De la robia stricăciunii la libertatea slavei
16/05/21 12:09
Înțelegerea creștină a libertății are atât o coordonată istorică, cât și una spirituală. Se întinde de la căderea omului până la glorificarea celor mântuiți. Vremurile de aici sunt vremuri ale robiei; o robie care strică tot, pe om și pe lumea din jurul său. De aceea, creația până la sfârșitul vremurilor, suspină și așteaptă răscumpărarea deplină de sub robia stricăciunii. Dezrobirea a început cu prima venire a Fiului lui Dumnezeu, cu moartea, învierea și înălțarea acestuia. El și lucrarea făcută de el sunt aducătoare de izbăvire pentru toți aceea care-și pun încrederea în el și-l ascultă. Read more...
Comments
De ziua mamei
09/05/21 11:32
Raportarea la părinți se face prin prisma a două porunci: a) cinstirea lor, și b) odată cu căsătoria, lăsarea lor. Acești termeni paradoxali cinstire/lăsare țin relația dintre părinți și copii într-o tensiune constructivă. Pe măsură ce trec anii vieții cinstirea părinților își îmbogățește conținutul. La vârsta copilăriei cinstirea părinților se vede mai ales în ascultarea de părinți, iar ulterior în viață, odată cu asumarea tot mai mare de responsabilități proprii se adaugă ajutorarea părinților, în special la bătrânețea acestora. Dar elementul constant este cel de cinstire, onorare. Respectarea părinților pentru statutul lor unic pe care îl au în viața copiilor lor are promisiunea unei perioade îndelungate în țara promisă. Ascultarea de această poruncă aduce stabilitate și siguranță în țară. Odată cu întemeierea unei noi familii, fiul sau fiica acestor părinți își lasă părinții pentru a se lipi de soțul sau soția luat(ă). Întemeierea unei noi familii nu pune capăt cinstirii părinților, ci presupune posibilități și resurse mai mari pentru ajutorarea acestora la bătrânețe și pentru șansa părinților bunici de a avea un impact în viețile nepoților lor.
Read more...
Read more...
Înțelepciune, discernământ și pregătire
28/03/20 11:04
Care este mărturia noastră creștină baptistă la vreme de molimă? În această vreme de mare primejdie pentru viața fizică noi ca și creștini trebuie să dăm dovadă de înțelepciune, discernământ și pregătire. În felul acesta arătăm o viață schimbată care slujește cu vorba și fapta pe cel de lângă noi.
În așa vremuri înțelepciunea noastră se poate vedea și în felul următor. Un creștin face deosebirea dintre răul moral și răul natural. El știe că voința noastră căzută este cauza pentru multe rele morale. Când noi iubim ceea ce nu trebuie să iubim, și când nu iubim ceea ce trebuie să iubim, răul moral prinde viață. În ce privește răul natural, de cele mai multe ori, nu avem o legătură directă între ceea ce suntem și facem ca oameni și ceea ce se întâmplă în lumea naturală. Un cutremur, o erupție vulcanică sau o inundație nu se întâmplă datorită nouă. Noi trăim într-o lume naturală atinsă de păcatele noastre. Lumea naturală căzută, ca și societatea căzută a oamenilor, se întoarce împotriva ei înșiși, se macină. De aceea, adesea, înțelegem răul natural ca absența binelui natural. Atunci când nu este apă, avem secetă, când nu sunt alimente, avem foamete, când nu este sănătate, avem boală. Dumnezeu ne-a dat înțelepciune să vedem lumea aceasta cu tot ce este în ea în acest fel. Cu toate acestea, în lumea lui Dumnezeu este o legătură directă între păcat și moarte. În mod fundamental, omul moare pentru că este păcătos. Condiția lui fizică se deteriorează constant, iar în final moare, și această situație este o manifestare a stării noastre căzute. Chiar și în cazul celor răscumpărați, omul nostru fizic trece și în final moare, dar omul nostru lăuntric se înnoiește din zi în zi. Noi știm că atunci când vine molima ea poate fi și pedeapsa lui Dumnezeu pentru nelegiuirile noastre. Când poporul lui Dumnezeu se îndepărtează de Dumnezeu, adesea, Dumnezeu aduce pedeapsa sa prin mijloace naturale. De aceea, în istoria mântuirii avem un trio de temut: sabia, foametea, și molima (la care ulterior se adaugă un al patrulea element distrugător: animalele sălbatice). În Scripturi, în situații extreme, Dumnezeu folosește aceste lucruri pentru a-și pedepsi poporul apostat. Alteori, Dumnezeu folosește aceste mijloace pentru a pedepsi omenirea apostată. Noi nu știm exact când aceste rele naturale au loc din cauze naturale sau din cauze divine. Dar nenorocirea de orice fel trebuie să fie pentru noi ca un strigăt care ne trezește din somnul păcatului. Read more...
