Biserică nu este deosebire între voi doi, înaintea Domnului nu este deosebire între voi doi. La fel e cu iudeul, grecul, cu bărbatul şi cu femeia, înaintea Domnului toţi suntem egali. Când vorbim de dragostea lui Dumnezeu, El îi iubeşte la fel de mult şi pe robi şi pe slobozi, şi pe bărbat şi pe femeie, şi pe tânăr şi pe bătrân. Da, e aşa de greu să aplicăm aceasta, e aşa de greu şi vedem în istoria bisericii, în viaţa noastră, că unul este mai bun altul este mai rău, unul este mai pocăit altul e mai puţin pocăit, unul a primit mai multe daruri de la Dumnezeu altul mai puţine. Avem nevoie să lucrăm cu această temelie, membrii care alcătuiesc Biserica, înaintea lui Dumnezeu sunt egali; nu e unul mai de preţ decât altul. Desigur noi nu avem nevoie să confundăm statutul cu răspunderea, pentru că noi, tot din partea Mântuitorului, avem un alt verset care spune; „La cine i se dă mult i se cere mult”. La judecată vom fi trataţi distinct, dacă ai primit o răspundere, Domnul te va trage la socoteală după răspunderea pe care ai primit-o. Noi ştim pildele pe care le-a spus Mântuitorul nu, la unul îi dă cinci talanţi, la altul îi dă trei, la altul îi dă numai unul, şi pe fiecare îl trage la răspundere după ce i-a dat. Prin lucrurile acestea intrăm în dificultăţi şi mai mari, pentru că întotdeauna vom tinde să ne uită în afară, la ce este în lume, în societate, şi să basculăm de acolo în Biserică; una dintre cele mai mari ispite şi primejdii, este să ne uităm la viaţa industrială, şi de acolo să luăm modele şi să le aducem în Biserică. Pe vremea imperiilor, Biserica s-a uitat la cum era organizat imperiul, şi imperiul Roman în principal avea guvernatori în diferite regiuni, avea legiuitori şi avea senat şi avea pe Cezar. Biserica a copiat acest model, şi în bună parte Biserica Romano Catolică aşa este organizată, dacă imperiul are Cezar la vârf Biserica are papă la vârf. Apoi au venit alte vremuri în istoria Bisericii cu alte tipuri de influenţă, în societatea în care suntem noi acum influenţa cea mai puternică asupra Bisericii este următoarea: dacă ai o companie care merge bine, eşti ispitit să te uiţi la acea companie şi să spui aşa trebuie să fie şi în Biserică. Biserica trebuie să aibă la vârf un CEO (chief executive officer), trebuie să aibă pe cineva care în mod executiv duce lucrarea. Acea persoană care duce lucrurile la îndeplinire. Biserica nu este a unui consiliu de administraţie, Biserica are o altă autoritate deasupra, conducătorul este Cristos. Tot ce se întâmplă în Biserică trebuie să se facă potrivit cu ceea ce a spus Cristos, potrivit cu ceea ce a poruncit Cristos. De foarte multe ori, la prima vedere, ceea ce spune Cristos, nu dă randament, şi atunci ascultând ce ceea ce spune El, te vei găsi zicând măi dacă aş face altfel, şi dacă aş dezvolta altfel strategii urmărind alte modele aş ajunge la rezultate spectaculoase. Întotdeauna aceasta va fi o ispită.
Biserica merge împotriva curentului, Biserica vine şi aduce cerul aici în întuneric; nu avem voie să uităm aceasta niciodată. Biserica are un duşman greu de închipuit şi greu de cuprins cu mintea, în ceea ce priveşte viclenia lui, puterea lui de uneltire, şi consecvenţa lui. Să nu trăim crezând că diavolul a murit, ar fi cea mai mare înşelare. Biserica, turma, poporul lui Dumnezeu are un vrăşmaş veritabil, dar noi suntem încrezători pentru că avem un Mântuitor mai puternic; Mântuitorul nostru este Domn al tuturor domnilor, şi Împărat peste toţi împăraţii, de aceea putem sta în picioare, de aceea avem curaj.
Punând problema în acest fel, uitându-ne în istoria Bisericii, vom putea trage încă o concluzie deosebit de ciudată: biserica funcţionează cel mai bine în prigoană. când biserica este asuprită, urmărită, lovită, atunci Biserica este cea mai viguroasă, este cea mai tare. Te-ai aştepta să fie altfel, da nu-i aşa, când lumea are putere, dar nu putere frontală, ci putere de seducţie atunci Biserica este slabă. De aceea, este dificil subiectul Bisericii, şi pentru noi este o provocare acest lucru.
Am selectat trei imagini, care să vină şi să arate cum ne raţionăm unii la alţii? Care sunt lucrările în Biserică? Biserica poate fi asemănată cu un ogor. Aici cred că nici unul dintre noi nu mai lucrăm la ogor, să pui mâna pe sapă, pe coasă, pe hârleţ şi să lucrezi aşa cum spune Pavel în 1 Corinteni 3: eu am semănat, Apolo a udat, şi Dumnezeu a făcut să crească. În biserică este ogor de lucru, şi de aceea adesea vorbim despre lucrarea creștină ca despre lucru în ogorul lui Dumnezeu; ştii că lucrarea ta nu ajunge să se vadă, să crească, decât dacă face Dumnezeu să crească. Apoi lucrarea nu e de unul singur, nici măcar un apostol nu lucrează de unul singur, uitaţi-vă la Pavel: el a pus sămânţa, dar a fost nevoie de altcineva să vină şi să o ude, şi a fost nevoie de Dumnezeu, ca acea sămânţă la care a lucrat şi Pavel şi Apolo să crească. Acest lucru este frustrant, pentru că de obicei eşti învăţat să pui mâna, duci lucrul până la capăt şi se vede rezultatul. În Biserică nu e aşa, e nevoie ca ce face el să continui eu şi să continue altul, şi apoi Dumnezeu să facă ca acea lucrare să crească; depindem unii de ceilalţi în privinţa lucrării, şi toţi depindem de Dumnezeu, în privinţa creşterii ei. Aceasta este o situaţie în care smerenia, răbdarea, dependenţa de Dumnezeu, ascultarea de Dumnezeu sunt lucruri esenţiale, ca să funcţioneze Biserica, să rămâi în Biseric și să fii încrezător.
Apoi Biserica poate fi asemănată cu o familie. În ce priveşte relaţionarea, ne relaţionăm unii la alţii ca şi la fraţi şi la surori. Dacă în casa în care eşti ai avut un frate sau o soră, gândeşte-te cum te relaţionezi la ei. Când ai fost adolescent poate te-ai bătut de multe ori cu ei, ai împărţit jucăriile cu ei, ai fost supărat, tot timpul credeai că eşti nedreptăţit, dar după ce te-ai făcut mare ţi-a venit mintea, şi acum zici abia aştept să mă întâlnesc cu fratele meu, cu sora mea, mai ales dacă toţi sunt ai Domnului. Cum mă raportez în mod normal la fratele meu de corp, la sora mea la fel trebuie să mă raportez la toţi din biserică, ca la oamenii din familia mea, din casa mea; cum mă raportez la copii mei trebuie să mă raportez la fraţii mei.
Apoi Biserica ne este descrisă ca trup al lui Cristos. E greu de găsit o imagine mai puternică decât aceasta. Apostolul Pavel ne ajută să înţelegem corect ceea ce vrea să spună. Niciodată urechea nu vorbeşte împotriva gurii, sau ochiul împotriva piciorului. Uitaţi-vă la trupul dumneavoastră, dacă ai o problemă la un ochi sau la o mână sau la ureche, tot trupul este într-o stare de nelinişte, de suferinţă, tot trupul este preocupat de acel mădular care suferă, care are o boală. Nu se mândreşte ochiul faţă de picior, nici mâna faţă de ureche. L-a fel trebuie să ne raportăm noi unii faţă de ceilalţi. E aşa de rău când te-ai lovit la oricare dintre mădulare, la cap, la picior, la mână, la spate, eşti într-o suferinţă la nivelul întregului trup. Vedeţi cât de departe este modelul de orice este în lumea aceasta, aceasta este Biserica, aceasta trebuie să fie Biserica.
Ce misiune are o astfel de entitate? Cel mai importat lucru din viaţa Bisericii este mărturia care derivă dintr-o viaţă care este în conformitate cu standardul lui Dumnezeu. Când toţi care aud de dumneata, de mine, de tine, să spună acel bărbat sau acea femeie este un copil al lui Dumnezeu. Dacă spun lucrul acesta despre tine ai câştigat toate bătăliile, acea femeie este o femeie evlavioasă, un creştin veritabil. Oare spun lucrul acesta alţii despre mine? spun alţii lucrul acesta despre tine? dacă nu, atunci poartă-te și vorbește în așa fel încât să spună. Noi ştim ce trebuie să fie în viaţa noastră ca alţii să ne vadă în felul acesta nu? Smerenie, ascultare, dragoste, adevăr, dreptate, credincioşie, bunătate, bucurie, acestea nu ne sunt necunoscute.
Vreau să închei acest studiu făcând trimitere din nou la Isus Cristos. În Biserică, în mintea fiecăruia dintre noi, trebuie să fie nu gândul meu, ci gândul Lui, aşa cum spune 2 Corinteni 10: fraţilor noi căutăm să surpăm toate întăriturile, de aici de la nivelul minţii, până acolo că orice gând îl facem rob ascultării de Cristos; lucrurile care locuiesc în inimă, în minte, în viaţa noastră, în lucrarea noastră, nu sunt planurile vre-unui om, ci trebuie să fie numai planurile lui Cristos. El este modelul, potrivit cu ceea ce scrie în Efeseni 4, slujirea noastră a fiecăruia este într-acolo încât fiecare să ajungă la statura de om mare, la statura plinătăţii, nu a lui Ion, sau a lui Vasile, ci la statura plinătăţii lui Cristos. Nu uitaţi niciodată 1 Corinteni 11.1: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Cristos.“
Aceasta este misiunea Bisericii, o comunitatea care-l urmează pe Cristos, care îl arată pe Cristos; un loc în care oamenii aparţin lui Dumnezeu, în viaţă, în slujire, în vorbă, în faptă, tot timpul. L-a aceasta ne-a chemat Dumnezeu.

