Hindusim, budism, islam și creștinism

În această postare ofer un studiu comparativ a patru religii majore cu privire la trei întrebări esențiale: Ce este realitatea ultimă? Cum trebuie să trăim? și Care este scopul final al omului? Read more...
Comments

Fapte de război

Atacurile ucigașe de ieri, din Paris, sunt fapte ale răzbunării oarbe. Uciderea aduce ucidere. Vraja securității depline s-a spulberat pentru societatea apuseană seculară. Viața este vulnerabilă la tot felul de nenorociri și suferință indiferent unde am locui. Uciderea semenilor duce la durere, dor de răzbunare, nimicire, sau duce la o înțelegere diferită, nouă, a realității. Și acest eveniment rău va duce la toate acestea. Oamenii reacționează divers la ucidere.
Miza pentru societatea apuseană seculare este majoră. Va alege această societate să trăiască în frică, ură, război, sau se va îndrepta spre credință, răscumpărare și slujire? Facerea dreptății se va urmări, probabil, pe coordonate legal-războinice. Dacă cei care au ucis sunt deja morți, rămânem cu durerea și jalea pierderii celor care au fost uciși de ei. Secularismul apusean nu are resurse social-sufletești pentru a face față la astfel de atacuri ucigașe. Pierderea, nesiguranța și frica sunt mai puternice decât încrederea în protecția oferită de instituțiile societății seculare. Spre ce se vor îndrepta oamenii? Ce glasuri vor urma? Oamenii se pot radicaliza, se pot închide în ei înșiși, își pot abandona valorile și lua altele. Se vor deschide ei la Evanghelie? Puțin probabil. Spun acest lucru pentru că, având în vedere mentalitatea de consum, ei vor dori rezultate imediate care să le justifice dorința de autojustificare. Valorile credinței, libertății, jertfei, slujirii aproapelui nu aduc rezultate imediate. Ele trebuie așezate și crescute în caractere care se formează în ani, și care continuă să susțină aceste valori îndiferent de cât de mare este prețul care trebuie plătit. Faci ceva pentru că este bine, nu pentru că poate duce la rezultate care par bune. Mă rog și eu pentru oamenii din Paris ca ei să aleagă înțelepciunea, compasiunea, și credința pentru a-și păstra libertatea și posibilitatea slujirii aproapelui.

Share
Comments

La început de mandat

Încredințarea responsabilității de a sluji ca președinte al Asociației Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada este o cinste deosebită. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și le mulțumesc fraților din bisericile noastre pentru aceasta. Asociația are menirea de a se îngriji de unitatea frățească, de a reprezenta bisericile baptiste române în fața autorităților, de a iniția activități misionare, de a-i ajuta pe cei în nevoi și de a veghea în vederea disciplinei. Toate acestea sunt importante - ele constituie agenda slujirii care trebuie dusă la îndeplinire mai departe. Asociația noastră este în dezvoltare și vrem ca acest lucru să continue. Evenimentele ei principale sunt Convenția anuală și Conferințele de primăvară (Est, Vest). Interesul crescând pentru aceste evenimente, cât și pentru organizarea altora, cum ar fi conferințele de misiune și de tineret regionale, face ca impactul nostru între frați și în afară să fie tot mai mare. Etosul românesc se păstrează - Asociația are o vechime considerabilă în Statele Unite (103 ani). Acest lucru a fost posibil prin grija fiecăruia dintre noi, și la fel dorim să facem și în continuare. Ca români în Statele Unite, îmbinăm elemente ale culturii românești cu elemente ale culturii americane, căutând să slujim tuturor. Suntem bilingvi și slujim și veghem în felul acesta.
Accentele acestui mandat vor fi în domeniile unității, uceniciei și lucrării cu tinerii. Deschiderea deplină și încurajarea relațiilor frățești, în special între frații păstori, continuarea programei de Școala duminicală cu accent pe ucenicie și dezvoltarea de evenimente pentru tinerii din bisericile noastre sunt modalitățile de implementare a acestei viziuni.
La împlinirea acestor planuri vor contribui păstorii și bisericile noastre. Toți ne încredințăm în brațul Domnului pentru ca El să lucreze prin noi spre zidirea tuturor. Soli Deo Gloria!