În așa vremuri înțelepciunea noastră se poate vedea și în felul următor. Un creștin face deosebirea dintre răul moral și răul natural. El știe că voința noastră căzută este cauza pentru multe rele morale. Când noi iubim ceea ce nu trebuie să iubim, și când nu iubim ceea ce trebuie să iubim, răul moral prinde viață. În ce privește răul natural, de cele mai multe ori, nu avem o legătură directă între ceea ce suntem și facem ca oameni și ceea ce se întâmplă în lumea naturală. Un cutremur, o erupție vulcanică sau o inundație nu se întâmplă datorită nouă. Noi trăim într-o lume naturală atinsă de păcatele noastre. Lumea naturală căzută, ca și societatea căzută a oamenilor, se întoarce împotriva ei înșiși, se macină. De aceea, adesea, înțelegem răul natural ca absența binelui natural. Atunci când nu este apă, avem secetă, când nu sunt alimente, avem foamete, când nu este sănătate, avem boală. Dumnezeu ne-a dat înțelepciune să vedem lumea aceasta cu tot ce este în ea în acest fel. Cu toate acestea, în lumea lui Dumnezeu este o legătură directă între păcat și moarte. În mod fundamental, omul moare pentru că este păcătos. Condiția lui fizică se deteriorează constant, iar în final moare, și această situație este o manifestare a stării noastre căzute. Chiar și în cazul celor răscumpărați, omul nostru fizic trece și în final moare, dar omul nostru lăuntric se înnoiește din zi în zi. Noi știm că atunci când vine molima ea poate fi și pedeapsa lui Dumnezeu pentru nelegiuirile noastre. Când poporul lui Dumnezeu se îndepărtează de Dumnezeu, adesea, Dumnezeu aduce pedeapsa sa prin mijloace naturale. De aceea, în istoria mântuirii avem un trio de temut: sabia, foametea, și molima (la care ulterior se adaugă un al patrulea element distrugător: animalele sălbatice). În Scripturi, în situații extreme, Dumnezeu folosește aceste lucruri pentru a-și pedepsi poporul apostat. Alteori, Dumnezeu folosește aceste mijloace pentru a pedepsi omenirea apostată. Noi nu știm exact când aceste rele naturale au loc din cauze naturale sau din cauze divine. Dar nenorocirea de orice fel trebuie să fie pentru noi ca un strigăt care ne trezește din somnul păcatului. Read more...
Rolul profesorului în prevenirea plagiatului
14/07/19 10:27
SABOU, Sorin, The Role of the Professor in Preventing Plagiarism / Rolul profesorului în prevenirea plagiatului, Jurnal teologic, Vol 18, Nr 1 (2019): 5-14.
Institutul Teologic Baptist din București
ssabou@itb.ro
Abstract
The traditional approaches to prevent plagiarism sees it as 1) a moral error, and 2) something illegal. These traditional approaches do not lead to the satisfactory results in preventing plagiarism. More recently, internet plagiarism is an educational disaster which shows the problems of the present system of education. To understand academic integrity, the student needs to acquire a set of skills which help him/her to see the value of using the sources correctly.