Săptămâna creației

Wed, 12 May 2010 14:30:45 -0500

Învățătura creștină despre Dumnezeu ca fiind Creatorul tuturor lucrurilor este una dintre cele mai atacate din ultimii doua sute de ani. Primul capitol din Biblie este unul dintre cele mai rastalmacite din intreaga literatura.
Cititorul din vremea de acum trebuie sa faca efortul de a lasa la o parte toate aceste bruiaje si sa caute sa audă și să priceapă ce i-a descoperit Dumnezeu lui Moise.
Avem o creație în stadii, diferențiată și cu scop precis. Dumnezeu a lucrat șase zile pentru a o finaliza. Toată creația este focalizată pe a face pământul un loc bun de locuit pentru om. Cele șase zile ale creației au ca apogeu crearea omului. Cu excepția zilei a doua la toate dintre ele ni se spune că ceea ce a făcut Dumnezeu a fost bun. Acest „bun“ este având în vedere beneficiul omului. Plantele, pomii, viețuitoarele sunt descrise tot din aceeași perspectivă - binele omului.
Actul creator este diferit atunci când este vorba despre lumină, cer, plante, animale („Dumnezeu a zis să fie, și a fost“), de momentul cănd a fost creat omul („Dumnezeu a zis să facem“). Vitele, reptilele, animalele sălbatice sunt pe un plan diferit de cel al omului. Doar omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu; plantele și viețuitoarele sunt după soiul lor.
Dumnezeu învață pe om cum se trăiește în creația sa: șase zile muncești, iar a șaptea o sfințești și te odihnești. Dumnezeu nu vorbește și nu muncește în ziua a șaptea, ci binecuvântează și sfințește. Munca omului trebuie să aibă ca însoțitor binecuvântarea lui Dumnezeu pentru a fi cu reușită, altfel nu prosperă.

Marturie in vremea de acum

Wed, 5 May 2010 13:29:54 -0500

Am pornit azi canalul meu video pe YouTube (youtube.com/sorinvsabou). Poti viziona aici prima inregistrare.

