Când se surpă temeliile
17/10/21 12:41
Psalmul 11 menționează o așa situație generală în care temeliile societății se năruie; ce mai poate face atunci cel neprihănit? Această situație în care se distruge temelia unei țări este exemplificată prin pericolul în care se află oamenii integri. Aceștia devin o țintă pentru oamenii răi care îi vânează pe ascuns. Răspândirea pericolului morții în ascuns, fără să fie oprit, este unul dintre modurile în care se surpă temeliile unei țări. Read more...
Comments
Slujirea creștină
10/10/21 13:16
Slujirea creștină începe cu chemarea lui Dumnezeu și se desfășoară prin harul lui Dumnezeu. Un om ajunge să-l slujească pe Dumnezeu dacă este chemat de acesta într-un mod personal și fără echivoc. Este vorba de o cunoaștere directă din partea celui chemat că viața pe care o are de trăit trebuie să o trăiască în slujba lui Dumnezeu și este vai de el dacă nu face acest lucru. Această convingere definitivă este temelia pe care se trăiește o viață de slujire. Această chemare a lui Dumnezeu este o chemare la proclamarea unei evanghelii care dă opțiuni decisive celor care o aud, fie o acceptă, fie o resping. Vocația unui astfel de om aduce în viețile celorlalți oameni, fie o mireasmă a lui Cristos aducătoare de viață, fie o mireasmă a morții aducătoare de moarte. O astfel de vocație duce la o lucrare sinceră între oameni. Read more...
Bucuria credinței
26/09/21 12:48
Bucuria ca o temă generală este prezentă în cărțile Bibliei. Experimentarea mântuirii, a închinării și prezenței lui Dumnezeu sunt evenimente ale bucuriei și veseliei celor din poporul lui Dumnezeu. Baza pentru această bucurie este credința puternică în Dumnezeu. Terminologia exuberanței, veseliei, și bucuriei alcătuiește felul în care este descrisă în Biblie această atitudine. Read more...
Gândul acesta să ne însuflețească pe toți
12/09/21 13:08
Filipeni 3 este unul dintre textele în care Apostolul Pavel vorbește despre sine însuși și propria lui viață de credință și slujire. O face în așa fel încât își arată felul de gândire în ce privește neprihănirea și propria sa mântuire. Creștinii de la început ne-au lăsat o înțelegere clară a mântuirii și a felului în care aceasta poate fi obținută.
Mai întâi, omul are mare nevoie de mântuire. Datorită alegerilor deliberate ale oamenilor de a-l elimina pe Dumnezeu din viețile lor și de a se deda la idolatrie și imoralitate, inima omului se întunecă și ajunge în starea de a nu mai putea deosebi binele de rău. Omul ajunge să fie stăpânit de o putere rea din care trebuie să fie eliberat. Între Dumnezeu și om se produce o ruptură adâncă, și toți oamenii păcătuiesc și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu; toți sunt sub mânia și judecata lui Dumnezeu, și toți au parte de plata păcatului care este moartea.
În acest context trebuie să înțelegem ce ne spune Apostolul Pavel despre neprihănire și posibilitatea mântuirii. Care sunt consecințele lucrării păcatului în viața omului și cum poate avea parte de eliberare de acestea? Pentru că omul nu se poate elibera singur de sub puterea păcatului, Dumnezeu a acționat mântuitor și face acest lucru prin lucrarea Fiului său, iar omul poate beneficia de acest lucru prin credință.
Apostolul Pavel este aspru cu iudeii din vremea lui pe care-i numește „lucrătorii aceia răi“ (Fil. 3.2); pentru că aceștia se bazează pe propriile sale lucrări le este în cele din urmă fatal, ei având o atitudine care-l elimină pe Dumnezeu din viețile lor. Pavel denunță încrederea în realizările umane. Orice încercare de a crede că omul poate prin propriile puteri să fie acceptat de Dumnezeu este o nebunie. Orice lucru pământesc, omul la potențial maxim, cu proveniență de invidiat, cu statut aparte, cu realizări personale, nu reușește să fie acceptat de Dumnezeu. Pavel a fost într-o astfel de situație.
El a avut parte de o experiență care l-a făcut să reevalueze totul. După întâlnirea cu Cristos cel înviat pe drumul Damascului el și-a dat seama că lucrurile pe care odată le considera benefice îi aduceau de fapt distrugerea, pentru că-l orbeau de la a-și vedea propria nevoie după dreptatea lui Dumnezeu, pe care doar Dumnezeu o poate da omului. De aceea, el acum le vede pe toate avute mai înainte ca o pierdere, ca pe niște gunoaie. Read more...
Mai întâi, omul are mare nevoie de mântuire. Datorită alegerilor deliberate ale oamenilor de a-l elimina pe Dumnezeu din viețile lor și de a se deda la idolatrie și imoralitate, inima omului se întunecă și ajunge în starea de a nu mai putea deosebi binele de rău. Omul ajunge să fie stăpânit de o putere rea din care trebuie să fie eliberat. Între Dumnezeu și om se produce o ruptură adâncă, și toți oamenii păcătuiesc și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu; toți sunt sub mânia și judecata lui Dumnezeu, și toți au parte de plata păcatului care este moartea.
În acest context trebuie să înțelegem ce ne spune Apostolul Pavel despre neprihănire și posibilitatea mântuirii. Care sunt consecințele lucrării păcatului în viața omului și cum poate avea parte de eliberare de acestea? Pentru că omul nu se poate elibera singur de sub puterea păcatului, Dumnezeu a acționat mântuitor și face acest lucru prin lucrarea Fiului său, iar omul poate beneficia de acest lucru prin credință.
Apostolul Pavel este aspru cu iudeii din vremea lui pe care-i numește „lucrătorii aceia răi“ (Fil. 3.2); pentru că aceștia se bazează pe propriile sale lucrări le este în cele din urmă fatal, ei având o atitudine care-l elimină pe Dumnezeu din viețile lor. Pavel denunță încrederea în realizările umane. Orice încercare de a crede că omul poate prin propriile puteri să fie acceptat de Dumnezeu este o nebunie. Orice lucru pământesc, omul la potențial maxim, cu proveniență de invidiat, cu statut aparte, cu realizări personale, nu reușește să fie acceptat de Dumnezeu. Pavel a fost într-o astfel de situație.
El a avut parte de o experiență care l-a făcut să reevalueze totul. După întâlnirea cu Cristos cel înviat pe drumul Damascului el și-a dat seama că lucrurile pe care odată le considera benefice îi aduceau de fapt distrugerea, pentru că-l orbeau de la a-și vedea propria nevoie după dreptatea lui Dumnezeu, pe care doar Dumnezeu o poate da omului. De aceea, el acum le vede pe toate avute mai înainte ca o pierdere, ca pe niște gunoaie. Read more...
Providența lui Dumnezeu și suferința creștinului
22/08/21 12:25
În viața omului lucrurile sunt amestecate, și bune și rele, și bucurii și suferințe. Adesea faci bine oamenilor și ei îți fac rău. Omul se întreabă unde este Dumnezeu când el are parte de nedreptate și este batjocorit și desconsiderat. Alteori, Dumnezeu este activ, se implică (Fil. 4.7), vindecă și face bine pe oameni (Fil 2.27). Uneori, oamenii au intenții rele chiar și atunci când fac ceva bun (Fil 1.14), alteori, se luptă între ei, și se dezbină (Fil 2.3). Cei buni suferă chiar și atunci când fac ce este bine (Fil 1.28-29). Cum explicăm această situație atât de dificilă și amestecată? Apostolul Pavel oferă câteva explicații în Epistola către filipeni. În continuare prezint succint răspunsurile date de el. Read more...
Calitățile vieții creștine
25/07/21 13:59
Ce anume dă calitate vieții creștine și ce o face diferită? Încă de la început avem câteva calități distincte ale vieții creștinilor. Acestea sunt sfințenia, dragostea, credința, și speranța. Viața primilor creștini a fost o viață pusă de o parte pentru Dumnezeu. Dumnezeu își afirmă supremația în viața oamenilor chemându-i să trăiască pentru el. Această punere de o parte aduce claritate în viețile oamenilor. Ei nu mai aleargă fără direcție și nu-și mai risipesc energia urmărind ce este popular într-un anumit loc și la un anumit moment. Ei își trăiesc viața consacrându-se pentru Dumnezeu și planurile acestuia. Read more...
Adunarea creștină și trăsăturile ei
18/07/21 13:56
În Noul Testament oamenii care au parte de nașterea din nou, adică cei care-l primesc pe Cuvântul întrupat, au dreptul să se numească copii ai lui Dumnezeu. Ei intră în familia lui Dumnezeu și devin unii față de alți frați și surori. Acest lucru se aplică chiar și sclavilor la acea vreme; și ei sunt socotiți frați în credință. Dragostea lui Dumnezeu este factorul decisiv cu privire la faptul că cineva ajunge să fie frate și soră în credință. Aceștia au parte de mântuirea adusă de dragostea lui Dumnezeu. Read more...
La venirea Domnului
04/07/21 12:41
În corespondența cu creștinii din Tesalonic apostolul Pavel le explică din nou despre cum stau lucrurile cu vremurile din urmă. Unii dintre creștinii din Tesalonic sunt îngrijorați că cei care deja au murit nu vor mai avea parte de veșnicia adusă de Domnul la venirea sa. Această situație îl determină pe apostolul Pavel să îi învețe, din nou, despre aceste lucruri. Apostolul Pavel, ca și întreg Noul Testament, vorbește despre creștinul care a murit ca fiind adormit. Pentru creștini moartea nu mai are puterea de a înspăimânta, ci este așa ca un somn adânc din care vom fi treziți la venirea Domnului. Gheara morții este deja ruptă începând cu învierea Domnului. De aceea, creștinii nu sunt, ca păgânii, fără nădejde. Cuvintele lui Teocritus exprimă raportarea la speranță și la viitor a păgânilor: speranța este pentru cei vii, pe când cei morți sunt fără speranță. Viața din Hades este o viață a umbrelor, pentru că acolo este o noapte fără sfârșit. Moartea și învierea Domnului au schimbat felul în care cei care sunt ai lui înțeleg moartea. Creștinii care mor sunt cei care adorm în Cristos. Read more...
Duhul ca învățător
06/06/21 10:09
În Ioan 14, în camera de sus, Isus își ține ultima cuvântare înainte de moartea sa. În cadrul acestei cuvântări el le spune ce urmează să se întâmple după plecarea sa la Tatăl. Tatăl le va trimite un alt Mângâitor, pe Duhul Sfânt, care va continua lucrarea Fiului. Sarcina Duhului va fi de a-i învăța și de a le aduce aminte tot ce le-a spus Isus. Această lucrare în care Duhul este reprezentantul Fiului este o lucrare în care învățăturile Fiului sunt aprofundate și ținute minte. Ucenicii ajung să înțeleagă profund ce i-a învățat Isus în timpul lucrării sale pământești.Read more...
De la robia stricăciunii la libertatea slavei
16/05/21 12:09
Înțelegerea creștină a libertății are atât o coordonată istorică, cât și una spirituală. Se întinde de la căderea omului până la glorificarea celor mântuiți. Vremurile de aici sunt vremuri ale robiei; o robie care strică tot, pe om și pe lumea din jurul său. De aceea, creația până la sfârșitul vremurilor, suspină și așteaptă răscumpărarea deplină de sub robia stricăciunii. Dezrobirea a început cu prima venire a Fiului lui Dumnezeu, cu moartea, învierea și înălțarea acestuia. El și lucrarea făcută de el sunt aducătoare de izbăvire pentru toți aceea care-și pun încrederea în el și-l ascultă. Read more...
De ziua mamei
09/05/21 11:32
Raportarea la părinți se face prin prisma a două porunci: a) cinstirea lor, și b) odată cu căsătoria, lăsarea lor. Acești termeni paradoxali cinstire/lăsare țin relația dintre părinți și copii într-o tensiune constructivă. Pe măsură ce trec anii vieții cinstirea părinților își îmbogățește conținutul. La vârsta copilăriei cinstirea părinților se vede mai ales în ascultarea de părinți, iar ulterior în viață, odată cu asumarea tot mai mare de responsabilități proprii se adaugă ajutorarea părinților, în special la bătrânețea acestora. Dar elementul constant este cel de cinstire, onorare. Respectarea părinților pentru statutul lor unic pe care îl au în viața copiilor lor are promisiunea unei perioade îndelungate în țara promisă. Ascultarea de această poruncă aduce stabilitate și siguranță în țară. Odată cu întemeierea unei noi familii, fiul sau fiica acestor părinți își lasă părinții pentru a se lipi de soțul sau soția luat(ă). Întemeierea unei noi familii nu pune capăt cinstirii părinților, ci presupune posibilități și resurse mai mari pentru ajutorarea acestora la bătrânețe și pentru șansa părinților bunici de a avea un impact în viețile nepoților lor.
Read more...
Read more...
Bartimeu - primirea vederii și urmarea lui Cristos
21/03/21 11:12
Un eveniment are loc în apropierea Ierihonului: Isus, ucenicii, și o mare mulțime de oameni ies din cetate, iar lângă drum, Bartimeu, fiul lui Timeu, un cerșetor orb, șade jos și cere de milă. Bartimeu este personajul asupra căruia se îndreaptă atenția narațiunii. El este identificat cu ajutorul tatălui său, al condiției sale fizice, al locației, și al ocupației. Toate aceste informații descriu o stare dificilă de sărăcie și marginalizare. Când aude că trece Isus din Nazaret începe să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“ El, oarecum, știe că Isus îl poate ajuta. Bartimeu îl identifică pe Isus în același fel el este identificat de către autor: e fiul cuiva. Read more...
Cina Domnului în vreme de carantină
03/04/20 11:47
În această perioadă există discuții cu privire la posibilitatea de a avea Cina Domnului în mediul virtual, online. Aceasta ar însemna că fiecare dintre noi suntem în casele noastre și luăm Cina Domnului simultan cu ceilalți din biserică atunci când slujitorii bisericii spun acest lucru, cu ajutorul tehnologiei. Întrebarea de lucru este următoarea: este nevoie de un astfel de artificiu tehnologic-spiritual? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?Read more...
Înțelepciune, discernământ și pregătire
28/03/20 11:04
Care este mărturia noastră creștină baptistă la vreme de molimă? În această vreme de mare primejdie pentru viața fizică noi ca și creștini trebuie să dăm dovadă de înțelepciune, discernământ și pregătire. În felul acesta arătăm o viață schimbată care slujește cu vorba și fapta pe cel de lângă noi.
În așa vremuri înțelepciunea noastră se poate vedea și în felul următor. Un creștin face deosebirea dintre răul moral și răul natural. El știe că voința noastră căzută este cauza pentru multe rele morale. Când noi iubim ceea ce nu trebuie să iubim, și când nu iubim ceea ce trebuie să iubim, răul moral prinde viață. În ce privește răul natural, de cele mai multe ori, nu avem o legătură directă între ceea ce suntem și facem ca oameni și ceea ce se întâmplă în lumea naturală. Un cutremur, o erupție vulcanică sau o inundație nu se întâmplă datorită nouă. Noi trăim într-o lume naturală atinsă de păcatele noastre. Lumea naturală căzută, ca și societatea căzută a oamenilor, se întoarce împotriva ei înșiși, se macină. De aceea, adesea, înțelegem răul natural ca absența binelui natural. Atunci când nu este apă, avem secetă, când nu sunt alimente, avem foamete, când nu este sănătate, avem boală. Dumnezeu ne-a dat înțelepciune să vedem lumea aceasta cu tot ce este în ea în acest fel. Cu toate acestea, în lumea lui Dumnezeu este o legătură directă între păcat și moarte. În mod fundamental, omul moare pentru că este păcătos. Condiția lui fizică se deteriorează constant, iar în final moare, și această situație este o manifestare a stării noastre căzute. Chiar și în cazul celor răscumpărați, omul nostru fizic trece și în final moare, dar omul nostru lăuntric se înnoiește din zi în zi. Noi știm că atunci când vine molima ea poate fi și pedeapsa lui Dumnezeu pentru nelegiuirile noastre. Când poporul lui Dumnezeu se îndepărtează de Dumnezeu, adesea, Dumnezeu aduce pedeapsa sa prin mijloace naturale. De aceea, în istoria mântuirii avem un trio de temut: sabia, foametea, și molima (la care ulterior se adaugă un al patrulea element distrugător: animalele sălbatice). În Scripturi, în situații extreme, Dumnezeu folosește aceste lucruri pentru a-și pedepsi poporul apostat. Alteori, Dumnezeu folosește aceste mijloace pentru a pedepsi omenirea apostată. Noi nu știm exact când aceste rele naturale au loc din cauze naturale sau din cauze divine. Dar nenorocirea de orice fel trebuie să fie pentru noi ca un strigăt care ne trezește din somnul păcatului. Read more...
În așa vremuri înțelepciunea noastră se poate vedea și în felul următor. Un creștin face deosebirea dintre răul moral și răul natural. El știe că voința noastră căzută este cauza pentru multe rele morale. Când noi iubim ceea ce nu trebuie să iubim, și când nu iubim ceea ce trebuie să iubim, răul moral prinde viață. În ce privește răul natural, de cele mai multe ori, nu avem o legătură directă între ceea ce suntem și facem ca oameni și ceea ce se întâmplă în lumea naturală. Un cutremur, o erupție vulcanică sau o inundație nu se întâmplă datorită nouă. Noi trăim într-o lume naturală atinsă de păcatele noastre. Lumea naturală căzută, ca și societatea căzută a oamenilor, se întoarce împotriva ei înșiși, se macină. De aceea, adesea, înțelegem răul natural ca absența binelui natural. Atunci când nu este apă, avem secetă, când nu sunt alimente, avem foamete, când nu este sănătate, avem boală. Dumnezeu ne-a dat înțelepciune să vedem lumea aceasta cu tot ce este în ea în acest fel. Cu toate acestea, în lumea lui Dumnezeu este o legătură directă între păcat și moarte. În mod fundamental, omul moare pentru că este păcătos. Condiția lui fizică se deteriorează constant, iar în final moare, și această situație este o manifestare a stării noastre căzute. Chiar și în cazul celor răscumpărați, omul nostru fizic trece și în final moare, dar omul nostru lăuntric se înnoiește din zi în zi. Noi știm că atunci când vine molima ea poate fi și pedeapsa lui Dumnezeu pentru nelegiuirile noastre. Când poporul lui Dumnezeu se îndepărtează de Dumnezeu, adesea, Dumnezeu aduce pedeapsa sa prin mijloace naturale. De aceea, în istoria mântuirii avem un trio de temut: sabia, foametea, și molima (la care ulterior se adaugă un al patrulea element distrugător: animalele sălbatice). În Scripturi, în situații extreme, Dumnezeu folosește aceste lucruri pentru a-și pedepsi poporul apostat. Alteori, Dumnezeu folosește aceste mijloace pentru a pedepsi omenirea apostată. Noi nu știm exact când aceste rele naturale au loc din cauze naturale sau din cauze divine. Dar nenorocirea de orice fel trebuie să fie pentru noi ca un strigăt care ne trezește din somnul păcatului. Read more...
