Luther despre libertate

SABOU, Sorin, Luther despre libertate / Luther about Liberty, Jurnal teologic Vol 17, Nr 1 (2018): 47-65.
Prorector, Institutul Teologic Baptist din București
ssabou@itb.ro
Abstract
The thesis of this paper is that Luther understands liberty in paradoxical terms. On one hand, a Christian experiments liberty in its fullness, because a Christian is a free lord, and on the other hand, a Christian is under the dominion of all. This paradox of a lord-servant is the framework used by Luther to conceive his understanding of liberty. Luther explains this in anthropological and soteriological terms. For Luther, a Christian has two natures, one spiritual, and one bodily; salvation works at both these levels. At the level of the soul, faith is the decisive element which brings liberty to the Christian, and at the level of the body, a Christian practices obedience because of his faith. For Luther, liberty is mainly spiritual, it is a liberty of the heart.
Keywords: Luther, liberty, Reformation, faith, justification


Comments

Evanghelia Fiului lui Dumnezeu

Paul, rob al lui Cristos Isus, chemat apostol, pus de o parte pentru evanghelia lui Dumnezeu, pe care a promis-o mai dinainte prin profeţii lui în Scrierile Sfinte cu privire la Fiul său venit din sămânţa lui David potrivit cărnii, desemnat Fiu al lui Dumnezeu în putere potrivit Duhului sfinţeniei din învierea morţilor, Isus Cristos Domnul nostru. (Romani 1.1-4)
[2] Evanghelia lui Dumnezeu nu este un mesaj supriză, deoarece ea a fost anunţată din timp, după cum arată Sfintele Scripturi. Pavel nu face trimitere la vreun text anume în care să fi fost anunţată evanghelia, dar cel mai probabil, el s-ar referi la texte cum ar fi Is. 9.1-6; 11.1-9; Ier. 23.5; 31.31-34. Aceasta arată că lucrarea lui Dumnezeu are continuitate, „atunci“ şi „acum“: ceea ce a fost promis atunci are loc acum. Înţelesul termenului „evanghelie“ este un subiect în dezbatere. Pavel foloseşte acest termen în mod absolut; nu mai întâlnim o astfel de folosire la alţi autori antici. Acest substantiv este definit de lucrarea lui Dumnezeu în trimiterea Fiului său subliniindu-se în special lucrarea sa pământească şi înălţarea în glorie. Pentru că în VT termenul „evanghelie“ nu este folosit în context religios cu referire la „veştile bune“ ale lui Dumnezeu, este posibil ca evanghelia proclamată de Pavel să fie înţeleasă în contrast cu limbajul cultului împăratului. Acolo evenimentul major ale „zilei de naştere a zeului nostru [Cezar August] a marcat, datorită lui, începutul veştilor bune pentru întreaga lume.“ De asemenea urcarea pe tron a împăraţilor romani era un eveniment dătător de speranţă, pentru că se inaugura astfel o nouă epocă. Pentru că Pavel citează în 10.15 unul dintre textele importante cu privire la „proclamarea evangheliei“ în VT, şi anume Isaia 52.7, este posibil că acesta să fi stat la originea acestui contrast cu cultului împăratului. Astfel cei care aud evanghelia o pot înţelege prin comparaţie cu evenimentele din viaţa şi realizările împăratului Romei. Datorită felului în care este prezentat conţinutul evangheliei este posibil ca în v.3-4 Pavel să facă trimitere la o formulare care era în circulaţie în biserica primară; nu mai întilnim o astfel de descriere a conţinutului evangheliei la Pavel. Read more...
Comments

Biblia între catedră și amvon

Sabou, Sorin. 2016. “Biblia Între Catedră și Amvon, Responsabilitatea Bisericii în Noul Context Social și Academic.” În Interpretarea Biblică Între Biserică și Universitate: Perspective Interconfesionale, volum editat de Alexandru Ioniță, 15–29. Sibiu / Cluj-Napoca: Editura Andreiană / Presa Universitară Clujeană.