O inimă înțeleaptă

Tue, 27 Apr 2010 18:38:43 -0500

Psalmul 90 este un psalm al lui Moise care, scris ca o rugăciune, caută să învețe poporul lui Dumnezeu să trăiască înțelept în lumea creată de Dumnezeu. Moise diferă mult de curentele de azi și de ieri potrivit cărăroa ba suntem sfătuiți să fugim din lume, izolându-ne în colțul nostru, ba să ne aliniem cu lumea căutând să-i intrăm în voie prin toate mijloacele.
Punctul pivot al Psalmului este v. 12. Ce este înainte de acest punct descrie realitatea vieții cotidiene, iar ce urmează după acest verset este o rugăciune pentru schimbarea atitudinii noastre înaintea lui Dumnezeu în lumea lui Dumnezeu.
Omul este adus de Moise față-n față cu Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor. Legătura cu Dumnezeu este afectată de doi factori din viața omului: caracterul său trecător și caracterul său păcătos. Chiar și cei care s-au apropiat de o mie de ani ca vârstă și ceilalți care ajung la 70 sau 80 de ani tot trecători sunt, iar la urmă nu se pot mândri decât cu trudă și durere. Acest iureș cu acest final poate duce la deznădejde.
Omul poate fi învățat frica de Domnul doar dacă își aduce la lumină păcatele sale ascunse și recunoaște măreția lui Dumnezeu față de micimea sa. Acesta este lucrul pe care trebuie să-l învețe omul cu privire la zilele sale: sunt puține, trec repede, sunt rele și la urmă rămâne doar truda și durerea; dar ele pot fi schimbate dacă omul se lasă de păcatele sale ascunse, recunoaște și mărturisește măreția lui Dumnezeu. Ca urmare el trece de la trudă și durere la veselie experimentând bunătatea lui Dumnezeu în viața lui, iar tot cea ce face cu mâinile sale este întărit și rămâne.
Astfel, Moise învață poporul să rămână în lumea creată, acceptând chemarea întoarcerii în țărână, scoțând la iveală toate relele ascunse și temându-se de Dumnezeu să se bucure știind că lucrarea mâinilor sale va rămâne.

The Mission of the Church

Sun, 11 Apr 2010 12:26:26 -0500

The Word of God is God Himself in the proclamation of the Church of Jesus Christ. In so far as God gives the Church the commission to speak about Him, and the Church discharges this commission, it is God Himself who declares His revelation in His witness. The proclamation of the Church is pure doctrine when the human word spoken in it in confirmation of the biblical witness to revelation offers and creates obedience to the Word of God. Because this is the essential character, function and duty, the word of the Church preacher is the special and immediate object of dogmatic activity. (K. Barth, CD, 1.2, p. 743)

Evanghelia lui Dumnezeu

Thu, 18 Mar 2010 01:56:34 -0500

Evanghelia este initiativa lui Dumnezeu! Acest fapt trebuie văzut în contrast cu asocierile din veacul întâi în care evanghelia era un termen folosit în cultul imperatului Romei. Evanghelia este despre mântuirea realizată de Dumnezeu atât pentru evrei cât și pentru neamuri; evanghelia nu este despre așteptarea ca împăratul Romei să facă bine supușilor săi. Evanghelia este atât lucrarea puternică a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt care duce la răspunsul credinței, cât și un set de tradiții despre Cristos transmise de la creștin la creștin.
Punctul focal al evangheliei este moartea și învierea lui Isus Cristos. Moartea lui Cristos este mântuitoare, adică Cristos a fost răstignit „pentru noi“, „pentru mântuirea noastră“. De asemenea învierea sa are semnificație mântuitoare: Isus Domnul nostru a fost înviat din morți pentru îndreptățirea noastră (Rom. 4.25).
Evanghelia este vestea bună a descoperirii lui Dumnezeu odată pentru totdeauna a lui isus Cristos ca Fiul său, trimis pentru mântuirea noastră ca noi să putem primi înfierea ca fii ai lui Dumnezeu (Gal. 4.4-5).

Sacrificiul credinței

Thu, 4 Mar 2010 16:40:01 -0600

Există situații când oamenii rămân în istorie nu cu numele, ci cu fapta. Așa stau lucrurile cu femeia, a cărui nume nu ni se dă, din Marcu 14, în ziua de miercuri din săptămâna patimilor. Acest personaj secundar, ca și leprosul, prietenii slăbănogului, Iair, femeia siro-feniciană, Bartimeu, văduva săracă, ne învață adevăruri vrednice de urmat în ce privește ucenicia.
Fapta acestei femei este relatată în contextul și prin contrast cu uneltirile marilor preoți, cărturarilor și a lui Iuda. La sărbătoarea în care poporul celebrează răscumpărarea din robia egipteană, conducătorii poporului uneltesc să omoare pe răscumpărătorul trimis lor de Dumnezeu; iar unul dintre cei doisprezece este orbit cu treizeci de arginți și este gata să-l vândă pe Isus. În contrast cu aceștia o avem pe această femeie care face ceva frumos pentru Isus. Nu ni se spune vreun cuvânt de-al ei pentru care a făcut acea faptă, dar avem explicația dată de Isus la ceea ce a făcut ea: un lucru frumos care l-a pregătit pentru îngropare. Caracterul incredibil al faptei ei este dat de valoarea mirului folosit pentru a-l unge pe Isus: 300 de dinari. Un dinar era plata pe zi pentru munca unui om. Ceea ce avem aici este plata pentru aproape un an de zile. Nu este de mirare faptul că cei prezenți au fost indignați de fapta ei. Generozitatea ei este extravagantă. Ca să captezi forța exemplului faptei ei vezi care este salarul tău anual și întreabă-te dacă ai fi gata să faci ceva frumos pentru Isus cu toată acea sumă dintr-o dată?!
Când Iuda îl vinde pentru 30 de arginți ea cheltuie 300 de dinari din dragoste pentru el ungându-l cu unul dintre cele mai scumpe parfumuri: nard curat. Exemplul acestei femei este paralel cu cel a văduvei sărace care din devotament pentru Dumnezeu este gata să dea tot ce are: doi bănuți.
Credința și dragostea față de Isus se văd în sacrificiul pe care suntem gata să-l facem pentru el.

Cercetare constanta, respingere crescanda

Fri, 22 Jan 2010 09:07:29 -0600

Acesta este mesajul pildei vierilor. În toată istoria poporului lui Dumnezeu El și-a trimis robii și la urmă Fiul pentru a-și lua partea lui de rod din via lui. Chemarea unui popor care să fie al lui este asemănată cu sădirea unei vii. Slujirea în acest popor este asemănată cu munca în via unui stăpân. Respectul și ascultarea de El se vede cel mai clar la vremea roadelor. În situația din veacul întâi munca de arendaș era grea și câștigul era puțin, dar aceasta nu scuză nesocotirea, respingerea și uciderea.
Această pildă este spusă conducătorilor poporului de la Templu pentru a înțelege istoria mântuirii în sensul asumării responsabilității pentru primirea sau respingerea robilor lui Domnului care sunt trimiși de Dumnezeu. Când arendașul se poartă ca un stâpân via i se ia și el este nimicit. Ascultarea se vede la vremea roadelor.

Relationarea la puterea politica

Tue, 19 Jan 2010 09:56:49 -0600

Relația cu puterea politică

Textul din Noul Testament care abordează direct acest subiect este Romani 13.1-7. Acest text trebuie așezat între celelalte texte din Biblie care ating aceeași tematică pentru a avea o înțelegere cât mai bună a relației dintre creștinism și instituțiile politice ale statului.