Cartea neamului lui Isus Cristos
25/12/17 05:47
De la Avraam la Cristos istoria mântuirii este înțeleasă în trei serii de câte paisprezece (Matei 1.1-17). Această abordare este inspirată de valoarea numerică a consoanelor numelui lui David (dwd, 4+6+4). În acest fel genealogia genezei lui Isus Cristos este prezentată în termeni regal davidici. Astfel, caracterul implicit mesianic davidic este așezat la temelia discursului. Aceste trei serii de câte 14 identifică patru momente (personaje sau evenimente) cruciale din istoria poporului lui Dumnezeu. Aici trebuie menționat faptul că toată descrierea este făcută în contextul fundamental al existenței poporului ales al lui Dumnezeu.
Read more...
Read more...
Evanghelia Fiului lui Dumnezeu
23/12/17 14:17
Paul, rob al lui Cristos Isus, chemat apostol, pus de o parte pentru evanghelia lui Dumnezeu, pe care a promis-o mai dinainte prin profeţii lui în Scrierile Sfinte cu privire la Fiul său venit din sămânţa lui David potrivit cărnii, desemnat Fiu al lui Dumnezeu în putere potrivit Duhului sfinţeniei din învierea morţilor, Isus Cristos Domnul nostru. (Romani 1.1-4)
[2] Evanghelia lui Dumnezeu nu este un mesaj supriză, deoarece ea a fost anunţată din timp, după cum arată Sfintele Scripturi. Pavel nu face trimitere la vreun text anume în care să fi fost anunţată evanghelia, dar cel mai probabil, el s-ar referi la texte cum ar fi Is. 9.1-6; 11.1-9; Ier. 23.5; 31.31-34. Aceasta arată că lucrarea lui Dumnezeu are continuitate, „atunci“ şi „acum“: ceea ce a fost promis atunci are loc acum. Înţelesul termenului „evanghelie“ este un subiect în dezbatere. Pavel foloseşte acest termen în mod absolut; nu mai întâlnim o astfel de folosire la alţi autori antici. Acest substantiv este definit de lucrarea lui Dumnezeu în trimiterea Fiului său subliniindu-se în special lucrarea sa pământească şi înălţarea în glorie. Pentru că în VT termenul „evanghelie“ nu este folosit în context religios cu referire la „veştile bune“ ale lui Dumnezeu, este posibil ca evanghelia proclamată de Pavel să fie înţeleasă în contrast cu limbajul cultului împăratului. Acolo evenimentul major ale „zilei de naştere a zeului nostru [Cezar August] a marcat, datorită lui, începutul veştilor bune pentru întreaga lume.“ De asemenea urcarea pe tron a împăraţilor romani era un eveniment dătător de speranţă, pentru că se inaugura astfel o nouă epocă. Pentru că Pavel citează în 10.15 unul dintre textele importante cu privire la „proclamarea evangheliei“ în VT, şi anume Isaia 52.7, este posibil că acesta să fi stat la originea acestui contrast cu cultului împăratului. Astfel cei care aud evanghelia o pot înţelege prin comparaţie cu evenimentele din viaţa şi realizările împăratului Romei. Datorită felului în care este prezentat conţinutul evangheliei este posibil ca în v.3-4 Pavel să facă trimitere la o formulare care era în circulaţie în biserica primară; nu mai întilnim o astfel de descriere a conţinutului evangheliei la Pavel. Read more...
[2] Evanghelia lui Dumnezeu nu este un mesaj supriză, deoarece ea a fost anunţată din timp, după cum arată Sfintele Scripturi. Pavel nu face trimitere la vreun text anume în care să fi fost anunţată evanghelia, dar cel mai probabil, el s-ar referi la texte cum ar fi Is. 9.1-6; 11.1-9; Ier. 23.5; 31.31-34. Aceasta arată că lucrarea lui Dumnezeu are continuitate, „atunci“ şi „acum“: ceea ce a fost promis atunci are loc acum. Înţelesul termenului „evanghelie“ este un subiect în dezbatere. Pavel foloseşte acest termen în mod absolut; nu mai întâlnim o astfel de folosire la alţi autori antici. Acest substantiv este definit de lucrarea lui Dumnezeu în trimiterea Fiului său subliniindu-se în special lucrarea sa pământească şi înălţarea în glorie. Pentru că în VT termenul „evanghelie“ nu este folosit în context religios cu referire la „veştile bune“ ale lui Dumnezeu, este posibil ca evanghelia proclamată de Pavel să fie înţeleasă în contrast cu limbajul cultului împăratului. Acolo evenimentul major ale „zilei de naştere a zeului nostru [Cezar August] a marcat, datorită lui, începutul veştilor bune pentru întreaga lume.“ De asemenea urcarea pe tron a împăraţilor romani era un eveniment dătător de speranţă, pentru că se inaugura astfel o nouă epocă. Pentru că Pavel citează în 10.15 unul dintre textele importante cu privire la „proclamarea evangheliei“ în VT, şi anume Isaia 52.7, este posibil că acesta să fi stat la originea acestui contrast cu cultului împăratului. Astfel cei care aud evanghelia o pot înţelege prin comparaţie cu evenimentele din viaţa şi realizările împăratului Romei. Datorită felului în care este prezentat conţinutul evangheliei este posibil ca în v.3-4 Pavel să facă trimitere la o formulare care era în circulaţie în biserica primară; nu mai întilnim o astfel de descriere a conţinutului evangheliei la Pavel. Read more...
Viața și adevărata viță
13/11/16 13:06
Înțelegerea de sine este necesară pentru a trăi așa cum trebuie. Un creștin trebuie să se înțeleagă pe sine așa cum îi spune Isus Cristos. Un creștin este mai mult decât în cetățean cu drepturi nelimitate, ori un om care își socotește cantitatea de fericire la care poate ajunge, dacă face anumite lucruri. Un creștin se vede pe sine într-o legătură de viață și de moarte cu Isus Cristos. Un creștin se vede pe sine ca o mlădiță în adevărata viță care este Isus Cristos. Acest fapt schimbă fundamental ceea ce urmează să facă, și felul în care urmează să fie, în orice loc s-ar afla. Read more...
Pavel, Filimon și Onisim
22/05/16 12:58
Acești trei creștini sunt în relații complexe unul cu altul. Pavel este cel care ne descrie situația în care se află toți trei. Onisim este sclavul frigian care a fugit de la stăpânul său, Filimon din Colose. Fuga acestuia i-a pricinuit o pagubă stăpânului său. Onisim, cel mai probabil la Roma, îl întâlnește pe Pavel și devine creștin. Onisim are statutul de sclav fugar convertit la creștinism. Pavel îl trimite înapoi la stăpânul său Filimon. Cum trebuie să se raporteze un stăpân de sclavi la un sclav fugar care și el a devenit creștin? Ca la un frate. Read more...
La început de mandat
11/09/15 10:42
Încredințarea responsabilității de a sluji ca președinte al Asociației Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada este o cinste deosebită. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și le mulțumesc fraților din bisericile noastre pentru aceasta. Asociația are menirea de a se îngriji de unitatea frățească, de a reprezenta bisericile baptiste române în fața autorităților, de a iniția activități misionare, de a-i ajuta pe cei în nevoi și de a veghea în vederea disciplinei. Toate acestea sunt importante - ele constituie agenda slujirii care trebuie dusă la îndeplinire mai departe. Asociația noastră este în dezvoltare și vrem ca acest lucru să continue. Evenimentele ei principale sunt Convenția anuală și Conferințele de primăvară (Est, Vest). Interesul crescând pentru aceste evenimente, cât și pentru organizarea altora, cum ar fi conferințele de misiune și de tineret regionale, face ca impactul nostru între frați și în afară să fie tot mai mare. Etosul românesc se păstrează - Asociația are o vechime considerabilă în Statele Unite (103 ani). Acest lucru a fost posibil prin grija fiecăruia dintre noi, și la fel dorim să facem și în continuare. Ca români în Statele Unite, îmbinăm elemente ale culturii românești cu elemente ale culturii americane, căutând să slujim tuturor. Suntem bilingvi și slujim și veghem în felul acesta.
Accentele acestui mandat vor fi în domeniile unității, uceniciei și lucrării cu tinerii. Deschiderea deplină și încurajarea relațiilor frățești, în special între frații păstori, continuarea programei de Școala duminicală cu accent pe ucenicie și dezvoltarea de evenimente pentru tinerii din bisericile noastre sunt modalitățile de implementare a acestei viziuni.
La împlinirea acestor planuri vor contribui păstorii și bisericile noastre. Toți ne încredințăm în brațul Domnului pentru ca El să lucreze prin noi spre zidirea tuturor. Soli Deo Gloria!
Accentele acestui mandat vor fi în domeniile unității, uceniciei și lucrării cu tinerii. Deschiderea deplină și încurajarea relațiilor frățești, în special între frații păstori, continuarea programei de Școala duminicală cu accent pe ucenicie și dezvoltarea de evenimente pentru tinerii din bisericile noastre sunt modalitățile de implementare a acestei viziuni.
La împlinirea acestor planuri vor contribui păstorii și bisericile noastre. Toți ne încredințăm în brațul Domnului pentru ca El să lucreze prin noi spre zidirea tuturor. Soli Deo Gloria!
Relația soț soție
30/08/15 13:38
Relația dintre soț și soție trebuie să aibă la bază relația lor cu Domnul Isus Cristos. Și unul și celălalt se tem de Domnul. Amândoi îl ascultă și îl iubesc pe Mântuitorul lor. Pe baza fricii de Domnul se poate construi o relație profundă care are coordonatele ascultării, iubirii, și îngrijirii. Efeseni 5.21-33 este textul fundamental pentru relația dintre soț și soție. Read more...
Avraam și Sara - viața de familie
09/08/15 11:53
Ce fel de familii au avut oamenii importanți din Biblie? Toți au parte de consecințele neascultării primilor oameni și caută să-și zidească familia într-o lume ostilă. Lucrurile pe care le știm despre acești oameni sunt limitate, dar suficiente pentru a identifica elemente cheie din vieților lor, în casele lor. În cazul lui Avraam, în ce privește viața lui de familie, identificăm câteva elemente esențiale. Read more...
Redefinirea familiei, căderea unei națiuni, și mărturia creștină
27/06/15 10:05
Când structura de bază a societăţii este stricată, societatea se desface. De ce? Din considerente morale şi educaționale. Acea societate este judecată de Dumnezeu pentru că legiferează ca fiind drept ceea ce el condamnă ca fiind păcătos. Orice relaţie sexuală în afara celei din familie, între soţ şi soţie, este un păcat.
Legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex legiferează o relaţie pe care Dumnezeu o condamnă ca fiind păcătoasă. Această înlocuire a adevărului lui Dumnezeu cu o minciună duce la întunecarea inimii şi la alunecarea într-o stare permanentă de pervertire morală. Ceea ce Dumnezeu a instaurat este modificat şi stricat, iar consecinţele sunt devastatoare. Iubirea dintre soţ şi soţie ajunge o trăire în curvie între două persoane de acelaşi sex, tata şi mama sunt repere desfinţate, autoritatea tatălui şi ajutorul potrivit al mamei sunt eliminate atât din viaţa celor doi soţi, cât şi din viaţa copiilor lor. Când aceste realităţi sunt pervertite sau eliminate, societatea se înnămoleşte şi se destramă.
Într-o astfel de lume urmează să trăim. Datoria noastră este de a trăi şi vesti adevărul lui Dumnezeu în dragoste, de a construi familii sănătoase în care tata, mama şi copiii lor sunt sare şi lumină pentru acest pământ. Îi iubim pe toţi oamenii şi de aceea promitem să nu le spunem niciodată altceva decât adevărul lui Dumnezeu descoperit tuturor oamenilor în Cuvântul său. Adevărul lui Dumnezeu în privinţa familiei este că ea este alcătuită din un bărbat şi o femeie care îşi cresc copiii în dragoste, adevăr, credinţă şi slujire în societate şi biserică. Mărturia creştină continuă până la sfârşitul istoriei, chiar dacă imperiile oamenilor se ridică, iar apoi se destramă.
Legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex legiferează o relaţie pe care Dumnezeu o condamnă ca fiind păcătoasă. Această înlocuire a adevărului lui Dumnezeu cu o minciună duce la întunecarea inimii şi la alunecarea într-o stare permanentă de pervertire morală. Ceea ce Dumnezeu a instaurat este modificat şi stricat, iar consecinţele sunt devastatoare. Iubirea dintre soţ şi soţie ajunge o trăire în curvie între două persoane de acelaşi sex, tata şi mama sunt repere desfinţate, autoritatea tatălui şi ajutorul potrivit al mamei sunt eliminate atât din viaţa celor doi soţi, cât şi din viaţa copiilor lor. Când aceste realităţi sunt pervertite sau eliminate, societatea se înnămoleşte şi se destramă.
Într-o astfel de lume urmează să trăim. Datoria noastră este de a trăi şi vesti adevărul lui Dumnezeu în dragoste, de a construi familii sănătoase în care tata, mama şi copiii lor sunt sare şi lumină pentru acest pământ. Îi iubim pe toţi oamenii şi de aceea promitem să nu le spunem niciodată altceva decât adevărul lui Dumnezeu descoperit tuturor oamenilor în Cuvântul său. Adevărul lui Dumnezeu în privinţa familiei este că ea este alcătuită din un bărbat şi o femeie care îşi cresc copiii în dragoste, adevăr, credinţă şi slujire în societate şi biserică. Mărturia creştină continuă până la sfârşitul istoriei, chiar dacă imperiile oamenilor se ridică, iar apoi se destramă.
Pistis Christou pe meleaguri mioritice
25/06/15 21:30
Citesc cu interes o polemică recentă în România cu privire la sensul unei expresii pauline: pistis Christou. Lucrul bun este că această dezbatere a ajuns şi la noi, lucrul mai puţin bun este că textele acestei polemici ne ajută prea puțin la înţelegerea problemei/disputei. Deşi polemica de la noi este spumoasă nu este nici pe departe la intensitatea alteia din trecut pe aceeaşi temă. Ştim de la R. Hays cum s-au desfăşurat apostrofările la începutul anilor 1990 între J.D.G. Dunn şi teologii din America de Nord (Hays, 1991, p. 714). Dunn se întreaba mirat cum de aşa de mulţi dintre ei, care intepretează pistis Christou ca un genitiv subiectiv, sunt ca porcii în care au intrat dracii care au ieşit din îndrăcitul din Gadara şi acum năvălesc la vale şi se aruncă în mare; la care cei din America de Nord i-au răspuns prin cuvintele spuse de cei din Gadara după ce au văzut ce s-a întâmplat cu porcii lor: Pleacă de aici! Read more...
Umblarea pe mare - Ioan 6
14/06/15 13:34
Ucenicii sunt trimiși de Isus din situația în care se află. El face acest lucru pentru a-i proteja de o primejdie. Și ucenicii, ca și ceilalți evrei din acea vreme, credeau că venirea lui Mesia va duce și la eliberarea de sub jugul asupririi străine, care la acea vreme era puterea romană. În urma înmulțirii pâinilor mulțimea are astfel de planuri, de a-l face pe Isus împărat. O astfel de eliberare în termeni politici nu este parte din planul lucrării lui Isus. Lucrarea lui duce la o eliberare, la un exod, dar nu la unul de sub asuprirea oamenilor. Pentru a-i ajuta în această privință Isus le poruncește să plece cu corabia pe mare înspre Capernaum. Read more...
Deșertăciunea înțelepciunii și a plăcerilor - Eclesiastul 1.12-2.11
14/06/15 11:24
Deșertăciunea înțelepciunii
- studiere și cercetare; tot ce se săvârșește sub ceruri
- tot ce se face sub soare e deșertăciune și goană după vânt
- lucrul îndoit nu poate fi îndreptat; ceea ce lipsește nu poate fi numărat
- înțelepciune și supărare; cunoaștere și mâhnire
Deșertăciunea plăcerilor
Read more...Deșertăciunea existenței - Eclesiastul 1.1-11
14/06/15 10:27
Qohelet
- oratorul, vorbitorul
- fiu al lui David, rege la Ierusalim, personaj enigmatic
Motto: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune
- o judecată de valoare aplicată întregii lumi
- oratorul, vorbitorul
- fiu al lui David, rege la Ierusalim, personaj enigmatic
Motto: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune
- o judecată de valoare aplicată întregii lumi
Deșertăciunea existenței
Read more...S-a adus jertfă o singură dată
07/06/15 11:20
Preocuparea autorului în Evrei 9 este să arate lipsurile vechiului legământ făcând trimitere la cerințele cultice pentru închinare. Cortul și ritualul de acolo oferă vocabularul și gramatica cu care autorul vorbește despre lucruri arătate lui prin Duhul Sfânt (9.8). Împărțirea Cortului în partea dinainte și partea din spate arată că apropierea de Dumnezeu nu era un lucru ușor. Avem un sistem de bariere între cel care se închină și Dumnezeu. Accesul la Dumnezeu era foarte limitat. Oamenii aveau acces la Dumnezeu doar prin reprezentanți (preoți, și Marele Preot). Această situație spune că accesul la Dumnezeu încă nu era deschis pentru oameni. Read more...
Comuniune, divinitate și revelație
02/06/15 10:50
SABOU, Sorin. "Comuniune, divinitate și revelație - exegeză teologică la Prologul Evangheliei după Ioan." / "Communion, Divinity and Revelation - Theological Exegesis on the Prologue of John's Gospel." Jurnal teologic 10 (2011): 24-30.
Abstract: The Prologue of Gospel of John is a dense theological text. The main figure of Logos is God's agent in his creation for bringing it in communion with him. The Logos is fully capable for this mission. His existence, his communion with God, his divinity, his instrumentality in bringing everything in existence are his assets with which he comes to dwell among his people. He is unique. The theological argument starts underlying the depth of Logos communion with God and ends as he, the only God close to the Father's heart, is making him fully known. True revelation is based on close communion.
Abstract: The Prologue of Gospel of John is a dense theological text. The main figure of Logos is God's agent in his creation for bringing it in communion with him. The Logos is fully capable for this mission. His existence, his communion with God, his divinity, his instrumentality in bringing everything in existence are his assets with which he comes to dwell among his people. He is unique. The theological argument starts underlying the depth of Logos communion with God and ends as he, the only God close to the Father's heart, is making him fully known. True revelation is based on close communion.
