Cartea neamului lui Isus Cristos

De la Avraam la Cristos istoria mântuirii este înțeleasă în trei serii de câte paisprezece (Matei 1.1-17). Această abordare este inspirată de valoarea numerică a consoanelor numelui lui David (dwd, 4+6+4). În acest fel genealogia genezei lui Isus Cristos este prezentată în termeni regal davidici. Astfel, caracterul implicit mesianic davidic este așezat la temelia discursului. Aceste trei serii de câte 14 identifică patru momente (personaje sau evenimente) cruciale din istoria poporului lui Dumnezeu. Aici trebuie menționat faptul că toată descrierea este făcută în contextul fundamental al existenței poporului ales al lui Dumnezeu.
Read more...
Comments

Evanghelia Fiului lui Dumnezeu

Paul, rob al lui Cristos Isus, chemat apostol, pus de o parte pentru evanghelia lui Dumnezeu, pe care a promis-o mai dinainte prin profeţii lui în Scrierile Sfinte cu privire la Fiul său venit din sămânţa lui David potrivit cărnii, desemnat Fiu al lui Dumnezeu în putere potrivit Duhului sfinţeniei din învierea morţilor, Isus Cristos Domnul nostru. (Romani 1.1-4)
[2] Evanghelia lui Dumnezeu nu este un mesaj supriză, deoarece ea a fost anunţată din timp, după cum arată Sfintele Scripturi. Pavel nu face trimitere la vreun text anume în care să fi fost anunţată evanghelia, dar cel mai probabil, el s-ar referi la texte cum ar fi Is. 9.1-6; 11.1-9; Ier. 23.5; 31.31-34. Aceasta arată că lucrarea lui Dumnezeu are continuitate, „atunci“ şi „acum“: ceea ce a fost promis atunci are loc acum. Înţelesul termenului „evanghelie“ este un subiect în dezbatere. Pavel foloseşte acest termen în mod absolut; nu mai întâlnim o astfel de folosire la alţi autori antici. Acest substantiv este definit de lucrarea lui Dumnezeu în trimiterea Fiului său subliniindu-se în special lucrarea sa pământească şi înălţarea în glorie. Pentru că în VT termenul „evanghelie“ nu este folosit în context religios cu referire la „veştile bune“ ale lui Dumnezeu, este posibil ca evanghelia proclamată de Pavel să fie înţeleasă în contrast cu limbajul cultului împăratului. Acolo evenimentul major ale „zilei de naştere a zeului nostru [Cezar August] a marcat, datorită lui, începutul veştilor bune pentru întreaga lume.“ De asemenea urcarea pe tron a împăraţilor romani era un eveniment dătător de speranţă, pentru că se inaugura astfel o nouă epocă. Pentru că Pavel citează în 10.15 unul dintre textele importante cu privire la „proclamarea evangheliei“ în VT, şi anume Isaia 52.7, este posibil că acesta să fi stat la originea acestui contrast cu cultului împăratului. Astfel cei care aud evanghelia o pot înţelege prin comparaţie cu evenimentele din viaţa şi realizările împăratului Romei. Datorită felului în care este prezentat conţinutul evangheliei este posibil ca în v.3-4 Pavel să facă trimitere la o formulare care era în circulaţie în biserica primară; nu mai întilnim o astfel de descriere a conţinutului evangheliei la Pavel. Read more...
Comments

Viața și adevărata viță

Înțelegerea de sine este necesară pentru a trăi așa cum trebuie. Un creștin trebuie să se înțeleagă pe sine așa cum îi spune Isus Cristos. Un creștin este mai mult decât în cetățean cu drepturi nelimitate, ori un om care își socotește cantitatea de fericire la care poate ajunge, dacă face anumite lucruri. Un creștin se vede pe sine într-o legătură de viață și de moarte cu Isus Cristos. Un creștin se vede pe sine ca o mlădiță în adevărata viță care este Isus Cristos. Acest fapt schimbă fundamental ceea ce urmează să facă, și felul în care urmează să fie, în orice loc s-ar afla. Read more...
Comments

Pavel, Filimon și Onisim

Acești trei creștini sunt în relații complexe unul cu altul. Pavel este cel care ne descrie situația în care se află toți trei. Onisim este sclavul frigian care a fugit de la stăpânul său, Filimon din Colose. Fuga acestuia i-a pricinuit o pagubă stăpânului său. Onisim, cel mai probabil la Roma, îl întâlnește pe Pavel și devine creștin. Onisim are statutul de sclav fugar convertit la creștinism. Pavel îl trimite înapoi la stăpânul său Filimon. Cum trebuie să se raporteze un stăpân de sclavi la un sclav fugar care și el a devenit creștin? Ca la un frate. Read more...
Comments

Relația soț soție

Relația dintre soț și soție trebuie să aibă la bază relația lor cu Domnul Isus Cristos. Și unul și celălalt se tem de Domnul. Amândoi îl ascultă și îl iubesc pe Mântuitorul lor. Pe baza fricii de Domnul se poate construi o relație profundă care are coordonatele ascultării, iubirii, și îngrijirii. Efeseni 5.21-33 este textul fundamental pentru relația dintre soț și soție. Read more...
Comments

Pe urmele lui Cristos

Începând din această săptămână avem la Biserica El Roi o nouă serie de seminarii: Pe urmele lui Cristos. Această serie are ca scop formarea unei gândiri teologice învățând de la Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
pe urmele lui Cristos
Este un studiu de sinteză a celor patru Evanghelii în ce privește gândirea teologică a lui Isus Cristos. Are ca și context dezbaterile moderne și contemporane din domeniul teologiei Noului Testament, și ca și scop edificarea bisericii prin restaurarea temeliei gândirii și credinței așa cum le vedem și înțelegem din lucrarea lui Isus Cristos.
Share
Comments

Pistis Christou pe meleaguri mioritice

Citesc cu interes o polemică recentă în România cu privire la sensul unei expresii pauline: pistis Christou. Lucrul bun este că această dezbatere a ajuns şi la noi, lucrul mai puţin bun este că textele acestei polemici ne ajută prea puțin la înţelegerea problemei/disputei. Deşi polemica de la noi este spumoasă nu este nici pe departe la intensitatea alteia din trecut pe aceeaşi temă. Ştim de la R. Hays cum s-au desfăşurat apostrofările la începutul anilor 1990 între J.D.G. Dunn şi teologii din America de Nord (Hays, 1991, p. 714). Dunn se întreaba mirat cum de aşa de mulţi dintre ei, care intepretează pistis Christou ca un genitiv subiectiv, sunt ca porcii în care au intrat dracii care au ieşit din îndrăcitul din Gadara şi acum năvălesc la vale şi se aruncă în mare; la care cei din America de Nord i-au răspuns prin cuvintele spuse de cei din Gadara după ce au văzut ce s-a întâmplat cu porcii lor: Pleacă de aici! Read more...
Comments

Umblarea pe mare - Ioan 6

Ucenicii sunt trimiși de Isus din situația în care se află. El face acest lucru pentru a-i proteja de o primejdie. Și ucenicii, ca și ceilalți evrei din acea vreme, credeau că venirea lui Mesia va duce și la eliberarea de sub jugul asupririi străine, care la acea vreme era puterea romană. În urma înmulțirii pâinilor mulțimea are astfel de planuri, de a-l face pe Isus împărat. O astfel de eliberare în termeni politici nu este parte din planul lucrării lui Isus. Lucrarea lui duce la o eliberare, la un exod, dar nu la unul de sub asuprirea oamenilor. Pentru a-i ajuta în această privință Isus le poruncește să plece cu corabia pe mare înspre Capernaum. Read more...
Comments

S-a adus jertfă o singură dată

Preocuparea autorului în Evrei 9 este să arate lipsurile vechiului legământ făcând trimitere la cerințele cultice pentru închinare. Cortul și ritualul de acolo oferă vocabularul și gramatica cu care autorul vorbește despre lucruri arătate lui prin Duhul Sfânt (9.8). Împărțirea Cortului în partea dinainte și partea din spate arată că apropierea de Dumnezeu nu era un lucru ușor. Avem un sistem de bariere între cel care se închină și Dumnezeu. Accesul la Dumnezeu era foarte limitat. Oamenii aveau acces la Dumnezeu doar prin reprezentanți (preoți, și Marele Preot). Această situație spune că accesul la Dumnezeu încă nu era deschis pentru oameni. Read more...
Comments

Comuniune, divinitate și revelație

SABOU, Sorin. "Comuniune, divinitate și revelație - exegeză teologică la Prologul Evangheliei după Ioan." / "Communion, Divinity and Revelation - Theological Exegesis on the Prologue of John's Gospel." Jurnal teologic 10 (2011): 24-30.

Abstract: The Prologue of Gospel of John is a dense theological text. The main figure of Logos is God's agent in his creation for bringing it in communion with him. The Logos is fully capable for this mission. His existence, his communion with God, his divinity, his instrumentality in bringing everything in existence are his assets with which he comes to dwell among his people. He is unique. The theological argument starts underlying the depth of Logos communion with God and ends as he, the only God close to the Father's heart, is making him fully known. True revelation is based on close communion.
Comments

Jurnal teologic, Vol 14, No 1 (2015)

This is to let you know that Jurnal teologic, Vol 14, No 1 (2015) was published at www.jurnalteologic.ro. This is the bibliographical information.

SABOU, Sorin. ‘John Locke and the Moral Value of Toleration.’ Jurnal teologic Vol. 14, No. 1 (2015): 5-13.

Baptist Theological Institute of Bucharest. Liberty University

Abstract

The concept of freedom of conscience is in the religious affairs and political affairs at the core of Locke's understanding of tolerance. He redefined the church and the state accordingly. Even the effects of the church's discipline, and the way the state's laws have to be conceived and implemented, are seen from the perspective of tolerance. I argue that tolerance is the main lens through which Locke understands the identity and the relationship of the two. He builds a society with tolerance in view. Tolerance is the attitude that offers the context for freedom and peace.

Keywords: tolerance, religious freedom, Church and State Read more...
Comments

Prietenul de la miezul nopții - Luca 11.5-13

- o parabolă interogativă
- cine dintre voi?
- ca să nu se facă de rușine
- despre Dumnezeu și rugăciune
- o parabolă care apare doar aici în Evanghelii
- rugăciunea Tatăl nostru este legată de această pildă
Read more...
Comments

Bunul samaritean - Luca 10.25-37

- aceasta este o parabolă narativă, o povestire intenționată să slujească drept exemplu („Du-te și fă și tu la fel!“)
- această parabolă nu apare în celealte Evanghelii
- cărturarul întreabă cu privire la „Cine este semenul meu?“ și primește răspuns cu privire la „Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinie tâlharilor?“
- este această parabolă spusă din punctul de vedere a celui căzut între tâlhari? Da. Read more...
Comments

Doi datornici - Luca 7.36-50

- aceasta este o parabolă juridică, care are o extensie în versetele 44-46
- iertarea este o eliberare
- putem vedea în contextul acestei parabole asocierea lui Isus cu păcătoșii, deși era în casa unui fariseu
- fariseul nu era obligat să-i spele picioarele lui Isus, să-l ungă cu ulei, și să-l salute cu un sărut, dar putea să-i pună la îndemână lui Isus apă să-și spele picioarele; dacă l-ar fi sărutat ar fi arătat respect și umilință
- a-i unge picioarele lui Isus, a i le săruta, și a le șterge cu părul capului pune audiența într-o situație foarte inconfortabilă; aceste fapte ale unei femei față de un bărbat sunt extreme
- despletirea părului în public era atât un act seducător, cât și unul care arată devotament, jale
- pentru farisei, adesea luarea mesei era o ocazie pentru studiu cu alții pe care îi considerau puri; faptul că Isus o lasă pe femeia păcătoasă să-l atingă provoacă indignare pentru fariseu
- un dinar era echivalentul unei zile de lucru pentru un lucrător
Read more...
Comments