Romani 13 presupune un stat cât de cât tolerant față de bisericile din Roma. În contextul abuzurilor de la adunarea taxelor (abuzuri menționate de Tacit, Anale 13.50-51) cetățenii romani cer lui Nero la anul 57 AD să intervină în oprirea acestor jafuri. Nero caută diferite soluții pentru împiedicarea acestor abuzuri (primii ani ai domniei lui Nero au fost ani buni). Ce atitudine trebuie să abiă biserica în această situație? Cum trebuie să se relaționeze biserica la instituțiile statului? Răspunsul dat de apostolul Pavel are trei părți: a) oricine trebuie să fie supus stăpânirilor cele mai înalte, b) trebuie să fiți supuși nu numai din cauza pedepsei, ci și din cauza conșțiinței, și c) dați tuturor ce sunteți datori să dați.
Apostolul Pavel așează în acest fel elementele esențiale ale relaționării la instituțiile statului în situația în care acesta este cât de cât tolerant și neutru față de biserică. Punctul de pornire al argumentului său este dat de suveranitatea lui Dumnezeu peste tot ce se întâmplă în istorie. Orice stăpânire este lăsată de Dumnezeu. Rolul acestor stăpâniri este de a impunea dreptatea și ordinea. Creștinii trebuie să fie preocupați de facerea binelui și astfel vor avea laudă din partea stăpânirii. Respectul și ascultarea față de autoritățile statului sunt sincere, și se bazează și pe îndemnul conștiinței. Ei trebuie să practice plata impozitelor și taxelor de vamă. Acestea sunt adevărate atâta vreme cât statul este cât de cât bun și tolerant. Când statul începe să persecute biserica atitudinea acesteia se schimbă. Termenii acestei schimbări sunt dați de cuvintele apostolilor Petru și Ioan în Fapte 5.29: trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Aceasta în contextul în care Sinedriul caută să le interzică să nu mai predice despre Isus. În Romani 13 puterea Romei este văzută în termeni relativ pozitivi și de aceea avem descrisă relaționarea la instituțiile ei în termenii respectului și ascultării, dar tot Roma este descrisă și în Apocalipsa 13. Acolo Roma și instituțiile ei sunt descrise negativ pentru că luptă împotriva bisericii. Când stăpânirea hulește și cere închinare biserica nu trebuie să asculte! Aceasta indiferent de cât de puternică este această stăpânire și cât de agresivă este. Tot ca un exemplu negativ, apostolul Pavel le cere celor din Corint să nu meargă la tribunalele din cetate pentru soluționarea conflictelor legale dintre frați (1 Cor. 6.1-11). Când judecătorii sunt nelegiuiți sfinții nu trebuie să apeleze la verdictul lor. Aceasta în situația în care Pavel însuși a fost în situația de a face apel la judecata Cezarului pentru soluționarea conflictului său cu conducătorii iudeilor. El a cerut acest lucru pentru că Sinedriul era sub influența puternică a celor care erau împotriva bisericii și el s-a folosit de dreptul său de cetățean roman pentru a face apel la o autoritate mai înaltă pentru soluționarea cazului său.

Alte exemple de relaționare la instituțiile statului sunt în cartea profetului Daniel. Atâta timp cât autoritățile nu cer închinare și nu interferează cu elementele fundamentale ale identității celor din poporulu lui Dumnezeu aceștia ascultă și se supun poruncilor împăratului Babilonului, dar atunci când acesta cere închinare Hanania, Mișael și Azaria nu se închină înaintea chipului ridicat de Nebucadnețar și sunt aruncați în cuptorul de foc, și la fel Daniel refuză să se roage împăratului și este aruncat în groapa cu lei.

Tot ca exemplu pozitiv de relaționare la puterea politică este dat de scrisoarea profetului Ieremia către cei din exilul babilonian (Ier. 29): zidiți case, sădiți grădini, luați-vă neveste, urmăriți binele cetății, și rugăți-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!

Câtă vreme statul este relativ neutru și tolerant cu poporul lui Dumnezeu acesta trebuie să-l asculte, dar atunci când statul cere lucruri care contravin elementelor fundamentale ale identității poporului lui Dumnezeu atunci acesta nu se supune puterilor statului. Păcatul este limita ascultării din partea poporului lui Dumnezeu.

Iesire din criza

Sat, 16 Jan 2010 23:46:51 -0600

Necazurile din viață au două cauze: împrejurări externe (dușmani, dezastre, situații rele) și nelegiuiri personale din trecut. Deși cele din urmă, dacă sunt mărturisite sunt iertate de Dumnezeu, au consecințe pe termen lung și pot provoca greutăți ulterioare. Cele dintâi au greutate mai mare în situații de pericol. Ce atitudine trebuie să ai? Psalmul 40 oferă un răspuns detaliat la astfel de situații. Cel în criză este conducătorul poporului, regele.

În astfel de situații el se bazează pe felul în care Dumnezeu și-a dovedit în trecut îndurarea/dreptatea și credincioșia. În situații de criză militară nimicitoare (groapa pieririi, fundul mocirlei) Dumnezeu l-a izbăvit și l-a așezat pe stâncă. În urma unor astfel de izbăviri el a celebrat împreună cu tot poporul victoria dată de Dumnezeu. Acestea sunt evenimente care așează gândirea și atitudinea poporului pe o anumită direcție: ca urmare a legământului lui Dumnezeu cu poporul său acesta intervine și îl scapă din necaz. Se merge până acolo încât se înțelege fericirea în termenii încrederii în Domnul și evitării urmării celor mândri și mincinoși. Izbăvirea lui Dumnezeu vine pentru că regele poporului și-a văzut locul în cadrul planului lui Dumnezeu. El este un om care a trăit ceea ce scrie în lege despre el (Deut. 17.14-20). El este un om care a ascultat de Dumnezeu nu doar la suprafață (aducând jertfe), ci și înlăuntru (legea este în adâncul inimii sale). El este un om care nu a ascuns îndurarea Domnului, nici bunătatea și credincioșia sa, ci le-a proclamat în adunarea cea mare a poporului lui Dumnezeu. Regele trebuie să fie un herald al lucrărilor lui Dumnezeu în viața poporului său. Acestea sunt componentele constante ale relației de legământ cu Dumnezeu și poporul său al cărui reprezentant este regele. În criză regele conduce poporul în a-și aduce aminte de toate aceste minuni ale lui Dumnezeu.