Jurnal teologic, Vol 14, No 1 (2015)
28/05/15 17:02
This is to let you know that Jurnal teologic, Vol 14, No 1 (2015) was published at www.jurnalteologic.ro. This is the bibliographical information.
SABOU, Sorin. ‘John Locke and the Moral Value of Toleration.’ Jurnal teologic Vol. 14, No. 1 (2015): 5-13.
Baptist Theological Institute of Bucharest. Liberty University
Abstract
The concept of freedom of conscience is in the religious affairs and political affairs at the core of Locke's understanding of tolerance. He redefined the church and the state accordingly. Even the effects of the church's discipline, and the way the state's laws have to be conceived and implemented, are seen from the perspective of tolerance. I argue that tolerance is the main lens through which Locke understands the identity and the relationship of the two. He builds a society with tolerance in view. Tolerance is the attitude that offers the context for freedom and peace.
Keywords: tolerance, religious freedom, Church and State Read more...
SABOU, Sorin. ‘John Locke and the Moral Value of Toleration.’ Jurnal teologic Vol. 14, No. 1 (2015): 5-13.
Baptist Theological Institute of Bucharest. Liberty University
Abstract
The concept of freedom of conscience is in the religious affairs and political affairs at the core of Locke's understanding of tolerance. He redefined the church and the state accordingly. Even the effects of the church's discipline, and the way the state's laws have to be conceived and implemented, are seen from the perspective of tolerance. I argue that tolerance is the main lens through which Locke understands the identity and the relationship of the two. He builds a society with tolerance in view. Tolerance is the attitude that offers the context for freedom and peace.
Keywords: tolerance, religious freedom, Church and State Read more...
Prietenul de la miezul nopții - Luca 11.5-13
12/05/15 15:49
- o parabolă interogativă
- cine dintre voi?
- ca să nu se facă de rușine
- despre Dumnezeu și rugăciune
- o parabolă care apare doar aici în Evanghelii
- rugăciunea Tatăl nostru este legată de această pildă
Read more...
- cine dintre voi?
- ca să nu se facă de rușine
- despre Dumnezeu și rugăciune
- o parabolă care apare doar aici în Evanghelii
- rugăciunea Tatăl nostru este legată de această pildă
Read more...
Bunul samaritean - Luca 10.25-37
11/05/15 23:15
- aceasta este o parabolă narativă, o povestire intenționată să slujească drept exemplu („Du-te și fă și tu la fel!“)
- această parabolă nu apare în celealte Evanghelii
- cărturarul întreabă cu privire la „Cine este semenul meu?“ și primește răspuns cu privire la „Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinie tâlharilor?“
- este această parabolă spusă din punctul de vedere a celui căzut între tâlhari? Da. Read more...
- această parabolă nu apare în celealte Evanghelii
- cărturarul întreabă cu privire la „Cine este semenul meu?“ și primește răspuns cu privire la „Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinie tâlharilor?“
- este această parabolă spusă din punctul de vedere a celui căzut între tâlhari? Da. Read more...
Doi datornici - Luca 7.36-50
10/05/15 10:18
- aceasta este o parabolă juridică, care are o extensie în versetele 44-46
- iertarea este o eliberare
- putem vedea în contextul acestei parabole asocierea lui Isus cu păcătoșii, deși era în casa unui fariseu
- fariseul nu era obligat să-i spele picioarele lui Isus, să-l ungă cu ulei, și să-l salute cu un sărut, dar putea să-i pună la îndemână lui Isus apă să-și spele picioarele; dacă l-ar fi sărutat ar fi arătat respect și umilință
- a-i unge picioarele lui Isus, a i le săruta, și a le șterge cu părul capului pune audiența într-o situație foarte inconfortabilă; aceste fapte ale unei femei față de un bărbat sunt extreme
- despletirea părului în public era atât un act seducător, cât și unul care arată devotament, jale
- pentru farisei, adesea luarea mesei era o ocazie pentru studiu cu alții pe care îi considerau puri; faptul că Isus o lasă pe femeia păcătoasă să-l atingă provoacă indignare pentru fariseu
- un dinar era echivalentul unei zile de lucru pentru un lucrător
Read more...
- iertarea este o eliberare
- putem vedea în contextul acestei parabole asocierea lui Isus cu păcătoșii, deși era în casa unui fariseu
- fariseul nu era obligat să-i spele picioarele lui Isus, să-l ungă cu ulei, și să-l salute cu un sărut, dar putea să-i pună la îndemână lui Isus apă să-și spele picioarele; dacă l-ar fi sărutat ar fi arătat respect și umilință
- a-i unge picioarele lui Isus, a i le săruta, și a le șterge cu părul capului pune audiența într-o situație foarte inconfortabilă; aceste fapte ale unei femei față de un bărbat sunt extreme
- despletirea părului în public era atât un act seducător, cât și unul care arată devotament, jale
- pentru farisei, adesea luarea mesei era o ocazie pentru studiu cu alții pe care îi considerau puri; faptul că Isus o lasă pe femeia păcătoasă să-l atingă provoacă indignare pentru fariseu
- un dinar era echivalentul unei zile de lucru pentru un lucrător
Read more...
Judecata finală - Matei 25.31-46
09/05/15 09:49
- această cuvântare parabolică este despre separarea oilor de capre, care slujește drept analogie cu ce se va întâmpla la judecata finală
- fiecare dintre cele cinci cuvântări din Evanghelia după Matei se sfârșește vorbind despre judecată; aici avem judecata tuturor neamurilor
- Isus se adresează ucenicilor; fiecare dintre parabolele din cap. 25 sunt intenționate să încurajeze la veghere și credincioșie ca pregătire pentru cea de a doua venire
- Israel împreună cu celelalte popoare sunt adunate la judecata finală; separarea este între cei drepți și cei blestemați Read more...
- fiecare dintre cele cinci cuvântări din Evanghelia după Matei se sfârșește vorbind despre judecată; aici avem judecata tuturor neamurilor
- Isus se adresează ucenicilor; fiecare dintre parabolele din cap. 25 sunt intenționate să încurajeze la veghere și credincioșie ca pregătire pentru cea de a doua venire
- Israel împreună cu celelalte popoare sunt adunate la judecata finală; separarea este între cei drepți și cei blestemați Read more...
Pe calea veșniciei
26/04/15 08:23
Cercetare și închinare
Fiecare om credincios trebuie să dea dovadă de sensibilitate spirituală. Toți trebuie să veghem asupra căilor noastre și să ne asigurăm că umblăm pe calea care trebuie, și că ne deplasăm în direcția cea bună. Conștientizarea că locuim în lumea lui Dumnezeu este o dovadă că trăim în realitate. Dumnezeu cunoaște tot. La nivel personal acest fapt trebuie acceptat și integrat ca atare în viața zilnică. El ne cunoaște de aproape, atât la nivelul gândurilor, al vorbelor, cât și al faptelor. Această atotcunoaștere a lui Dumnezeu nu trebuie să ducă la respingere sau la fugă, ci la examinare și corectare. Nu avem unde să fugim de el. El este Spiritul infinit și perfect și nu avem unde să ne ascundem de el, nici în cer, nici în locuința morților, nici la marginea mării. Nici măcar întunericul nu ne poate ascunde de Dumnezeu, pentru că, pentru el, noaptea strălucește ca ziua.Schimbarea din rău
Read more...Libertate și responsabilitate
25/04/15 19:23
Libertatea ca dar
Unul dintre darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu este libertatea. Orice om și-o poate exercita. Viața pe pământ este o viață în care omul are libertatea de a lua hotărâri în situațiile în care se află. Întotdeauna vor exista factori care să împiedice exercitarea libertății, dar depinde de fiecare om în ce măsură ține seama de ei. Pentru omul credincios este important ceea ce vrea Dumnezeu de la el. Trăirea în adevăr și în dragoste sunt coordonatele pentru exprimarea și respectarea libertății. În libertate îl iubești pe Dumnezeu și pe aproapele, și îți duci la îndeplinire planurile și proiectele care te însuflețesc. Piedicile în calea libertății sunt multiple. Ele sunt atât personale, cât și exterioare. Frica, lenea, invidia, dușmănia pot opri trăirea în libertate. Niciodată omului nu i se poate lua libertatea sufletului. Chiar în mijlocul persecuției și amenințărilor omul poate năzui liber. În astfel de împrejurări frica poate fi mai puternică decât temnița. Conștiința examinată în lumina adevărurilor lui Dumnezeu trebuie găsită curată, iar apoi trebuie păstrat cursul. Omul nu trebuie niciodată să acționeze împotriva propriei conștiințe.Responsabilități și rezultate
Read more...Convingere și încăpățânare
24/04/15 14:37
Care este diferența între convingere și încăpățânare? Când ești convins de adevărul unui lucru ai ajuns la un anumit stadiu în cadrul unui proces de înțelegere. Când ești încăpățânat cu privire la un lucru, de obicei, nu știi foarte multe despre acel lucru. Încăpățânarea, adesea, merge mână în mână cu interesul personal.
Read more...
Read more...
Alegerea vieții
23/04/15 09:05
Finalul cărții Deuteronom este o poruncă pentru a alege viața. Viața în poporul lui Dumnezeu se desfășoară în lumina orizontului descris în Deuteronom 28-30. Credincioșia față de legământul cu Dumnezeu este înțeleasă în cadrul unui contrast între blesteme și binecuvântări. Atât ascultarea, cât și neascultarea au consecințe. Umblarea pe calea Domnului este însoțită de binecuvântări, iar îndepărtarea de ea este însoțită de blesteme. Read more...
Nașterea credinței
19/04/15 11:53
Credința care duce la mântuire este un eveniment care are loc în condiții speciale. Omul își desfășoară viața pe planul pământesc în care își duce la îndeplinire planurile și își împlinește responsabilitățile. Viața este grea și plină de lucruri neprevăzute. Lipirea omului de cele pământești este puternică și duce la împietrirea lui. Pământul îl închide și îl întunecă. De aceea, este nevoie de evenimente care să spargă acest curs al vieții și să arate spre cer și spre Dumnezeu. Cel mai frecvent acestea sunt situațiile grele prin care trece omul, situații în care caută ajutor la Dumnezeu. Acele împrejurări sunt șansa lui de a ieși de sub stăpânirea lucrurilor de jos, pământești, și de a se reorienta înspre cele de sus, cerești. Omul are nevoie să știe unde găsește ajutor în astfel de împrejurări. Când i-a fost bine a ignorat acest lucru sau a luptat împotriva lui, dar când este la greu își poate aduce aminte de el. Read more...
Mirajul puterii
18/04/15 10:09
Setea după stăpânire vine din voința eului care nu are stăpân pe Domnul înviat din morți. Când voința eului nu este coordonată de credință, omul va căuta libertatea fără margini și puterea. Necazul lui este că nici una dintre acestea nu vor fi vreodată îndeajuns, iar o parte dintre ceilalți nu vor sta să fie luați în stăpânire de el. Aceasta duce la conflicte, pierderi și singurătate. Read more...
Toma - de la îndoială la credință
12/04/15 15:08
Pentru că n-avem multe texte despre Toma, este o oarecare revenire anuală, la același personaj, din același loc din Scripturi - Ioan 20:24-29. Evangheliștii Matei, Luca, Marcu nu ne dau un portret al acestui om. Doar Ioan o face. Ioan construiește cu mare atenție portretul lui Toma în Evanghelia lui. De trei ori ne vorbește despre el: în capitolul 11, în capitolul 14 și aici, în capitolul 20. Inainte de a vorbi despre el, vreau să facem câteva observații din alte texte din Scripturi despre îndoială.
Despre îndoială
Read more...Neascultare și blestem - Deut. 28.15-68
08/04/15 10:02
Lista blestemelor este mai lungă decât cea a binecuvântărilor. Avem o serie de calamnități care anulează binecuvântările. Neliniște, mustrare, ciumă, tifos, friguri, febră, sabie, cer de cupru și pământ de fier, biruit de dușmani. Nu vei prospera în nimic, vei fi asuprit și jefuit. O priveliște care te face să-ți pierzi mințile. Asediu, robie; vei fi de râs, de pomină și de batjocură. Aceste blesteme slujesc drept semne pentru tine și urmașii tăi. Istoria se dă înapoi. Poporul este desființat și se va întoarce în Egipt.
Instituirea Cinei Domnului
02/04/15 17:21
Religia creștină are două evenimente care se repetă pentru toată istoria Bisericii. Avem un eveniment care marchează începutul vieții creștine, un eveniment public, acela este evenimentul botezului (botezul fiind mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, o mărturie cu privire la lucrarea lui Dumnezeu din viața cuiva), și cel de al doilea eveniment din religia creștină este Cina Domnului. Dacă botezul marchează începutul vieții creștine, Cina Domnului arată esența vieții creștine. Dacă la botez depui mărturie cu privire la cum te-a mântuit Dumnezeu, de unde te-a scos Dumnezeu, cum a lucrat în viața ta, cum a început noul să ia locul vechiului, la Cină, când participi, arăți tuturor legătura ta permanentă cu evenimentele mântuirii. Aceasta facem noi la Cina Domnului. Vreau să ne uităm la un eveniment care are loc la un anumit moment în lucrarea Mântuitorului. El nu instaurează Cina Domnului în primul an al lucrării Sale, nici în al doilea an, ci instaurează Cina Domnului înainte să moară, cu o zi înainte. Moartea Lui a avut loc în săptămâna Azimilor, în săptămâna Paștelor. Aceste observații sunt necesare pentru ca noi să vedem și să gustăm din plin simbolistica acestui eveniment. Read more...
Ascultare și binecuvântare - Deut. 28.1-14
24/03/15 17:58
Ascultarea și sfințenia aduc binecuvântările lui Dumnezeu în viețile oamenilor. În mod obișnuit așa stau lucrurile în viața poporului lui Dumnezeu. Excepțiile vin să confirme acest lucru. Cazurile binecunoscute ale lui Iov, Robului care suferă, Pavel și alții din istoria poporului lui Dumnezeu depun mărturie că atât pacea materială cât și cea spirituală sunt experimentate în viața de ascultare de Domnul. Necazurile și suferința de o clipă nu pot fi comparate cu slava și binecuvântările Domnului.
Orizont teologic al vieții în poporul lui Dumnezeu
24/03/15 17:05
Ajungerea la adevăr - 2 Cor. 13.1-10
24/03/15 15:13
Aflarea adevărului despre o anumită situație este un lucru necesar. Pentru ca acest lucru să fie posibil este nevoie de susținerea mai multor mărturii. În acest fel se ajunge la o reconstruire a situației inițiale și se poate lucra pentru aflarea unei soluții. Când se află adevărul despre o situație putem vorbi în cunoștință de cauză și îi facem astfel cinste lui Cristos.
Integritatea unui apostol - 2 Cor 12.11-21
01/03/15 14:30
Apărarea lui Pavel față de acuzele împotrivitorilor săi este construită în așa fel încât duce la zidirea bisericii. Tot ce face el este pentru edificarea lor. El, împreună cu cei din echipa lui, vorbesc înaintea lui Dumnezeu în Cristos. El nu este inferior acestora, deși a lucrat mai mult decât ei, el are semnele unui apostol, în special răbdarea, și dovada că îi iubește a fost aceea că pentru el, ei au fost mai de preț decât bunurile lor. El s-a cheltuit în totul pe el însuși pentru sufletele lor.
Întărirea omului dinlăuntru
28/02/15 11:45
Din experienţa vieţii mărturisim nevoia tăriei lăuntrice. De aceea este nevoie ca pe lângă rugăciunile făcute pentru sănătatea omului din afară să ne rugăm şi pentru întărirea omului dinlăuntru. Pentru a realiza acestă tărie este nevoie, potrivit cu rugăciunea apostolului Pavel (Ef. 3:14-21), de trei lucruri: o anumită temelie, un anumit conţinut şi o anumită înţelegere a vieţii. Read more...
Când sunt slab atunci sunt tare - 2 Cor 11.16-12.10
20/02/15 22:01
Cei din Corint acceptă oameni care se laudă și care îi înrobessc și exploatează. Apostolul Pavel și cei care lucrează împreună cu el nu s-au purtat așa cu ei. Omul care se laudă este ca omul nebun. Lauda lui este pe baza firii lui pământești. Deși Pavel nu este nebun el le cere să îi accepte puțină nebunie, adică să se laude și el cu ceea ce a lucrat Domnul prin el. Dar lauda lui este în special cu slăbiciunile lui, cu acele împrejurări care îl arată ca fiind slab în comparație cu „apostolii deosebiți.“
Acest principiu de lucrare garantează manifestarea puterii lui Cristos în lucrarea cuiva. Puterea lui Cristos ajunge la desăvârșire într-un lucrător atunci când acesta recunoaște că este slab. Rezultatul este că atunci, în slăbiciune, el este tare. Puterea și harul lui Cristos îi sunt de ajuns.
Acest principiu de lucrare garantează manifestarea puterii lui Cristos în lucrarea cuiva. Puterea lui Cristos ajunge la desăvârșire într-un lucrător atunci când acesta recunoaște că este slab. Rezultatul este că atunci, în slăbiciune, el este tare. Puterea și harul lui Cristos îi sunt de ajuns.
Mântuitorul, Cristos Domnul
19/02/15 16:51
În încercarea de a vedea cum duci vestea naşterii Mântuitorului unuia din Imperiu – fie grec, fie roman – şi cum duci vestea naşterii Mântuitorului unor evrei, este de folos dacă citim în paralel Luca 2 şi Matei 2. Întotdeauna audienţa modelează mesajul. În textul din Luca se menţionează în mod unic, cu ocazia naşterii Lui, că Isus a venit ca şi Salvator. Matei nu vorbeşte niciodată despre Isus în acest fel: „Iată Mântuitorul!“ Nici Ioan nu o face, cu excepţia lui Ioan 4.26, nici Marcu – doar Luca. De asemenea, contextul în care face această afirmaţie este esenţial pentru captarea înţelesului acestei afirmaţii unice, cu ocazia naşterii Lui. Totul se petrece într‑un context bine definit în istorie. Cezar August a dat poruncă pentru ca toţi, din toată lumea, cu precădere din Palestina, toţi oamenii să vină să se înscrie. Cine este Cezar August? Pentru început, în două fraze, trebuie menţionat că primul împărat roman care a primit titlul de Augustus a fost Octavian. Octavian a domnit din 27 î.Cr. până în 14 d.Cr. La început a fost un triumvirat, trei conducători ai Imperiului: Octavian, Antoniu şi Lepidus. A fost bătălie între Octavian şi Antoniu la Actium, unde Antoniu a pierdut şi, împreună cu Cleopatra, împărăteasa Egiptului, s-au sinucis. În 27 d.Cr., ca urmare a unei ascensiuni puternice, Senatul roman dă unui împărat un titlu care până atunci doar zeii îl primeau, şi anume acela de Augustus, care tradus înseamnă „cel preaînalt“. Omul acesta – cel mai puternic la vremea lui, din lumea locuită, cunoscută –este folosit de Dumnezeu pentru a împlini o profeţie, şi anume cea referitoare la când Îşi trimite Fiul în lume.Read more...