Acest eseu este un studiu în care caut să explic relația dintre societatea seculară, universitatea seculară, biserica și Sfânta Scriptură. Teza acestui articol este că presupozițiile și practica modernității și postmodernității au eliminat Biblia ca și sursă de cunoaștere în universitate și societate, și că biserica are responsabilitatea de a oferi unelte hermeneutice mai bune pentru a face Scriptura inteligibilă, și din nou acceptată ca și sursă de cunoaștere.

Termeni cheie: societate seculară, universtiate seculară, biserica, Biblia, cunoaștere, creație, darvinism

The Bible Between the Lecturing Desk and the Pulpit: the Responsibility of the Church in the New Social and Academic Context

This essay is an inquiry in which I explore the relationship between the secular society, the secular university, the Church and the Bible. The thesis of this paper is that the presuppositions and practice of modernity and postmodernity have eliminated the Bible as a source of knowledge in the university and society, and the Church has the responsibility to provide better hermeneutical tools for making the Bible intelligible and, hopefully, more accepted again as a source of knowledge.

Keywords: secular society, secular university, Church, Bible, knowledge, creation, darwinism



Comments

Hindusim, budism, islam și creștinism

În această postare ofer un studiu comparativ a patru religii majore cu privire la trei întrebări esențiale: Ce este realitatea ultimă? Cum trebuie să trăim? și Care este scopul final al omului? Read more...
Comments

Relația soț soție

Relația dintre soț și soție trebuie să aibă la bază relația lor cu Domnul Isus Cristos. Și unul și celălalt se tem de Domnul. Amândoi îl ascultă și îl iubesc pe Mântuitorul lor. Pe baza fricii de Domnul se poate construi o relație profundă care are coordonatele ascultării, iubirii, și îngrijirii. Efeseni 5.21-33 este textul fundamental pentru relația dintre soț și soție. Read more...
Comments

Avraam și Sara - viața de familie

Ce fel de familii au avut oamenii importanți din Biblie? Toți au parte de consecințele neascultării primilor oameni și caută să-și zidească familia într-o lume ostilă. Lucrurile pe care le știm despre acești oameni sunt limitate, dar suficiente pentru a identifica elemente cheie din vieților lor, în casele lor. În cazul lui Avraam, în ce privește viața lui de familie, identificăm câteva elemente esențiale. Read more...
Comments

Pe urmele lui Cristos

Începând din această săptămână avem la Biserica El Roi o nouă serie de seminarii: Pe urmele lui Cristos. Această serie are ca scop formarea unei gândiri teologice învățând de la Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
pe urmele lui Cristos
Este un studiu de sinteză a celor patru Evanghelii în ce privește gândirea teologică a lui Isus Cristos. Are ca și context dezbaterile moderne și contemporane din domeniul teologiei Noului Testament, și ca și scop edificarea bisericii prin restaurarea temeliei gândirii și credinței așa cum le vedem și înțelegem din lucrarea lui Isus Cristos.
Share
Comments

Omul și neascultarea sa

Mecanismele ispitirii


După întemeierea primei familii urmează ispitirea ei. Șarpele șiret reușește să amăgească pe soția omului. Neascultarea duce la schimbare în rău. Cum a reușit șarpele lucrul acesta? Naivitate și lipsă de reacție. Întreaga narațiune portretizează divinitatea cu numele Domnul Dumnezeu. Doar în felul în care vorbește șarpele, iar apoi și femeia despre El, vedem o schimbare: de la Domnul Dumnezeu, Dumnezeu care inițiază legături de legământ cu omul, la Dumnezeu, deitate distantă. Aceasta este prima mișcare reușită a șarpelui în ispitirea lui. Cum vorbește el despre Dumnezeu așa vorbește imediat și femeia. A doua mișcare este cu privire la termenii poruncii date de Domnul Dumnezeu. Porunca nu spune că cei doi nu au voie să mănânce din toți pomii din grădină. Doar din unul singur nu au avut voie să mănânce, din pomul cunoștinței binelui și răului. Femeia încearcă să corecteze inducerea în eroare a șarpelui, dar adaugă interdicția atingerii pomului, care nu a fost dată de Domnul Dumnezeu. Astfel, ea arată că porunca primită de ei a fost înțeleasă ca fiind aspră. A treia mișcare a șarpelui este cu privire la consecințele neascultării de porunca divină. Nu veți muri! În fapt, spune șarpele, Dumnezeu v-a dat această poruncă pentru ca el să vă oprească de la ceva: să nu ajungeți ca el. Acești trei pași sunt clasici în ce privește reușita ispitirii: desfacerea comuniunii, deconstuirea poruncii, și eliminarea consecințelor rele. Pentru că femeia sfârșește prin a lua din pomul oprit, vedem că șarpele a reușit să o amăgească. Caracterul comestibil, frumos, și deschizător de orizonturi al pomului face ca amăgirea să fie deplină. Acest accent asupra rolului voinței în comiterea neascultării arată înspre elementul decisiv. Voința are putere asupra rațiunii și o duce înspre obiectul/țelul dorit.
Read more...
Comments