Apoi în prezent, ca în orice perioadă de criză, regele se confruntă cu tensiunea dintre prezența dușmanilor care vor să-l nimicească, și cunoștința că aceștia vor fi distruși. În final încrederea că Dumnezeu îl va izbăvi din nou are câștig de cauză. Cei care-l caută pe Dumnezeu și care iubesc mântuirea sa celebrează victoria pe care le-o dă Dumnezeu.

În acest fel ciclul criză - rugăciune - izbăvire continuă, iar atitudinea care trebuie să persiste este cea a smereniei: eu sunt sărac și lipsit, dar Domnul se gândește la mine.

Fapte simbolice

Thu, 14 Jan 2010 16:01:09 -0600

Blestemarea smochinului și curățarea Templului sunt astfel de fapte. Ele se înscriu în șirul altor fapte simbolice găsite în Biblie: Isaia umblând dezbrăcat și desculț timp de trei ani (Isaia 20.2-4), Ieremia care ascunde bucata de pânză de lână lângă Eufrat până aceasta putrezește (Ier. 13.1-11), Ieremia care sparge vasul de lut (Ier. 19.1-13). Acestea sunt fapte care vorbesc fără cuvinte.
În cazul smochinului Isus a căutat să mănânce smochine și nu a găsit. Deși nu era vremea smochinelor, ideea nu este în primul rând una agricolă, ci una escatologică, a judecății. Deși smochinul era verde era fără rod. În situația lipsei rodului Isus pronunță verdictul și smochinul se usucă.
Ideea este similară în cazul Templului. În contextul rivalității dintre Marele Preot și Sinedriu, pe care îl alungă, Isus vine și pronunță din nou condamnare. Sindedriul, fiind alungat în acel an pe Muntele Măslinilor unde aveau control „fiii lui Hanan“, este suspectat de către Marele Preot că l-ar susține pe Isus în acțiunea sa de alungare a celor care vindeau și cumpărau în Templu. Aceștia au avut acces în Curtea Neamurilor din Templu datorită acțiunii de răzbunare a lui Caiafa care caută să contracareze cele patru piețe de pe Muntele Măslinilor, unde Marele Preot nu avea autoritate. Dacă cifrele pe care ni le spune Josefus sunt corecte, în anul 66 AD, de Paști, s-au adus ca jertfă 255600 de miei. Se vede cu ușurință miza financiară uriașă care era în joc. De aceea Marele Preot și susținătorii acestuia, cărturarii, îl întreabă pe Isus când acesta alungă din Curtea Neamurilor pe cei ce vindeau și cumpărau: „Cu ce putere faci tu aceste lucruri? Cine ți-a dat puterea aceasta să le faci?“ Caiafa și cărturarii pun aceste întrebări fiind suspicioși. Ei nu văd în acțiunea lui Isus condamnarea lui Dumnezeu. Nu avem o restaurare a Templului, ci anunțarea unei condamnări. Când Casa lui Dumnezeu este transformată dintr-o casă de rugăciune într-o peșteră de tâlhari urmează să fie înlocuită. Templul din Ierusalim va fi înlocuit de către Isus cu un templu care nu e făcut de mâini: biserica.

Cuvantul (4)

Sat, 26 Dec 2009 19:47:01 -0600

Ioan 1.14-18
Intrarea Logosului între oameni este descrisă în termenii unei schimbări de stare majoră: asumarea trupului/cărnii. Existența în trup este noul mod de a fi al Logosului. Această schimbare de condiție este extraordinară. Viața în trup este descrisă ca o ridicare/întindere/așezare a unui cort în vecinătate. Avem o descriere similară în 2 Cor. 5 despre starea noastră („când se desface casa cortului nostru pământesc“). Această vedere a situației face trimitere într-o varietate de direcții. Pe de o parte se are în vedere caracterul de călător nomad care își așează cortul din loc în loc, iar pe de altă pare este un ecou al așezării Cortului întâlnirii după ieșirea din Egipt. În acel loc au putut vedea israeliții slava lui Dumnezeu coborându-se. Astfel, 1.14 este un text cu nuanță polemică întrucât arată o schimbare de tabernacol: cortul în care vedem slava divină este Cuvântul întrupat. El este unic. Termenul monogenes subliniază acest fapt; din partea Tatălui el este singur de acest fel. Același lucru se va arăta în 3.16: „... a dat pe singurul său Fiu“.
Locuirea lui printre noi a fost plină de har și de adevăr. Tematica harului nu este dezvoltată dincolo de Prologul Evangheliei. De aceea, dincolo de aspectul abundenței harului și al contrastului cu Legea dată prin Moise nu putem avansa prea mult în înțelegerea elementelor specifice ale acestuia în această Evanghelie. În schimb tema adevărului este o temă dezvoltată pe larg și care rămâne cu un orizont deschis în urma întrebării retorice pusă de Pilat în 18.38: „Ce este adevărul?“ Martorii oculari au văzut despre adevăr în viața Cuvântului întrupat următoarea învățătură: omul care trăiește după adevăr va veni la lumină, adevărații închinători sunt doar aceia care se închină Tatălui în Duh și în adevăr, adevărul odată cunoscut aduce eliberare, Fiul lui Dumnezeu este adevărul, lucrarea lui o continuă Duhul adevărului, iar sfințenia ucenicilor este posibilă prin adevăr. Venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu a fost pentru a depune mărturie cu privire la adevăr.
Prologul ajunge la final dezvoltându-se o temă enunțată la început: cea a comuniunii. Datorită unei comuniuni unice Fiul poate să-l facă de cunoscut pe Tatăl. Acest fapt este prezentat prin contrast cu revelația primită de Moise: Legea. Prin cel care este la sânul Tatălui ne-au venit harul și adevărul. Descrirea Logosului întrupat este prezentată diferit de manuscrisele existente. Cel mai probabil citarea bună este cea potrivit căruia Logosul este prezentat ca fiind „Singurul Dumnezeu“. Astfel, sunt împletite din nou, ca la începutul Prologului, temele comuniunii și divinității pe baza cărora se subiliniază calitatea revelației.