Chemați la o singură nădejde
15/02/15 13:44
Este de mare folos să nu ai așteptări neîntemeiate, să nu speri ce nu ți-a promis nimeni. Adevărații creștini au fost chemați la o singură nădejde, nădejdea vieții veșnice, a slavei. Aceasta este nădejdea adevăratei evangheliei. Toți suntem chemați să depunem mărturie cu privire la această nădejde. Ea este o nădejde mai bună decât au avut cei dinainte de venirea lui Isus. Această nădejde trebuie să fie constant în atenția noastră și să nu ne abatem de la ea. Ochii credinței să fie ațintiți spre ea fiind convinși că acesta ne este destinul veșnic. O nădejde care pe lângă slavă și nemurire are ca împlinire dreptatea finală; ceea ce este anunțat acum, având în vedere credința noastră în lucrarea mântuitoare a lui Cristos, atunci va primi verdictul final și vom intra în bucuria stăpânului nostru.Read more...
Identificarea acuzatorilor - 2 Cor 11.1-15
14/02/15 09:30
În Ahaia Pavel are parte de o misiune rivală care caută să-i îndepărteze pe cei din Corint de el. Acești „apostoli deosebiți“ le predică un alt Isus, le cer să primească un alt Duh, și să creadă o altă evanghelie. Aceasta este lucrarea șarpelui care caută să le pervertească gândurile de la curăția și sinceritatea față de Cristos pe care li l-a predicat Pavel. Pavel nu este atât de instruit în vorbire, dar îi depășește în cunoaștere. El le-a vestit evanghelia în dar, umilindu-se. Aceasta este o dovadă de dragoste nu de îndepărtare față de ei.
Testul pe care Pavel îl aplică lucrătorilor este riguros și vital: ce învață ei? se conformează caracterul lor la ceea ce învață? și dacă învățătura și modul lor de viață se conformează cu revelația lui Dumnezeu?
Testul pe care Pavel îl aplică lucrătorilor este riguros și vital: ce învață ei? se conformează caracterul lor la ceea ce învață? și dacă învățătura și modul lor de viață se conformează cu revelația lui Dumnezeu?
Nu ne lăudăm singuri - 2 Cor 10.12-18
05/02/15 11:37
Împotrivitorii lui Pavel se compară cu ei înșiși ajungând astfel să nu dea dovadă de înțelepciune. Adevăratul standard de evaluare nu este lucrarea celorlalți, ci propria chemare și trimitere primite de la Domnul Isus Cristos. Slujirea misionară are la bază această temelie, și, potrivit ei, lucrarea ne este evaluată de Cel ce ne-a chemat. Scopul este să fim găsiți buni de el și lăudați de el.
Pavel își apără lucrarea - 2 Cor. 10.1-11
29/01/15 12:20
Pavel este acuzat că este un ipocrit laș și lumesc. Apărarea sa se bazează pe o atitudine de blândețe și bunătate ca și a lui Isus Cristos prin care argumentează că el este același și când este în mijlocul lor, și când este departe și le trimite scrisori cu autoritate. El nu se luptă cu armele firii pământești, ci cu armele puternice ale lui Dumnezeu prin care dărâmă întăriturile din inimile oamenilor. Orice gând îl face rob ascultării de Cristos.
Apărarea slujirii - 2 Corintieni 10-13
27/01/15 14:37
La împlinirea vremii
25/12/14 14:14
Această expresie din Epistola către galateni 4.4 este despre apogeul istoriei mântuirii. Vremea s-a împlinit atunci când Dumnezeu a trimis pe Fiul său. Această vreme este hotărâtă de către Tatăl pentru ca noi, ajunși la vârsta maturității, să putem beneificia de moștneirea lui. În acest context legal antic al practicii tutelei legale pentru minori Pavel explică lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu pentru toți oamenii (atât evrei cât și neamuri).
Read more...
Read more...
Lectură davidică a istoriei mântuirii
21/12/14 15:18
De la Avraam la Cristos istoria mântuirii este înțeleasă în trei serii de câte paisprezece (Matei 1.1-17). Această abordare este inspirată de valoarea numerică a consoanelor numelui lui David (dwd, 4+6+4). În acest fel genealogia genezei lui Isus Cristos este prezentată în termeni regal davidici. Astfel, caracterul implicit mesianic davidic este așezat la temelia discursului. Aceste trei serii de câte 14 identifică patru momente (personaje sau evenimente) cruciale din istoria poporului lui Dumnezeu. Aici trebuie menționat faptul că toată descrierea este făcută în contextul fundamental al existenței poporului ales al lui Dumnezeu. Read more...
Fiecare să ia seama cum clădește deasupra
12/12/14 18:42
În această zi vorbim pornind de la textul acesta (1 Cor. 3.10-15), şi avem în vedere ultimele cuvinte din versetul 10: „Fiecare să ia seama cum clădeşte deasupra.” Lucrarea fiecărui copil al lui Dumnezeu poate fi verificată. Modul în care se va verifica lucrarea fiecăruia este neobişnuit. Nimeni când inaugurează o casă nu o aprinde; tai o panglică, te uiţi cât de drepte sunt rosturile, cât de bine se închid geamurile, dar nici de cum nu-i dai foc. Calitatea lucrării fiecăruia dintre noi se va vedea dacă trece sau nu testul focului. Read more...
Înflăcărează darul lui Dumnezeu
01/12/14 12:41
Doresc ca aceste rânduri să fie încurajatoare pentru lucrători. Lucrurile pe care mi le doresc, le doresc şi pentru toţi fraţii mei care sunt prinşi într-o lucrare sau alta. Să fie cuvinte care te aprind din nou. Să fii din nou viu, în putere, cu dorinţă fierbinte de a fi în locul acela unde Dumnezeu te aşteaptă. Tot mesajul este din 1 Timotei 1.6: Iţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine.
Potrivit cu învăţătura Scripturilor, noi credem şi mărturisim că fiecare mădular are un rol, că fiecare frate sau soră are o chemare, are un dar. Indemnul specific pentru fiecare, este ca acel dar să-l înflăcărezi.
Read more...
Potrivit cu învăţătura Scripturilor, noi credem şi mărturisim că fiecare mădular are un rol, că fiecare frate sau soră are o chemare, are un dar. Indemnul specific pentru fiecare, este ca acel dar să-l înflăcărezi.
Read more...
Un Tată desăvârșit - Matei 5.48
19/10/14 14:50
Aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la noi, așa cum ne-o descrie Domnul Isus. Acest lucru este clar, dar când punem întrebarea specific nu mai este atât de uşor.
Ce a vrut să spună Mântuitorul prin cuvintele: „Voi fiţi desăvârşiţi”? Acest verset este concluzia la tot ce a spus Mântuitorul până acum în Predica de pe munte, o predică ce începe cu fericirile, apoi vorbeşte despre esenţa uceniciei, sare şi lumină, şi apoi intră în predică începând cu Matei 5.17, cuprinsul ei se încheie în Matei 7.12, după care avem concluzia predicii. Din când în când avem afirmaţii care sumarizează argumentul predicii până în acel loc. Aşadar, versetul nostru este o astfel de concluzie. Fără îndoială că Mântuitorul nu a vrut să spună că în viaţa de aici noi vom ajunge perfecţi. Spun aceasta pentru că dacă vom privi în Matei 6 când ne învaţă cum să ne rugăm ne spune următoarele cuvinte în 6.12: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertă greşiţilor noştri.“ Acest verset ne spune că în viaţa ucenicului, a acelui care-l urmează pe Hristos, vor fi şi greşeli, şi el are nevoie să ştie că acele greşeli, în urma rugăciunii cu pocăinţă pot fi uitate; în urma iertării pe care şi el o acordă celor care au greşit faţă de el. Dacă mergem cu lectura mai departe în Evanghelia după Matei, şi ajungem la Matei 18 care e un capitol despre fraţi găsim următorul lucru în 18.15: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur, dacă te ascultă ai câştigat pe fratele tău.“ Acest verset nu este pentru cineva din afara Bisericii, pentru un păgân, ci este pentru un frate. Aşadar, ceea ce spune Mântuitorul aici în Matei 5.48, nu arată că noi aici am ajuns perfecţi. Dacă lucrurile stau aşa, ce vrea să spună Mântuitorul? Încotro ar trebui să mergem să căutăm conţinut pentru ceea ce vrea să spună El? Read more...
Ce a vrut să spună Mântuitorul prin cuvintele: „Voi fiţi desăvârşiţi”? Acest verset este concluzia la tot ce a spus Mântuitorul până acum în Predica de pe munte, o predică ce începe cu fericirile, apoi vorbeşte despre esenţa uceniciei, sare şi lumină, şi apoi intră în predică începând cu Matei 5.17, cuprinsul ei se încheie în Matei 7.12, după care avem concluzia predicii. Din când în când avem afirmaţii care sumarizează argumentul predicii până în acel loc. Aşadar, versetul nostru este o astfel de concluzie. Fără îndoială că Mântuitorul nu a vrut să spună că în viaţa de aici noi vom ajunge perfecţi. Spun aceasta pentru că dacă vom privi în Matei 6 când ne învaţă cum să ne rugăm ne spune următoarele cuvinte în 6.12: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertă greşiţilor noştri.“ Acest verset ne spune că în viaţa ucenicului, a acelui care-l urmează pe Hristos, vor fi şi greşeli, şi el are nevoie să ştie că acele greşeli, în urma rugăciunii cu pocăinţă pot fi uitate; în urma iertării pe care şi el o acordă celor care au greşit faţă de el. Dacă mergem cu lectura mai departe în Evanghelia după Matei, şi ajungem la Matei 18 care e un capitol despre fraţi găsim următorul lucru în 18.15: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur, dacă te ascultă ai câştigat pe fratele tău.“ Acest verset nu este pentru cineva din afara Bisericii, pentru un păgân, ci este pentru un frate. Aşadar, ceea ce spune Mântuitorul aici în Matei 5.48, nu arată că noi aici am ajuns perfecţi. Dacă lucrurile stau aşa, ce vrea să spună Mântuitorul? Încotro ar trebui să mergem să căutăm conţinut pentru ceea ce vrea să spună El? Read more...
Pavel și călătoriile lui
19/09/14 08:55
Pentru cei interesați întreaga serie de seminarii despre Apostolul Pavel și călătoriile lui poate fi urmărită aici. În aceste 13 seminarii prezint cele trei călătorii misionare ale lui Pavel așa cum sunt ele redate în cartea Faptele apostolilor. Motivul pastoral pentru aceste seminarii este cel de consolidare și dezvoltare a mărturiei creștine în diferite tipuri de contexte. Oriunde ne-am afla trebuie să fim sare ș lumină. Apostolul Pavel este un model de urmat atât în ce privește ascultarea de chemarea primită, cât și în ce privește dezvoltarea vieții bisericilor plantate de el și a echipei de slujire.
Dumnezeul cel adevărat - cuvântarea lui Pavel la Areopag
19/08/14 16:05
Aceasta este una dintre cuvântările din cartea Fapte, una dintre predicile care are răspunsul cel mai slab, dacă o comparați cu predica lui Petru din Fapte 2. La unul se pocăiesc trei mii, iar la celălalt câțiva. Ni se dau numele a două persoane. Nu știm de ce au stat lucrurile într-un fel la Ierusalim, și de ce au stat lucrurile în felul acesta la Atena. Ceea ce știm este că apostolul Pavel nu a avut un plan, o lucrare misionară, în Atena. Vedem, așa cum începe textul, că el a rămas în Atena să-i aștepte pe Sila și pe Timotei.
Atena și Areopagul
Read more...Bogatul și Lazăr
14/07/14 21:03
În șirul de meditații din pildele Mântuitorului, din care încercăm să înțelegem felul în care lucrează Împărăția lui Dumnezeu în mijlocul nostru, odată cu citirea acestei pilde (Luca 16.19-31) începem un grup aparte de pilde, care vorbesc despre ceea ce trebuie să fac eu în urma chemării pe care mi-o dă Cristos. Toate pildele Mântuitorului le putem împărți în trei categorii mari: mai întâi avem pilde care au anunțat că Împărăția, vremea întoarcerii la Dumnezeu, a venit. Începând cu pilda aceasta „Bogatul și Lazăr” avem cea de a doua categorie de pilde, pilde ale chemării, pilde de invitație, iar cea de a treia categorie a pildelor vor fi pilde ale judecății, avertismente. Read more...
Cu sau fără Lege la judecată - Romani 2.12-16
13/07/14 13:23
[12] Cei care au acţionat contrar voii lui Dumnezeu fără să cunoască Legea lui Dumnezeu, vor fi distruşi fără vreo referire la Lege, se referă, cel mai probabil, la cei din cap.1 care urmărind cu atenţie lucrările lui Dumnezeu începând de la crearea lumii nu i s-au închinat şi nici nu i-au mulţumit, neîmplinind astfel voia sa. Cunoaşterea lui Dumnezeu din revelaţia naturală va fi criteriul de judecată, iar pentru că acest adevăr despre Dumnezeu l-au respins vor fi distruşi; nu se va face referire la Lege în ziua judecăţii. La acest punct în argument Pavel aduce în discuţie Legea, referindu-se la Legea dată de Dumnezeu prin Moise poporului evreu. Oamenii sunt identificaţi în legătură cu Legea în sensul că nu au avut-o; astfel sunt descrişi cei dintre neamuri/grecii. Evreii sunt de asemenea descrişi în legătură cu raportarea la Lege, ca unii care au păcătuit „în lege.“ Spre deosebire de cei dintre neamuri, despre care ni se spune deja că vor fi distruşi, cei dintre evrei, care au păcătuit în (sfera) Legii ni se spune că vor fi judecaţi prin intermediul Legii. Criteriul de judecată în cazul unora va fi adevărul despre Dumnezeu arătat prin lucrările lui Dumnezeu, iar în cazul celorlalţi Legea dată de Dumnezeu lui Moise.Read more...
Judecată inevitabilă - Romani 2.1-11
29/06/14 11:38
[1] Acest paragraf ne arată o nouă perspectivă din care trebuie să citim paragraful anterior despre starea de păcat a omenirii: omenirea se referă în primul rând la cei dintre neamuri aşa cum îi judecă cei care se consideră mai buni/morali. Ceea ce a spus Pavel îi cuprinde în final şi pe aceştia care s-ar considera diferiţi, pentru că şi ei fac aceleaşi lucruri. Condamnarea altora nu este soluţia la situaţia în care se află. Nu este clar la acest punct identitatea celui care judecă, este el evreu, sau dintre neamuri, ceea ce este clar este că acesta analizează critic pe alţii, când el face acelaşi lucruri. Potrivit lui Pavel acesta ar trebui să se judece şi pe sine. Read more...
Călătoriile lui Pavel - din Antiohia în Cipru
17/06/14 15:12
Pavel a fost chemat de Cristos cel înviat să fie apostolul neamurilor, iar acum biserica din Antiohia este călăuzită de Duhul să-l trimită, împreună cu Barnaba, în misiune între neamuri. Astfel, în viața celui chemat, chemarea lui Cristos lucrează împreună cu trimiterea bisericii. Știm câteva lucruri despre slujirea din Antiohia; sunt menționați profeții și învățătorii. Sunt aceștia conducătorii bisericii? Probabil că nu, dar menționarea lor este suficientă să putem spune că, de foarte timpuriu, existau aceste lucrări/grupuri în biserici.Read more...
Duhul Sfânt - pecete și arvună
08/06/14 11:34
Când vorbim despre lucrarea Duhului Sfânt, inspiraţia Scripturilor este o doctrină care trebuie presupusă, pentru că doar aşa avem perimetrul clar până unde putem merge şi unde trebuie să ne oprim, când vorbim despre Duhul Sfânt; care sunt lucrurile pe care El, potrivit cu lucrarea lui Cristos, ni le-a arătat, până unde ne călăuzeşte El şi unde se opreşte. El a lucrează în viaţa Mântuitorului, el este autorul Scripturilor, el lucrează în oameni.Read more...
Oportunități misionare
26/05/14 08:29
Filadelfia este cea mai nouă dintre cetățile care primesc aceste scrisori de la Cristos cel înălțat; cetatea a fost întemeiată de Attalus al II lea Filadelful (159-138 î.Cr.) în cinstea fratelui său Eumenes al II lea, numind-o Filadelfia („dragoste de frate“). Filadelfia era un centru pentru răspândirea culturii grecești.
Read more...
Read more...
Slujire și misiune la Tesalonic
22/05/14 22:39
Biserica din Tesalonic a fost o biserică lucrătoare. Credința, dragostea și nădejea lor au fost active: lucrare, osteneală, și răbdare. Aceste lucruri esențiale active au făcut ca cei de la Tesalonic să aibă impact atât în Macedonia, cât și mai departe în Ahaia. Cuvântul Domnului a răsunat de la ei în zonele dimprejur. Read more...
Misiunea creștină de la început
21/05/14 09:59
Biserica din Antiohia avea profeți și învățători a căror nume le cunoaștem (Barnaba, Simeon, numit și Niger, Lucius din Cirena, Manaen, și Saul). Acești frați ne sunt prezentați în cadrul slujirii lor care era însoțită de post. Read more...
Biserica de la început
17/05/14 00:27
În urma predicării Cuvântului lui Dumnezeu și cercetării Duhului Sfânt un mare număr de oameni au primit Cuvântul și au fost botezați. În felul acesta au fost adăugați la numărul ucenicilor. În biserică se intră în urma pe baza răspunsului la lucrarea Cuvântului în viața omului, și a botezului. Viața din biserică este o continuare a acestui început în sensul că ucenicii se focalizează asupra învățăturii apostolilor, părtășiei frățești, frângerea pâinii, și rugăciuni. Fapte 2.42 arată încă de la început lucruri de bază cu care se zidește biserica. Read more...
Femeia grecoaică
11/05/14 22:59
În Scripturi există cuvinte aspre care taie până la os. Unul dintre acele locuri este textul din Marcu 7.24-37 despre femeia grecoaică de obârșie siro-feniciană. Această întâmplare din ținutul Tirului și al Sidonului trebuie văzută împreună cu ce scrie în prima parte a capitolului șapte, în contrast cu ce e acolo. În prima parte a capitolului, cuvântul ne spune că au venit de la Ierusalim niște cărturari și au început să bage de vină. De ce ucenicii Tăi mănâncă cu mâinile nespălate? Acești conducători ai poporului, după ce ascultă de la Isus explicația, îl resping. Capitolul 7 din Evanghelia după Marcu este o ilustrare a unor versete foarte cunoscute din Scriptură pe care le găsim în Ioan 1.11-12: A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.Read more...