Keywords: plagiarism, education, essay, book review
Institutul Teologic Baptist din București
ssabou@itb.ro
Abstract
The traditional approaches to prevent plagiarism sees it as 1) a moral error, and 2) something illegal. These traditional approaches do not lead to the satisfactory results in preventing plagiarism. More recently, internet plagiarism is an educational disaster which shows the problems of the present system of education. To understand academic integrity, the student needs to acquire a set of skills which help him/her to see the value of using the sources correctly.
Keywords: plagiarism, education, essay, book review
După virtute și moralitate
29/12/16 11:23
SABOU, Sorin. 'După virtute și moralitate.' Jurnal teologic Vol 15, Nr 2 (2016): 69-108.
Abstract în limba română
Scopul acestui material este de a analiza soluţia lui MacIntyre la problema moralităţii moderne; acest material este o evaluare critică a aristotelianismului lui MacIntyre. Teza acestui material este că etica aristoteliană a lui MacIntyre din După virtute este concepută într-un aşa fel încât nu ajunge într-un loc prea diferit de cel al partenerilor săi emotivişti pe care îi critică. Etica lui Aristotel are o temelie metafizică în care Mişcătorul Nemişcat, ca şi factorul extern principal în lumea din jurul nostru, este ţelul bun ultim al întregului univers şi al rasei umane. Dacă binele omului este înţeles doar în termenii practicii, unităţii narative, şi tradiţiei, şira spinării a eticii lui Aristotel este fracturată în aşa fel încât nu poate duce la soluţia pe care o propune MacIntyre.
Abstract in English
The purpose of this article is to analyze MacIntyre’s solution to the problem of modern morality; it is a critical evaluation of MacIntyre’s Aristotelianism. The thesis of the project is that MacIntyre’s Aristotelian ethics in After Virtue is conceived in such a way that it does not land in a very different place than that of his emotivist partners in the debate. Aristotle’s ethics has a metaphysical grounding in that the Unmoved Mover, as the external main factor in the world around us, is the ultimate good and aim of the whole universe and the human race. If the human good is understood only in terms of practice, narrative unity, and tradition, the backbone of Aristotle’s ethics is dismantled in such a way that it will not lead to the solution MacIntyre claims.
Abstract în limba română
Scopul acestui material este de a analiza soluţia lui MacIntyre la problema moralităţii moderne; acest material este o evaluare critică a aristotelianismului lui MacIntyre. Teza acestui material este că etica aristoteliană a lui MacIntyre din După virtute este concepută într-un aşa fel încât nu ajunge într-un loc prea diferit de cel al partenerilor săi emotivişti pe care îi critică. Etica lui Aristotel are o temelie metafizică în care Mişcătorul Nemişcat, ca şi factorul extern principal în lumea din jurul nostru, este ţelul bun ultim al întregului univers şi al rasei umane. Dacă binele omului este înţeles doar în termenii practicii, unităţii narative, şi tradiţiei, şira spinării a eticii lui Aristotel este fracturată în aşa fel încât nu poate duce la soluţia pe care o propune MacIntyre.
Abstract in English
The purpose of this article is to analyze MacIntyre’s solution to the problem of modern morality; it is a critical evaluation of MacIntyre’s Aristotelianism. The thesis of the project is that MacIntyre’s Aristotelian ethics in After Virtue is conceived in such a way that it does not land in a very different place than that of his emotivist partners in the debate. Aristotle’s ethics has a metaphysical grounding in that the Unmoved Mover, as the external main factor in the world around us, is the ultimate good and aim of the whole universe and the human race. If the human good is understood only in terms of practice, narrative unity, and tradition, the backbone of Aristotle’s ethics is dismantled in such a way that it will not lead to the solution MacIntyre claims.