Cuvantul (3)

Wed, 23 Dec 2009 11:55:07 -0600

Ioan 1:9-13
La venirea sa în lume Logosul este văzut ca lumina cea adevărată. Datorită acestui lucru au loc delimitări. Pentru că oamenii iubesc mai mult întunericul decât lumina nu vin la lumină ca să nu li se arate faptele care sunt rele, dar vor fi unii care îl vor accepta așa cum a fost el prezentat până acum în Prolog: existând dintotdeauna, în comuniune cu Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu, Lumină. În fapt aceasta se va concretiza pe două planuri în viețile oamenilor: unul juridic, al înfierii, și celălalt moral, al regenerării.
Venirea Luminii este o venire la ai săi; aceasta însemânând, fie o venire în creația a cărui mijlocitor este, fie o venire la poporul său Israel. Pentru că a venit ca Lumină el este respins. Iubirea întunericului duce la ura față de lumină. În acest fel, cei care-l resping, resping lumina vieții. Astfel, oamenii aceștia nu știu unde merg și adesea se împiedică pe drumul lor. Deși Lumina luminează pe orice om nu toți primesc/acceptă Lumina.
Dar sunt și oameni care o acceptă. Această primire a Luminii aduce modificări de statut și de caracter. Aceste modificări sunt descrise după tiparul nașterii din fecioară a lui Isus Cristos care apare în celelalte Evanghelii. Ei nu sunt născuți din părinți umani, ci din Dumnezeu. Nașterea din Dumnezeu este un rezultat al lucrării Duhului. Această lucrare ne este descrisă succint în cap. 3 și în cap. 16. Nașterea de sus/din nou/din Duh vine ca urmare a lucrării de procuror a Duhului prin care acesta dovedește lumea vinovată în privința păcatelor ei, în privința dreptății (relație cu Dumnezeu ruptă și viață stricată), și în privința judecății (atât cea prezentă datorită respingerii Luminii, cât și cea viitoare). Cei ce primesc Lumina primesc dreptul/autoritatea de a fi copiii ai lui Dumnezeu (înfiere în familia sa), și experimentează schimbarea vieții.
În acest fel argumentul Prologului se focalizează arătându-ne ținta urmărită: întemeierea unei relații trainice între Dumnezeu și oameni.

Cuvantul (2)

Sun, 20 Dec 2009 10:57:13 -0600

Ioan 1:6-8
În relatarea coborârii Luminii în lumea oamenilor avem menționat și un martor: Ioan Botezătorul. Rolul lui narativ este asemănător magilor și păstorilor din celelalte Evanghelii. Ele este trimis de Dumnezeu să depună mărturie despre Lumină.
Profilul narativ al Luminii poate fi schițat prin prisma a trei observații: a) venirea Luminii în lume este parte din tema judecății (3:19); pentru că oamenii iubesc întunericul nu vin la lumină, ei nu vor să li se vadă faptele și de aceea urăsc lumina, b) mărturisirea Luminii este parte din viața de ucenicie (cel care mă urmează va avea lumina vieții, 8:12), și c) cât timp aveți lumina, credeți în lumină ca să fiți fii ai luminii (12:35). Astfel, mărturisirea Luminii implică intrarea într-un conflict (tu mărturisești Lumina între oamenii care o urăsc), ea este parte din ucenicie și treptat devii ceea ce mărturisești, devii un fiu al luminii.

Cuvantul (1)

Fri, 18 Dec 2009 13:48:34 -0600

Ioan 1:1-5
Începutul a tot ce există este prezentat din punctul de vedere al Logosului. El este personajul principal în toate. Portretul lui este construit subliniindu-se existența, comuniunea și natura sa.
Când au fost făcute toate lucrurile Logosul deja era acolo. „Începutul“ este doar pentru ceea ce a fost făcut, nu și pentru Logos, în ce-l privește pe el avem existență fără început. Modul de a-l numi de Logos este cu înțeles multiplu, ideile principale fiind cele ale revelației și puterii creatoare: îl face cunoscut pe Dumnezeu și este mijlocitorul a tot ce s-a făcut. Existența sa la momentul începutului îi dă statut de autoritate asupra a ce s-a făcut. El nu este doar un martor al începutului, ci este mijlocul prin care începutul a putut avea loc. Deosebirea față de relatarea din Geneza este că acolo începutul este descris din punctul de vedere al lui Dumnezeu care creează cerurile și pământul, pe când aici, deși tot Dumnezeu Tatăl este cel care le face pe toate, se subliniază mijlocirea Logosului. Avem aceleași evenimente, dar descrise cu accente diferite.
Această comuniune cu Dumnezeu este arătată în continuare. Comuniunea cu Dumnezeu este menționată atât pentru a se arăta caracterul personal al Logosului, cât și pentru a se arăta posibilitatea revelației depline; doar cineva din apropierea lui Dumnezeu Tatăl îl va putea face cunoscut pe deplin. De asemenea se poate avea în vedere și elementul statutului: cineva din comuniune cu Dumnezeu Tatăl a venit în lume.
Perspectivele existenței și comuniunii sunt completate cu cea a naturii Logosului. Modalitatea de descriere a Logosului este la potențial maxim având în vedere axioma monoteismului. Theos (Dumnezeu) nearticulat este modul în care Logosul este distins de Tatăl arătându-se în același timp și calitatea sa de Dumnezeu. El nu este „un dumnezeu“, sau „divin“, ci el se împărtășește din plin și distinct în Dumnezeire putând fi descris ca Dumnezeu.
Aceste trei perspective esențiale sunt redate ca zidind una peste cealaltă. Termenul de la finalul fiecarei afirmații va fi termenul de început al următoarei: Logos - Logos, Dumnezeu - Dumnezeu. Această observație identifică limpede climaxul spre care s-a mers: dumnezeirea Logosului.
Acest Logos, și nu altul, este cel care era la început cu Dumnezeu. Stabilirea identității sale în acești termeni este esențială pentru argumentul ulterior al întregii Evanghelii.
Mijlocirea în privința facerii a tot ce există este ideea dezvoltată mai departe. Toate s-au făcut prin el, și din ceea ce s-a făcut nimic nu s-a făcut fără el. Totul prin Logos, și nimic fără Logos; aceasta este afirmația categorică de la acest punct.
Legătura dintre realitățile arătate în 1:1 și caracterul său de mijlocitor al tuturor lucrurilor este făcută prin conceptul principal pentru care este scrisă întreaga Evanghelie: viața. Pentru că el este cine este și pentru că prin el s-au făcut toate lucrurile el are în el viața. De acest adevăr se leagă tema revelației în continuare. Viața din el era lumina oamenilor. Omenirea care se află în întuneric, în marea ei majoritate, nu au priceput lumina vieții care este în el. La acest punct deja se anunță dimensiunea tragică ce va fi regăsită și ulterior în Evanghelie pentru că deși Logosul întrupat a venit în lume lumea nu l-a cunoscut, iar ai săi nu l-au primit.

Ordine si haos

Tue, 15 Dec 2009 18:07:09 -0600

Cosmologie și experimentarea vieții

Lumea creată de Dumnezeu este o lume ordonată, bine întemeiată și întărită, pe când experimentarea vieții în lumea lui Dumnezeu nu este întotdeauna caracterizată de ordine; Psalmul 24 ne dă răspunsul la această situație care se regăsește în viețile tuturor oamenilor.