Crize ale credinței - Ioan 20.1-31
20/04/14 22:55
Acest cuvânt ne descrie ce s-a întâmplat în ziua de astăzi când sărbătorim învierea Domnului Isus. Avem patru situații în Ioan 20. Fiecare din aceste situații este o criză. Începând cu prima și până la a patra mergem din rău în mai rău în ce privește credința. De aceea, am și intitulat mesajul „Crize ale credinței.” Read more...
Intrarea în Ierusalim
13/04/14 22:26
Matei 21.1-10 este un cuvânt foarte cunoscut. De aceea, pericolul, acum la începutul mesajului, este să ne deconectăm total, fiecare dintre noi crezând că știm tot ce scrie aici. Noi avem datoria de a auzi întotdeauna proaspăt Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea vă îndemn la veghere încă de la început, pentru ca tot ceea ce avem aici să fie primit de fiecare dintre noi. Meditația aceasta are un mesaj simplu în două părți. Mai întâi, vreau să ne adâncim în a înțelege cât mai clar ce face Isus, pentru ca oamenii să cunoască ceva despre El, iar în al doilea rând vreau să vedem ce au priceput cei care au văzut și au auzit ce a spus Isus, și ce au făcut. Read more...
Planuri pentru lucrare - Romani 1.8-15
30/03/14 11:51
Modalitatea de apropiere de Dumnezeu prin rugăciune este una anume, prin Isus Cristos. Situaţia celor din Roma şi a lui Pavel însuşi în ce priveşte relaţionarea la Dumnezeu depind de ceea ce este Cristos. Cristos are rolul de mijlocitor. Pavel identifică credinţa lor ca fiind cunoscută în toată lumea şi astfel aduce în discuţie un alt element în încercarea de a stabili o relaţie cu cei din Roma. Această vestire a credinţei lor nu face trimitere la o anunţare oficială printr-un herald (…) sau la o relatare detaliată (…), ci la măsura în care este ea vestită, cunoscută. Alegerea terminologiei credinţei este în acelaşi timp vagă, cât şi cuprinzătoare. El nu este pus în situaţia de a vorbi concret despre anumite lucruri din bisericile din Roma la acest moment, o va face mai târziu în scrisoare, ci el foloseşte aspectul credinţei pentru că el este util în construirea argumentului său, acest termen fiind un termen cheie. În acest fel şi cei din Roma sunt parte în lucrarea lui Dumnezeu dintre neamuri şi şi ei au parte de lucrarea salvatoare în Cristos Isus. Read more...
Cântarea cântărilor 1.9-2.7
23/03/14 08:23
Ceremonie și viață, începutul vieții de dragoste și continuarea ei. Strălucirea nunții și profunzimea vieții împreună. Despre aceste două lucruri auzim în prima dintre cântările din carte. Între aceste două lucruri este o oarecare tensiune. Ambele sunt prezentate prin prisma a multor complimente reciproce, complimente care aveau corespondență în vremea de atunci.
Ceremonia nunții este suprinsă prin prisma unuia dintre cele mai glorioase împrejurări: faraon în carul lui de sărbătoare având înhămată iapa lui în ținută de ceremonie. O imagine măreață. Podoabele miresei îi acoperă parțial și obrajii și gâtul. Totul este strălucitor. Acest eveniment poate consuma totul, și pentru ceea ce urmează să nu mai rămână mare lucru. De aceea, prima cântare le prezintă unul alături de celălalt. Read more...
Ceremonia nunții este suprinsă prin prisma unuia dintre cele mai glorioase împrejurări: faraon în carul lui de sărbătoare având înhămată iapa lui în ținută de ceremonie. O imagine măreață. Podoabele miresei îi acoperă parțial și obrajii și gâtul. Totul este strălucitor. Acest eveniment poate consuma totul, și pentru ceea ce urmează să nu mai rămână mare lucru. De aceea, prima cântare le prezintă unul alături de celălalt. Read more...
Identitate pentru lucrare - Romani 1.1-7
16/03/14 14:19
Pavel își începe Scrisoarea către cei din Roma ca unul care este apostolul neamurilor. Chiar dacă încă nu i-a întălnit, ei sunt în aria sa de lucrare. Această responsabilitate este dusă la îndeplinire pe baza unei înțelegeri de sine solide și profunde. Primele trei afirmații arată caracterul cuprinzător al acestei înțelegeri: rob, apostol, pus de o parte pentru evanghelie. Toate acestea trei îl au în centru pe Cristos care l-a întâlnit pe Pavel pe drumul spre Damasc. Acea întâlnire a dus la trimiterea lui Pavel la neamuri. Față de Cristos Pavel este un rob, un apostol, și un mesager al evangheliei. Ascultarea lui deplină de Cristos este o cinste care îl așează în mod unic între ceilalți apostoli. Acest statut îi conferă atât proeminență între oameni, cât și dependență față de Domnul său. Deși apostolia sa a fost contestată de unii din vremea sa, și el era unul care l-a văzut pe Isus Cristos cel înviat. El este un reprezentant oficial al lui Cristos, chemat de acesta pentru misiunea între neamuri. Aceasta este văzută ca pe o punere de o parte pentru lucrarea evangheliei lui Dumnezeu. Aceste trei titluri pot fi văzute ca fiind concentrice care se leagă unul de altul înspre focalizarea asupra evangheliei pentru care el a fost pus de o parte.
Read more...
Read more...
Cântarea cântărilor 1.5-8
14/03/14 14:33
Creștere, visuri, și hotărâri. Acestea sunt lucrurile cu care începe relația de dragoste dintre cei doi în Cântarea cântărilor. Anii de formare ai Sulamitei au fost ani grei. Frații ei s-au purtat rău cu ea și au trimis-o să lucreze în arșița soarelui la vie. Ea nu s-a îngrijit de ea însăși. A ajuns arsă de soare, dar a rămas totuși frumoasă. Ea se aseamănă pe sine cu corturile din Chedar și cu draperiile din Salma; ea este atât tare, rezistentă, cât și frumoasă, fină. Această imagine echilibrată cu privire la sine o face să poată face față vieții.
Read more...
Read more...
Biserica drept răspuns în postmodernitate
13/03/14 08:59
Introducere
În orice veac Biserica trebuie să-şi proclame mesajul. Întotdeauna a existat o tensiune (creativă) între ceea ce are de spus Biserica şi ceea ce are să-i spună lumea. Din prima zi a vieţii sale Biserica a trebuit să-şi explice evanghelia în aşa fel încât să o păstreze atât ca puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, cât şi accesibilă din punct de vedere al înţelesului; a fost de fiecare dată nevoie de o „traducere“ a mesajului în cuvintele şi noţiunile diferitelor epoci. Generaţia de acum nu este scutită de o aşa sarcină. Este datoria generaţiei noastre să ne înţelegem epoca pentru a ne ruga, organiza şi lucra potrivit cu voia lui Dumnezeu în aceste vremuri. Trebuie spus de la început că demersul apărării şi proclamării Evangheliei în veacul nostru va fi divers; este un demers care se poate extinde de la abordarea clasică (apologetica în doi paşi: existenţa lui Dumnezeu şi evidenţe istorice, Norman Geisler, R. C. Sproul), la evidenţialism (apologetică într-un singur pas: cât mai multe evidenţe recurgând la argumente filosofice şi istorice, Clark Pinnock, John W. Montgomery), la o abordare cumulativă (o grupare a evidenţelor într-un argument coerent care explică cel mai bine datele în comparaţie cu alte ipoteze, C.S. Lewis, Stephen Evans), la presupoziţionalism (adevărul creştinătăţii este prespus din start, iar Dumnezeul Bibliei nu este finalul unui argument, ci presupoziţia ca acesta să fie posibil; Conelius van Til, Gordon Clark, Francis Schaeffer).
Read more...
Cristos domnește!
10/03/14 08:43
Sărbătorile din bisericile noastre sunt după cum urmează: naşterea Domnului, botezul Domnului, răstignirea, învierea şi înălţarea, coborârea Duhului Sfânt. Vrând, nevrând, acestea, şase la număr au priorităţi diferite. Le acordăm atenţii diferite. Acest lucru este mânat de diferite interese. Aproape pe nesimţite, Naşterea Domnului a luat-o înaintea celorlalte. Abia apoi vine botezul, undeva aproape vine răstignirea şi învierea, dar cu siguranţă, înălţarea este mai în spate. După înviere, la şase săptămâni, a şasea joi, este înălţarea Lui la cer. 40 de zile. Putem explica în multe feluri, această ierarhizare, în ce priveşte importanţa acestor evenimente. Cu siguranţă, nu este bine că Inălţarea este atât de în spate. Sunt Biserici, în care această sărbătoare este aproape ignorată. Nu are o zi specială, în care atenţia să se focalizeze asupra ei. Read more...
Necunoscutele vieții
28/02/14 22:40
Eclesiastul capitolul 8 este un capitol despre enigmele vieţii. Identificăm 4, (patru) la care se opreşte Eclesiastul, iar apoi, în partea a doua, răspunsuri care vin din cer, de la Dumnezeu, având în vedere aceste enigme. Dar, înainte să intrăm în ele, vă spun un citat pe care l-a spus Churchil, Primul ministru al Marii Britanii, în cel de-al doilea război mondial. El a spus aşa: Atunci când încerci să ai relaţii bune cu comuniştii e ca şi cum te-ai juca cu un crocodil. Când îşi deschide gura, nu ştii: vrea să zâmbească sau să te înghită. Aşa e viaţa. Când toate lucrurile par a se îndrepta spre bine, nu ştii ce urmează: vreme bună sau furtună. Vă dau un alt citat, din Shakespeare, de data aceasta. El spune aşa: Viaţa este ca o umbră care umblă, ca un actor nenorocit, care se fâţâie făcându-şi numărul, după care nu se mai aude nimic despre el. Viaţa este ca o poveste spusă de un idiot. Plină de zgomot şi furie. Fără a însemna nimic. Read more...
Cântarea cântărilor 1.1-4
26/02/14 10:36
Această colecție de cântări a lui Solomon este cea mai bună dintre câte au fost. Dintre cântările de atunci aceasta este cea mai deosebită. Astfel, analiza acestui text este un studiu al literaturii de dragoste scrisă în versuri.
Primele strofe (1.2-4) anunță tema principală a acestei Cântări: celebrarea dragostei. Avem o cântare dialogică în care cântăreața principală are alături un cor de fete care cântă în răspuns la ceea ce cântă ea. Asftel, perspectiva cântării se schimbă de câteva ori. Cântăreața cântă despre actele de afecțiune ale bărbatului față de ea, iar corul de fete cântă despre dragostea bărbatului pentru femeia sa folosind imaginile vinului și mirodeniilor. Read more...
Primele strofe (1.2-4) anunță tema principală a acestei Cântări: celebrarea dragostei. Avem o cântare dialogică în care cântăreața principală are alături un cor de fete care cântă în răspuns la ceea ce cântă ea. Asftel, perspectiva cântării se schimbă de câteva ori. Cântăreața cântă despre actele de afecțiune ale bărbatului față de ea, iar corul de fete cântă despre dragostea bărbatului pentru femeia sa folosind imaginile vinului și mirodeniilor. Read more...
Credința lui Avraam
24/02/14 09:11
Cuvântul din Evrei 11.8-19 este despre omul pe care îl așteptăm menționat în orice discuție despre credință, Avraam. El este modelul de om care crede. Când auzi despre credință, Avraam este primul care-ți vine în gând. Un om pe care l-a ales Dumnezeu, un om pe care l-a chemat Dumnezeu; un om în a cărui viață, la momente de răscruce, se vede ceea ce ne interesează pe noi, credința pentru mântuirea sufletului. Un om care nu dă înapoi, un om care merge numai înainte.
Read more...
Read more...
Apocalipsa 22.6-21
22/02/14 08:25
Epilogul cărții Apocalipsa are asemănări cu prologul cărții. La finalul cărții Ioan aude pe mai mulți vorbind. Îi vorbește îngerul, Isus Cristos, Duhul, și mireasa. Acest dialog liturgic de final adună lucruri esențiale pentru cei care urmează să citească această carte. Conținutul ei trebuie să rămână intact. Din cele șapte fericiri din întreaga carte, aici avem pe ultimele două.
Read more...
Read more...
Fiul risipitor
18/02/14 11:52
Fiecare dintre noi avem povestiri favorite. Dintre pildele Mântuitorului cred că aceasta este printre cele mai iubite. Dintre toate pildele, peste patruzeci pe care le-a spus Mântuitorul, pe primele trei locuri, în ce mă privește, este și aceasta, pilda Fiului risipitor (Luca 15.1-2, 11-32). Celelalte, foarte aproape de sufletul meu, sunt pildele Bunului samaritean, și pilda Semănătorului. Pornind de la acest gând vreau să vedem dragostea Tatălui. Read more...
Avraam în Luca
10/02/14 09:46
Avraam este cel căruia Dumnezeu i-a făcut o promisiune că va veni în ajutorul poporului său Israel. Atât Maria (1.55) cât și Zaharia (1.73) fac referire la această promisiune; Domnul i-a promis lui Avraam că îl va binecuvânta pe el și pe urmașii lui. Această binecuvântare presupune libertate de închinare și dezrobire de orice domnie străină. Portretul copilului Mesia este înțeles în legătură cu aceste promisiuni importante făcute de Dumnezeu lui Avraam. Un patriarh este în planul lui Dumnezeu un punct de referință spre care privesc generațiile ulterioare. Read more...
Creșterea și dobândirea împărăției
06/02/14 11:32
Marcu 4.26-32. Avem nevoie în maturizarea noastră spirituală să ne sensibilizăm urechea și inima, să ne limpezim vederea pentru ca acolo unde este El să fim și noi, încotr-o merge El să mergem și noi, ce face El să facem și noi. Ultimul lucru pe care vrem să-l facem este să facem lucrurile din fire. Pe toate trebuie să le facem prin Duhul. De aceea, citim împreună pildele Domnului Isus, taina Împărăției lui Dumnezeu, a felului în care ea vine între oameni, a felului în care cheamă pe oameni la ea, a felului în care aduce judecată. Totul este cuprins în pildele Mântuitorului. Prin pilde ne deschidem ochii, și vedem cum lucrează Dumnezeu între oameni. Care sunt căile Lui?Read more...
Apocalipsa 21.1-8
05/02/14 08:36
Începutul veșniciei este descris prin contrast cu ceea ce a fost înainte. Pământul și cerul dintâi nu mai sunt; acum avem un cer nou și un pământ nou. Toate acestea sunt noi. Întreaga istorie a ajuns la sfârșit. Din cerul nou și din pământul nou lipsesc șapte lucruri: marea, moartea, jalea, țipătul, durerea, nimic blestemat, noaptea. Acestea șapte cuprind întreg spectrul răului.
Read more...
Read more...
Lumina din sfeșnic
04/02/14 08:53
Lumina din sfeșnic (Marcu 4.21-25). Acestea sunt cuvintele Domnului asupa cărora vreau să medităm; cuvinte oarecum enigmatice. La prima auzire nu e ușor să le pătrunzi înțelesul. Comentatorii se frământă cu privire la ce a vrut să spună Isus. E o vorbire în pilde despre lucruri care țin de răspunsul meu și răspunsul tău la lucrarea lui Dumnezeu. Cred că aici avem trei lucruri pe care vrea să ni le spună Domnul. Mai întâi lumina pe care a trimis-o Dumnezeu în lume, prin Fiul Său și prin Împărăția Sa, nu poate fi oprită și nu depinde de regulile mele. În al doilea rând, măsura în care eu primesc ce a adus această lumină, va fi măsura în care pricep ce a adus ea, iar în al treilea rând, măsura în care resping ce a adus această lumină va fi va fi măsura în care pierd. Acestea sunt lucrurile asupra cărora vreau să medităm. Read more...
Peticul și vinul
03/02/14 04:26
Cristos a ales să-i învețe pe ucenici și pe oameni despre Împărăția lui Dumnezeu în pilde, a ales să-i învețe pe oameni despre felul în care lucrează Dumnezeu între oameni și în oameni prin pilde, de aceea le citim și noi, pentru că vrem ca drumul pe care merge El să mergem și noi.
Read more...
Read more...
Semănătorul și taina împărăției
01/02/14 08:08
Când ai în plan să citești pildele Mântuitorului cu care ar trebui să începi? Cred că punctul de pornire poate fi dat de mai multe pilde. Am ales să începem cu parabola semănătorului datorită a ceea ce scrie în Marcu 4.13. Acolo Cristos spune așa.: „El le-a mai zis; „Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci toate celelalte pilde?“ (Marcu 4.1-20)Read more...
Introducere la parabolele lui Isus
31/01/14 09:26
Noi toți știm direcția spre care ne îndreptăm, cu toții știm ținta: Dumnezeu lucrează în Biserică pentru ca fiecare dintre cei care o alcătuiesc să ajungă tot mai asemenea cu Fiul Său. Dar în calea fiecăruia dintre noi sunt piedici, sunt lipsuri, și fiecare are ceva de schimbat, de înnoit. Cred că pentru această perioadă din viața Bisericii, noi toți avem de lucrat și la următorul aspect: în vremea de acum, una dintre provocările cu care suntem confruntați fiecare este următoarea: cine are dreptate? cine vede lucrurile cel mai bine? Ne confruntăm cu lucrul acesta.
Read more...
Read more...
Disciplinează-te pentru evlavie
30/01/14 13:18
Dacă ar fi să desenăm pe o hârtie, hotarele Impărăţiei, aşa, sub formă de un cerc, cred că am putea vedea fiecare dintre noi, că cei mai mulţi din interiorul Impărăţiei, pun adesea următoarea întrebare: ,,arată-mi, cât poţi de clar, care este graniţa, să ştiu să nu păşesc în afara Impărăţiei”. Şi vor fi foarte puţini, care te vor întreba: ,,arată-mi unde este centrul Impărăţiei, să nu mă depărtez, de acolo”. Această situaţie, caracterizează creştinismul nostru de astăzi. Spune-mi, ce n-am voie să fac? Spune-mi până unde ţine masa, să nu cad? Read more...
Avraam în Matei
28/01/14 08:50
Un patriarh ca Avraam este punct de referință în istoria poporului lui Dumnezeu. Cartea neamului lui Isus Cristos îl are ca început. Celelalte evenimente importante sunt David și robia babiloniană. Caracterul de întemeietor al poporului lui Dumnezeu are implicații pentru toată istoria. Înțelegerea naturii poporului lui Dumnezeu îl are întotdeauna în centru: credința, ascultarea, și așteptarea devin cerințe pentru urmașii lui.Read more...