Omul și soția lui la început

Facerea omului este apogeul lucrărării lui Dumnezeu în creație. La început când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, lucrarea lui Dumnezeu în creație este descrisă având în vedere binele omului. În prima relatare a creației, în Geneza 1, avem această lucrare la sfârșitul creației de la început, în ziua a șasea. Cerul și pământul sunt aduse în existență, iar omul are un loc aparte în ele. Omul a fost făcut parte bărbătească și parte femeiască. Atât bărbatul, cât și femeia sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. În acest fel ei se deosebesc de restul creației. Chipul lui Dumnezeu în om arată spre faptul că omul este reprezentantul lui Dumnezeu în mijlocul creației sale, că face parte atât din lumea creată cât și că îl oglindește pe Dumnezeu. Caracterul personal și rațional al bărbatului și femeii face ca în și între cei doi să se poată discerne chipul lui Dumnezeu. Ei au responsabilitatea să crească, să se înmulțească, să umple pământul și să-l stăpânească. Toate viețuitoarele sunt sub stăpânirea lor. Read more...
Comments

Redefinirea familiei, căderea unei națiuni, și mărturia creștină

Când structura de bază a societăţii este stricată, societatea se desface. De ce? Din considerente morale şi educaționale. Acea societate este judecată de Dumnezeu pentru că legiferează ca fiind drept ceea ce el condamnă ca fiind păcătos. Orice relaţie sexuală în afara celei din familie, între soţ şi soţie, este un păcat.
Legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex legiferează o relaţie pe care Dumnezeu o condamnă ca fiind păcătoasă. Această înlocuire a adevărului lui Dumnezeu cu o minciună duce la întunecarea inimii şi la alunecarea într-o stare permanentă de pervertire morală. Ceea ce Dumnezeu a instaurat este modificat şi stricat, iar consecinţele sunt devastatoare. Iubirea dintre soţ şi soţie ajunge o trăire în curvie între două persoane de acelaşi sex, tata şi mama sunt repere desfinţate, autoritatea tatălui şi ajutorul potrivit al mamei sunt eliminate atât din viaţa celor doi soţi, cât şi din viaţa copiilor lor. Când aceste realităţi sunt pervertite sau eliminate, societatea se înnămoleşte şi se destramă.
Într-o astfel de lume urmează să trăim. Datoria noastră este de a trăi şi vesti adevărul lui Dumnezeu în dragoste, de a construi familii sănătoase în care tata, mama şi copiii lor sunt sare şi lumină pentru acest pământ. Îi iubim pe toţi oamenii şi de aceea promitem să nu le spunem niciodată altceva decât adevărul lui Dumnezeu descoperit tuturor oamenilor în Cuvântul său. Adevărul lui Dumnezeu în privinţa familiei este că ea este alcătuită din un bărbat şi o femeie care îşi cresc copiii în dragoste, adevăr, credinţă şi slujire în societate şi biserică. Mărturia creştină continuă până la sfârşitul istoriei, chiar dacă imperiile oamenilor se ridică, iar apoi se destramă.

