#bgblur, #feature {background-image: url(../resources/banner8r.jpg); }

Sorin Sabou


Letter to the Romans, Nicomachean Ethics, and more

Cântarea cântărilor 1.5-8

Creștere, visuri, și hotărâri. Acestea sunt lucrurile cu care începe relația de dragoste dintre cei doi în Cântarea cântărilor. Anii de formare ai Sulamitei au fost ani grei. Frații ei s-au purtat rău cu ea și au trimis-o să lucreze în arșița soarelui la vie. Ea nu s-a îngrijit de ea însăși. A ajuns arsă de soare, dar a rămas totuși frumoasă. Ea se aseamănă pe sine cu corturile din Chedar și cu draperiile din Salma; ea este atât tare, rezistentă, cât și frumoasă, fină. Această imagine echilibrată cu privire la sine o face să poată face față vieții.
Visurile ei cu privire la cel preaiubit sunt redate prin metafore. Inițial acesta era ca un rege, acum este ca un păstor. Un păstor pe care îl caută, dar pe care ezită să-l afle. Ea este prinsă între două lumi, ambele bărbătești: lumea dominată de frații ei, care s-au purtat rău cu ea, și lumea celorlalți păstori, între care este și cel pe care-l iubește sufletul său.
Hotărârea pe care trebuie să o ia este sugerată de răspunsul corului de fete. Urmează urmele turmelor sale și-l vei afla. Ea trebuie să-și părăsească propria lume și să pășească într-a lui. Este un act de curaj, dar în acest fel se conceptualizează intrarea în căsătorie. Ea nu doar că trebuie să pășească în lumea lui, ci trebuie să și-o însușească. Ea însăși va avea turma ei, își va asuma îndeletnicirea lui.
Acest seminar poate fi urmărit aici.
blog comments powered by Disqus