Judecata finală - Matei 25.31-46

- această cuvântare parabolică este despre separarea oilor de capre, care slujește drept analogie cu ce se va întâmpla la judecata finală
- fiecare dintre cele cinci cuvântări din Evanghelia după Matei se sfârșește vorbind despre judecată; aici avem judecata tuturor neamurilor
- Isus se adresează ucenicilor; fiecare dintre parabolele din cap. 25 sunt intenționate să încurajeze la veghere și credincioșie ca pregătire pentru cea de a doua venire
- Israel împreună cu celelalte popoare sunt adunate la judecata finală; separarea este între cei drepți și cei blestemați Read more...
Comments

Nașterea credinței

Credința care duce la mântuire este un eveniment care are loc în condiții speciale. Omul își desfășoară viața pe planul pământesc în care își duce la îndeplinire planurile și își împlinește responsabilitățile. Viața este grea și plină de lucruri neprevăzute. Lipirea omului de cele pământești este puternică și duce la împietrirea lui. Pământul îl închide și îl întunecă. De aceea, este nevoie de evenimente care să spargă acest curs al vieții și să arate spre cer și spre Dumnezeu. Cel mai frecvent acestea sunt situațiile grele prin care trece omul, situații în care caută ajutor la Dumnezeu. Acele împrejurări sunt șansa lui de a ieși de sub stăpânirea lucrurilor de jos, pământești, și de a se reorienta înspre cele de sus, cerești. Omul are nevoie să știe unde găsește ajutor în astfel de împrejurări. Când i-a fost bine a ignorat acest lucru sau a luptat împotriva lui, dar când este la greu își poate aduce aminte de el. Read more...
Comments

Toma - de la îndoială la credință

Pentru că n-avem multe texte despre Toma, este o oarecare revenire anuală, la același personaj, din același loc din Scripturi - Ioan 20:24-29. Evangheliștii Matei, Luca, Marcu nu ne dau un portret al acestui om. Doar Ioan o face. Ioan construiește cu mare atenție portretul lui Toma în Evanghelia lui. De trei ori ne vorbește despre el: în capitolul 11, în capitolul 14 și aici, în capitolul 20. Inainte de a vorbi despre el, vreau să facem câteva observații din alte texte din Scripturi despre îndoială.

Despre îndoială

Read more...
Comments

Instituirea Cinei Domnului

Religia creștină are două evenimente care se repetă pentru toată istoria Bisericii. Avem un eveniment care marchează începutul vieții creștine, un eveniment public, acela este evenimentul botezului (botezul fiind mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, o mărturie cu privire la lucrarea lui Dumnezeu din viața cuiva), și cel de al doilea eveniment din religia creștină este Cina Domnului. Dacă botezul marchează începutul vieții creștine, Cina Domnului arată esența vieții creștine. Dacă la botez depui mărturie cu privire la cum te-a mântuit Dumnezeu, de unde te-a scos Dumnezeu, cum a lucrat în viața ta, cum a început noul să ia locul vechiului, la Cină, când participi, arăți tuturor legătura ta permanentă cu evenimentele mântuirii. Aceasta facem noi la Cina Domnului. Vreau să ne uităm la un eveniment care are loc la un anumit moment în lucrarea Mântuitorului. El nu instaurează Cina Domnului în primul an al lucrării Sale, nici în al doilea an, ci instaurează Cina Domnului înainte să moară, cu o zi înainte. Moartea Lui a avut loc în săptămâna Azimilor, în săptămâna Paștelor. Aceste observații sunt necesare pentru ca noi să vedem și să gustăm din plin simbolistica acestui eveniment. Read more...
Comments

Ajungerea la adevăr - 2 Cor. 13.1-10

Aflarea adevărului despre o anumită situație este un lucru necesar. Pentru ca acest lucru să fie posibil este nevoie de susținerea mai multor mărturii. În acest fel se ajunge la o reconstruire a situației inițiale și se poate lucra pentru aflarea unei soluții. Când se află adevărul despre o situație putem vorbi în cunoștință de cauză și îi facem astfel cinste lui Cristos.
Comments

Integritatea unui apostol - 2 Cor 12.11-21

Apărarea lui Pavel față de acuzele împotrivitorilor săi este construită în așa fel încât duce la zidirea bisericii. Tot ce face el este pentru edificarea lor. El, împreună cu cei din echipa lui, vorbesc înaintea lui Dumnezeu în Cristos. El nu este inferior acestora, deși a lucrat mai mult decât ei, el are semnele unui apostol, în special răbdarea, și dovada că îi iubește a fost aceea că pentru el, ei au fost mai de preț decât bunurile lor. El s-a cheltuit în totul pe el însuși pentru sufletele lor.

Comments

Întărirea omului dinlăuntru

Din experienţa vieţii mărturisim nevoia tăriei lăuntrice. De aceea este nevoie ca pe lângă rugăciunile făcute pentru sănătatea omului din afară să ne rugăm şi pentru întărirea omului dinlăuntru. Pentru a realiza acestă tărie este nevoie, potrivit cu rugăciunea apostolului Pavel (Ef. 3:14-21), de trei lucruri: o anumită temelie, un anumit conţinut şi o anumită înţelegere a vieţii. Read more...
Comments

Când sunt slab atunci sunt tare - 2 Cor 11.16-12.10

Cei din Corint acceptă oameni care se laudă și care îi înrobessc și exploatează. Apostolul Pavel și cei care lucrează împreună cu el nu s-au purtat așa cu ei. Omul care se laudă este ca omul nebun. Lauda lui este pe baza firii lui pământești. Deși Pavel nu este nebun el le cere să îi accepte puțină nebunie, adică să se laude și el cu ceea ce a lucrat Domnul prin el. Dar lauda lui este în special cu slăbiciunile lui, cu acele împrejurări care îl arată ca fiind slab în comparație cu „apostolii deosebiți.“
Acest principiu de lucrare garantează manifestarea puterii lui Cristos în lucrarea cuiva. Puterea lui Cristos ajunge la desăvârșire într-un lucrător atunci când acesta recunoaște că este slab. Rezultatul este că atunci, în slăbiciune, el este tare. Puterea și harul lui Cristos îi sunt de ajuns.

Comments

Mântuitorul, Cristos Domnul

În încercarea de a vedea cum duci vestea naşterii Mântuitorului unuia din Imperiu – fie grec, fie roman – şi cum duci vestea naşterii Mântuitorului unor evrei, este de folos dacă citim în paralel Luca 2 şi Matei 2. Întotdeauna audienţa modelează mesajul. În textul din Luca se menţionează în mod unic, cu ocazia naşterii Lui, că Isus a venit ca şi Salvator. Matei nu vorbeşte niciodată despre Isus în acest fel: „Iată Mântuitorul!“ Nici Ioan nu o face, cu excepţia lui Ioan 4.26, nici Marcu – doar Luca. De asemenea, contextul în care face această afirmaţie este esenţial pentru captarea înţelesului acestei afirmaţii unice, cu ocazia naşterii Lui. Totul se petrece într‑un context bine definit în istorie. Cezar August a dat poruncă pentru ca toţi, din toată lumea, cu precădere din Palestina, toţi oamenii să vină să se înscrie. Cine este Cezar August? Pentru început, în două fraze, trebuie menţionat că primul împărat roman care a primit titlul de Augustus a fost Octavian. Octavian a domnit din 27 î.Cr. până în 14 d.Cr. La început a fost un triumvirat, trei conducători ai Imperiului: Octavian, Antoniu şi Lepidus. A fost bătălie între Octavian şi Antoniu la Actium, unde Antoniu a pierdut şi, împreună cu Cleopatra, împărăteasa Egiptului, s-au sinucis. În 27 d.Cr., ca urmare a unei ascensiuni puternice, Senatul roman dă unui împărat un titlu care până atunci doar zeii îl primeau, şi anume acela de Augustus, care tradus înseamnă „cel preaînalt“. Omul acesta – cel mai puternic la vremea lui, din lumea locuită, cunoscută –este folosit de Dumnezeu pentru a împlini o profeţie, şi anume cea referitoare la când Îşi trimite Fiul în lume.Read more...
Comments

Chemați la o singură nădejde

Este de mare folos să nu ai așteptări neîntemeiate, să nu speri ce nu ți-a promis nimeni. Adevărații creștini au fost chemați la o singură nădejde, nădejdea vieții veșnice, a slavei. Aceasta este nădejdea adevăratei evangheliei. Toți suntem chemați să depunem mărturie cu privire la această nădejde. Ea este o nădejde mai bună decât au avut cei dinainte de venirea lui Isus. Această nădejde trebuie să fie constant în atenția noastră și să nu ne abatem de la ea. Ochii credinței să fie ațintiți spre ea fiind convinși că acesta ne este destinul veșnic. O nădejde care pe lângă slavă și nemurire are ca împlinire dreptatea finală; ceea ce este anunțat acum, având în vedere credința noastră în lucrarea mântuitoare a lui Cristos, atunci va primi verdictul final și vom intra în bucuria stăpânului nostru.Read more...
Comments

Identificarea acuzatorilor - 2 Cor 11.1-15

În Ahaia Pavel are parte de o misiune rivală care caută să-i îndepărteze pe cei din Corint de el. Acești „apostoli deosebiți“ le predică un alt Isus, le cer să primească un alt Duh, și să creadă o altă evanghelie. Aceasta este lucrarea șarpelui care caută să le pervertească gândurile de la curăția și sinceritatea față de Cristos pe care li l-a predicat Pavel. Pavel nu este atât de instruit în vorbire, dar îi depășește în cunoaștere. El le-a vestit evanghelia în dar, umilindu-se. Aceasta este o dovadă de dragoste nu de îndepărtare față de ei.
Testul pe care Pavel îl aplică lucrătorilor este riguros și vital: ce învață ei? se conformează caracterul lor la ceea ce învață? și dacă învățătura și modul lor de viață se conformează cu revelația lui Dumnezeu?
Comments

Nu ne lăudăm singuri - 2 Cor 10.12-18

Împotrivitorii lui Pavel se compară cu ei înșiși ajungând astfel să nu dea dovadă de înțelepciune. Adevăratul standard de evaluare nu este lucrarea celorlalți, ci propria chemare și trimitere primite de la Domnul Isus Cristos. Slujirea misionară are la bază această temelie, și, potrivit ei, lucrarea ne este evaluată de Cel ce ne-a chemat. Scopul este să fim găsiți buni de el și lăudați de el.
Comments

Pavel își apără lucrarea - 2 Cor. 10.1-11

Pavel este acuzat că este un ipocrit laș și lumesc. Apărarea sa se bazează pe o atitudine de blândețe și bunătate ca și a lui Isus Cristos prin care argumentează că el este același și când este în mijlocul lor, și când este departe și le trimite scrisori cu autoritate. El nu se luptă cu armele firii pământești, ci cu armele puternice ale lui Dumnezeu prin care dărâmă întăriturile din inimile oamenilor. Orice gând îl face rob ascultării de Cristos.

