După virtute și moralitate

SABOU, Sorin. 'După virtute și moralitate.' Jurnal teologic Vol 15, Nr 2 (2016): 69-108.

Abstract în limba română
Scopul acestui material este de a analiza soluţia lui MacIntyre la problema moralităţii moderne; acest material este o evaluare critică a aristotelianismului lui MacIntyre. Teza acestui material este că etica aristoteliană a lui MacIntyre din După virtute este concepută într-un aşa fel încât nu ajunge într-un loc prea diferit de cel al partenerilor săi emotivişti pe care îi critică. Etica lui Aristotel are o temelie metafizică în care Mişcătorul Nemişcat, ca şi factorul extern principal în lumea din jurul nostru, este ţelul bun ultim al întregului univers şi al rasei umane. Dacă binele omului este înţeles doar în termenii practicii, unităţii narative, şi tradiţiei, şira spinării a eticii lui Aristotel este fracturată în aşa fel încât nu poate duce la soluţia pe care o propune MacIntyre.

Abstract in English
The purpose of this article is to analyze MacIntyre’s solution to the problem of modern morality; it is a critical evaluation of MacIntyre’s Aristotelianism. The thesis of the project is that MacIntyre’s Aristotelian ethics in After Virtue is conceived in such a way that it does not land in a very different place than that of his emotivist partners in the debate. Aristotle’s ethics has a metaphysical grounding in that the Unmoved Mover, as the external main factor in the world around us, is the ultimate good and aim of the whole universe and the human race. If the human good is understood only in terms of practice, narrative unity, and tradition, the backbone of Aristotle’s ethics is dismantled in such a way that it will not lead to the solution MacIntyre claims.


Comments

Viața și adevărata viță

Înțelegerea de sine este necesară pentru a trăi așa cum trebuie. Un creștin trebuie să se înțeleagă pe sine așa cum îi spune Isus Cristos. Un creștin este mai mult decât în cetățean cu drepturi nelimitate, ori un om care își socotește cantitatea de fericire la care poate ajunge, dacă face anumite lucruri. Un creștin se vede pe sine într-o legătură de viață și de moarte cu Isus Cristos. Un creștin se vede pe sine ca o mlădiță în adevărata viță care este Isus Cristos. Acest fapt schimbă fundamental ceea ce urmează să facă, și felul în care urmează să fie, în orice loc s-ar afla. Read more...
Comments

Pavel, Filimon și Onisim

Acești trei creștini sunt în relații complexe unul cu altul. Pavel este cel care ne descrie situația în care se află toți trei. Onisim este sclavul frigian care a fugit de la stăpânul său, Filimon din Colose. Fuga acestuia i-a pricinuit o pagubă stăpânului său. Onisim, cel mai probabil la Roma, îl întâlnește pe Pavel și devine creștin. Onisim are statutul de sclav fugar convertit la creștinism. Pavel îl trimite înapoi la stăpânul său Filimon. Cum trebuie să se raporteze un stăpân de sclavi la un sclav fugar care și el a devenit creștin? Ca la un frate. Read more...
Comments

Biblia între catedră și amvon

Sabou, Sorin. 2016. “Biblia Între Catedră și Amvon, Responsabilitatea Bisericii în Noul Context Social și Academic.” În Interpretarea Biblică Între Biserică și Universitate: Perspective Interconfesionale, volum editat de Alexandru Ioniță, 15–29. Sibiu / Cluj-Napoca: Editura Andreiană / Presa Universitară Clujeană.

Acest eseu este un studiu în care caut să explic relația dintre societatea seculară, universitatea seculară, biserica și Sfânta Scriptură. Teza acestui articol este că presupozițiile și practica modernității și postmodernității au eliminat Biblia ca și sursă de cunoaștere în universitate și societate, și că biserica are responsabilitatea de a oferi unelte hermeneutice mai bune pentru a face Scriptura inteligibilă, și din nou acceptată ca și sursă de cunoaștere.

Termeni cheie: societate seculară, universtiate seculară, biserica, Biblia, cunoaștere, creație, darvinism

The Bible Between the Lecturing Desk and the Pulpit: the Responsibility of the Church in the New Social and Academic Context

This essay is an inquiry in which I explore the relationship between the secular society, the secular university, the Church and the Bible. The thesis of this paper is that the presuppositions and practice of modernity and postmodernity have eliminated the Bible as a source of knowledge in the university and society, and the Church has the responsibility to provide better hermeneutical tools for making the Bible intelligible and, hopefully, more accepted again as a source of knowledge.

Keywords: secular society, secular university, Church, Bible, knowledge, creation, darwinism



Comments

Reading the Holy Scripture

I refer to the Bible as The Holy Scripture. This means that the biblical writings have a divine origin, and were given to the Christian community of faith. The triune God has revealed himself to his people. Thus, the text of the Holy Scripture is revealed, sanctified, and inspired by the triune God, and it must be preserved and approached as part of God’s redemptive, self-revelation received by his people; God’s saving revelation leads to God’s covenantal communion with his people. The Holy Scripture must be always understood, on the one hand, in the light of origin, function and goal of God’s self-communication, and, on the other hand, in the light of its reception by the people of God. Thus, the Holy Scripture is a word of supreme dignity, legitimacy and effectiveness. Read more...
Comments

Hindusim, budism, islam și creștinism

În această postare ofer un studiu comparativ a patru religii majore cu privire la trei întrebări esențiale: Ce este realitatea ultimă? Cum trebuie să trăim? și Care este scopul final al omului? Read more...
Comments

Essential Questions in Hermeneutics

(1) In interpretation should we look primarily for another's mind, maybe the original creative act? Should we seek to know the surrounding socio-historical circumstances of the author? Perhaps we should seek a dialogue with something that the author could not have foreseen, and something that his or her circumstances cannot control, namely an experience in which we ask the text questions and it asks of us.
(2) Does misunderstanding and radical difference come first in every experience? Or does a common accord, however slight, pre-exist, thereby enabling understanding?
(3) To what degree should we rely on methods, principles, or laws of understanding?
(4) What does it mean to cultivate a critical and reflective attitude? Is that mutually exclusive from methods? What is the proper role, if any, of practical wisdom and personal responsibility in hermeneutics?
(5) Is interpretation an objective or subjective act? Perhaps it is neither. Perhaps it is a play, an intersubjective accord, or maybe even something so fluid that we cannot really call it anything specific at all.
(6) Is there then a correct interpretation? Maybe we should concern ourselves with the best interpretation possible at that moment. Further still, perhaps we should reject the idea of a correct or best interpretation and seek instead merely to enjoy reading for its pleasure value alone, recognizing that there is no real transhistorical or transcultural truth involved.
(7) What is the proper role of hermeneutics in theological and biblical interpretation?

Stanley E. Porter; Jason C. Robinson (2011). Hermeneutics: An Introduction to Interpretive Theory. Wm. B. Eerdmans Publishing. Kindle Edition.
Comments