Apocalipsa 20.1-14
25/01/14 10:39
Mia de ani și judecata. Mia de ani este perioada de domnie cerească a lui Cristos împreună cu martirii săi înviați. Mia de ani este ultimul stadiu al istoriei. După aceasta urmează ultima confruntare dintre sfinții lui Dumnezeu și împărații pământului. Focul lui Dumnezeu aduce ultima victorie după care urmează judecata.Read more...
Barnaba și formarea de lucrători
23/01/14 10:27
Este responsabilitatea conducătorilor creştini să ajute la formarea altora pentru slujire în lucrarea lui Dumnezeu. Am ales pentru a ne călăuzi în căutarea răspunsului la aceasta pe Barnaba. Barnaba este un personaj complex în Cartea Faptele apostolilor. Caracterul lui are dimensiuni multiple. In toată Cartea, el este un om al echilibrului. De aceea, noi nu-l cunoaştem prin numele lui adevărat. Pe el nu-l cheamă Barnaba, pe el îl cheamă Iosif. Asta ştim din Fapte 4.36. Dar toţi l-au poreclit Barnaba: fiul mângâierii. Eşti un om care atunci când a avut loc un necaz, o ceartă, ai Cuvântul, ai darul de la Dumnezeu, pentru a aduce alinare, acolo. Unde s-a rupt, să legi. Unde s-a lovit, să alinţi, să mângâi. De la el vreau să învăţăm. Dorim să ne lăsăm inspiraţi de modelul pe care-l avem în Barnaba.
Read more...
Read more...
Din întuneric la lumină
21/01/14 22:26
Cel mărturisit de evanghelistul Ioan, încă de la început, este descris ca fiind adevărata Lumină (1.6, 9). Această lumină a venit în lume (1.9). Lumina este în conflict cu întunericul, dar întunericul n-a învins-o (1.5). Coordonatele luminii și întunericului sunt, de la început, elementele făuritoare de context. Lumina adevărată este Cuvântul care se face trup și care locuiește între noi plin de har și de adevăr. Primirea acestui Cuvânt întrupat duce la nașterea din Dumnezeu. Credința în Numele lui duce la nașterea din Dumnezeu. Acest nou început este descris cu ajutorul metaforei nașterii prin care se subliniază intrarea în familia lui Dumnezeu și o nouă viață (1.13). Acest nou statut nu este o lucrare făcută de oameni, ci de Dumnezeu. Fără nașterea de sus/din nou nu se poate vedea împărăția lui Dumnezeu. Intrarea în împărăția lui Dumnezeu este posibilă doar pe baza nașterii din apă și din Duh (3.3, 5). Membralitatea în împărăția lui Dumnezeu este dobândită doar prin naștere. Această perspectivă organică așează conceptul familiei în centrul înțelegerii mântuirii: în împărăția lui Dumnezeu sunt doar cei născuți din Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu (1.13).Read more...
Întoarcerea acasă
20/01/14 21:45
În Evanghelia după Luca lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul poporului său este văzută în termenii mântuirii: „El ne-a ridicat un corn al mântuirii“ (1.69). Soarele răsare din înălțime, ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, să le călăuzeazcă picioarele pe calea păcii (1.79). Ioan a pregătit calea Mântuitorului clarificând ceea ce se așteaptă de la ei: roade vrednice de pocăință, altfel copacul este tăiat și aruncat în foc (3.8, 9). Cel chemat de Isus trebuie să lase tot și să-l urmeze (Petru, 5.11; Levi 5.28). Astfel, se arată caracterul cuprinzător al hotărârii cuiva de a-l urma pe Isus. Doar când pocăința se regăsește în roade este valabilă. Atunci omul este bun și scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui (6.45). El, ca Fiu al Omului, are puterea de a ierta păcatele (5.20; 7.47). Omul care aude Cuvântul spus de Isus și îl împlinește este omul care-l ascultă ca Domn și astfel își întemeiază casa pe stâncă (6.46-48). Dar cei mai mulți din acea generație sunt ca niște copii la care nu le poți intra în voie (7.31, 32); a venit Ioan și nu l-au acceptat, a venit Isus și nu l-au acceptat nici pe el (7.34). Este nevoie de lepădare de sine și de luarea crucii (9.23), nu de comportament copilăros oscilant, sau de încercarea de a câștiga întreaga lume pierzând sufletul (9.25).Read more...
Moartea unui patriarh
19/01/14 23:42
Când un patriarh ajunge la sfârșitul vieții se urmărește felul în care s-au împlinit promisiunile lui Dumnezeu față de el. De asemenea, atunci se pot vedea promisiunile care încă își așteaptă împlinirea în viitor. Un patriarh nu este un punct în sine în istoria poporului lui Dumnezeu, ci este un indicator spre împlinirea finală a ceea ce promite Dumnezeu poporului său. În cazul lui Avraam se are în vedere promisiunile că va fi tatăl multor popoare și că va primi țara Canaan.
Read more...
Read more...
Deschiderea ochilor
18/01/14 08:56
În Evanghelia după Marcu ucenicii și ceilalți oameni ajung să-l înțeleagă cu adevărat pe Isus doar în lumina morții sale pe cruce. Atât la botez (1.10), cât și la răstignire (15.39) ni se spune că cerul s-a deschis, și că perdeaua din Templu s-a sfâșiat de sus până jos deschizându-se astfel calea spre Dumnezeu. Aceste eveniemente ale revelației și accesului la Dumnezeu sunt evenimente definitorii pentru Isus Cristos și pentru felul în care omul ajunge să-l înțeleagă și să-l accepte.
Read more...
Read more...
Intrarea pe poartă, umblarea pe cale
17/01/14 11:22
Cum lucrează Isus în viața oamenilor? Ce le cere să facă? În ce fel vorbește cu ei? Această investigație este în perimetrul Evangheliei după Matei.
El a venit pentru a mântui pe poporul lui de păcatele sale (1.21). Începând de aici îl putem vedea mai precis în ce privește misiunea pe care o are de îndeplinit. Știm care este problema: robia păcatelor. Această robie duce la împietrirea inimii (13.15).
Read more...
El a venit pentru a mântui pe poporul lui de păcatele sale (1.21). Începând de aici îl putem vedea mai precis în ce privește misiunea pe care o are de îndeplinit. Știm care este problema: robia păcatelor. Această robie duce la împietrirea inimii (13.15).
Read more...
Apocalipsa 19.11-21
16/01/14 14:14
Nimicirea nimicitorilor. Când cerul este deschis, întreg planul lui Dumnezeu este descoperit înaintea lui Ioan. El poate vedea finalul și victoria deplină a Cuvântului lui Dumnezeu și a oștirii sale. Judecata și lupta acestuia sunt după dreptate. Amăgirea în final nu are câștig de cauză, iar fiara și profetul mincions sunt aruncați în iazul de foc. Puteți urmări înregistrarea acestui seminar aici.
Costache Ioanid - viața în versuri
14/01/14 11:22
Acum un an și o lună (4 dec. 2012) am organizat la Biserica El Roi un Serviciu divin în care s-a recitat și cântat doar din opera lui Costache Ioanid. Se împlineau 100 de ani de la nașterea poetului. Cu această ocazie am prezentat viața lui Ioanid prin propriile sale versuri. Copilăria, tinerețea rebelă, întoarcerea, viața creștină, și plecarea acasă sunt prezente în poezia sa într-un mod profund, teologic, și inspirator. Vă prezint mai jos selecția de versuri pentru a lărgi și mai mult aria de impact a acestui poet român.Read more...
A împăcat totul cu sine
05/01/14 13:28
În Epistola către coloseni avem două texte importante despre moartea lui Cristos: 1.21-23 și 2.14-15. Acestea sunt obiectul studiului de mai jos. Perspectiva din care ne-o descrie este dată de primul text pe care-l avem – o perspectivă dură: „prin sângele crucii Lui, prin trupul Lui de carne, prin moarte“. Înainte de acest text – model, deschizător de drum în Epistolă – avem un imn, o cântare, în care toată istoria mântuirii este descrisă la scară cosmică. Cristos este prezentat ca Acela prin care Tatăl a făcut toate lucrurile, El este Acela care are proeminenţă faţă de toate lucrurile, este unic, Îl descoperă în chip unic pe Tatăl – Tatăl fiind nevăzut. În vechea creaţie, El este Cel dintâi, dar şi în noua creaţie El este Cel dintâi. El este Cel dintâi născut dintre cei morţi, El este Capul Bisericii, toate le are sub stăpânirea Lui – tot imnul merge spre ceea ce spune în 1:20: „pentru a împăca totul cu Sine, tot ce este în cer şi pe pământ, a făcut pace, prin sângele crucii Lui“.
Jurnal teologic Vol 12, Nr 2 (2013)
01/12/13 12:28
Jurnal teologic a fost publicat online la adresa www.jurnalteologic.ro. Aveți mai jos informația bibliografică a acestui număr. Jurnalul teologic este publicația academică a Institutului Teologic Baptist din București și a Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București. Soli Deo Gloria!
Read more...
Read more...
Jurnal video de călătorie: frumuseți venețiene
20/08/13 16:10
Împărtășesc cu prietenii și cititorii blogului meu câteva file de călătorie din această vară. Prima dintre ele este cu locul care îmi place cel mai mult: Veneția. Intrarea pe Canal Grande este ca intrarea în poveste.
Admirați și voi secvențe din călătoria pe Canal Grande: de la Piața le Roma la Piața San Marco.
Admirați și voi secvențe din călătoria pe Canal Grande: de la Piața le Roma la Piața San Marco.
Geneza 11:27-12:9
18/08/13 13:38
27 Aceştia sunt urmaşii lui Terah. Terah a fost tatăl lui Avram, Nahor şi Haran. Haran a fost tatăl lui Lot. 28 Haran a murit înaintea tatălui său Terah în ţara în care s-a născut, în Ur în Haldeea. 29 Avram şi Nahor şi-au luat soţii. Numele soţiei lui Avram era Sarai şi numele soţiei lui Nahor era Milca. Ea era fiica lui Haran, tatăl lui Milca şi Isca. 30 Sarai era stearpă, nu avea copii. 31 Terah şi-a luat pe fiul său Avram şi pe nepotul său Lot, fiul lui Haran, şi pe nora sa Sarai, soţia fiului său Avram, şi au ieşit împreună din Ur din Haldeea să meargă în ţara Canaan, dar când au ajuns în Haran s-au aşezat acolo. 32 Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani şi Terah a murit în Haran.Read more...
Proslăvirea Fiului
30/06/13 15:22
Ioan vorbeşte despre moartea Mântuitorului, despre moartea prin care s-a finalizat lucrarea Lui, ca despre o glorificare, ca despre un loc în care slava pe care am început s-o vedem de la întrupare (1:14: „și noi am văzut slava Lui“) se vede într-un mod deplin, desăvârşit, suprem – când e răstignit, când e înălţat pe cruce, când moare. Aceste lucruri ţesute de apostolul Ioan nu sunt lucruri noi. Scripturile, mai ales în Vechiul Testament, dar şi în celelalte Evanghelii şi în Epistole, folosesc mereu şi mereu această familie de cuvinte a slavei sau a slăvirii, a proslăvirii, a gloriei, a glorificării. În Vechiul Testament slava lui Dumnezeu era o descoperire, o revelare a prezenţei lui Dumnezeu, a naturii lui Dumnezeu, într-un anumit loc. Știm cum în Cartea Exod, în capitolul 16, versetul 7, Moise le spune aşa: „Mâine veţi vedea slava Domnului.“ Şi a doua zi s-a întâmplat că a fost prima zi când evreii au primit mană din cer. Prin acea lucrare s-a văzut puterea lui Dumnezeu, prezenţa lui Dumnezeu. S-a văzut Dumnezeu având grijă de poporul Său. Cele mai deosebite evenimente din istoria poporului evreu, care arată slava lui Dumnezeu, sunt cei 40 de ani prin pustie. Cuvântul lui Dumnezeu (v. Exod, capitolele 16-24) spune lucrul acesta. Ziua, înaintea poporului mergea un nor. Noaptea, în mijlocul taberei era un stâlp de foc. Când vedeau lucrurile acestea, ei ştiau: Dumnezeu este în mijlocul nostru, vedem slava Lui, S-a coborât între noi. Read more...
Jurnal teologic Vol 12, Nr 1 (2013)
01/06/13 09:36
The last issue of Jurnal teologic was published online at www.jurnalteologic.ro.
Please see below the bibliographic information and the direct links. Read more...
Please see below the bibliographic information and the direct links. Read more...
Rusaliile: Dumnezeu la lucru în viețile oamenilor
20/05/13 13:29
Coborârea Duhului Sfânt este o zi unică în viaţa Bisericii: ziua în care s-a născut. Cu toţii ne gândim cu mare plăcere, la un astfel de eveniment, şi dorim ca atunci toţi să fie acasă: tată, mamă, fraţi, prieteni, toţi cei dragi, să fim la sărbătoare. Mulţumesc lui Dumnezeu, pentru toţi care o trăiţi în acest an: sărbătoarea în care Mântuitorul şi-a ţinut făgăduinţa. La sărbătoarea în care cei care erau adunaţi împreună, au trăit un lucru, despre care doar au ştiut că urmează să se întâmple, dar n-au ştiut cum va fi. A fost o zi în care Dumnezeu, le-a pregătit o surpriză mare. A fost pentru ei, şi pentru cei care i-au văzut, un lucru unic. Ştiau din Scripturi, că atunci când Dumnezeu Se coboară într-un loc, adesea se aude ca şi cum un vultur ar da din aripi; sau cum cineva suflă cu putere. Read more...
Casa lui Dumnezeu
29/03/13 09:18
Mesajul acesta este un mesaj despre „Casa lui Dumnezeu.” După ce a intrat în Ierusalim, Isus a avut o destinaţie, s-a dus într-un anumit loc. Acolo a spus anumite lucruri, şi acolo a făcut anumite lucruri. Noi trebuie să învăţăm din spusele lui Isus şi din faptele lui Isus. Știm că se apropie „sărbătoarea Paştelor;” ei aici sunt în săptămâna Paştelor, sunt în prima zi a acestei săptămâni. Spre Ierusalim mergeau mulţimi de perelini, ţinta fiecăruia dintre ei era Templul. Doreau să ajungă acolo, să-şi dea darul pentru templu, jumătatea de șechel, și să-şi aducă jertfa. Datoria fiecărui evreu este în termenii aceştia. Read more...
Retragerea din slujire a lui Benedict al XVI lea
12/02/13 18:43
Declarație
Dragi frați,
V-am convocat la acest Consistoriu, nu doar pentru cele trei canonizări, ci și pentru a vă comunica o hotărâre de mare importanță pentru viața Bisericii. După ce în mod repetat mi-am examinat conștiința înaintea lui Dumnezeu, am ajuns să îmi dau seama în mod sigur că puterile mele, datorită vârstei înaintate, nu mai corespund exercitării adecvate a slujirii Petrine. Sunt conștient că această lucrare, datorită naturii sale esențial spirituale, trebuie făcută nu doar cu vorbe și cu fapte, ci și cu rugăciune și suferință. Totuși, în lumea de azi, supusă la așa de multe schimbări rapide și clătinată de întrebări de mare relevanță pentru viața credinței, pentru a conduce corabia Sfântului Petru și a proclama Evanghelia, este nevoie atât de minte, cât și de trup puternic, putere care în ultimele luni mi s-a deteriorat în măsura în care a trebuit să accept incapacitatea de a împlini adecvat lucrarea încredințată mie. De aceea, pe deplin conștient de seriozitatea acestui act, cu libertate deplină, declar că renunț la slujirea ca Episcop de Roma, Succesorul Sfântului Petru, încredințată mie de către Cardinali pe data de 19 aprilie 2005, în așa fel încât începând cu data de 28 februarie 2013, la ora 20.00, Sfântul Scaun al Romei, Scaunul Sfântului Petru va fi vacant, și va fi convocat un Conclav de către cei care au această competență pentru a alege noul Suveran Pontif.
Casa pustie
03/01/13 10:57
Cea de a doua dărâmare a Ierusalimului și a Templului, în anul 70 d.Cr., a avut cauze multiple. Una dintre ele a fost starea duplicitară a conducătorilor poporului. „Casa pustie“ este pedeapsa pentru ipocrizie. Așa cum este de așteptat ipocrizia este complexă. Elementele ei diverse și manifestările ei multiple o fac greu de explicat. Ascunderea constantă, și modificarea permanentă în funcție de împrejurări și scopuri, o face să fie atractivă pentru oameni.
Read more...
Read more...
Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012)
02/12/12 12:22
Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012) [ISSN 1 844 7252] este publicat online la adresa www.jurnalteologic.ro.
Informația bibliografică, abstracte (în limba engleză), și termenii cheie pentru fiecare articol le aveți mai jos.
Read more...
Informația bibliografică, abstracte (în limba engleză), și termenii cheie pentru fiecare articol le aveți mai jos.
Read more...
Pentru ce mulțumește Isus?
22/11/12 09:04
În lucrarea sa, îl surprindem pe Isus mulțumind pentru trei lucruri: pentru pâinea cu care a hrănit mulțimile (Matei 15.36, Marcu 8.6, Ioan 6.11), pentru că Lazăr urma să fie înviat din morți (Ioan 11.41), și pentru paharul de la ultima Cină (Matei 26.26, Marcu 14.23, Luca 22.17). Isus mulțumește lui Dumnezeu pentru pâinea cu care a hrănit mulțimile, pentru viață din morți, și pentru iertarea păcatelor. Read more...
Nunta fiului de împărat
11/11/12 23:09
O înțelegere istorică deplină a împărăției lui Dumnezeu cuprinde chemarea acordată de Dumnezeu poporului Israel, și apoi bisericii. În ambele cazuri avem inițiativa împăratului prin care îi cheamă pe oameni la nunta Fiului.
Aici Fiul este prezentat din perspectiva nunții. Fiul este descris ca fiind gata să se însoare, iar oamenii sunt chemați să participe la nunta lui. Fiul nu este descris prin prisma nașterii sale, a lucrărilor sale, ci prin prisma nunții sale. Fiul este un personaj secundar în pilda nunții Fiului de împărat. Persoanele principale sunt împăratul și cei chemați la nuntă.Read more...
Aici Fiul este prezentat din perspectiva nunții. Fiul este descris ca fiind gata să se însoare, iar oamenii sunt chemați să participe la nunta lui. Fiul nu este descris prin prisma nașterii sale, a lucrărilor sale, ci prin prisma nunții sale. Fiul este un personaj secundar în pilda nunții Fiului de împărat. Persoanele principale sunt împăratul și cei chemați la nuntă.Read more...