Comments

Apărarea slujirii - 2 Corintieni 10-13

apararea slujirii
În perioada 27 ianuarie - 3 martie, 2015, în fiecare marți de la ora 7 PM, la Biserica El Roi voi prezenta o serie de șase seminarii din 2 Corintieni 10-13. În acest text apostolul Pavel își apără lucrarea la care l-a chemat și trimis Domnul Isus Cristos. Întreaga misiune din Ahaia este în pericol și lucrarea trebuie apărată de diferiți acuzatori. Apostolul Pavel ne dă un model de raportare la împotrivitori, și de construire a unui argument convingător care să zidească biserica în mijlocul confruntărilor de tot felul.
Comments

La împlinirea vremii

Această expresie din Epistola către galateni 4.4 este despre apogeul istoriei mântuirii. Vremea s-a împlinit atunci când Dumnezeu a trimis pe Fiul său. Această vreme este hotărâtă de către Tatăl pentru ca noi, ajunși la vârsta maturității, să putem beneificia de moștneirea lui. În acest context legal antic al practicii tutelei legale pentru minori Pavel explică lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu pentru toți oamenii (atât evrei cât și neamuri).
Read more...
Comments

Lectură davidică a istoriei mântuirii

De la Avraam la Cristos istoria mântuirii este înțeleasă în trei serii de câte paisprezece (Matei 1.1-17). Această abordare este inspirată de valoarea numerică a consoanelor numelui lui David (dwd, 4+6+4). În acest fel genealogia genezei lui Isus Cristos este prezentată în termeni regal davidici. Astfel, caracterul implicit mesianic davidic este așezat la temelia discursului. Aceste trei serii de câte 14 identifică patru momente (personaje sau evenimente) cruciale din istoria poporului lui Dumnezeu. Aici trebuie menționat faptul că toată descrierea este făcută în contextul fundamental al existenței poporului ales al lui Dumnezeu. Read more...
Comments

Fiecare să ia seama cum clădește deasupra

În această zi vorbim pornind de la textul acesta (1 Cor. 3.10-15), şi avem în vedere ultimele cuvinte din versetul 10: „Fiecare să ia seama cum clădeşte deasupra.” Lucrarea fiecărui copil al lui Dumnezeu poate fi verificată. Modul în care se va verifica lucrarea fiecăruia este neobişnuit. Nimeni când inaugurează o casă nu o aprinde; tai o panglică, te uiţi cât de drepte sunt rosturile, cât de bine se închid geamurile, dar nici de cum nu-i dai foc. Calitatea lucrării fiecăruia dintre noi se va vedea dacă trece sau nu testul focului. Read more...
Comments

Înflăcărează darul lui Dumnezeu

Doresc ca aceste rânduri să fie încurajatoare pentru lucrători. Lucrurile pe care mi le doresc, le doresc şi pentru toţi fraţii mei care sunt prinşi într-o lucrare sau alta. Să fie cuvinte care te aprind din nou. Să fii din nou viu, în putere, cu dorinţă fierbinte de a fi în locul acela unde Dumnezeu te aşteaptă. Tot mesajul este din 1 Timotei 1.6: Iţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine.
Potrivit cu învăţătura Scripturilor, noi credem şi mărturisim că fiecare mădular are un rol, că fiecare frate sau soră are o chemare, are un dar. Indemnul specific pentru fiecare, este ca acel dar să-l înflăcărezi.
Read more...
Comments

Un Tată desăvârșit - Matei 5.48

Aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la noi, așa cum ne-o descrie Domnul Isus. Acest lucru este clar, dar când punem întrebarea specific nu mai este atât de uşor.
Ce a vrut să spună Mântuitorul prin cuvintele: „Voi fiţi desăvârşiţi”? Acest verset este concluzia la tot ce a spus Mântuitorul până acum în Predica de pe munte, o predică ce începe cu fericirile, apoi vorbeşte despre esenţa uceniciei, sare şi lumină, şi apoi intră în predică începând cu Matei 5.17, cuprinsul ei se încheie în Matei 7.12, după care avem concluzia predicii. Din când în când avem afirmaţii care sumarizează argumentul predicii până în acel loc. Aşadar, versetul nostru este o astfel de concluzie. Fără îndoială că Mântuitorul nu a vrut să spună că în viaţa de aici noi vom ajunge perfecţi. Spun aceasta pentru că dacă vom privi în Matei 6 când ne învaţă cum să ne rugăm ne spune următoarele cuvinte în 6.12: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertă greşiţilor noştri.“ Acest verset ne spune că în viaţa ucenicului, a acelui care-l urmează pe Hristos, vor fi şi greşeli, şi el are nevoie să ştie că acele greşeli, în urma rugăciunii cu pocăinţă pot fi uitate; în urma iertării pe care şi el o acordă celor care au greşit faţă de el. Dacă mergem cu lectura mai departe în Evanghelia după Matei, şi ajungem la Matei 18 care e un capitol despre fraţi găsim următorul lucru în 18.15: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur, dacă te ascultă ai câştigat pe fratele tău.“ Acest verset nu este pentru cineva din afara Bisericii, pentru un păgân, ci este pentru un frate. Aşadar, ceea ce spune Mântuitorul aici în Matei 5.48, nu arată că noi aici am ajuns perfecţi. Dacă lucrurile stau aşa, ce vrea să spună Mântuitorul? Încotro ar trebui să mergem să căutăm conţinut pentru ceea ce vrea să spună El? Read more...
Comments

Dumnezeul cel adevărat - cuvântarea lui Pavel la Areopag

Aceasta este una dintre cuvântările din cartea Fapte, una dintre predicile care are răspunsul cel mai slab, dacă o comparați cu predica lui Petru din Fapte 2. La unul se pocăiesc trei mii, iar la celălalt câțiva. Ni se dau numele a două persoane. Nu știm de ce au stat lucrurile într-un fel la Ierusalim, și de ce au stat lucrurile în felul acesta la Atena. Ceea ce știm este că apostolul Pavel nu a avut un plan, o lucrare misionară, în Atena. Vedem, așa cum începe textul, că el a rămas în Atena să-i aștepte pe Sila și pe Timotei.

Atena și Areopagul

Read more...
Comments

Să știi și să nu faci - Romani 2.17-24

[17] Pavel se adresează acum în mod explicit iudeilor. Se vede cu uşurinţă tonul polemic în care o face. O polemică ce are de a face în final cu dezonorarea lui Dumnezeu de către cei dintre iudei; viaţa lor nu reflectă faptul că ei au cunoaşterea şi adevărul. El construieşte un argument climactic care va duce la dezvăluirea stării de fapt în care se află iudeii. Rămânerea în Lege face aluzie la atitudinea iudeilor vis-a-vis de evanghelie, cei mai mulţi dintre ei au respins-o; suntem iudei şi rămânem în Lege. Ei sunt un popor ales de Dumnezeu, iar ei se laudă cu această hotărâre a lui Dumnezeu ca ei să fie ai lui. Aceste două elemente sunt identificate de Pavel în descrierea iudeului: rămânerea în Lege şi lauda cu lucrările lui Dumnezeu faţă de ei.Read more...
Comments

Bogatul și Lazăr

În șirul de meditații din pildele Mântuitorului, din care încercăm să înțelegem felul în care lucrează Împărăția lui Dumnezeu în mijlocul nostru, odată cu citirea acestei pilde (Luca 16.19-31) începem un grup aparte de pilde, care vorbesc despre ceea ce trebuie să fac eu în urma chemării pe care mi-o dă Cristos. Toate pildele Mântuitorului le putem împărți în trei categorii mari: mai întâi avem pilde care au anunțat că Împărăția, vremea întoarcerii la Dumnezeu, a venit. Începând cu pilda aceasta „Bogatul și Lazăr” avem cea de a doua categorie de pilde, pilde ale chemării, pilde de invitație, iar cea de a treia categorie a pildelor vor fi pilde ale judecății, avertismente. Read more...
Comments

Cu sau fără Lege la judecată - Romani 2.12-16

[12] Cei care au acţionat contrar voii lui Dumnezeu fără să cunoască Legea lui Dumnezeu, vor fi distruşi fără vreo referire la Lege, se referă, cel mai probabil, la cei din cap.1 care urmărind cu atenţie lucrările lui Dumnezeu începând de la crearea lumii nu i s-au închinat şi nici nu i-au mulţumit, neîmplinind astfel voia sa. Cunoaşterea lui Dumnezeu din revelaţia naturală va fi criteriul de judecată, iar pentru că acest adevăr despre Dumnezeu l-au respins vor fi distruşi; nu se va face referire la Lege în ziua judecăţii. La acest punct în argument Pavel aduce în discuţie Legea, referindu-se la Legea dată de Dumnezeu prin Moise poporului evreu. Oamenii sunt identificaţi în legătură cu Legea în sensul că nu au avut-o; astfel sunt descrişi cei dintre neamuri/grecii. Evreii sunt de asemenea descrişi în legătură cu raportarea la Lege, ca unii care au păcătuit „în lege.“ Spre deosebire de cei dintre neamuri, despre care ni se spune deja că vor fi distruşi, cei dintre evrei, care au păcătuit în (sfera) Legii ni se spune că vor fi judecaţi prin intermediul Legii. Criteriul de judecată în cazul unora va fi adevărul despre Dumnezeu arătat prin lucrările lui Dumnezeu, iar în cazul celorlalţi Legea dată de Dumnezeu lui Moise.Read more...
Comments

Judecată inevitabilă - Romani 2.1-11

[1] Acest paragraf ne arată o nouă perspectivă din care trebuie să citim paragraful anterior despre starea de păcat a omenirii: omenirea se referă în primul rând la cei dintre neamuri aşa cum îi judecă cei care se consideră mai buni/morali. Ceea ce a spus Pavel îi cuprinde în final şi pe aceştia care s-ar considera diferiţi, pentru că şi ei fac aceleaşi lucruri. Condamnarea altora nu este soluţia la situaţia în care se află. Nu este clar la acest punct identitatea celui care judecă, este el evreu, sau dintre neamuri, ceea ce este clar este că acesta analizează critic pe alţii, când el face acelaşi lucruri. Potrivit lui Pavel acesta ar trebui să se judece şi pe sine. Read more...
Comments

Starea omenirii - Romani 1.18-32

[18] Pavel îşi susţine ceea ce a spus despre evanghelie referitor la realitatea şi posibilitatea salvării vorbind despre situaţia în care se află omenirea şi felul în care s-a raportat Dumnezeu la ea. Avem o analiză a raportării oamenilor la adevărul despre Dumnezeu. Limbajul folosit de Pavel este confruntaţional (lipsă de evlavie, nedreptate, împiedicare / mânie). Există această stare de mânie pentru că adevărul lui Dumnezeu este împiedicat de la a fi cunoscut prin nedreptatea oamenilor. Mânia lui Dumnezeu este făcută cunoscută din cer faţă de/peste orice lipsă de evlavie şi nedreptate a oamenilor. Modul în care este cunoscută mânia lui Dumnezeu va fi nu atât de mult printr-o acţiune a sa cât prin lipsa de acţiune. Aşa sunt oamenii faţă de Dumnezeu: fără evlavie, adică duc o viaţă contrar practicii religioase potrivite, şi cu nedreptăţi. Aşa avem descris opusul omului drept menţionat în 1.17. Această descriere este esenţială pentru a vedea ulterior complexitatea salvării. Read more...
Comments

Călătoriile lui Pavel - din Antiohia în Cipru

Pavel a fost chemat de Cristos cel înviat să fie apostolul neamurilor, iar acum biserica din Antiohia este călăuzită de Duhul să-l trimită, împreună cu Barnaba, în misiune între neamuri. Astfel, în viața celui chemat, chemarea lui Cristos lucrează împreună cu trimiterea bisericii. Știm câteva lucruri despre slujirea din Antiohia; sunt menționați profeții și învățătorii. Sunt aceștia conducătorii bisericii? Probabil că nu, dar menționarea lor este suficientă să putem spune că, de foarte timpuriu, existau aceste lucrări/grupuri în biserici.Read more...
Comments

Duhul Sfânt - pecete și arvună

Când vorbim despre lucrarea Duhului Sfânt, inspiraţia Scripturilor este o doctrină care trebuie presupusă, pentru că doar aşa avem perimetrul clar până unde putem merge şi unde trebuie să ne oprim, când vorbim despre Duhul Sfânt; care sunt lucrurile pe care El, potrivit cu lucrarea lui Cristos, ni le-a arătat, până unde ne călăuzeşte El şi unde se opreşte. El a lucrează în viaţa Mântuitorului, el este autorul Scripturilor, el lucrează în oameni.Read more...
Comments

Oportunități misionare

Filadelfia este cea mai nouă dintre cetățile care primesc aceste scrisori de la Cristos cel înălțat; cetatea a fost întemeiată de Attalus al II lea Filadelful (159-138 î.Cr.) în cinstea fratelui său Eumenes al II lea, numind-o Filadelfia („dragoste de frate“). Filadelfia era un centru pentru răspândirea culturii grecești.
Read more...
Comments