Share
Comments

Pistis Christou pe meleaguri mioritice

Citesc cu interes o polemică recentă în România cu privire la sensul unei expresii pauline: pistis Christou. Lucrul bun este că această dezbatere a ajuns şi la noi, lucrul mai puţin bun este că textele acestei polemici ne ajută prea puțin la înţelegerea problemei/disputei. Deşi polemica de la noi este spumoasă nu este nici pe departe la intensitatea alteia din trecut pe aceeaşi temă. Ştim de la R. Hays cum s-au desfăşurat apostrofările la începutul anilor 1990 între J.D.G. Dunn şi teologii din America de Nord (Hays, 1991, p. 714). Dunn se întreaba mirat cum de aşa de mulţi dintre ei, care intepretează pistis Christou ca un genitiv subiectiv, sunt ca porcii în care au intrat dracii care au ieşit din îndrăcitul din Gadara şi acum năvălesc la vale şi se aruncă în mare; la care cei din America de Nord i-au răspuns prin cuvintele spuse de cei din Gadara după ce au văzut ce s-a întâmplat cu porcii lor: Pleacă de aici! Read more...
Comments

Umblarea pe mare - Ioan 6

Ucenicii sunt trimiși de Isus din situația în care se află. El face acest lucru pentru a-i proteja de o primejdie. Și ucenicii, ca și ceilalți evrei din acea vreme, credeau că venirea lui Mesia va duce și la eliberarea de sub jugul asupririi străine, care la acea vreme era puterea romană. În urma înmulțirii pâinilor mulțimea are astfel de planuri, de a-l face pe Isus împărat. O astfel de eliberare în termeni politici nu este parte din planul lucrării lui Isus. Lucrarea lui duce la o eliberare, la un exod, dar nu la unul de sub asuprirea oamenilor. Pentru a-i ajuta în această privință Isus le poruncește să plece cu corabia pe mare înspre Capernaum. Read more...
Comments

Deșertăciunea înțelepciunii și a plăcerilor - Eclesiastul 1.12-2.11

Deșertăciunea înțelepciunii


- studiere și cercetare; tot ce se săvârșește sub ceruri
- tot ce se face sub soare e deșertăciune și goană după vânt
- lucrul îndoit nu poate fi îndreptat; ceea ce lipsește nu poate fi numărat
- înțelepciune și supărare; cunoaștere și mâhnire

Deșertăciunea plăcerilor

Read more...
Comments

Deșertăciunea existenței - Eclesiastul 1.1-11

Qohelet
- oratorul, vorbitorul
- fiu al lui David, rege la Ierusalim, personaj enigmatic
Motto: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune
- o judecată de valoare aplicată întregii lumi

Deșertăciunea existenței

Read more...
Comments

S-a adus jertfă o singură dată

Preocuparea autorului în Evrei 9 este să arate lipsurile vechiului legământ făcând trimitere la cerințele cultice pentru închinare. Cortul și ritualul de acolo oferă vocabularul și gramatica cu care autorul vorbește despre lucruri arătate lui prin Duhul Sfânt (9.8). Împărțirea Cortului în partea dinainte și partea din spate arată că apropierea de Dumnezeu nu era un lucru ușor. Avem un sistem de bariere între cel care se închină și Dumnezeu. Accesul la Dumnezeu era foarte limitat. Oamenii aveau acces la Dumnezeu doar prin reprezentanți (preoți, și Marele Preot). Această situație spune că accesul la Dumnezeu încă nu era deschis pentru oameni. Read more...
Comments

Comuniune, divinitate și revelație

SABOU, Sorin. "Comuniune, divinitate și revelație - exegeză teologică la Prologul Evangheliei după Ioan." / "Communion, Divinity and Revelation - Theological Exegesis on the Prologue of John's Gospel." Jurnal teologic 10 (2011): 24-30.

Abstract: The Prologue of Gospel of John is a dense theological text. The main figure of Logos is God's agent in his creation for bringing it in communion with him. The Logos is fully capable for this mission. His existence, his communion with God, his divinity, his instrumentality in bringing everything in existence are his assets with which he comes to dwell among his people. He is unique. The theological argument starts underlying the depth of Logos communion with God and ends as he, the only God close to the Father's heart, is making him fully known. True revelation is based on close communion.
Comments

Jurnal teologic, Vol 14, No 1 (2015)

This is to let you know that Jurnal teologic, Vol 14, No 1 (2015) was published at www.jurnalteologic.ro. This is the bibliographical information.