Omul și neascultarea sa
26/07/15 13:16
Mecanismele ispitirii
După întemeierea primei familii urmează ispitirea ei. Șarpele șiret reușește să amăgească pe soția omului. Neascultarea duce la schimbare în rău. Cum a reușit șarpele lucrul acesta? Naivitate și lipsă de reacție. Întreaga narațiune portretizează divinitatea cu numele Domnul Dumnezeu. Doar în felul în care vorbește șarpele, iar apoi și femeia despre El, vedem o schimbare: de la Domnul Dumnezeu, Dumnezeu care inițiază legături de legământ cu omul, la Dumnezeu, deitate distantă. Aceasta este prima mișcare reușită a șarpelui în ispitirea lui. Cum vorbește el despre Dumnezeu așa vorbește imediat și femeia. A doua mișcare este cu privire la termenii poruncii date de Domnul Dumnezeu. Porunca nu spune că cei doi nu au voie să mănânce din toți pomii din grădină. Doar din unul singur nu au avut voie să mănânce, din pomul cunoștinței binelui și răului. Femeia încearcă să corecteze inducerea în eroare a șarpelui, dar adaugă interdicția atingerii pomului, care nu a fost dată de Domnul Dumnezeu. Astfel, ea arată că porunca primită de ei a fost înțeleasă ca fiind aspră. A treia mișcare a șarpelui este cu privire la consecințele neascultării de porunca divină. Nu veți muri! În fapt, spune șarpele, Dumnezeu v-a dat această poruncă pentru ca el să vă oprească de la ceva: să nu ajungeți ca el. Acești trei pași sunt clasici în ce privește reușita ispitirii: desfacerea comuniunii, deconstuirea poruncii, și eliminarea consecințelor rele. Pentru că femeia sfârșește prin a lua din pomul oprit, vedem că șarpele a reușit să o amăgească. Caracterul comestibil, frumos, și deschizător de orizonturi al pomului face ca amăgirea să fie deplină. Acest accent asupra rolului voinței în comiterea neascultării arată înspre elementul decisiv. Voința are putere asupra rațiunii și o duce înspre obiectul/țelul dorit.
Read more...
Omul și soția lui la început
19/07/15 12:58
Facerea omului este apogeul lucrărării lui Dumnezeu în creație. La început când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, lucrarea lui Dumnezeu în creație este descrisă având în vedere binele omului. În prima relatare a creației, în Geneza 1, avem această lucrare la sfârșitul creației de la început, în ziua a șasea. Cerul și pământul sunt aduse în existență, iar omul are un loc aparte în ele. Omul a fost făcut parte bărbătească și parte femeiască. Atât bărbatul, cât și femeia sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. În acest fel ei se deosebesc de restul creației. Chipul lui Dumnezeu în om arată spre faptul că omul este reprezentantul lui Dumnezeu în mijlocul creației sale, că face parte atât din lumea creată cât și că îl oglindește pe Dumnezeu. Caracterul personal și rațional al bărbatului și femeii face ca în și între cei doi să se poată discerne chipul lui Dumnezeu. Ei au responsabilitatea să crească, să se înmulțească, să umple pământul și să-l stăpânească. Toate viețuitoarele sunt sub stăpânirea lor. Read more...
Human Nature and Moral Principles
08/06/15 19:52
SABOU, Sorin. ‘Human Nature and Moral Principles.’ Jurnal teologic Vol 13, Nr 1 (2014): 5-16.
Abstract: In broad general terms human nature matters to which moral principles we should endorse. Moral and political principles exist for the good of human persons. There is a link between our basic abilities as humans and the moral and political principles we endorse. Our basic abilities to live, love and choose should inform our judgments for preserving and fostering life, love and liberty.