Slujire și misiune la Tesalonic

Biserica din Tesalonic a fost o biserică lucrătoare. Credința, dragostea și nădejea lor au fost active: lucrare, osteneală, și răbdare. Aceste lucruri esențiale active au făcut ca cei de la Tesalonic să aibă impact atât în Macedonia, cât și mai departe în Ahaia. Cuvântul Domnului a răsunat de la ei în zonele dimprejur. Read more...
Comments

Misiunea creștină de la început

Biserica din Antiohia avea profeți și învățători a căror nume le cunoaștem (Barnaba, Simeon, numit și Niger, Lucius din Cirena, Manaen, și Saul). Acești frați ne sunt prezentați în cadrul slujirii lor care era însoțită de post. Read more...
Comments

Biserica de la început

În urma predicării Cuvântului lui Dumnezeu și cercetării Duhului Sfânt un mare număr de oameni au primit Cuvântul și au fost botezați. În felul acesta au fost adăugați la numărul ucenicilor. În biserică se intră în urma pe baza răspunsului la lucrarea Cuvântului în viața omului, și a botezului. Viața din biserică este o continuare a acestui început în sensul că ucenicii se focalizează asupra învățăturii apostolilor, părtășiei frățești, frângerea pâinii, și rugăciuni. Fapte 2.42 arată încă de la început lucruri de bază cu care se zidește biserica. Read more...
Comments

Femeia grecoaică

În Scripturi există cuvinte aspre care taie până la os. Unul dintre acele locuri este textul din Marcu 7.24-37 despre femeia grecoaică de obârșie siro-feniciană. Această întâmplare din ținutul Tirului și al Sidonului trebuie văzută împreună cu ce scrie în prima parte a capitolului șapte, în contrast cu ce e acolo. În prima parte a capitolului, cuvântul ne spune că au venit de la Ierusalim niște cărturari și au început să bage de vină. De ce ucenicii Tăi mănâncă cu mâinile nespălate? Acești conducători ai poporului, după ce ascultă de la Isus explicația, îl resping. Capitolul 7 din Evanghelia după Marcu este o ilustrare a unor versete foarte cunoscute din Scriptură pe care le găsim în Ioan 1.11-12: A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.Read more...
Comments

Crize ale credinței - Ioan 20.1-31

Acest cuvânt ne descrie ce s-a întâmplat în ziua de astăzi când sărbătorim învierea Domnului Isus. Avem patru situații în Ioan 20. Fiecare din aceste situații este o criză. Începând cu prima și până la a patra mergem din rău în mai rău în ce privește credința. De aceea, am și intitulat mesajul „Crize ale credinței.” Read more...
Comments

Relaționarea la evanghelie - Romani 1.16-17

Legat de dorinţa lui puternică de a le aduce veşti bune celor din Roma, acum le vorbeşte despre conţinutul acelor veşti şi despre relaţionarea sa la ele. Lui nu îi este ruşine de aceste veşti bune pe care vrea să li le aducă. Motivul pentru acest lucru este dat de cea ce sunt ele. Evanghelia nu este definită acum atât de mult din perspectiva conţinutului ei, cum a fost în cap. 1.3-4, ci din perspectiva calităţii ei: este puterea lui Dumnezeu. Ea este un mesaj care presupune o stare de primejdie în care se află oamenii. Pentru ca din această situaţie să se poată experimenta salvarea este nevoie de puterea lui Dumnezeu. Celălalt element implicat în acest proces este credinţa oamenilor. Pavel încă nu ne spune despre ce primejdie/situaţie periculoasă este vorba pentru a putea vorbi inteligibil despre salvare. Putem intui că starea de pericol presupune adversitate deoarce se foloseşte limbajul puterii pentru experimentarea salvării, şi pentru că tot aici se foloseşte şi limbajul credinţei putem intui că experimentarea salvării este dincolo de puterea omului, dar că este disponibilă pentru toţi. Nu ni se spune ce, sau în ce să creadă oamenii, acest lucru va fi detaliat mai târziu de către Pavel.Read more...
Comments

Intrarea în Ierusalim

Matei 21.1-10 este un cuvânt foarte cunoscut. De aceea, pericolul, acum la începutul mesajului, este să ne deconectăm total, fiecare dintre noi crezând că știm tot ce scrie aici. Noi avem datoria de a auzi întotdeauna proaspăt Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea vă îndemn la veghere încă de la început, pentru ca tot ceea ce avem aici să fie primit de fiecare dintre noi. Meditația aceasta are un mesaj simplu în două părți. Mai întâi, vreau să ne adâncim în a înțelege cât mai clar ce face Isus, pentru ca oamenii să cunoască ceva despre El, iar în al doilea rând vreau să vedem ce au priceput cei care au văzut și au auzit ce a spus Isus, și ce au făcut. Read more...
Comments

Planuri pentru lucrare - Romani 1.8-15

Modalitatea de apropiere de Dumnezeu prin rugăciune este una anume, prin Isus Cristos. Situaţia celor din Roma şi a lui Pavel însuşi în ce priveşte relaţionarea la Dumnezeu depind de ceea ce este Cristos. Cristos are rolul de mijlocitor. Pavel identifică credinţa lor ca fiind cunoscută în toată lumea şi astfel aduce în discuţie un alt element în încercarea de a stabili o relaţie cu cei din Roma. Această vestire a credinţei lor nu face trimitere la o anunţare oficială printr-un herald (…) sau la o relatare detaliată (…), ci la măsura în care este ea vestită, cunoscută. Alegerea terminologiei credinţei este în acelaşi timp vagă, cât şi cuprinzătoare. El nu este pus în situaţia de a vorbi concret despre anumite lucruri din bisericile din Roma la acest moment, o va face mai târziu în scrisoare, ci el foloseşte aspectul credinţei pentru că el este util în construirea argumentului său, acest termen fiind un termen cheie. În acest fel şi cei din Roma sunt parte în lucrarea lui Dumnezeu dintre neamuri şi şi ei au parte de lucrarea salvatoare în Cristos Isus. Read more...
Comments

Identitate pentru lucrare - Romani 1.1-7

Pavel își începe Scrisoarea către cei din Roma ca unul care este apostolul neamurilor. Chiar dacă încă nu i-a întălnit, ei sunt în aria sa de lucrare. Această responsabilitate este dusă la îndeplinire pe baza unei înțelegeri de sine solide și profunde. Primele trei afirmații arată caracterul cuprinzător al acestei înțelegeri: rob, apostol, pus de o parte pentru evanghelie. Toate acestea trei îl au în centru pe Cristos care l-a întâlnit pe Pavel pe drumul spre Damasc. Acea întâlnire a dus la trimiterea lui Pavel la neamuri. Față de Cristos Pavel este un rob, un apostol, și un mesager al evangheliei. Ascultarea lui deplină de Cristos este o cinste care îl așează în mod unic între ceilalți apostoli. Acest statut îi conferă atât proeminență între oameni, cât și dependență față de Domnul său. Deși apostolia sa a fost contestată de unii din vremea sa, și el era unul care l-a văzut pe Isus Cristos cel înviat. El este un reprezentant oficial al lui Cristos, chemat de acesta pentru misiunea între neamuri. Aceasta este văzută ca pe o punere de o parte pentru lucrarea evangheliei lui Dumnezeu. Aceste trei titluri pot fi văzute ca fiind concentrice care se leagă unul de altul înspre focalizarea asupra evangheliei pentru care el a fost pus de o parte.
Read more...
Comments

Cristos domnește!

Sărbătorile din bisericile noastre sunt după cum urmează: naşterea Domnului, botezul Domnului, răstignirea, învierea şi înălţarea, coborârea Duhului Sfânt. Vrând, nevrând, acestea, şase la număr au priorităţi diferite. Le acordăm atenţii diferite. Acest lucru este mânat de diferite interese. Aproape pe nesimţite, Naşterea Domnului a luat-o înaintea celorlalte. Abia apoi vine botezul, undeva aproape vine răstignirea şi învierea, dar cu siguranţă, înălţarea este mai în spate. După înviere, la şase săptămâni, a şasea joi, este înălţarea Lui la cer. 40 de zile. Putem explica în multe feluri, această ierarhizare, în ce priveşte importanţa acestor evenimente. Cu siguranţă, nu este bine că Inălţarea este atât de în spate. Sunt Biserici, în care această sărbătoare este aproape ignorată. Nu are o zi specială, în care atenţia să se focalizeze asupra ei. Read more...
Comments

Credința lui Avraam

Cuvântul din Evrei 11.8-19 este despre omul pe care îl așteptăm menționat în orice discuție despre credință, Avraam. El este modelul de om care crede. Când auzi despre credință, Avraam este primul care-ți vine în gând. Un om pe care l-a ales Dumnezeu, un om pe care l-a chemat Dumnezeu; un om în a cărui viață, la momente de răscruce, se vede ceea ce ne interesează pe noi, credința pentru mântuirea sufletului. Un om care nu dă înapoi, un om care merge numai înainte.
Read more...
Comments

Apocalipsa 22.6-21

Epilogul cărții Apocalipsa are asemănări cu prologul cărții. La finalul cărții Ioan aude pe mai mulți vorbind. Îi vorbește îngerul, Isus Cristos, Duhul, și mireasa. Acest dialog liturgic de final adună lucruri esențiale pentru cei care urmează să citească această carte. Conținutul ei trebuie să rămână intact. Din cele șapte fericiri din întreaga carte, aici avem pe ultimele două.
Read more...
Comments

Fiul risipitor

Fiecare dintre noi avem povestiri favorite. Dintre pildele Mântuitorului cred că aceasta este printre cele mai iubite. Dintre toate pildele, peste patruzeci pe care le-a spus Mântuitorul, pe primele trei locuri, în ce mă privește, este și aceasta, pilda Fiului risipitor (Luca 15.1-2, 11-32). Celelalte, foarte aproape de sufletul meu, sunt pildele Bunului samaritean, și pilda Semănătorului. Pornind de la acest gând vreau să vedem dragostea Tatălui. Read more...
Comments

Judecata lui Isus

După investigarea făcută de membrii Sinedriului, Isus a fost dus înaintea lui Pontius Pilat. El a fost condamnat la moarte și răstignint de romani pe baza unei acuzări politice.
Autoritățile de la Templu au cercetat dacă învățătura lui Isus are sau nu autoritate, așa cum au făcut și în alte situații din vremea bisericii primare (a se vedea acuzarea și condamnarea lui Ștefan, Fapte 6). Potrivit cu Deuteronom 17.8-13, care spune că oricine care refuză judecata Marelui Preot în chestiuni controversate trebuie să fie executat, conducătorii de la Templu erau obligați să facă o investigare. Existența unor învățături discordante în privința Legii putea distruge poporul, și de aceea Isus a fost chestionat în mod repetat în ultima lui călătorie la Ierusalim.Read more...
Comments

Apocalipsa 21.9-22.5

Cetatea sfântă, Ierusalimul ceresc este prezentată ca mireasa Mielului. Această cetate curată și sfântă trebuie văzută în contrast cu Babilonul cel mare, cetatea cea imorală și idolatră. Una este prezentată ca venind din cer, iar cealaltă ca fiind distrusă.Read more...
Comments

Avraam în Luca

Avraam este cel căruia Dumnezeu i-a făcut o promisiune că va veni în ajutorul poporului său Israel. Atât Maria (1.55) cât și Zaharia (1.73) fac referire la această promisiune; Domnul i-a promis lui Avraam că îl va binecuvânta pe el și pe urmașii lui. Această binecuvântare presupune libertate de închinare și dezrobire de orice domnie străină. Portretul copilului Mesia este înțeles în legătură cu aceste promisiuni importante făcute de Dumnezeu lui Avraam. Un patriarh este în planul lui Dumnezeu un punct de referință spre care privesc generațiile ulterioare. Read more...
Comments