SABOU, Sorin. ‘John Locke and the Moral Value of Toleration.’ Jurnal teologic Vol. 14, No. 1 (2015): 5-13.

Baptist Theological Institute of Bucharest. Liberty University

Abstract

The concept of freedom of conscience is in the religious affairs and political affairs at the core of Locke's understanding of tolerance. He redefined the church and the state accordingly. Even the effects of the church's discipline, and the way the state's laws have to be conceived and implemented, are seen from the perspective of tolerance. I argue that tolerance is the main lens through which Locke understands the identity and the relationship of the two. He builds a society with tolerance in view. Tolerance is the attitude that offers the context for freedom and peace.

Keywords: tolerance, religious freedom, Church and State Read more...
Comments

Formare pentru slujire

Comments

Prietenul de la miezul nopții - Luca 11.5-13

- o parabolă interogativă
- cine dintre voi?
- ca să nu se facă de rușine
- despre Dumnezeu și rugăciune
- o parabolă care apare doar aici în Evanghelii
- rugăciunea Tatăl nostru este legată de această pildă
Read more...
Comments

Judecata finală - Matei 25.31-46

- această cuvântare parabolică este despre separarea oilor de capre, care slujește drept analogie cu ce se va întâmpla la judecata finală
- fiecare dintre cele cinci cuvântări din Evanghelia după Matei se sfârșește vorbind despre judecată; aici avem judecata tuturor neamurilor
- Isus se adresează ucenicilor; fiecare dintre parabolele din cap. 25 sunt intenționate să încurajeze la veghere și credincioșie ca pregătire pentru cea de a doua venire
- Israel împreună cu celelalte popoare sunt adunate la judecata finală; separarea este între cei drepți și cei blestemați Read more...
Comments

Pe calea veșniciei

Cercetare și închinare

Fiecare om credincios trebuie să dea dovadă de sensibilitate spirituală. Toți trebuie să veghem asupra căilor noastre și să ne asigurăm că umblăm pe calea care trebuie, și că ne deplasăm în direcția cea bună. Conștientizarea că locuim în lumea lui Dumnezeu este o dovadă că trăim în realitate. Dumnezeu cunoaște tot. La nivel personal acest fapt trebuie acceptat și integrat ca atare în viața zilnică. El ne cunoaște de aproape, atât la nivelul gândurilor, al vorbelor, cât și al faptelor. Această atotcunoaștere a lui Dumnezeu nu trebuie să ducă la respingere sau la fugă, ci la examinare și corectare. Nu avem unde să fugim de el. El este Spiritul infinit și perfect și nu avem unde să ne ascundem de el, nici în cer, nici în locuința morților, nici la marginea mării. Nici măcar întunericul nu ne poate ascunde de Dumnezeu, pentru că, pentru el, noaptea strălucește ca ziua.

Schimbarea din rău

Read more...
Comments

Libertate și responsabilitate

Libertatea ca dar

Unul dintre darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu este libertatea. Orice om și-o poate exercita. Viața pe pământ este o viață în care omul are libertatea de a lua hotărâri în situațiile în care se află. Întotdeauna vor exista factori care să împiedice exercitarea libertății, dar depinde de fiecare om în ce măsură ține seama de ei. Pentru omul credincios este important ceea ce vrea Dumnezeu de la el. Trăirea în adevăr și în dragoste sunt coordonatele pentru exprimarea și respectarea libertății. În libertate îl iubești pe Dumnezeu și pe aproapele, și îți duci la îndeplinire planurile și proiectele care te însuflețesc. Piedicile în calea libertății sunt multiple. Ele sunt atât personale, cât și exterioare. Frica, lenea, invidia, dușmănia pot opri trăirea în libertate. Niciodată omului nu i se poate lua libertatea sufletului. Chiar în mijlocul persecuției și amenințărilor omul poate năzui liber. În astfel de împrejurări frica poate fi mai puternică decât temnița. Conștiința examinată în lumina adevărurilor lui Dumnezeu trebuie găsită curată, iar apoi trebuie păstrat cursul. Omul nu trebuie niciodată să acționeze împotriva propriei conștiințe.