Viața trăită împreună cu El
04/11/12 14:16
Oamenii își trăiesc viețile într-o varietate de feluri. De la caz la caz întâlnim influențe care îndreaptă viețile oamenilor înspre multe direcții. Încotro este îndreptată viața mea? Cine este cel care îi dă direcție? La aceste două întrebări aflăm răspunsuri printr-o lectură atentă a Primei scrisori către biserica din Tesalonic. Textul esențial se află în ultimul capitol (5) în care ni se spune că Isus Cristos a murit pentru noi ca noi să trăim împreună cu El. Această înțelegere a morții sale de pe cruce trebuie să redirecționeze viața mea. Cristos a murit pentru mine ca eu să trăiesc împreună cu el. Această înțelegere a situației presupune învierea sa din morți. Ascultarea și dragostea lui dovedite în moartea sa pentru oameni trebuie să le reorienteze viețile acestora înspre o viață împreună cu el. Read more...
Slujire, nu stăpânire
28/10/12 14:51
Ucenicii trebuie să se raporteze unii la alții potrivit cu ce îi învață Învățătorul lor, nu cu ceea ce văd la oamenii din jurul lor. Întâmplarea relatată în Matei 20 în care o mamă cere pentru fiii ei să stea la dreapta și la stânga lui Isus când acesta va veni în Împărăția sa este împrejurarea în care Isus își învață ucenicii despre întâietate și intenții de mărire.Read more...
Adevăr, dragoste, rugăciune
29/07/12 13:34
În Biserică trebuie să existe relații sănătoase. Funcționarea și mărturia bisericii depinde de acest lucru. Cum se pot păstra relațiile din biserică în parametri buni? Ce trebuie făcut atunci când relațiile sunt afectate de păcat? Textul din Matei 18:15-20 ne oferă răspunsuri la aceste întrebări.Read more...
Defăimare și rătăcire, căutare și bucurie
22/07/12 14:04
Viața în comunitate este un exercițiu complex. Oamenii care alcătuiesc o comunitate sunt diferiți și la diverse stadii în procesul de maturizare. De aceea, conflictele nu vor întârzia să apară și odată cu ele și consecințele acestora. Read more...
Jurnal teologic 11.1 (2012)
23/05/12 13:08
This is to inform you that the current issue of Jurnal teologic is published online at www.jurnalteologic. ro. The Content, Abstract and Keywords are as follows: Read more...
Pilda vierilor
06/04/12 18:16
Marcu 12 este o confruntare a Mântuitorului cu autorităţile de la templu. Dacă citim primul verset acolo scrie așa: „Când a ieșit Isus din Templu, unul dintre ucenicii Lui i-a zis; „Învăţătorule uită-Te ce pietre și ce ziduri.” Aici Isus stă de vorbă cu Fariseii cu Cărturarii, cu Saducheii cu preoţii. Ei aduc înaintea Lui câteva întrebări grele, problema birului pentru romani, problema învierii, şi care e cea mai importantă dintre porunci. Pe unele le aduc fariseii, pe altele le aduc saducheii. Toate acestea pentru al ispiti pe Isus. Acest capitol se încheie cu un exemplu: la templu vine o femeie văduvă, și în visteria templului pune tot ce are, doi bănuţi. În acest fel, printr-un contrast izbitor, omul lui Dumnezeu, Evanghelistul Marcu, ne arată nouă ce a vrut să-i înveţe Isus. Oameni care sunt preocupaţi să-l prindă și să-l ucidă pe Isus, oameni care sunt preocupaţi să-l prindă cu vorba, să-i întindă capcane, oameni pe care nu-i mai preocupă slujirea de la templu, lucrarea lui Dumnezeu, pe aceștia Evanghelia îi compară cu acea femeie văduvă care, faţă de Dumnezeu, dovedește dedicare absolută, ea dă tot ce a avut. Read more...
Intrarea în Ierusalim
01/04/12 13:56
Acesta este Cuvântul care ne descrie sărbătoarea de astăzi, un Cuvânt pe care noi îl cunoaștem foarte bine, Cuvânt care are o mare încărcătură simbolică. Aproape tot ce se întâmplă face aluzie la anumite lucruri. Noi, pe unele le auzim, pe altele nu, pe unele le gustăm, dar altele s-ar putea să nici nu știm că sunt acolo. Dorinţa mea este să le luăm pe rând, și să auzim mesajul prin fapte al acestei întâmplări. Read more...
Hrănirea mulțimii în pustie
01/01/12 13:56
După moartea lui Ioan Botezătorul Isus se duce într-un loc pustiu să fie singur. Această retragere a lui Isus într-un loc pustiu devine ocazia pentru a-i învăța pe ucenici din nou despre el.Read more...
După ce s-a născut Isus
27/12/11 10:28
După nașterea lui Isus, la Ierusalim, au venit niște Magi din Răsărit. Această vizită a magilor relatată în Evanghelia după Matei surprinde reacția lui Irod și a celor din Ierusalim: tulburare. Cititorul este suprins să vadă lucrul acesta pentru că reacția așteptată ar trebui să fie cea a bucuriei, pentru că în sfârșit s-a născut Mesia. Dar atât regele poporului, cât și Marele Preot și cărturarii nu au această reacție. Dimpotrivă se simt amenințați. Această stare de fapt ne spune că omul poate fi deranjat de împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu pentru că el adesea caută să folosească în folos propriu locul și răspunderile pe care le are în poporul lui Dumnezeu. Read more...
De Ziua mulțumirii
24/11/11 00:40
În ce condiții am mulțumi lui Dumnezeu pentru oameni? De Ziua mulțumirii în acest an să căutăm răspunsul la această întrebare. Mulțumirea adusă lui Dumnezeu de Apostolul Pavel pentru Filimon ne ajută să vedem în ce fel cineva poate ajunge să mulțumească pentru noi. Cunoști pe cineva care mulțumește lui Dumnezeu pentru tine? De ce o face?Read more...
Despre împărăție
20/11/11 16:22
Împărăția cerurilor are aspecte pe care doar Dumnezeu le cunoaște, și pe unele din ele ni le descoperă și nouă.
Începuturile ei sunt mici, ca sămânța de muștar. Dar, în timp, crește mai mare decât celealte plante din grădină. Se face ca un pom în care păsările ajung să-și facă cuiburi. E ca aluatul pe care o femeie îl pune în făină. După o vreme va umple tot vasul. Read more...
Începuturile ei sunt mici, ca sămânța de muștar. Dar, în timp, crește mai mare decât celealte plante din grădină. Se face ca un pom în care păsările ajung să-și facă cuiburi. E ca aluatul pe care o femeie îl pune în făină. După o vreme va umple tot vasul. Read more...
David ca și conducător
23/10/11 15:53
David a fost uns ca rege în timp ce Saul era regele lui Israel (1Sam. 16). Pe atunci, David păstorea oile tatălui său. Până la a ajunge pe tron a fost nevoie să treacă un șir de încercări prin care Domnul i-a netezit accesul la tron. Saul, Ionatan, Abner și Ișboșet sunt dați la o parte, dar nu de David, și astfel el poate ajunge la conducerea poporului. În această situație, semințiile din nord, care nu au pe cineva pentru a le fi conducător, vin la David la Hebron. Din întâlnirea bătrânilor poporului cu David la Hebron (2 Sam. 5) vedem termenii în care ei i-au cerut lui David să le fie conducător. Istoria lor este comună, au fost împreună și la bine, și la greu. Mai înainte, deși Saul era rege, David îi era cel mai de temut și mai eficace luptător. Pe baza acestor lucruri bătrânii poporului îl văd pe David ca păstorul și căpetenia/prințul lui Israel. Read more...
Orbirea răutății
16/10/11 16:03
În urma unei exorcizări și vindecări (Matei 12:22), părerile martorilor sunt împărțite. Unii se întreabă dacă Isus nu este Mesia, iar alții, considerând că știu, spun că lucrează cu diavolul. Cum ajung oamenii să vorbească în acest fel despre Isus? Unii sunt în cumpănă, dar alții sunt pe deplin împotrivă. De ce e așa? Răspunsul la această întrebare ne este dat de Isus: vorbele rostite descoperă inima.Read more...
Iosua la început de lucrare
25/09/11 16:28
Implicațiile morții lui Moise asupra lucrării lui Iosua
Mai întâi, moartea lui Moise desparte istoria timpurie a Israelului în două epoci. Prima epocă este cea a exodului și a rătăcirilor prin pustie. Această epocă este caracterizată de împietrire și necredință. Ca urmare, Moise și întreaga sa generație vor muri fără să intre în țara promisă. Cea de a doua epocă este epoca în care țara este luată în stăpânire sub conducerea lui Iosua. În al doilea rând, moartea lui Moise arată felul în care Iosua îi urmează lui Moise ca și profet. Deuteronom 34 spune că nu a fost nimeni ca Moise (Domnul l-a cunoscut față către față). În același timp, poporul aștepta ca Domnul să ridice un profet ca Moise (Deut. 18). Iosua va vorbi ca un profet, se va ruga pentru Israel și va mijloci legământul așa cum a făcut Moise înaintea lui. Iosua începe ca slujitorul lui Moise și sfârșește ca unul care îl slujește pe Dumnezeu. În al treilea rând, moartea lui Moise spune că autoritatea lui Moise continuă în lucrarea lui Iosua prin cărțile scrise de Moise. Iosua 1 arată locul central pe care îl au cărțile legii scrise de Moise.
Read more...Despre călăuzire
27/08/11 10:53
Călăuzirea Domnului este unul dintre cele mai importante aspecte ale vieții spirituale. În același timp este unul dintre cele mai dificil de conceptualizat. Cu toate acestea, în contextul citirii Scripturii și umblării cu Dumnezeu, putem desprinde câteva linii directoare.Read more...
Slujirea noastră și lucrările Celui rău
06/07/11 22:19
Realitate și satanalogie
Romani 13:12 ne descrie situația în care trăim în perioada de la învierea și înălțarea Domnului Isus Cristos și până la cea de a doua lui venire. Pe de o parte încă e noapte, iar pe de altă parte nu s-a făcut ziuă. Suntem în zori. Nu e nici noapte, nici zi. Orice înțelegere corectă a realității trebuie să țină seama de acest dat. Împărăția întunericului încă e prezentă, iar împărăția luminii e deja inaugurată.
Noi trăim în această stare în care cele două veacuri ale mântuirii se suprapun: cel vechi trece, iar cel nou e inaugurat.Read more...
Nu judeca
20/05/11 21:47
Relaționarea la ceilalți oameni trebuie să aibă la temelie etica dragostei. Indiferent de atitudinea și de faptele celorlalți noi trebuie să-i iubim, sa-i binecuvântăm, și să ne rugăm pentru ei. Tot ce voim să ne facă nouă oamenii trebuie să la facem noi. Felul în care ne raportăm la ei se va întoarce față de noi. Cu ce măsură măsurăm cu aceea ni se va măsura. Acest fapt nu trebuie uitat.Read more...
Nu vă îngrijorați
17/05/11 12:42
Îngrijorarea este o realitate a vieții. Și cel sărac, și cel bogat se îngrijorează. Cu cât are omul mai multe posesiuni cu atât se îngrijorează mai tare, și cu cât este mai sărac cu atât se îngrijorează mai mult. Averea și sărăcia nu sunt soluții pentru îngrijorare. Credința este soluția pe care ne-o dă Mântuitorul la îngrijorare.Read more...
Întărirea omului lăuntric
03/04/11 16:25
Nevoia de a fi tare este universală. Pentru a putea face față vieții și pentru a trece prin ea reușind, este nevoie să fim tari. Puterea lăuntrică poate fi dobândită de fiecare copil al lui Dumnezeu. Acesta este lucrul pentru care se roagă Pavel în Efeseni 3.
Read more...
Read more...
Nașterea din Duhul
26/01/11 14:47
Domnul Isus îi spune lui Nicodim despre necesitatea nașterii din Duh pentru a putea intra în împărăția lui Dumnezeu. Nicodim nu pricepe ce vrea să spună Isus. Cei mai mulți dintre oameni sunt așa ca Nicodim, în întuneric. Deși nașterea din Duh este o minune îi putem înțelege și explica o parte din mecanismul și conținutul ei. Noi auzim vuietul vântului, dar nu știm de unde vine și încotro merge. Noi ne dăm seama că Duhul lucrează o nouă naștere în viața cuiva, dar nu putem explica detaliile acestei lucrări. Read more...
Din Predica de pe Munte
12/01/11 15:43
În această predică Isus are ca țintă integritatea care aduce laolaltă atitudinea și acțiunea, credința și comportamentul. Fericirile sunt o cartă a libertății umane care se distinge de egoism și lăcomie și care are promisiunea binecuvântărilor lui Dumnezeu. În Fericiri se accentuează integritatea atitudinilor lăuntrice și a comportamentului. Ele arată că nu putem identifica binecuvântările lui Dumnezeu cu bunăstarea lumească. Read more...
Ascultare și împliniri profetice
09/01/11 00:15
Iosif, bărbatul Mariei, este omul folosit de Dumnezeu pentru protejarea pruncului Isus. În relatarea din evanghelie Iosif nu spune niciodată nimic, dar ascultă tot ce i se dă de făcut. O ia pe Maria de soție, fuge cu ei în Egipt, se întoarce în țara lui Israel și se duce în Galileea. Pe tot acest drum, prin ascultarea sa, Iosif împlinește cuvinte profetice din trecut. El are parte de atâta descoperire din partea Domnului, prin îngerul său, nu pentru că e obtuz, ci pentru că evenimentele care au loc îi sunt necunoscute și extraordinare. El nu avea de unde să le cunoască. De ascultarea sa depinde viața pruncului Isus și împlinirea în viața acestuia a profețiilor făcute despre el.Read more...
Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua
31/12/10 17:39
Acest verset din Romani 13:12 ne descrie situația în care trăim în perioada de la învierea și înălțarea Domnului Isus Cristos și până la cea de a doua lui venire. Pe de o parte încă e noapte, iar pe de altă parte nu s-a făcut ziuă. Suntem în zori. Nu e nici noapte, nici zi. Orice înțelegere corectă a realității trebuie să țină seama de acest dat. Împărăția întunericului încă e prezentă, iar împărăția luminii e deja inaugurată.Read more...
Caracterul și curajul bărbatului Mariei
28/12/10 18:46
După ce îngerul i-a adus vestea Mariei că va rămâne însărcinată, pe când era doar logodită cu Iosif, Iosif a fost cuprins de teamă. Dacă această fecioară este folosită de Dumnezeu pentru nașterea lui Mesia eu nu vreau să mă ating de ea; o las în pace. Ea este un vas ales și nu vreau s-o fac de rușine. O voi lăsa, dar pe ascuns. Este nevoie doar de doi martori pentru ca despărțirea să fie finalizată. Read more...
Observații la satanalogie
23/12/10 14:07
Ce putem spune despre Cel rău? Aproape nimic. Lucrurile stau așa pentru că nu putem obiectiviza puterea răului, nu o putem descrie în termeni obiectivi. Când șarpele a stat de vorbă cu Eva în Eden el nu a venit la ea ca diavol, ci ca cineva care vorbește despre Dumnezeu. Cel rău nu este un partener tangibil în comunicare. El îndeamnă gândurile celor ispitiți fără ca el să fie văzut, el se deghizează.Read more...
Să nu dați prilej Diavolului
21/12/10 12:33
De ce trebuie să vorbim despre Cel rău? Pentru că misiunea și lucrarea creștină are de a face și cu el. Lucrarea între neamuri la care l-a trimis Cristos pe Saul/Pavel a fost de a chema pe păgâni să se întoarcă de sub puterea Satanei la Dumnezeu. Această stăpânire a Celui rău este un lucru dat când începe lucrarea misionară.Read more...
Izbăvește-ne de Cel rău
17/12/10 15:17
Narațiunea Evangheliilor ne arată, în privința dracilor, ceva neașteptat: i-au cuprins pe mulți. Cum se face că în poporul lui Dumnezeu sunt atâția îndrăciți? Isus a lucrat între evrei, în satele din Galileia, Iudeea și la Iersualim. Nu există oare incompatibilitate între trăirea în legământ cu Dumnezeu și trăirea sub influența și posesiunea dracilor? Se pare că nu. Read more...
Spre plinătate sau dincolo de dezamăgire
03/12/10 00:45
După toate câte s-au întâmplat în ultimele săptămâni fiecare avem nevoie să lăsăm frământarea la o parte și să ne continuăm slujirea. Desigur, undeva printre gândurile noastre sunt întrebările legate de cum îți sfârșești alergarea și care este manifestarea puterii lui Dumnezeu între oameni. Cu privire la prima, trebuie să ne rugăm ca mai ales la sfârșit să fim vrednici de a fi urmați, iar în ce privește a doua avem nevoie de un discernământ activ, deschis suveranității lui Dumnezeu.
Read more...Actul credinței
29/11/10 00:49
În Evanghelia după Ioan actul credinţei va fi pus întotdeauna lângă cel al necredinţei. Ai văzut o minune? Ce faci? Ai ascultat un Cuvânt? Ce faci? Mântuirea în Evanghelia după Ioan nu este atât de mult descrisă ca un act al ispăşirii, aşa cum este descrisă în Evangheliile sinoptice şi în scrierile apostolului Pavel (deşi este şi aşa ceva – atunci când Ioan spune: „Iată, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“, Ioan 1:29, acolo ţinteşte).
Read more...Mărturia unei femei
24/11/10 22:20
Întâlnirea Domnului cu femeia samariteancă ne arată cât de mult îi iubeşte Cristos pe cei păcătoşi. Nu există limite pentru dragostea Sa. Este o dragoste care întotdeauna funcţionează în perimetrul adevărului, o dragoste care nu-i spune minciuni şi nu lasă lucruri ascunse în viaţa ei. Nu! O dragoste care le scoate pe toate la iveală, pentru a fi toate date la o parte, pentru a-şi vedea vinovăţia, pentru a-şi mărturisi starea, pentru a-I cere lui Cristos lucrurile pe care numai El le poate da. Read more...
Vasul de alabastru
28/10/10 13:14
Nevoia numărul unu a Bisericii este nevoia de ucenici dedicaţi. Biserica are nevoie de oameni care doar pentru aceasta trăiesc: pentru Isus, oameni care împlinesc literal în viaţa lor, în faptele lor, cea mai mare poruncă din Lege: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu tot ceea ce eşti tu.“ Textul nostru despre aceasta vorbeşte. La prima citire, pentru că avem traducerea Cornilescu, nouă nu ni se pare că reprezintă o mare valoare. El spune: un litru de mir, de trei sute de lei.