Creșterea și dobândirea împărăției

Marcu 4.26-32. Avem nevoie în maturizarea noastră spirituală să ne sensibilizăm urechea și inima, să ne limpezim vederea pentru ca acolo unde este El să fim și noi, încotr-o merge El să mergem și noi, ce face El să facem și noi. Ultimul lucru pe care vrem să-l facem este să facem lucrurile din fire. Pe toate trebuie să le facem prin Duhul. De aceea, citim împreună pildele Domnului Isus, taina Împărăției lui Dumnezeu, a felului în care ea vine între oameni, a felului în care cheamă pe oameni la ea, a felului în care aduce judecată. Totul este cuprins în pildele Mântuitorului. Prin pilde ne deschidem ochii, și vedem cum lucrează Dumnezeu între oameni. Care sunt căile Lui?Read more...
Comments

Apocalipsa 21.1-8

Începutul veșniciei este descris prin contrast cu ceea ce a fost înainte. Pământul și cerul dintâi nu mai sunt; acum avem un cer nou și un pământ nou. Toate acestea sunt noi. Întreaga istorie a ajuns la sfârșit. Din cerul nou și din pământul nou lipsesc șapte lucruri: marea, moartea, jalea, țipătul, durerea, nimic blestemat, noaptea. Acestea șapte cuprind întreg spectrul răului.
Read more...
Comments

Lumina din sfeșnic

Lumina din sfeșnic (Marcu 4.21-25). Acestea sunt cuvintele Domnului asupa cărora vreau să medităm; cuvinte oarecum enigmatice. La prima auzire nu e ușor să le pătrunzi înțelesul. Comentatorii se frământă cu privire la ce a vrut să spună Isus. E o vorbire în pilde despre lucruri care țin de răspunsul meu și răspunsul tău la lucrarea lui Dumnezeu. Cred că aici avem trei lucruri pe care vrea să ni le spună Domnul. Mai întâi lumina pe care a trimis-o Dumnezeu în lume, prin Fiul Său și prin Împărăția Sa, nu poate fi oprită și nu depinde de regulile mele. În al doilea rând, măsura în care eu primesc ce a adus această lumină, va fi măsura în care pricep ce a adus ea, iar în al treilea rând, măsura în care resping ce a adus această lumină va fi va fi măsura în care pierd. Acestea sunt lucrurile asupra cărora vreau să medităm. Read more...
Comments

Peticul și vinul

Cristos a ales să-i învețe pe ucenici și pe oameni despre Împărăția lui Dumnezeu în pilde, a ales să-i învețe pe oameni despre felul în care lucrează Dumnezeu între oameni și în oameni prin pilde, de aceea le citim și noi, pentru că vrem ca drumul pe care merge El să mergem și noi.
Read more...
Comments

Semănătorul și taina împărăției

Când ai în plan să citești pildele Mântuitorului cu care ar trebui să începi? Cred că punctul de pornire poate fi dat de mai multe pilde. Am ales să începem cu parabola semănătorului datorită a ceea ce scrie în Marcu 4.13. Acolo Cristos spune așa.: „El le-a mai zis; „Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci toate celelalte pilde?“ (Marcu 4.1-20)Read more...
Comments

Introducere la parabolele lui Isus

Noi toți știm direcția spre care ne îndreptăm, cu toții știm ținta: Dumnezeu lucrează în Biserică pentru ca fiecare dintre cei care o alcătuiesc să ajungă tot mai asemenea cu Fiul Său. Dar în calea fiecăruia dintre noi sunt piedici, sunt lipsuri, și fiecare are ceva de schimbat, de înnoit. Cred că pentru această perioadă din viața Bisericii, noi toți avem de lucrat și la următorul aspect: în vremea de acum, una dintre provocările cu care suntem confruntați fiecare este următoarea: cine are dreptate? cine vede lucrurile cel mai bine? Ne confruntăm cu lucrul acesta.
Read more...
Comments

Disciplinează-te pentru evlavie

Dacă ar fi să desenăm pe o hârtie, hotarele Impărăţiei, aşa, sub formă de un cerc, cred că am putea vedea fiecare dintre noi, că cei mai mulţi din interiorul Impărăţiei, pun adesea următoarea întrebare: ,,arată-mi, cât poţi de clar, care este graniţa, să ştiu să nu păşesc în afara Impărăţiei”. Şi vor fi foarte puţini, care te vor întreba: ,,arată-mi unde este centrul Impărăţiei, să nu mă depărtez, de acolo”. Această situaţie, caracterizează creştinismul nostru de astăzi. Spune-mi, ce n-am voie să fac? Spune-mi până unde ţine masa, să nu cad? Read more...
Comments

Avraam în Matei

Un patriarh ca Avraam este punct de referință în istoria poporului lui Dumnezeu. Cartea neamului lui Isus Cristos îl are ca început. Celelalte evenimente importante sunt David și robia babiloniană. Caracterul de întemeietor al poporului lui Dumnezeu are implicații pentru toată istoria. Înțelegerea naturii poporului lui Dumnezeu îl are întotdeauna în centru: credința, ascultarea, și așteptarea devin cerințe pentru urmașii lui.Read more...
Comments

Apocalipsa 20.1-14

Mia de ani și judecata. Mia de ani este perioada de domnie cerească a lui Cristos împreună cu martirii săi înviați. Mia de ani este ultimul stadiu al istoriei. După aceasta urmează ultima confruntare dintre sfinții lui Dumnezeu și împărații pământului. Focul lui Dumnezeu aduce ultima victorie după care urmează judecata.Read more...
Comments

Din întuneric la lumină

Cel mărturisit de evanghelistul Ioan, încă de la început, este descris ca fiind adevărata Lumină (1.6, 9). Această lumină a venit în lume (1.9). Lumina este în conflict cu întunericul, dar întunericul n-a învins-o (1.5). Coordonatele luminii și întunericului sunt, de la început, elementele făuritoare de context. Lumina adevărată este Cuvântul care se face trup și care locuiește între noi plin de har și de adevăr. Primirea acestui Cuvânt întrupat duce la nașterea din Dumnezeu. Credința în Numele lui duce la nașterea din Dumnezeu. Acest nou început este descris cu ajutorul metaforei nașterii prin care se subliniază intrarea în familia lui Dumnezeu și o nouă viață (1.13). Acest nou statut nu este o lucrare făcută de oameni, ci de Dumnezeu. Fără nașterea de sus/din nou nu se poate vedea împărăția lui Dumnezeu. Intrarea în împărăția lui Dumnezeu este posibilă doar pe baza nașterii din apă și din Duh (3.3, 5). Membralitatea în împărăția lui Dumnezeu este dobândită doar prin naștere. Această perspectivă organică așează conceptul familiei în centrul înțelegerii mântuirii: în împărăția lui Dumnezeu sunt doar cei născuți din Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu (1.13).Read more...
Comments

Întoarcerea acasă

În Evanghelia după Luca lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul poporului său este văzută în termenii mântuirii: „El ne-a ridicat un corn al mântuirii“ (1.69). Soarele răsare din înălțime, ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, să le călăuzeazcă picioarele pe calea păcii (1.79). Ioan a pregătit calea Mântuitorului clarificând ceea ce se așteaptă de la ei: roade vrednice de pocăință, altfel copacul este tăiat și aruncat în foc (3.8, 9). Cel chemat de Isus trebuie să lase tot și să-l urmeze (Petru, 5.11; Levi 5.28). Astfel, se arată caracterul cuprinzător al hotărârii cuiva de a-l urma pe Isus. Doar când pocăința se regăsește în roade este valabilă. Atunci omul este bun și scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui (6.45). El, ca Fiu al Omului, are puterea de a ierta păcatele (5.20; 7.47). Omul care aude Cuvântul spus de Isus și îl împlinește este omul care-l ascultă ca Domn și astfel își întemeiază casa pe stâncă (6.46-48). Dar cei mai mulți din acea generație sunt ca niște copii la care nu le poți intra în voie (7.31, 32); a venit Ioan și nu l-au acceptat, a venit Isus și nu l-au acceptat nici pe el (7.34). Este nevoie de lepădare de sine și de luarea crucii (9.23), nu de comportament copilăros oscilant, sau de încercarea de a câștiga întreaga lume pierzând sufletul (9.25).Read more...
Comments

Deschiderea ochilor

În Evanghelia după Marcu ucenicii și ceilalți oameni ajung să-l înțeleagă cu adevărat pe Isus doar în lumina morții sale pe cruce. Atât la botez (1.10), cât și la răstignire (15.39) ni se spune că cerul s-a deschis, și că perdeaua din Templu s-a sfâșiat de sus până jos deschizându-se astfel calea spre Dumnezeu. Aceste eveniemente ale revelației și accesului la Dumnezeu sunt evenimente definitorii pentru Isus Cristos și pentru felul în care omul ajunge să-l înțeleagă și să-l accepte.
Read more...
Comments

Intrarea pe poartă, umblarea pe cale

Cum lucrează Isus în viața oamenilor? Ce le cere să facă? În ce fel vorbește cu ei? Această investigație este în perimetrul Evangheliei după Matei.
El a venit pentru a mântui pe poporul lui de păcatele sale (1.21). Începând de aici îl putem vedea mai precis în ce privește misiunea pe care o are de îndeplinit. Știm care este problema: robia păcatelor. Această robie duce la împietrirea inimii (13.15).
Read more...
Comments

Apocalipsa 19.11-21

Nimicirea nimicitorilor. Când cerul este deschis, întreg planul lui Dumnezeu este descoperit înaintea lui Ioan. El poate vedea finalul și victoria deplină a Cuvântului lui Dumnezeu și a oștirii sale. Judecata și lupta acestuia sunt după dreptate. Amăgirea în final nu are câștig de cauză, iar fiara și profetul mincions sunt aruncați în iazul de foc. Puteți urmări înregistrarea acestui seminar aici.
Comments

33 Apocalipsa 19.1-10

Comments

A împăcat totul cu sine

În Epistola către coloseni avem două texte importante despre moartea lui Cristos: 1.21-23 și 2.14-15. Acestea sunt obiectul studiului de mai jos. Perspectiva din care ne-o descrie este dată de primul text pe care-l avem – o perspectivă dură: „prin sângele crucii Lui, prin trupul Lui de carne, prin moarte“. Înainte de acest text – model, deschizător de drum în Epistolă – avem un imn, o cântare, în care toată istoria mântuirii este descrisă la scară cosmică. Cristos este prezentat ca Acela prin care Tatăl a făcut toate lucrurile, El este Acela care are proeminenţă faţă de toate lucrurile, este unic, Îl descoperă în chip unic pe Tatăl – Tatăl fiind nevăzut. În vechea creaţie, El este Cel dintâi, dar şi în noua creaţie El este Cel dintâi. El este Cel dintâi născut dintre cei morţi, El este Capul Bisericii, toate le are sub stăpânirea Lui – tot imnul merge spre ceea ce spune în 1:20: „pentru a împăca totul cu Sine, tot ce este în cer şi pe pământ, a făcut pace, prin sângele crucii Lui“.

Read more...
Comments

32 Apocalipsa 18

Comments

31 Apocalipsa 17

Comments

Jurnal teologic Vol 12, Nr 2 (2013)

Jurnal teologic a fost publicat online la adresa www.jurnalteologic.ro. Aveți mai jos informația bibliografică a acestui număr. Jurnalul teologic este publicația academică a Institutului Teologic Baptist din București și a Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București. Soli Deo Gloria!
Read more...
Comments

30 Apocalipsa 16.10-21

Comments

29 Apocalipsa 16.1-9

Comments

28 Apocalipsa 15.1-8

Comments

27 Apocalipsa 14.13-20

Comments

26 Apocalipsa 14.1-13

Comments

25 Apocalipsa 13.11-18

Comments

24 Apocalipsa 13.1-10

Comments

23 Apocalipsa 12.13-17

Comments

22 Apocalipsa 12.1-22

Comments

21 Apocalipsa 11.15-19

Comments

20 Apocalipsa 11.1-14

Comments

19 Apocalipsa 10.1-11

Comments

18 Apocalipsa 9.13-21

Comments

17 Apocalipsa 8.13-9.12

Comments

16 Apocalipsa 8.6-12

Comments

De ce moare o biserică?

