După virtute și moralitate

SABOU, Sorin. 'După virtute și moralitate.' Jurnal teologic Vol 15, Nr 2 (2016): 69-108.

Abstract în limba română
Scopul acestui material este de a analiza soluţia lui MacIntyre la problema moralităţii moderne; acest material este o evaluare critică a aristotelianismului lui MacIntyre. Teza acestui material este că etica aristoteliană a lui MacIntyre din După virtute este concepută într-un aşa fel încât nu ajunge într-un loc prea diferit de cel al partenerilor săi emotivişti pe care îi critică. Etica lui Aristotel are o temelie metafizică în care Mişcătorul Nemişcat, ca şi factorul extern principal în lumea din jurul nostru, este ţelul bun ultim al întregului univers şi al rasei umane. Dacă binele omului este înţeles doar în termenii practicii, unităţii narative, şi tradiţiei, şira spinării a eticii lui Aristotel este fracturată în aşa fel încât nu poate duce la soluţia pe care o propune MacIntyre.

Abstract in English
The purpose of this article is to analyze MacIntyre’s solution to the problem of modern morality; it is a critical evaluation of MacIntyre’s Aristotelianism. The thesis of the project is that MacIntyre’s Aristotelian ethics in After Virtue is conceived in such a way that it does not land in a very different place than that of his emotivist partners in the debate. Aristotle’s ethics has a metaphysical grounding in that the Unmoved Mover, as the external main factor in the world around us, is the ultimate good and aim of the whole universe and the human race. If the human good is understood only in terms of practice, narrative unity, and tradition, the backbone of Aristotle’s ethics is dismantled in such a way that it will not lead to the solution MacIntyre claims.


Comments

Biblia între catedră și amvon

Sabou, Sorin. 2016. “Biblia Între Catedră și Amvon, Responsabilitatea Bisericii în Noul Context Social și Academic.” În Interpretarea Biblică Între Biserică și Universitate: Perspective Interconfesionale, volum editat de Alexandru Ioniță, 15–29. Sibiu / Cluj-Napoca: Editura Andreiană / Presa Universitară Clujeană.

Acest eseu este un studiu în care caut să explic relația dintre societatea seculară, universitatea seculară, biserica și Sfânta Scriptură. Teza acestui articol este că presupozițiile și practica modernității și postmodernității au eliminat Biblia ca și sursă de cunoaștere în universitate și societate, și că biserica are responsabilitatea de a oferi unelte hermeneutice mai bune pentru a face Scriptura inteligibilă, și din nou acceptată ca și sursă de cunoaștere.

Termeni cheie: societate seculară, universtiate seculară, biserica, Biblia, cunoaștere, creație, darvinism

The Bible Between the Lecturing Desk and the Pulpit: the Responsibility of the Church in the New Social and Academic Context

This essay is an inquiry in which I explore the relationship between the secular society, the secular university, the Church and the Bible. The thesis of this paper is that the presuppositions and practice of modernity and postmodernity have eliminated the Bible as a source of knowledge in the university and society, and the Church has the responsibility to provide better hermeneutical tools for making the Bible intelligible and, hopefully, more accepted again as a source of knowledge.

Keywords: secular society, secular university, Church, Bible, knowledge, creation, darwinism



Comments

Libertate și responsabilitate

Libertatea ca dar

Unul dintre darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu este libertatea. Orice om și-o poate exercita. Viața pe pământ este o viață în care omul are libertatea de a lua hotărâri în situațiile în care se află. Întotdeauna vor exista factori care să împiedice exercitarea libertății, dar depinde de fiecare om în ce măsură ține seama de ei. Pentru omul credincios este important ceea ce vrea Dumnezeu de la el. Trăirea în adevăr și în dragoste sunt coordonatele pentru exprimarea și respectarea libertății. În libertate îl iubești pe Dumnezeu și pe aproapele, și îți duci la îndeplinire planurile și proiectele care te însuflețesc. Piedicile în calea libertății sunt multiple. Ele sunt atât personale, cât și exterioare. Frica, lenea, invidia, dușmănia pot opri trăirea în libertate. Niciodată omului nu i se poate lua libertatea sufletului. Chiar în mijlocul persecuției și amenințărilor omul poate năzui liber. În astfel de împrejurări frica poate fi mai puternică decât temnița. Conștiința examinată în lumina adevărurilor lui Dumnezeu trebuie găsită curată, iar apoi trebuie păstrat cursul. Omul nu trebuie niciodată să acționeze împotriva propriei conștiințe.

Responsabilități și rezultate

Read more...
Comments