Ordinea lui Dumnezeu din creație este o ordine morală care-și găsește simbolul principal în locul cel sfânt al lui Dumnezeu: Sionul, muntele Domnului. Suirea la Muntele Domnului este posibilă numai în urma unei îndreptări personale morale. Așa cum Dumnezeu supune orice încercare a haosului în creația sa prin puterea sa și dreptul de Creator, tot așa el poate aduce ordine în viețile celor din poporul său atunci când aceștia sunt cu mâinile nevinovate, inima curată, nu-și dedau sufletul la minciună, și nu jură ca să înșele. Doar cel care caută fața lui Dumnezeu va fi interesat în aceste practici ale vieții și trăsături ale caracterului. Ca urmare a lor ei vor avea parte de binecuvântarea

Domnului și de dreptate de la Dumnezeu. Așa te salvează Dumnezeu de la haos în viață.
Domnul este un luptător tare și viteaz, el este Domnul oștirilor și de aceea el poate restabili ordinea și în viața ta. Ordinea în creație, și biruința și pacea în viață sunt părți ale aceluiași concept: Dumnezeu împăratul viteaz în luptă.

Profunzimea relatiei noastre cu Dumnezeu

Tue, 8 Dec 2009 22:37:41 -0600

Acesta este motivul pentru care Psalmul 23 este atât de îndrăgit. Psalmistul meditează asupra legământului lui Dumnezeu cu poporul său și îl personalizează. Face acest lucru descriindu-l pe Dumnezeu prin prisma a trei imagini foarte la îndemâna oricărui din popor: păstor, căluză, și gazdă. Aceste descrieri sunt vehicole eficiente în transmiterea unui mesaj iubit cu putere. Lucrurile stau așa pentru că se face apel la cele mai cunoscute experiențe din viață. Așa se demonstrează relevanța lui Dumnezeu pentru viața celor din poporul său.

Așa cum oile din turmă doresc iarba fragedă și ape lângă care, după ce s-au adăpat, să se odihnească, tot așa cel credincios este hrănit și odihnit de Dumnezeu. Acesta este un adevăr valabil atâta timp cât Domul este păstorul meu.
Apoi, având în vedere cât de încurcate sunt căile vieții omul are nevoie atât de o călăuză care știe care sunt căile neprihănirii, cât și de una care îl poate apăra prin văile întunecate în care primejdia morții este iminentă. O călăuză care are atât nuia, cât și toiag, călăuză care te și apără și te și conduce. Doar așa ceva poate alunga frica.

Pentru că pământul cu tot ce este pe el este al Domnului cei din poporul său sunt oaspeții lui Dumnezeu în casa acestuia. El ca și gazdă se poartă cu noi ca și cu niște oaspeți deosebiți: ne întinde masa, ne unge capul, și ne umple paharul. Aceste privilegii, la care se adaugă și protecția față de orice dușmani atâta timp cât ești în casa lui, duc la experimentarea fericirii și îndurării tot timpul vieții.

Așa se relaționează Domnul la noi: ca un păstor pe care trebuie să-l urmăm dacă vrem să fim înviorați, ca o călăuză care cunoaște drumul cel drept al neprihănirii fiind gata să ne apere de orice pericol, și ca o gazdă care ne face parte de cele mai mari onoruri.

Divort si recasatorire

Thu, 3 Dec 2009 10:28:35 -0600

Învăţătura Domnului Isus Cristos

Învăţătura lui Isus este cunoscută din dezbaterea pe care a avut-o cu fariseii (Mat. 19.3-9; Mc 10.2-12) şi dintr-o zicere scurtă din Mat. 5.31 şi Luca 16.18. Textul din Matei 19 este cele mai complet. În el avem două expresii care necesită o atenţie deosebită: din „orice pricină“ şi „afară din pricină de curvie“ (termenul porneia poate avea o diversitate de sensuri, incluzând orice, de la indiscreţie sexuală la destrăbălare sexuală). Aceste două expresii sunt expesii tehnice legale.
Fariseii l-au întrebat pe Isus: Permite legea (de ex. Deut. 24.1) divorţul pentru orice pricină? Isus a răspuns că acel text permite divorţul doar pentru motivul curviei. Aceasta înseamnă că cei divorţaţi din orice pricină nu erau divorţaţi în mod valid – teoretic, ei încă erau căsătoriţi. De aceea, dacă se căsătoreau cu altcineva însemna că trăiau în curvie.
Când a fost întrebat despre divorţul din orice pricină, Isus nu a răspuns imediat. El a folosit ocazia pentru a vorbi despre căsătorie:
- căsătoria este monogamă. Vechiul Testament a permis poligamia (ea este presupusă în Exod 21.10, Deut. 21.15 şi Lev. 18.18) şi încă era permisă în Palestina primului secol. Isus a spus că monogamia era idealul Vechiului Testament.
- căsătoria este pentru toată viaţa, astfel divorţul trebuie evitat prin toate mijloacele.
- căsătoria se poate desface prin divorţ în cazurile celor cu inima împietrită. Isus nu a explicat ce vrea să spună prin aceasta, dar ascultătorii săi se puteau gândi la Ieremia 3-4, pentru că acela este singurul text în care se vorbeşte despre împietrirea inimii în contextul căsătoriei sau divorţului. Ieremia a descris Israelul ca soţia împietrită a lui Dumnezeu atunci când ea curveşte repetat cu idolii şi refuză cu încăpăţânare să se pocăiască. Profeţii VT au spus că Dumnezeu în final urma să divorţeze de Israel, însă numai după multe încercări de a o chema la pocăinţă. Astfel, Isus a vrut să spună că cineva nu trebuie să caute divorţul imediat de cel care a păcătuit, ci să îl cheme la pocăinţă. Totuşi divorţul este permis în cele din urmă dacă cel în cauză îşi împietreşte inima şi nu vrea să se pocăiască.
- căsătoria trebuie să supravieţuiască curviei. Fariseii au zis că Moise a poruncit divorţul pentru curvie, pe când Isus a spus că doar l-a permis. Isus a vrut să accentueze că divorţul era permis, dar nu obligatoriu, chiar atunci când există motiv de curvie. Spre deosebire de farisei Isus i-a încurajat pe oameni să caute pocăinţa de la soţul/soţia lor, şi apoi se ierte, chiar în cazul curviei.
- căsătoria nu ese obligatorie. Această învăţătură o avem în Matei imediat după dezbaterea despre divorţ (Mat. 19.10-12). Isus a spus că un om poate alege să fie eunuc (să trăiscă o viaţă de celibat).
Cuvintele lui Isus, „ceea ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă”, arată că avem o poruncă aici. Cei doi se pot despărţi, dar nu trebuie să o facă. De aceea Isus nu condamnă orice divorţ, ci cel pentru orice pricină. El a permis divorţul din pricina curviei, deşi l-a descurajat cu tărie.