Comments

15 Apocalipsa 8.1-5

Comments

14 Apocalipsa 7

Comments

Proslăvirea Fiului

Ioan vorbeşte despre moartea Mântuitorului, despre moartea prin care s-a finalizat lucrarea Lui, ca despre o glorificare, ca despre un loc în care slava pe care am început s-o vedem de la întrupare (1:14: „și noi am văzut slava Lui“) se vede într-un mod deplin, desăvârşit, suprem – când e răstignit, când e înălţat pe cruce, când moare. Aceste lucruri ţesute de apostolul Ioan nu sunt lucruri noi. Scripturile, mai ales în Vechiul Testament, dar şi în celelalte Evanghelii şi în Epistole, folosesc mereu şi mereu această familie de cuvinte a slavei sau a slăvirii, a proslăvirii, a gloriei, a glorificării. În Vechiul Testament slava lui Dumnezeu era o descoperire, o revelare a prezenţei lui Dumnezeu, a naturii lui Dumnezeu, într-un anumit loc. Știm cum în Cartea Exod, în capitolul 16, versetul 7, Moise le spune aşa: „Mâine veţi vedea slava Domnului.“ Şi a doua zi s-a întâmplat că a fost prima zi când evreii au primit mană din cer. Prin acea lucrare s-a văzut puterea lui Dumnezeu, prezenţa lui Dumnezeu. S-a văzut Dumnezeu având grijă de poporul Său. Cele mai deosebite evenimente din istoria poporului evreu, care arată slava lui Dumnezeu, sunt cei 40 de ani prin pustie. Cuvântul lui Dumnezeu (v. Exod, capitolele 16-24) spune lucrul acesta. Ziua, înaintea poporului mergea un nor. Noaptea, în mijlocul taberei era un stâlp de foc. Când vedeau lucrurile acestea, ei ştiau: Dumnezeu este în mijlocul nostru, vedem slava Lui, S-a coborât între noi. Read more...
Comments

13 Apocalipsa 6.7-17

Comments

12 Apocalipsa 6.1-8

Comments

11 Apocalipsa 5

Comments

Jurnal teologic Vol 12, Nr 1 (2013)

The last issue of Jurnal teologic was published online at www.jurnalteologic.ro.
Please see below the bibliographic information and the direct links. Read more...
Comments

10 Apocalipsa 4

Comments

Rusaliile: Dumnezeu la lucru în viețile oamenilor

Coborârea Duhului Sfânt este o zi unică în viaţa Bisericii: ziua în care s-a născut. Cu toţii ne gândim cu mare plăcere, la un astfel de eveniment, şi dorim ca atunci toţi să fie acasă: tată, mamă, fraţi, prieteni, toţi cei dragi, să fim la sărbătoare. Mulţumesc lui Dumnezeu, pentru toţi care o trăiţi în acest an: sărbătoarea în care Mântuitorul şi-a ţinut făgăduinţa. La sărbătoarea în care cei care erau adunaţi împreună, au trăit un lucru, despre care doar au ştiut că urmează să se întâmple, dar n-au ştiut cum va fi. A fost o zi în care Dumnezeu, le-a pregătit o surpriză mare. A fost pentru ei, şi pentru cei care i-au văzut, un lucru unic. Ştiau din Scripturi, că atunci când Dumnezeu Se coboară într-un loc, adesea se aude ca şi cum un vultur ar da din aripi; sau cum cineva suflă cu putere. Read more...
Comments

9 Apocalipsa 3.14-22

Comments

8 Apocalipsa 3.7-13

Comments

7 Apocalipsa 3.1-6

Comments

6 Apocalipsa 2.18-29

Comments

5 Apocalipsa 2.12-17

Comments

4 Apocalipsa 2.8-11

Comments

3 Apocalipsa 2.1-7

Comments

Casa lui Dumnezeu

Mesajul acesta este un mesaj despre „Casa lui Dumnezeu.” După ce a intrat în Ierusalim, Isus a avut o destinaţie, s-a dus într-un anumit loc. Acolo a spus anumite lucruri, şi acolo a făcut anumite lucruri. Noi trebuie să învăţăm din spusele lui Isus şi din faptele lui Isus. Știm că se apropie „sărbătoarea Paştelor;” ei aici sunt în săptămâna Paştelor, sunt în prima zi a acestei săptămâni. Spre Ierusalim mergeau mulţimi de perelini, ţinta fiecăruia dintre ei era Templul. Doreau să ajungă acolo, să-şi dea darul pentru templu, jumătatea de șechel, și să-şi aducă jertfa. Datoria fiecărui evreu este în termenii aceştia. Read more...
Comments

2 Apocalipsa 1.9-20

Comments

1 Apocalipsa 1.1-8

Comments

11 Nu mai trăiesc eu - sinteză

Comments

10 Nu mai trăiesc eu - Cristos în voi nădejdea slavei

Comments

9 Nu mai trăiesc eu - modele vrednice de a fi urmate

Comments

8 Nu mai trăiesc eu - schimbarea mentalității

Comments

7 Nu mai trăiesc eu - cele vechi s-au dus, iată că toate s-au făcut noi

Comments

6 Nu mai trăiesc eu - sfințenie și neprihănire care vin din adevăr

Comments

Casa pustie

Cea de a doua dărâmare a Ierusalimului și a Templului, în anul 70 d.Cr., a avut cauze multiple. Una dintre ele a fost starea duplicitară a conducătorilor poporului. „Casa pustie“ este pedeapsa pentru ipocrizie. Așa cum este de așteptat ipocrizia este complexă. Elementele ei diverse și manifestările ei multiple o fac greu de explicat. Ascunderea constantă, și modificarea permanentă în funcție de împrejurări și scopuri, o face să fie atractivă pentru oameni.
Read more...
Comments

5 Nu mai trăiesc eu - morți față de păcat, vii pentru Dumnezeu

Comments

4 Nu mai trăiesc eu - din întuneric la lumină

Comments

3 Nu mai trăiesc eu - întoarcerea acasă

Comments

Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012)

Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012) [ISSN 1 844 7252] este publicat online la adresa www.jurnalteologic.ro.
Informația bibliografică, abstracte (în limba engleză), și termenii cheie pentru fiecare articol le aveți mai jos.
Read more...
Comments

2 Nu mai trăiesc eu - deschiderea ochilor

Comments

Pentru ce mulțumește Isus?

În lucrarea sa, îl surprindem pe Isus mulțumind pentru trei lucruri: pentru pâinea cu care a hrănit mulțimile (Matei 15.36, Marcu 8.6, Ioan 6.11), pentru că Lazăr urma să fie înviat din morți (Ioan 11.41), și pentru paharul de la ultima Cină (Matei 26.26, Marcu 14.23, Luca 22.17). Isus mulțumește lui Dumnezeu pentru pâinea cu care a hrănit mulțimile, pentru viață din morți, și pentru iertarea păcatelor. Read more...
Comments

1 Nu mai trăiesc eu - intrarea pe poartă, umblarea pe cale

Comments

Nunta fiului de împărat

O înțelegere istorică deplină a împărăției lui Dumnezeu cuprinde chemarea acordată de Dumnezeu poporului Israel, și apoi bisericii. În ambele cazuri avem inițiativa împăratului prin care îi cheamă pe oameni la nunta Fiului.
Aici Fiul este prezentat din perspectiva nunții. Fiul este descris ca fiind gata să se însoare, iar oamenii sunt chemați să participe la nunta lui. Fiul nu este descris prin prisma nașterii sale, a lucrărilor sale, ci prin prisma nunții sale. Fiul este un personaj secundar în pilda nunții Fiului de împărat. Persoanele principale sunt împăratul și cei chemați la nuntă.Read more...
Comments

Viața trăită împreună cu El

Oamenii își trăiesc viețile într-o varietate de feluri. De la caz la caz întâlnim influențe care îndreaptă viețile oamenilor înspre multe direcții. Încotro este îndreptată viața mea? Cine este cel care îi dă direcție? La aceste două întrebări aflăm răspunsuri printr-o lectură atentă a Primei scrisori către biserica din Tesalonic. Textul esențial se află în ultimul capitol (5) în care ni se spune că Isus Cristos a murit pentru noi ca noi să trăim împreună cu El. Această înțelegere a morții sale de pe cruce trebuie să redirecționeze viața mea. Cristos a murit pentru mine ca eu să trăiesc împreună cu el. Această înțelegere a situației presupune învierea sa din morți. Ascultarea și dragostea lui dovedite în moartea sa pentru oameni trebuie să le reorienteze viețile acestora înspre o viață împreună cu el. Read more...
Comments

Slujire, nu stăpânire

Ucenicii trebuie să se raporteze unii la alții potrivit cu ce îi învață Învățătorul lor, nu cu ceea ce văd la oamenii din jurul lor. Întâmplarea relatată în Matei 20 în care o mamă cere pentru fiii ei să stea la dreapta și la stânga lui Isus când acesta va veni în Împărăția sa este împrejurarea în care Isus își învață ucenicii despre întâietate și intenții de mărire.Read more...
Comments

6 Important, neimportant

Comments

5 Avantajos, neavantajos

Comments

4 Folositor, nefolositor

Comments

3 Bine și rău

Comments

2 Vrednic, nevrednic

Comments

1 De valoare, fără valoare

Comments

Adevăr, dragoste, rugăciune

În Biserică trebuie să existe relații sănătoase. Funcționarea și mărturia bisericii depinde de acest lucru. Cum se pot păstra relațiile din biserică în parametri buni? Ce trebuie făcut atunci când relațiile sunt afectate de păcat? Textul din Matei 18:15-20 ne oferă răspunsuri la aceste întrebări.Read more...
Comments

Defăimare și rătăcire, căutare și bucurie

Viața în comunitate este un exercițiu complex. Oamenii care alcătuiesc o comunitate sunt diferiți și la diverse stadii în procesul de maturizare. De aceea, conflictele nu vor întârzia să apară și odată cu ele și consecințele acestora. Read more...
Comments

Despre Cina Domnului

Cina Domnului este parte din practica Bisericii creștine pentru că a fost instituită de Domnul Isus Cristos. Acest act solemn se aseamănă cu actele profeților, prin care aceștia adesea își transmiteau mesajul. Mărturia din Evanghelii și din 1 Corinteni ne oferă elementele esențiale cu ajutorul cărora putem înțelege lucruri despre Cina Domnului.