Share
Comments

Avraam și Sara - viața de familie

Ce fel de familii au avut oamenii importanți din Biblie? Toți au parte de consecințele neascultării primilor oameni și caută să-și zidească familia într-o lume ostilă. Lucrurile pe care le știm despre acești oameni sunt limitate, dar suficiente pentru a identifica elemente cheie din vieților lor, în casele lor. În cazul lui Avraam, în ce privește viața lui de familie, identificăm câteva elemente esențiale. Read more...
Comments

Pe urmele lui Cristos

Începând din această săptămână avem la Biserica El Roi o nouă serie de seminarii: Pe urmele lui Cristos. Această serie are ca scop formarea unei gândiri teologice învățând de la Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
pe urmele lui Cristos
Este un studiu de sinteză a celor patru Evanghelii în ce privește gândirea teologică a lui Isus Cristos. Are ca și context dezbaterile moderne și contemporane din domeniul teologiei Noului Testament, și ca și scop edificarea bisericii prin restaurarea temeliei gândirii și credinței așa cum le vedem și înțelegem din lucrarea lui Isus Cristos.
Share
Comments

Omul și neascultarea sa

Mecanismele ispitirii


După întemeierea primei familii urmează ispitirea ei. Șarpele șiret reușește să amăgească pe soția omului. Neascultarea duce la schimbare în rău. Cum a reușit șarpele lucrul acesta? Naivitate și lipsă de reacție. Întreaga narațiune portretizează divinitatea cu numele Domnul Dumnezeu. Doar în felul în care vorbește șarpele, iar apoi și femeia despre El, vedem o schimbare: de la Domnul Dumnezeu, Dumnezeu care inițiază legături de legământ cu omul, la Dumnezeu, deitate distantă. Aceasta este prima mișcare reușită a șarpelui în ispitirea lui. Cum vorbește el despre Dumnezeu așa vorbește imediat și femeia. A doua mișcare este cu privire la termenii poruncii date de Domnul Dumnezeu. Porunca nu spune că cei doi nu au voie să mănânce din toți pomii din grădină. Doar din unul singur nu au avut voie să mănânce, din pomul cunoștinței binelui și răului. Femeia încearcă să corecteze inducerea în eroare a șarpelui, dar adaugă interdicția atingerii pomului, care nu a fost dată de Domnul Dumnezeu. Astfel, ea arată că porunca primită de ei a fost înțeleasă ca fiind aspră. A treia mișcare a șarpelui este cu privire la consecințele neascultării de porunca divină. Nu veți muri! În fapt, spune șarpele, Dumnezeu v-a dat această poruncă pentru ca el să vă oprească de la ceva: să nu ajungeți ca el. Acești trei pași sunt clasici în ce privește reușita ispitirii: desfacerea comuniunii, deconstuirea poruncii, și eliminarea consecințelor rele. Pentru că femeia sfârșește prin a lua din pomul oprit, vedem că șarpele a reușit să o amăgească. Caracterul comestibil, frumos, și deschizător de orizonturi al pomului face ca amăgirea să fie deplină. Acest accent asupra rolului voinței în comiterea neascultării arată înspre elementul decisiv. Voința are putere asupra rațiunii și o duce înspre obiectul/țelul dorit.
Read more...
Comments

Omul și soția lui la început

Facerea omului este apogeul lucrărării lui Dumnezeu în creație. La început când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, lucrarea lui Dumnezeu în creație este descrisă având în vedere binele omului. În prima relatare a creației, în Geneza 1, avem această lucrare la sfârșitul creației de la început, în ziua a șasea. Cerul și pământul sunt aduse în existență, iar omul are un loc aparte în ele. Omul a fost făcut parte bărbătească și parte femeiască. Atât bărbatul, cât și femeia sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. În acest fel ei se deosebesc de restul creației. Chipul lui Dumnezeu în om arată spre faptul că omul este reprezentantul lui Dumnezeu în mijlocul creației sale, că face parte atât din lumea creată cât și că îl oglindește pe Dumnezeu. Caracterul personal și rațional al bărbatului și femeii face ca în și între cei doi să se poată discerne chipul lui Dumnezeu. Ei au responsabilitatea să crească, să se înmulțească, să umple pământul și să-l stăpânească. Toate viețuitoarele sunt sub stăpânirea lor. Read more...
Comments