Read more...Când e greu
07/10/10 17:33
În vreme de depresie, de întuneric, de presiune, de vale adâncă, Cristos vorbeşte într-un mod unic (Ioan 14.1-14). Cuvântul Lui într-o vreme ca aceea este cel care te poate lua de acolo. Filip intră şi el în vorbă. Dacă la Tatăl ajungem numai prin Tine, arată-ni-L, să-L vedem! Mai apare de multe ori această întrebare în Scripturi. Poate cea mai cunoscută este în Exod 33, când Moise Îi spune: „Doamne, arată-Mi slava Ta, să Te văd.“
Read more...Oprirea păcatului
23/09/10 12:03
Să rămânem în minte cu această imagine a Mântuitorului – un Mântuitor pe care nu-L pot ispiti, nu-L pot minţi, nu-L pot înşela, un Mântuitor care mă cunoaşte, un Mântuitor care îmi porunceşte să nu mai păcătuiesc, un Mântuitor care este gata să nu mă condamne, să nu mă osândească. Cel care a venit să moară pentru păcate porunceşte oprirea păcatului!Read more...
Mărturie în familie
07/09/10 17:27
Relațiile dintre soț și soție sunt complexe. Coordonatele conducerii și ascultării au nevoie de nuanțare multiplă. Textul din 1 Petru cap. 3 dovedește amplu acest lucru.
În situația în care soția este creștină, iar soțul nu, cum trebuie să se poarte ea? El nu vrea sa asculte de Cuvântul pe care i-l aduce soția. Viața unei astfel de femei trebuie să se desfășoare pe două coodonate, ambele date de Cristos care slujește ca model.Read more...
În situația în care soția este creștină, iar soțul nu, cum trebuie să se poarte ea? El nu vrea sa asculte de Cuvântul pe care i-l aduce soția. Viața unei astfel de femei trebuie să se desfășoare pe două coodonate, ambele date de Cristos care slujește ca model.Read more...
Suferința pe nedrept
30/08/10 14:36
Când cineva suferă cei din jurul lui se poartă adesea ca și cum s-au purtat prietenii lui Iov. Ei spun că necazul a venit datorită faptului că cel în cauză e păcătos. Suferința este văzută ca și pedeapsă. Păcatul este motivul suferinței. În viziunea Bibliei acest fapt nu este întotdeauna așa, pentru că atât în VT cât și în NT avem situații în care lucrurile stau diferit. Suferința se datorează altor factori decât cel al păcatului.Read more...
Binecuvântările comuniunii
22/08/10 15:25
Psalmul 133 - binecuvântările comuniunii
Unitatea poporului este realizată și prin unitatea în închinare. Orice împărat înțelept a căutat să realizeze acest lucru. Aceasta a fost una dintre primele mișcări pe care le-a făcut David când a urcat pe tronul lui Israel. Prin contrast uitați-vă la Saul care nu a făcut acest lucru. Poporul nu mai aduce jertfe pe înălțimi, ci jertfele se aduc la Cortul Întâlnirii, care se mută de la Șilo la Ierusalim, iar mai apoi se vor aduce la Templu.Read more...
Unitatea poporului este realizată și prin unitatea în închinare. Orice împărat înțelept a căutat să realizeze acest lucru. Aceasta a fost una dintre primele mișcări pe care le-a făcut David când a urcat pe tronul lui Israel. Prin contrast uitați-vă la Saul care nu a făcut acest lucru. Poporul nu mai aduce jertfe pe înălțimi, ci jertfele se aduc la Cortul Întâlnirii, care se mută de la Șilo la Ierusalim, iar mai apoi se vor aduce la Templu.Read more...
Săptămâna creației
12/05/10 14:50
Învățătura creștină despre Dumnezeu ca fiind Creatorul tuturor lucrurilor este una dintre cele mai atacate din ultimii doua sute de ani. Primul capitol din Biblie este unul dintre cele mai rastalmacite din intreaga literatura.
Cititorul din vremea de acum trebuie sa faca efortul de a lasa la o parte toate aceste bruiaje si sa caute sa audă și să priceapă ce i-a descoperit Dumnezeu lui Moise. Read more...
Cititorul din vremea de acum trebuie sa faca efortul de a lasa la o parte toate aceste bruiaje si sa caute sa audă și să priceapă ce i-a descoperit Dumnezeu lui Moise. Read more...
O inimă înțeleaptă
27/04/10 14:48
Psalmul 90 este un psalm al lui Moise care, scris ca o rugăciune, caută să învețe poporul lui Dumnezeu să trăiască înțelept în lumea creată de Dumnezeu. Moise diferă mult de curentele de azi și de ieri potrivit cărăroa ba suntem sfătuiți să fugim din lume, izolându-ne în colțul nostru, ba să ne aliniem cu lumea căutând să-i intrăm în voie prin toate mijloacele.Read more...
Sacrificiul credinței
04/03/10 14:47
Există situații când oamenii rămân în istorie nu cu numele, ci cu fapta. Așa stau lucrurile cu femeia, a cărui nume nu ni se dă, din Marcu 14, în ziua de miercuri din săptămâna patimilor. Acest personaj secundar, ca și leprosul, prietenii slăbănogului, Iair, femeia siro-feniciană, Bartimeu, văduva săracă, ne învață adevăruri vrednice de urmat în ce privește ucenicia.Read more...
Cercetare constantă, respingere crescândă
22/01/10 14:45
Acesta este mesajul pildei vierilor. În toată istoria poporului lui Dumnezeu El și-a trimis robii și la urmă Fiul pentru a-și lua partea lui de rod din via lui. Chemarea unui popor care să fie al lui este asemănată cu sădirea unei vii. Slujirea în acest popor este asemănată cu munca în via unui stăpân. Respectul și ascultarea de El se vede cel mai clar la vremea roadelor. În situația din veacul întâi munca de arendaș era grea și câștigul era puțin, dar aceasta nu scuză nesocotirea, respingerea și uciderea.Read more...
Relația cu puterea politică
19/01/10 14:43
Textul din Noul Testament care abordează direct acest subiect este Romani 13.1-7. Acest text trebuie așezat între celelalte texte din Biblie care ating aceeași tematică pentru a avea o înțelegere cât mai bună a relației dintre creștinism și instituțiile politice ale statului.
Romani 13 presupune un stat cât de cât tolerant față de bisericile din Roma. În contextul abuzurilor de la adunarea taxelor (abuzuri menționate de Tacit, Anale 13.50-51) cetățenii romani cer lui Nero la anul 57 AD să intervină în oprirea acestor jafuri.
Ieșire din criză
16/01/10 14:41
Necazurile din viață au două cauze: împrejurări externe (dușmani, dezastre, situații rele) și nelegiuiri personale din trecut. Deși cele din urmă, dacă sunt mărturisite sunt iertate de Dumnezeu, au consecințe pe termen lung și pot provoca greutăți ulterioare. Cele dintâi au greutate mai mare în situații de pericol. Ce atitudine trebuie să ai? Psalmul 40 oferă un răspuns detaliat la astfel de situații. Cel în criză este conducătorul poporului, regele.
Read more...Fapte simbolice
16/01/10 14:40
Blestemarea smochinului și curățarea Templului sunt astfel de fapte. Ele se înscriu în șirul altor fapte simbolice găsite în Biblie: Isaia umblând dezbrăcat și desculț timp de trei ani (Isaia 20.2-4), Ieremia care ascunde bucata de pânză de lână lângă Eufrat până aceasta putrezește (Ier. 13.1-11), Ieremia care sparge vasul de lut (Ier. 19.1-13). Acestea sunt fapte care vorbesc fără cuvinte.
Read more...Profunzimea relației noastre cu Dumnezeu
08/12/09 14:38
Acesta este motivul pentru care Psalmul 23 este atât de îndrăgit. Psalmistul meditează asupra legământului lui Dumnezeu cu poporul său și îl personalizează. Face acest lucru descriindu-l pe Dumnezeu prin prisma a trei imagini foarte la îndemâna oricărui din popor: păstor, căluză, și gazdă. Aceste descrieri sunt vehicole eficiente în transmiterea unui mesaj iubit cu putere. Lucrurile stau așa pentru că se face apel la cele mai cunoscute experiențe din viață. Așa se demonstrează relevanța lui Dumnezeu pentru viața celor din poporul său.
Dumnezeu ca păstor
Read more...Ordine și haos
05/12/09 14:37
Lumea creată de Dumnezeu este o lume ordonată, bine întemeiată și întărită, pe când experimentarea vieții în lumea lui Dumnezeu nu este întotdeauna caracterizată de ordine; Psalmul 24 ne dă răspunsul la această situație care se regăsește în viețile tuturor oamenilor.
Ordinea lui Dumnezeu din creație este o ordine morală care-și găsește simbolul principal în locul cel sfânt al lui Dumnezeu: Sionul, muntele Domnului.
Divorț și recăsătorire
03/12/09 14:36
Învăţătura Domnului Isus Cristos
Învăţătura lui Isus este cunoscută din dezbaterea pe care a avut-o cu fariseii (Mat. 19.3-9; Mc 10.2-12) şi dintr-o zicere scurtă din Mat. 5.31 şi Luca 16.18. Textul din Matei 19 este cele mai complet. În el avem două expresii care necesită o atenţie deosebită: din „orice pricină“ şi „afară din pricină de curvie“ (termenul porneia poate avea o diversitate de sensuri, incluzând orice, de la indiscreţie sexuală la destrăbălare sexuală). Aceste două expresii sunt expesii tehnice legale.
Rugăciunea dinaintea luptei
02/12/09 14:34
Psalmul 20 este o astfel de rugăciune. Acest psalm, în care se împletește rugăciunea cu profeția și cu lauda, stă martor al unei situații pe care poporul lui Dumnezeu o experimentează în mod constant de-a lungul istoriei.
Pe de o parte poporul lui Dumnezeu are parte de necesitatea luptei, pentru că are mulți dușmani, iar pe de altă parte dacă luptă fără Dumnezeu este înfrânt. De aceea acest psalm include elementele obligatorii pentru ca regele și poporul să iasă biruitori în luptele pe care le au de dus.
Creație și Cuvânt
24/11/09 14:32
Psalmul 19 este unul dintre cele mai frumoase poeme scrise vreodată în toată literatura universală (C.S. Lewis). Acest poem caută să surprindă cititorul cu cele mai subtile lucruri pe care le pune Dumnezeu în calea lui.
Avem o trecere de la macrocosmos la microcosmos, o trecere de la trecerea vremii la cercetarea inimii pentru ca omul să poată identifica păcatele cele mai greu de văzut: mândria și păcatele comise fără să-și dea seama.
Credința în pragul morții
04/11/09 14:32
Versetele din Evrei 11.20-22 ne arata ca exercitarea credintei trebuie sa aiba loc chiar si in ceasul mortii. Acest lucru se vede in viata patriarhilor mentionati acolo: Isaac, Iacov si Iosif.
In situatia in care sotia cauta sa-si impuna fiul favorit pentru a primi binecuvantarea din dreptul intaiului nascut, cand fiul cel mare, in urma inselarii din partea celui mai mic, face planuri pentru a-l omori, patriarhul Isaac ii binecuvanteaza pe amandoi cu privire la viitor.
Identitate, orientare și lucrare la începutul sec. XXI
22/08/09 14:30
In materialul care urmeaza vreau sa aduc inaintea cititorului/fratelui roman elemente dintr-o prezentare a lui Al Mohler (presedintele de la Southern Baptist Theological Seminary) cu privire la viitorul Conventiei Baptiste de Sud (in care eu si biserica pe care o slujesc suntem membri). Am gasit ca ceea ce spune el este deosebit de necesar si pentru bisericile romanesti din diaspora si cred ca si din Romania. Nu voi repeta ce spune Mohler, ci voi dezvolta si interactiona cu ideile lui.
Read more...Căderea Babilonului
10/08/09 14:29
Unul dintre evenimentele cele mai neasteptate din istoria civilizatiei a fost cucerirea Babilonului pe 29 octombrie 539 i.d.Cr. Marturiile antice sunt multiple. Potrivit cu relatarea din Daniel cap.5 noi putem desprinde o invatatura spirituala in ce priveste conducerea unei cetati.
Belsatar, imparatul haldeilor, era regent in Babilon. Tatal sau Nabonidus se retrasese la Tema, o oaza din Arabia. Acest fapt a nemultumit in special pe marii preoti de la templul lui Marduk, zeul principal al babilonienilor; de asemenea dispretul lui Nabonidus pentru locuitorii cetatii a dus la ruperea legaturilor dintre imparat si preoti. Babilonienii se asteptau la o confruntare armata cu Cir care isi extindea teritoriile inspre ei.
Soluții pentru starea bisericilor noastre din diaspora
20/07/09 14:28
Nu spun nimic nou daca mentionez faptul ca bisericile romanesti din SUA si din alte parti ale diasporei romanesti sunt fragile, tensionate si slabe. Cultura occidentala cu accentul pe libertate egoista axata pe bunastarea sinelui este nimicitoare pentru existenta bisericii, care trebuie sa accentueze spiritul comunitar axat pe zidirea celuilalt in dragoste. Spiritul democratic ce anima o parte din eclesiologia baptista este de asemenea ravasitor pentru ca in practica bisericile rar isi revin intre Adunarile generale unde se dezlantuie tensiunile adunate in decursul anului.
Read more...Piedici și resurse ale lucrării
22/05/09 14:27
Lucrarea lui Dumnezeu se face întotdeauna doar în lumina chemării primite de la el. Altfel, ea poate fi deturnată cu ușurință. În măsura în care Dumnezeu binecuvântează lucrarea ta cu evenimente pline de putere vei atrage mulțimi de oameni, care în fapt te vor căuta doar pentru că prin tine Dumnezeu a făcut lucruri extraordinare. În acele împrejurări caută să nu-ți întemeiezi lucrarea pe entuziasmul mulțimii!
Read more...Pocăința și venirea împărăției lui Dumnezeu
01/05/09 14:26
Este vreo legătură între acestea două? Da, există! Cristos cere o schimbare a felului în care gândim/vedem împărăția lui Dumnezeu pentru că și noi, adesea, ne asemănăm cu iudeii veacului întâi care, fie că vedeau implementarea împărăției lui Dumnezeu prin izolare, mergând la Qumran unde, ca fii ai luminii, prin citirea Legii, rugăciune, și post așteptau venirea împărăției lui Dumnezeu, sau fie ne asemănăm cu Irod Antipa, marii preoți, saducheii și ceilalți conducători ai poporului care credeau că împărăția lui Dumnezeu se poate implementa prin compromis cu puterea vremii, sau ne asemănăm cu zeloții care chemau pe oameni la a fi sfinți, la rugăciune și la a lua sabia pentru a implementa împărăția lui Dumnezeu eliberând țara de sub domnia Romei.
Read more...Arendași răi
11/04/09 14:25
Poporul lui Dumnezeu primește de la Dumnezeu via acestuia pentru a lucra in ea ca arendaș. Termenii lucrării în vie sunt cel mai clar văzuți la vremea roadelor când proprietarul își trimite robii să-și ia partea sa din rodul ei. Acela este momentul definitoriu pentru arendași. Ei nu țin seama de statutul lor în via stăpânului, ci se poartă ca niște uzurpatori care vor să intre în posesia viei și a rodului ei.
Read more...Dragostea ca și cale
20/11/08 23:44
Limbajul caii in Noul Testament este asociat cu ideile de acces si mod de viata. Isus Cristos este Calea, ucenicii lui sunt chemati sa umble pe calea ingusta, crestinismul este descris ca si o cale. Identitate si destinatie.
Dragostea ca si cale subliniaza caracterul ei obligatoriu ca ingredient necesar in orice slujire. Cand ea lipseste celalte se reduc la zero. Ea este elementul care da viata si valoare lucrarii crestine.
Ce înveți pe alții?
20/11/08 23:44
In imprejurarile relatate in Biblie instruirea are un rol fundamental in intemeierea si lucrarea comunitatii. Revelarea lui Dumnezeu poporului sau este elementul central al existentei acestuia; identitatea, raportarea la altii, idealurile, supravietuirea in vremuri grele atarna total de adevarul dat de Dumnezeu. Pentru ca acest element este atat de puternic devine tinta diferitelor abuzuri.
Read more...Amenințări
20/11/08 23:41
Biserica este un organism care se comporta diferit in fata a diferite primejdii. In timpul unei persecutii se intareste, pe cand in vreme de acalmie slabeste. Ceea ce face cel mai mare rau bisericii este dusmanul din interior; acesta are doua infatisari: ipocrizia insotita de minciuna, si dispretul. Diavolul este activ in ambele cazuri.
Read more...Donatism și lecțiile istoriei
20/11/08 14:42
In materialul care urmeaza intentionez sa descriu succint una dintre problemele bisericii crestine din alt veac, modalitatile lor de atunci si ulterioare de a aborda situatii oarecum asemanatoare cu cele din perioada noastra. Niciodata situatiile nu sunt similare, dar lectiile istoriei nu trebuie ignorate, ci cercetate cu atentie pentru a face fata cat mai bine problemelor pe care ni le rezerva fiecaruia viata. Cercetarea acestei perioade este dificila pentru ca nici una dintre scrierile donatistilor nu s-a pastrat. Ceea ce stim este din scrierile adversarilor lor, in special Optatus si Augustin.
Read more...Etnicitate și misiune
20/11/08 14:19
In calea lucrarii misionare a bisericii sunt multe piedici. Puterile intunericului cauta sa foloseasca tot ce ar putea opri pe oamenii din poporul lui Dumnezeu sa ajunga cu evanghelia lui Cristos la ceilalti oameni. Una dintre aceste piedici este apartenenta etnica. Mostenirea istorica a fiecarui grup etnic ofera acestuia elemente identitare prin care acesta se definteste in lume. Istoria conflictelor si aliantelor, a reusitelor si dezastrelor da culoare starii de spirit a acelui grup.
Read more...Călcați pe urmele mele
20/11/08 14:17
Eficacitatea slujirii personale depinde in ultima instanta de calitatea vietii personale. Slujirea crestina este intotdeauna intr-o comunitate. Noi avem curajul sa ne apropiem de celalalt si sa tinem seama de ceea ce vrea si spune numai daca suntem convinsi ca inima acestuia este curata. Fiecare suntem doritori ca eventuala deschidere spre cineva sa fie facuta intr-un context al increderii care are la baza lucrarea lui Dumnezeu.
Read more...Ștefan și hermeneutica respingerii
02/11/08 14:18
Apararea nu este niciodata usoara, mai ales cand de acceptarea ei iti atarna viata. Apararea lui Stefan a dus la moartea lui Stefan. Desi a fost respinsa este cea mai importanta cuvantare din cartea Fapte.
Acest barbat plin de Duhul Sfant si de intelepciune a invatat Biserica cum sa citeasca Legea si Proorocii. Hermeneutica lui Stefan a fost una care a focalizat lectura Scripturii nu tinand seama de temele poruncii si altarului, ci de temele promisiunii si implinirii, si cercetarii divine si respingerii.