Read more...
Comments

Darurile și roada Duhului Sfânt

Darurile Duhului Sfânt


Subiectul darurilor Duhului Sfânt este prezentat de apostolul Pavel în legătură cu lucrarea din trei biserici: cele de la Corint, Roma și Efes. Fiecare dintre aceste biserici aveau problemele specifice trăirii și slujirii în comunitate. Problemele sunt cele ale elitismului prin supraevaluarea unuia dintre daruri (Corint), păreri despre sine mai înalte decât se cuvine (Roma), și relații rupte de minciună, hoție, și cuvinte murdare (Efes). Astfel, listele cu daruri nu sunt neutre sau complete, ci ele reflectă ethosul bisericilor amintite și răspunsul pastoral dat de apostolul Pavel. Read more...
Comments

Jurnal teologic 11.1 (2012)

This is to inform you that the current issue of Jurnal teologic is published online at www.jurnalteologic. ro. The Content, Abstract and Keywords are as follows: Read more...
Comments

Pilda vierilor

Marcu 12 este o confruntare a Mântuitorului cu autorităţile de la templu. Dacă citim primul verset acolo scrie așa: „Când a ieșit Isus din Templu, unul dintre ucenicii Lui i-a zis; „Învăţătorule uită-Te ce pietre și ce ziduri.” Aici Isus stă de vorbă cu Fariseii cu Cărturarii, cu Saducheii cu preoţii. Ei aduc înaintea Lui câteva întrebări grele, problema birului pentru romani, problema învierii, şi care e cea mai importantă dintre porunci. Pe unele le aduc fariseii, pe altele le aduc saducheii. Toate acestea pentru al ispiti pe Isus. Acest capitol se încheie cu un exemplu: la templu vine o femeie văduvă, și în visteria templului pune tot ce are, doi bănuţi. În acest fel, printr-un contrast izbitor, omul lui Dumnezeu, Evanghelistul Marcu, ne arată nouă ce a vrut să-i înveţe Isus. Oameni care sunt preocupaţi să-l prindă și să-l ucidă pe Isus, oameni care sunt preocupaţi să-l prindă cu vorba, să-i întindă capcane, oameni pe care nu-i mai preocupă slujirea de la templu, lucrarea lui Dumnezeu, pe aceștia Evanghelia îi compară cu acea femeie văduvă care, faţă de Dumnezeu, dovedește dedicare absolută, ea dă tot ce a avut. Read more...
Comments

Intrarea în Ierusalim

Acesta este Cuvântul care ne descrie sărbătoarea de astăzi, un Cuvânt pe care noi îl cunoaștem foarte bine, Cuvânt care are o mare încărcătură simbolică. Aproape tot ce se întâmplă face aluzie la anumite lucruri. Noi, pe unele le auzim, pe altele nu, pe unele le gustăm, dar altele s-ar putea să nici nu știm că sunt acolo. Dorinţa mea este să le luăm pe rând, și să auzim mesajul prin fapte al acestei întâmplări. Read more...
Comments

Duhul Sfânt, garant al adevărului și al vieții

Duhul Sfânt este cel care ne-a fost trimis să fie cu noi până la a doua venire a lui Isus Cristos. Cunoașterea lui și a lucrărilor lui este un aspect esențial al vieții celui credincios. Acesta este un studiu care caută să ajute în această privință.Read more...
Comments

După ce s-a născut Isus

După nașterea lui Isus, la Ierusalim, au venit niște Magi din Răsărit. Această vizită a magilor relatată în Evanghelia după Matei surprinde reacția lui Irod și a celor din Ierusalim: tulburare. Cititorul este suprins să vadă lucrul acesta pentru că reacția așteptată ar trebui să fie cea a bucuriei, pentru că în sfârșit s-a născut Mesia. Dar atât regele poporului, cât și Marele Preot și cărturarii nu au această reacție. Dimpotrivă se simt amenințați. Această stare de fapt ne spune că omul poate fi deranjat de împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu pentru că el adesea caută să folosească în folos propriu locul și răspunderile pe care le are în poporul lui Dumnezeu. Read more...
Comments

Elementele esențiale ale identității bisericii

Fapte 2:42 este un text important pentru a înțelege trăsăturile definitorii ale lucrării bisericii. Chiar de la început, în viața bisericii se pot identifica aceste trăsături: învățătura apostolilor, legătura frățească, frângerea pâinii și rugăciunea.
Read more...
Comments

Despre împărăție

Împărăția cerurilor are aspecte pe care doar Dumnezeu le cunoaște, și pe unele din ele ni le descoperă și nouă.
Începuturile ei sunt mici, ca sămânța de muștar. Dar, în timp, crește mai mare decât celealte plante din grădină. Se face ca un pom în care păsările ajung să-și facă cuiburi. E ca aluatul pe care o femeie îl pune în făină. După o vreme va umple tot vasul. Read more...
Comments

Slujirea noastră și lucrările Celui rău

Realitate și satanalogie


Romani 13:12 ne descrie situația în care trăim în perioada de la învierea și înălțarea Domnului Isus Cristos și până la cea de a doua lui venire. Pe de o parte încă e noapte, iar pe de altă parte nu s-a făcut ziuă. Suntem în zori. Nu e nici noapte, nici zi. Orice înțelegere corectă a realității trebuie să țină seama de acest dat. Împărăția întunericului încă e prezentă, iar împărăția luminii e deja inaugurată.
Noi trăim în această stare în care cele două veacuri ale mântuirii se suprapun: cel vechi trece, iar cel nou e inaugurat.Read more...
Comments

Nu judeca

Relaționarea la ceilalți oameni trebuie să aibă la temelie etica dragostei. Indiferent de atitudinea și de faptele celorlalți noi trebuie să-i iubim, sa-i binecuvântăm, și să ne rugăm pentru ei. Tot ce voim să ne facă nouă oamenii trebuie să la facem noi. Felul în care ne raportăm la ei se va întoarce față de noi. Cu ce măsură măsurăm cu aceea ni se va măsura. Acest fapt nu trebuie uitat.Read more...
Comments

Nu vă îngrijorați

Îngrijorarea este o realitate a vieții. Și cel sărac, și cel bogat se îngrijorează. Cu cât are omul mai multe posesiuni cu atât se îngrijorează mai tare, și cu cât este mai sărac cu atât se îngrijorează mai mult. Averea și sărăcia nu sunt soluții pentru îngrijorare. Credința este soluția pe care ne-o dă Mântuitorul la îngrijorare.Read more...
Comments

Întărirea omului lăuntric

Nevoia de a fi tare este universală. Pentru a putea face față vieții și pentru a trece prin ea reușind, este nevoie să fim tari. Puterea lăuntrică poate fi dobândită de fiecare copil al lui Dumnezeu. Acesta este lucrul pentru care se roagă Pavel în Efeseni 3.
Read more...
Comments

Isus Cristos și Legea

Acest subiect este înțeles în mod divers in diferite tradiții creștine. Textul din Noul Testament care are un loc central în această discuție este cel din Matei 5:17: „am venit nu să stric Legea și Profeții, ci să împlinesc.“
Read more...
Comments

Chemarea la ucenicie

Chemarea la ucenicie a lui Petru, Andrei, Iacov și Ioan este model pentru toți cei care vor să-l urmeze pe Cristos. Read more...
Comments

Dragostea lui Dumnezeu

Împăcarea cu Dumnezeu, îndreptățirea și mântuirea sunt lucrări ale lui Dumnezeu care izovorăsc din dragostea lui pentru oameni. Slăbiciunile oamenilor și lipsa evlaviei lor nu au fost piedici în calea manifestării dragostei sale pentru ei. Când oamenii erau slabi și păcătoși Cristos a murit pentru ei. Această manifestare obiectivă a dragostei lui Dumnezeu se regăsește subiectiv în viețile oamenilor în urma credinței lor în persoana și lucrarea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Prin credință, dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile celor credincioși prin Duhul Sfânt care le este dat. Astfel, Dumnezeu aduce pe oameni în harul său în care și rămân. Read more...
Comments

Validarea Fiului

După botez, în viața Fiului, Duhul are inițiativa. El îl duce în pustie să fie ispitit de diavolul. Avem astfel, o inițiativă divină, nu una demonică în ce privește acest stadiu în lucrarea Fiului. Diavolul nu are inițiativă asupra Fiului, ci el doar folosește această ocazie pentru a-l ataca.Read more...
Comments

Nașterea din Duhul

Domnul Isus îi spune lui Nicodim despre necesitatea nașterii din Duh pentru a putea intra în împărăția lui Dumnezeu. Nicodim nu pricepe ce vrea să spună Isus. Cei mai mulți dintre oameni sunt așa ca Nicodim, în întuneric. Deși nașterea din Duh este o minune îi putem înțelege și explica o parte din mecanismul și conținutul ei. Noi auzim vuietul vântului, dar nu știm de unde vine și încotro merge. Noi ne dăm seama că Duhul lucrează o nouă naștere în viața cuiva, dar nu putem explica detaliile acestei lucrări. Read more...
Comments

Dreptatea lui Dumnezeu

Această expresie este cea mai importantă descriere a lucrărilor lui Dumnezeu din istoria mântuirii. Contextul biblic vechi testamenal cel mai cuprinzător este dat de Psalmii 97, 98, 99. Ei descriu pe Dumnezeu ca întemeindu-și întreaga raportare la creația sa pe baza faptului că este un Dumnezeu drept. Stăpânirea sa asupra creației sale are și această componentă a dreptății. Dumnezeu lucrează potrivit cu natura sa dreaptă. Astfel se raportează la întreaga creație, o restaurează, o îndreaptă.Read more...
Comments

Evanghelie și mântuire

Dumnezeu a trimis pe Fiul său între oameni pentru a le câștiga mântuirea. Acesta este apogeul lucrării lui Dumnezeu față de oameni. El nu doar că li se descoperă constant în creație și conștiință, dar își trimite Fiul între ei. Această veste bună a venirii Fiului a fost anunțată mai dinainte prin profeți în Scripturi. Această lucrare mântuitoare a lui Dumnezeu are în vedere starea omenirii, viața de pe pământ. Viața de aici este o viață în trup. Oamenii experimentează viața și tot ce este în jurul lor prin intermediul trupului. Trupul de carne este un element esențial pentru a înțelege starea în care se află oamenii. Trupul de carne este slab și înclinat spre păcat. Viața de aici se termină cu moarte. Acestea sunt elementele esențiale care trebuie luate în considerare când căutăm să înțelegem mântuirea oamenilor.Read more...
Comments

Din Predica de pe Munte

În această predică Isus are ca țintă integritatea care aduce laolaltă atitudinea și acțiunea, credința și comportamentul. Fericirile sunt o cartă a libertății umane care se distinge de egoism și lăcomie și care are promisiunea binecuvântărilor lui Dumnezeu. În Fericiri se accentuează integritatea atitudinilor lăuntrice și a comportamentului. Ele arată că nu putem identifica binecuvântările lui Dumnezeu cu bunăstarea lumească. Read more...
Comments

Ascultare și împliniri profetice

Iosif, bărbatul Mariei, este omul folosit de Dumnezeu pentru protejarea pruncului Isus. În relatarea din evanghelie Iosif nu spune niciodată nimic, dar ascultă tot ce i se dă de făcut. O ia pe Maria de soție, fuge cu ei în Egipt, se întoarce în țara lui Israel și se duce în Galileea. Pe tot acest drum, prin ascultarea sa, Iosif împlinește cuvinte profetice din trecut. El are parte de atâta descoperire din partea Domnului, prin îngerul său, nu pentru că e obtuz, ci pentru că evenimentele care au loc îi sunt necunoscute și extraordinare. El nu avea de unde să le cunoască. De ascultarea sa depinde viața pruncului Isus și împlinirea în viața acestuia a profețiilor făcute despre el.Read more...
Comments

Revelație și respingere

Ca urmare a revelării de sine a lui Dumnezeu viața pe pământ nu este o experiență autonomă. Omul poate spune ceva despre Dumnezeu în măsura în care Dumnezeu a spus ceva. Orice cuvânt pe care îl spune Dumnezeu despre Sine este în același timp un cuvânt despre om. În lumea lui Dumnezeu toate se ordonează după cuvântul pe care îl rostește El.Read more...
Comments

Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua

Acest verset din Romani 13:12 ne descrie situația în care trăim în perioada de la învierea și înălțarea Domnului Isus Cristos și până la cea de a doua lui venire. Pe de o parte încă e noapte, iar pe de altă parte nu s-a făcut ziuă. Suntem în zori. Nu e nici noapte, nici zi. Orice înțelegere corectă a realității trebuie să țină seama de acest dat. Împărăția întunericului încă e prezentă, iar împărăția luminii e deja inaugurată.Read more...
Comments

Caracterul și curajul bărbatului Mariei

După ce îngerul i-a adus vestea Mariei că va rămâne însărcinată, pe când era doar logodită cu Iosif, Iosif a fost cuprins de teamă. Dacă această fecioară este folosită de Dumnezeu pentru nașterea lui Mesia eu nu vreau să mă ating de ea; o las în pace. Ea este un vas ales și nu vreau s-o fac de rușine. O voi lăsa, dar pe ascuns. Este nevoie doar de doi martori pentru ca despărțirea să fie finalizată. Read more...
Comments