Învăţătura Apostolului Pavel
Această învăţătură o avem în 1 Corinteni 7 unde el răspunde celor care doreau să restrângă relaţiile sexuale în cadrul căsătoriei şi să divorţeze de soţii necreştini. El le spune că relaţiile sexuale sunt o obligaţie în cadrul căsătoriei (v.3-5) şi le reaminteşte învăţătura lui Isus despre divorţ. Pavel trage concluzia că un creştin nu trebuie să iniţieze divorţul şi trebuie să caute împăcarea. Dacă un necredincios divorţează, cel credincios nu mai este legat. În v. 39 Pavel spune că o căsătorie este sfârşită prin moarte. Cel credincios care a rămas văduv se poate căsători doar în Domnul.
Pavel, ca şi Isus, a fost mult mai interesat în căsătorie decât în divorţ. Când unii din Corint au vrut să divorţeze de soţii lor necredincioşi, Pavel le-a reamintit obligaţiile din căsătorie.
- obligaţii conjugale (1 Cor. 7.3-5). Fiecare soţ/soţie trebuie să fie slujitorul celuilalt. Acest limbaj al slujirii şi stăpânirii este din Exod 21.10. Abstinenţa sexuală era permisă doar prin înţelegere, doar pentru un timp, pentru a se dedica rugăciunii.
- obligaţii materiale (1 Cor. 7.33-34). Pavel spune că cei căsătoriţi trebuie să se îngrijească de lucrurile lumii, ca să placă soţiei. Pavel vorbeşte pozitiv despre această lume, pentru că sprijinul material a fost poruncit în Exod 21.10 (mâncare şi îmbrăcăminte).
- cei credincioşi trebuie să se căsătorească doar cu credincioşi (1 Cor. 7.39).
Pavel a fost preocupat să îi oprească pe cei din Corint de la divorţ. El le-a dat câteva reguli despre divorţ.
- credincioşii nu trebuie să recurgă la divorţ prin separare (1 Cor. 7.10-14). Divorţul prin separare era forma greco-romană pentru divorţ fără vină. El le reaminteşte de învăţătura lui Isus care a condamnat divorţul pentru orice pricină.
- dacă au divorţat prin separare, trebuia să se împace (1 Cor. 7.11). Unii dintre cei din Corint divorţaseră deja.
- dacă ei au fost victime ale divorţului prin separare, ei nu mai sunt legaţi (1 Cor. 7.15). Căsătoria lor este desfăcută. Odată ce soţul sau soţia cuiva l-a părăsit, divorţul a avut loc.
- există motive valide pentru divorţ. Părăsirea este un motiv valid pentru divorţ. Cel părăsit este divorţat fără voia lui.

Concluzie
Ascultătorii evrei şi cititorii cuvintelor lui Isus din primul secol ştiau despre subiectul divorţului şi recăsătoririi câteva lucruri. În primul rând, toate curentele din iudaism erau de acord cu cinci motive pentru divorţ în Scripturi: nefertilitate (Gen. 1.22, 28), necredincioşie (Deut. 24.1), neglijare a hranei, îmbrăcămintei, sau dragostei (Exod 21.10-11), şi acestea erau recunoscute ca jurăminte implicite în contractul/legământul de căsătorie. Exemplul cu Dumnezeu ca divorţând de Israel ilustra că divorţul avea loc atunci când aceste jurăminte erau călcate repetat şi cu inima împietrită. Apoi, ei ştiau din Scripturi că recăsătoria era permisă după divorţ (Deut. 24.1-4) şi că scopul certificatului de divorţ era să afirme acest drept. Adepţii rabinului Hillel au popularizat un nou tip de divorţ, numit Din orice pricină, divorţ care a devenit baza pentru toate divorţurile. Ei au extrapolat această formă din Deut. 24.1 unde se spune că a găsit în ea ceva nepotrivit.
Isus a fost întrebat dacă este de acord cu divorţul din orice pricină; el a spus că expresia din Deuteronom înseamnă doar indecenţă/curvie. El a adăugat că oricine a divorţat din orice pricină (afară de pricină de curvie) nu era divorţat cu adevărat, şi dacă se recăsătoreşte curveşte.
Isus nu a fost de acord cu multe alte presupoziţii evreieşti despre căsătorie şi divorţ. El a folosit VT pentru a învăţa monogamia şi căsătoria pe viaţă. El nu a negat divorţul, dar a arătat că se poate ajunge la aşa ceva doar atunci când soţul/soţia are inima împietrită, adică în mod încăpăţânat calcă jurămintele căsătoriei. Astfel, Isus neagă faptul că divorţul ar fi obligatoriu în cazul infidelităţii. De asemenea, el a negat ideea că procreerea ar fi o poruncă şi că, astfel, neîmplinirea ei ar constitui un motiv de divorţ. Isus nu a spus nimic despre celelalte motive pentru divorţ: lipsa hranei, a îmbrăcămintei şi a dragostei.
Pavel face aluzie la aceste trei motive atunci când le reaminteşte celor din Corint de obligaţiile din căsătorie: sprijin emoţional (1 Cor. 7.3-5) şi sprijin material (1 Cor. 7.32-35).
Pavel le spune celor credincioşi că ei nu trebuie să facă apel la divorţul fără vină prin separare, şi că orice credincios care deja s-a separat trebuie să caute să se împace. Totuşi, dacă sunt cazuri în care cel credincios a fost părăsit de cel necredincios, acesta nu mai poate face nimic, el nu mai este legat.
Accentul pe care îl pun şi Isus, şi Pavel este acela că instituţia căsătoriei este pentru toată viaţa şi că divorţul trebuie evitat. Un creştin nu trebuie să divorţeze, încălcând jurămintele căsătoriei, şi trebuie să-şi ierte soţul/soţia care şi-a călcat jurămintele, evitând divorţul, în afară de situaţia în care acesta este împietrit şi nu vrea să se pocăiască.
După câteva generaţii biserica a pierdut din vedere contextul evreiesc al dezbaterii relatate în evanghelii cu privire la divorţ şi a crezut că Isus a condamnat toate recăsătoririle ca şi curvie. Contextul evreiesc al învăţăturii despre divorţ al lui Isus trebuie redescoperit şi trebuie să se ţină seama de el în interpretarea textelor pe care le avem.