Responsabilități și rezultate

Read more...
Comments

Convingere și încăpățânare

Care este diferența între convingere și încăpățânare? Când ești convins de adevărul unui lucru ai ajuns la un anumit stadiu în cadrul unui proces de înțelegere. Când ești încăpățânat cu privire la un lucru, de obicei, nu știi foarte multe despre acel lucru. Încăpățânarea, adesea, merge mână în mână cu interesul personal.
Read more...
Comments

Alegerea vieții

Finalul cărții Deuteronom este o poruncă pentru a alege viața. Viața în poporul lui Dumnezeu se desfășoară în lumina orizontului descris în Deuteronom 28-30. Credincioșia față de legământul cu Dumnezeu este înțeleasă în cadrul unui contrast între blesteme și binecuvântări. Atât ascultarea, cât și neascultarea au consecințe. Umblarea pe calea Domnului este însoțită de binecuvântări, iar îndepărtarea de ea este însoțită de blesteme. Read more...
Comments

Toma - de la îndoială la credință

Pentru că n-avem multe texte despre Toma, este o oarecare revenire anuală, la același personaj, din același loc din Scripturi - Ioan 20:24-29. Evangheliștii Matei, Luca, Marcu nu ne dau un portret al acestui om. Doar Ioan o face. Ioan construiește cu mare atenție portretul lui Toma în Evanghelia lui. De trei ori ne vorbește despre el: în capitolul 11, în capitolul 14 și aici, în capitolul 20. Inainte de a vorbi despre el, vreau să facem câteva observații din alte texte din Scripturi despre îndoială.

Despre îndoială

Read more...
Comments

Instituirea Cinei Domnului

Religia creștină are două evenimente care se repetă pentru toată istoria Bisericii. Avem un eveniment care marchează începutul vieții creștine, un eveniment public, acela este evenimentul botezului (botezul fiind mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, o mărturie cu privire la lucrarea lui Dumnezeu din viața cuiva), și cel de al doilea eveniment din religia creștină este Cina Domnului. Dacă botezul marchează începutul vieții creștine, Cina Domnului arată esența vieții creștine. Dacă la botez depui mărturie cu privire la cum te-a mântuit Dumnezeu, de unde te-a scos Dumnezeu, cum a lucrat în viața ta, cum a început noul să ia locul vechiului, la Cină, când participi, arăți tuturor legătura ta permanentă cu evenimentele mântuirii. Aceasta facem noi la Cina Domnului. Vreau să ne uităm la un eveniment care are loc la un anumit moment în lucrarea Mântuitorului. El nu instaurează Cina Domnului în primul an al lucrării Sale, nici în al doilea an, ci instaurează Cina Domnului înainte să moară, cu o zi înainte. Moartea Lui a avut loc în săptămâna Azimilor, în săptămâna Paștelor. Aceste observații sunt necesare pentru ca noi să vedem și să gustăm din plin simbolistica acestui eveniment. Read more...
Comments

Ascultare și binecuvântare - Deut. 28.1-14

Ascultarea și sfințenia aduc binecuvântările lui Dumnezeu în viețile oamenilor. În mod obișnuit așa stau lucrurile în viața poporului lui Dumnezeu. Excepțiile vin să confirme acest lucru. Cazurile binecunoscute ale lui Iov, Robului care suferă, Pavel și alții din istoria poporului lui Dumnezeu depun mărturie că atât pacea materială cât și cea spirituală sunt experimentate în viața de ascultare de Domnul. Necazurile și suferința de o clipă nu pot fi comparate cu slava și binecuvântările Domnului.
Comments