Redefinirea familiei, căderea unei națiuni, și mărturia creștină

Când structura de bază a societăţii este stricată, societatea se desface. De ce? Din considerente morale şi educaționale. Acea societate este judecată de Dumnezeu pentru că legiferează ca fiind drept ceea ce el condamnă ca fiind păcătos. Orice relaţie sexuală în afara celei din familie, între soţ şi soţie, este un păcat.
Legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex legiferează o relaţie pe care Dumnezeu o condamnă ca fiind păcătoasă. Această înlocuire a adevărului lui Dumnezeu cu o minciună duce la întunecarea inimii şi la alunecarea într-o stare permanentă de pervertire morală. Ceea ce Dumnezeu a instaurat este modificat şi stricat, iar consecinţele sunt devastatoare. Iubirea dintre soţ şi soţie ajunge o trăire în curvie între două persoane de acelaşi sex, tata şi mama sunt repere desfinţate, autoritatea tatălui şi ajutorul potrivit al mamei sunt eliminate atât din viaţa celor doi soţi, cât şi din viaţa copiilor lor. Când aceste realităţi sunt pervertite sau eliminate, societatea se înnămoleşte şi se destramă.
Într-o astfel de lume urmează să trăim. Datoria noastră este de a trăi şi vesti adevărul lui Dumnezeu în dragoste, de a construi familii sănătoase în care tata, mama şi copiii lor sunt sare şi lumină pentru acest pământ. Îi iubim pe toţi oamenii şi de aceea promitem să nu le spunem niciodată altceva decât adevărul lui Dumnezeu descoperit tuturor oamenilor în Cuvântul său. Adevărul lui Dumnezeu în privinţa familiei este că ea este alcătuită din un bărbat şi o femeie care îşi cresc copiii în dragoste, adevăr, credinţă şi slujire în societate şi biserică. Mărturia creştină continuă până la sfârşitul istoriei, chiar dacă imperiile oamenilor se ridică, iar apoi se destramă.

Share
Comments

Deșertăciunea înțelepciunii și a plăcerilor - Eclesiastul 1.12-2.11

Deșertăciunea înțelepciunii


- studiere și cercetare; tot ce se săvârșește sub ceruri
- tot ce se face sub soare e deșertăciune și goană după vânt
- lucrul îndoit nu poate fi îndreptat; ceea ce lipsește nu poate fi numărat
- înțelepciune și supărare; cunoaștere și mâhnire

Deșertăciunea plăcerilor

Read more...
Comments

Deșertăciunea existenței - Eclesiastul 1.1-11

Qohelet
- oratorul, vorbitorul
- fiu al lui David, rege la Ierusalim, personaj enigmatic
Motto: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune
- o judecată de valoare aplicată întregii lumi

Deșertăciunea existenței

Read more...
Comments

Formare pentru slujire

Comments

Libertate și responsabilitate

Libertatea ca dar

Unul dintre darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu este libertatea. Orice om și-o poate exercita. Viața pe pământ este o viață în care omul are libertatea de a lua hotărâri în situațiile în care se află. Întotdeauna vor exista factori care să împiedice exercitarea libertății, dar depinde de fiecare om în ce măsură ține seama de ei. Pentru omul credincios este important ceea ce vrea Dumnezeu de la el. Trăirea în adevăr și în dragoste sunt coordonatele pentru exprimarea și respectarea libertății. În libertate îl iubești pe Dumnezeu și pe aproapele, și îți duci la îndeplinire planurile și proiectele care te însuflețesc. Piedicile în calea libertății sunt multiple. Ele sunt atât personale, cât și exterioare. Frica, lenea, invidia, dușmănia pot opri trăirea în libertate. Niciodată omului nu i se poate lua libertatea sufletului. Chiar în mijlocul persecuției și amenințărilor omul poate năzui liber. În astfel de împrejurări frica poate fi mai puternică decât temnița. Conștiința examinată în lumina adevărurilor lui Dumnezeu trebuie găsită curată, iar apoi trebuie păstrat cursul. Omul nu trebuie niciodată să acționeze împotriva propriei conștiințe.

Responsabilități și rezultate

Read more...
Comments