Abstract: In broad general terms human nature matters to which moral principles we should endorse. Moral and political principles exist for the good of human persons. There is a link between our basic abilities as humans and the moral and political principles we endorse. Our basic abilities to live, love and choose should inform our judgments for preserving and fostering life, love and liberty.
Snippets of Ancient Wisdom - from the Milesian School to Augustine
06/06/15 11:54
SABOU, Sorin. "Snippets of Ancient Wisdom - from the Milesian School to Augustine." Jurnal teologic Vol 12, Nr 2 (2013): 24-36.
Abstract: These snippets of ancient wisdom are intended to offer an overview of major themes, methods, and contributions to knowledge in the areas of metaphysics, piety, ethics, knowledge and time. The masters like Thales, Anaximenes, Socrates, Plato, Aristotle, Epicurus, and Augustine taught about these issues and here is a snapshot of their views.
Abstract: These snippets of ancient wisdom are intended to offer an overview of major themes, methods, and contributions to knowledge in the areas of metaphysics, piety, ethics, knowledge and time. The masters like Thales, Anaximenes, Socrates, Plato, Aristotle, Epicurus, and Augustine taught about these issues and here is a snapshot of their views.
Pe calea veșniciei
26/04/15 08:23
Cercetare și închinare
Fiecare om credincios trebuie să dea dovadă de sensibilitate spirituală. Toți trebuie să veghem asupra căilor noastre și să ne asigurăm că umblăm pe calea care trebuie, și că ne deplasăm în direcția cea bună. Conștientizarea că locuim în lumea lui Dumnezeu este o dovadă că trăim în realitate. Dumnezeu cunoaște tot. La nivel personal acest fapt trebuie acceptat și integrat ca atare în viața zilnică. El ne cunoaște de aproape, atât la nivelul gândurilor, al vorbelor, cât și al faptelor. Această atotcunoaștere a lui Dumnezeu nu trebuie să ducă la respingere sau la fugă, ci la examinare și corectare. Nu avem unde să fugim de el. El este Spiritul infinit și perfect și nu avem unde să ne ascundem de el, nici în cer, nici în locuința morților, nici la marginea mării. Nici măcar întunericul nu ne poate ascunde de Dumnezeu, pentru că, pentru el, noaptea strălucește ca ziua.Schimbarea din rău
Read more...Alegerea vieții
23/04/15 09:05
Finalul cărții Deuteronom este o poruncă pentru a alege viața. Viața în poporul lui Dumnezeu se desfășoară în lumina orizontului descris în Deuteronom 28-30. Credincioșia față de legământul cu Dumnezeu este înțeleasă în cadrul unui contrast între blesteme și binecuvântări. Atât ascultarea, cât și neascultarea au consecințe. Umblarea pe calea Domnului este însoțită de binecuvântări, iar îndepărtarea de ea este însoțită de blesteme. Read more...
Mirajul puterii
18/04/15 10:09
Setea după stăpânire vine din voința eului care nu are stăpân pe Domnul înviat din morți. Când voința eului nu este coordonată de credință, omul va căuta libertatea fără margini și puterea. Necazul lui este că nici una dintre acestea nu vor fi vreodată îndeajuns, iar o parte dintre ceilalți nu vor sta să fie luați în stăpânire de el. Aceasta duce la conflicte, pierderi și singurătate. Read more...
Integritatea unui apostol - 2 Cor 12.11-21
01/03/15 14:30
Apărarea lui Pavel față de acuzele împotrivitorilor săi este construită în așa fel încât duce la zidirea bisericii. Tot ce face el este pentru edificarea lor. El, împreună cu cei din echipa lui, vorbesc înaintea lui Dumnezeu în Cristos. El nu este inferior acestora, deși a lucrat mai mult decât ei, el are semnele unui apostol, în special răbdarea, și dovada că îi iubește a fost aceea că pentru el, ei au fost mai de preț decât bunurile lor. El s-a cheltuit în totul pe el însuși pentru sufletele lor.