Cartea neamului lui Isus Cristos

Evanghelia după Matei arată spre noi începuturi: linia genealogică a lui Isus Cristos. Nașterea lui Cristos este țelul spre care a țintit istoria mântuirii poporului lui Dumnezeu. Identitatea lui Isus Cristos este dată de personaje și evenimente cheie din trecut, dintre care cel mai important este împăratul David.Read more...
Comments

Observații la satanalogie

Ce putem spune despre Cel rău? Aproape nimic. Lucrurile stau așa pentru că nu putem obiectiviza puterea răului, nu o putem descrie în termeni obiectivi. Când șarpele a stat de vorbă cu Eva în Eden el nu a venit la ea ca diavol, ci ca cineva care vorbește despre Dumnezeu. Cel rău nu este un partener tangibil în comunicare. El îndeamnă gândurile celor ispitiți fără ca el să fie văzut, el se deghizează.Read more...
Comments

Să nu dați prilej Diavolului

De ce trebuie să vorbim despre Cel rău? Pentru că misiunea și lucrarea creștină are de a face și cu el. Lucrarea între neamuri la care l-a trimis Cristos pe Saul/Pavel a fost de a chema pe păgâni să se întoarcă de sub puterea Satanei la Dumnezeu. Această stăpânire a Celui rău este un lucru dat când începe lucrarea misionară.Read more...
Comments

Izbăvește-ne de Cel rău

Narațiunea Evangheliilor ne arată, în privința dracilor, ceva neașteptat: i-au cuprins pe mulți. Cum se face că în poporul lui Dumnezeu sunt atâția îndrăciți? Isus a lucrat între evrei, în satele din Galileia, Iudeea și la Iersualim. Nu există oare incompatibilitate între trăirea în legământ cu Dumnezeu și trăirea sub influența și posesiunea dracilor? Se pare că nu. Read more...
Comments

Despre vindecări

Moartea și învierea lui Isus Cristos au un cuvânt decisiv pentru cel credincios când vorbim despre vindecări. Odată cu neascultarea primilor oameni, în lume au intrat moartea, suferința, dezastre naturale, diferite boli. Cristos a nimicit moartea înviind din morți, iar odată cu învierea lui Isus Cristos din morți în lume a țâșnit viața. Revărsarea harului care a venit prin Isus Cristos a dus la darurile Duhului care se văd prin felurite vindecări, scăpare din primejdii și răbdare în necazuri, iar adesea suferința este văzută ca o părtășie la suferințele lui Isus Cristos. Read more...
Comments

Le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu

Cineva a fost înfiat şi a primit dreptul să se spună despre el: Sunt fiul lui cutare! Implicaţia numărul 1, implicaţia directă, în mod imediat, este: acela este moştenitorul. Tot ce are Cel care m-a înfiat într-o zi va fi al meu. Cât credeţi lucrul acesta? Tot ce are Dumnezeu într-o zi va fi al nostru, pentru că El ne-a născut în familia Lui. El Şi-a trimis Fiul să-Şi lărgească familia. Read more...
Comments

Iudaismul pe vremea Domnului Isus

Deși erau multe diferențe între evreii din bazinul mediteranean al primului secol ei împărtășeau multe practici și credințe și știau care sunt diferențele dintre ei și neamuri.
Evreii împărtășeau credința că Dumnezeu a creat toate lucrurile și că i-a chemat pe strămoșii lor la un legământ special de încredere și răspundere. Principiile acestuia se află în Torah, unde sunt incluse legile pe care trebuie să le țină evreii. Acest legământ este sumarizat în Șhema și în promisiunea lui Dumnezeu că va da evreilor țara promisă. Miezul credinței ebraice este că Dumnezeu, așa cum s-a descoperit poporului său, este singurul Dumnezeu adevărat și că toți ceilalalți zei sunt falși.

Read more...
Comments

Actul credinței

În Evanghelia după Ioan actul credinţei va fi pus întotdeauna lângă cel al necredinţei. Ai văzut o minune? Ce faci? Ai ascultat un Cuvânt? Ce faci? Mântuirea în Evanghelia după Ioan nu este atât de mult descrisă ca un act al ispăşirii, aşa cum este descrisă în Evangheliile sinoptice şi în scrierile apostolului Pavel (deşi este şi aşa ceva – atunci când Ioan spune: „Iată, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“, Ioan 1:29, acolo ţinteşte).

Read more...
Comments

Mărturia unei femei

Întâlnirea Domnului cu femeia samariteancă ne arată cât de mult îi iubeşte Cristos pe cei păcătoşi. Nu există limite pentru dragostea Sa. Este o dragoste care întotdeauna funcţionează în perimetrul adevărului, o dragoste care nu-i spune minciuni şi nu lasă lucruri ascunse în viaţa ei. Nu! O dragoste care le scoate pe toate la iveală, pentru a fi toate date la o parte, pentru a-şi vedea vinovăţia, pentru a-şi mărturisi starea, pentru a-I cere lui Cristos lucrurile pe care numai El le poate da. Read more...
Comments

Căutarea după comuniune

Fiecare suntem în căutare. Şi poate căutarea cea mai arzătoare a fiecărui om este căutarea după comuniune. Nimănui nu-i place singur. Iar comuniunea cea mai aleasă, cea mai deosebită, este comuniunea cu Dumnezeu. Andrei era într-o astfel de căutare. Şi, aşa cum Mântuitorul l-a întrebat pe el: „Ce cauţi?“ şi a avut răspunsul cel mai potrivit la întrebarea aceasta, la fel ne întreabă pe noi astăzi: „Ce căutaţi?“ Căutăm comuniunea cu Dumnezeu, relaţia cu Dumnezeu, viaţa cu Dumnezeu.Read more...
Comments

Isus lumina lumii

În contextul sărbătorii corturilor avem mai multe aspecte. Pe de o parte, avem zicerea lui Isus că El este apa vieţii şi cine însetează să vină la El şi să bea; El este Cel din care curg izvoarele de apă vie, pentru toţi cei care cred în El. Tot aşa, pe de altă parte, la sărbătoarea corturilor avem un ritual legat de lumină.Read more...
Comments

Noi am privit slava lui

„Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.“
Unde Şi-a arătat El slava, mai departe, în naraţiunea Evangheliei? Prima oară la o nuntă, iar de la nunta din Cana Galileei ne mişcăm până la cruce, până la locul în care într-un mod desăvârşit Fiul a fost proslăvit şi a primit slava pe care o avea la Tatăl încă înainte de întemeierea lumii (Ioan17:5).

Read more...
Comments

Duhul ca procuror

Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că Se coboară la tine să-ţi arate cine eşti. Este singura şansă de a-i întoarce spatele vieții pe care ai avut-o înainte şi de a o lua de la capăt. Orice naştere – acesta este un alt fel de a vorbi despre noul început, în Evanghelia după Ioan – este cu dureri, şi pentru mamă, şi pentru copil. Lucrarea Duhului de convingere a lumii este o lucrare dureroasă. Read more...
Comments

Vasul de alabastru

Nevoia numărul unu a Bisericii este nevoia de ucenici dedicaţi. Biserica are nevoie de oameni care doar pentru aceasta trăiesc: pentru Isus, oameni care împlinesc literal în viaţa lor, în faptele lor, cea mai mare poruncă din Lege: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu tot ceea ce eşti tu.“ Textul nostru despre aceasta vorbeşte. La prima citire, pentru că avem traducerea Cornilescu, nouă nu ni se pare că reprezintă o mare valoare. El spune: un litru de mir, de trei sute de lei.

Read more...
Comments

Cristos despre viitor (Matei)

Ce răspunde Cristos la întrebarea: Ce va fi? Iar daca suntem și mai specifici putem reformula pornind de la cuvintele lui: A cui va fi împărăția? Cine va vedea pe Dumnezeu? și Cine va moșteni pământul? Aceste întrebări cu privire la lucrurile esențiale din viitor oferă liniile de investigare la nivelul Evangheliei după Matei. Cristos dă răspunsul subliniind bucuria fără margini a celor care vor avea parte de obiectul din aceste întrebări.Read more...
Comments

Cristos despre Tatăl (Matei)

Nimeni nu-l cunoaște deplin pe Tatăl decât Fiul. Acest fapt face ca noi să depindem aproape în întregime de ceea ce ne spune Fiul despre Tatăl pentru a-l cunoaște, și mai ales pentru a ști ce așteaptă de la noi. Expresia cheie pentru a descrie pe Tatăl și lucrările lui este „împărăția cerurilor“. Fiul vorbește astfel despre stăpânirea Tatălui pentru a sublinia respectul față de acesta. Read more...
Comments

Cristos despre sine (Matei)

Până să auzi primele cuvinte din gura lui Isus în Evanghelia după Matei auzi pe alții spunând lucruri despre el. Mai întâi avem genealogia lui Isus în care cel care urma să vină în narațiunea cărții trebuie văzut prin prisma unor persoane ca Avraam și David. Ambii sunt persoane complexe și nuanțele trebuie să mai aștepte pentru a vedea în ce fel va urma Cristos să fie explicat prin prisma acestora.Read more...
Comments

Evanghelia lui Dumnezeu

Evanghelia este initiativa lui Dumnezeu! Acest fapt trebuie văzut în contrast cu asocierile din veacul întâi în care evanghelia era un termen folosit în cultul imperatului Romei. Evanghelia este despre mântuirea realizată de Dumnezeu atât pentru evrei cât și pentru neamuri; evanghelia nu este despre așteptarea ca împăratul Romei să facă bine supușilor săi. Evanghelia este atât lucrarea puternică a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt care duce la răspunsul credinței, cât și un set de tradiții despre Cristos transmise de la creștin la creștin.Read more...
Comments

Relația cu puterea politică

Textul din Noul Testament care abordează direct acest subiect este Romani 13.1-7. Acest text trebuie așezat între celelalte texte din Biblie care ating aceeași tematică pentru a avea o înțelegere cât mai bună a relației dintre creștinism și instituțiile politice ale statului.
Romani 13 presupune un stat cât de cât tolerant față de bisericile din Roma. În contextul abuzurilor de la adunarea taxelor (abuzuri menționate de Tacit, Anale 13.50-51) cetățenii romani cer lui Nero la anul 57 AD să intervină în oprirea acestor jafuri.

Read more...
Comments

Prologul Evangheliei după Ioan

Întruparea Cuvântului

Ioan 1:1-5


Începutul a tot ce există este prezentat din punctul de vedere al Logosului. El este personajul principal în toate. Portretul lui este construit subliniindu-se existența, comuniunea și natura sa.
    Când au fost făcute toate lucrurile Logosul deja era acolo. „Începutul“ este doar pentru ceea ce a fost făcut, nu și pentru Logos, în ce-l privește pe el avem existență fără început. Modul de a-l numi de Logos este cu înțeles multiplu, ideile principale fiind cele ale revelației și puterii creatoare: îl face cunoscut pe Dumnezeu și este mijlocitorul a tot ce s-a făcut.

Read more...
Comments

Cina Domnului în protestantism

Luther si critica Cinei in romano-catolicism


Luther foloseste termenul consubstantiere pe care il explica folosind asemanarea cu fierul inrosit: ca in fierul inrosit in care sunt prezente si fierul si focul, tot asa painea si vinul, si trupul si sangele lui Cristos sunt prezente in elementele Cinei.
Punctul de pornire al criticii lui este dat de binecuvantarile aduse de Cina Domnului in vietile crestinilor. 'Noi primim ceea ce spune Cuvantul.

Read more...
Comments

Ștefan și hermeneutica respingerii

Apararea nu este niciodata usoara, mai ales cand de acceptarea ei iti atarna viata. Apararea lui Stefan a dus la moartea lui Stefan. Desi a fost respinsa este cea mai importanta cuvantare din cartea Fapte.
Acest barbat plin de Duhul Sfant si de intelepciune a invatat Biserica cum sa citeasca Legea si Proorocii. Hermeneutica lui Stefan a fost una care a focalizat lectura Scripturii nu tinand seama de temele poruncii si altarului, ci de temele promisiunii si implinirii, si cercetarii divine si respingerii.

Read more...
Comments