Orizont teologic al vieții în poporul lui Dumnezeu

bi-bl
Textul din Deuteronom 28-30 este un text de final în lucrarea lui Moise. În acest text se finalizează discursul lung al Pentateuhului sub forma unor afirmații simple, dar decisive. Termenii cheie sunt cei ai binecuvântării și blestemului. Acest text este o chemare la a alegei ascultarea de Domnul pentru a trăi, și o arătare detailată a consecințelor neascultării. Într-un anumit sens este o profeție care, în mod negativ, se împlinește cu ducerea în robie. Voi avea cinci seminarii pe baza acestui text la Biserica El Roi în această perioadă.
Comments

Chemați la o singură nădejde

Este de mare folos să nu ai așteptări neîntemeiate, să nu speri ce nu ți-a promis nimeni. Adevărații creștini au fost chemați la o singură nădejde, nădejdea vieții veșnice, a slavei. Aceasta este nădejdea adevăratei evangheliei. Toți suntem chemați să depunem mărturie cu privire la această nădejde. Ea este o nădejde mai bună decât au avut cei dinainte de venirea lui Isus. Această nădejde trebuie să fie constant în atenția noastră și să nu ne abatem de la ea. Ochii credinței să fie ațintiți spre ea fiind convinși că acesta ne este destinul veșnic. O nădejde care pe lângă slavă și nemurire are ca împlinire dreptatea finală; ceea ce este anunțat acum, având în vedere credința noastră în lucrarea mântuitoare a lui Cristos, atunci va primi verdictul final și vom intra în bucuria stăpânului nostru.Read more...
Comments

La împlinirea vremii

Această expresie din Epistola către galateni 4.4 este despre apogeul istoriei mântuirii. Vremea s-a împlinit atunci când Dumnezeu a trimis pe Fiul său. Această vreme este hotărâtă de către Tatăl pentru ca noi, ajunși la vârsta maturității, să putem beneificia de moștneirea lui. În acest context legal antic al practicii tutelei legale pentru minori Pavel explică lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu pentru toți oamenii (atât evrei cât și neamuri).
Read more...
Comments

Lectură davidică a istoriei mântuirii

De la Avraam la Cristos istoria mântuirii este înțeleasă în trei serii de câte paisprezece (Matei 1.1-17). Această abordare este inspirată de valoarea numerică a consoanelor numelui lui David (dwd, 4+6+4). În acest fel genealogia genezei lui Isus Cristos este prezentată în termeni regal davidici. Astfel, caracterul implicit mesianic davidic este așezat la temelia discursului. Aceste trei serii de câte 14 identifică patru momente (personaje sau evenimente) cruciale din istoria poporului lui Dumnezeu. Aici trebuie menționat faptul că toată descrierea este făcută în contextul fundamental al existenței poporului ales al lui Dumnezeu. Read more...
Comments

Să știi și să nu faci - Romani 2.17-24

[17] Pavel se adresează acum în mod explicit iudeilor. Se vede cu uşurinţă tonul polemic în care o face. O polemică ce are de a face în final cu dezonorarea lui Dumnezeu de către cei dintre iudei; viaţa lor nu reflectă faptul că ei au cunoaşterea şi adevărul. El construieşte un argument climactic care va duce la dezvăluirea stării de fapt în care se află iudeii. Rămânerea în Lege face aluzie la atitudinea iudeilor vis-a-vis de evanghelie, cei mai mulţi dintre ei au respins-o; suntem iudei şi rămânem în Lege. Ei sunt un popor ales de Dumnezeu, iar ei se laudă cu această hotărâre a lui Dumnezeu ca ei să fie ai lui. Aceste două elemente sunt identificate de Pavel în descrierea iudeului: rămânerea în Lege şi lauda cu lucrările lui Dumnezeu faţă de ei.Read more...
Comments

Bogatul și Lazăr

În șirul de meditații din pildele Mântuitorului, din care încercăm să înțelegem felul în care lucrează Împărăția lui Dumnezeu în mijlocul nostru, odată cu citirea acestei pilde (Luca 16.19-31) începem un grup aparte de pilde, care vorbesc despre ceea ce trebuie să fac eu în urma chemării pe care mi-o dă Cristos. Toate pildele Mântuitorului le putem împărți în trei categorii mari: mai întâi avem pilde care au anunțat că Împărăția, vremea întoarcerii la Dumnezeu, a venit. Începând cu pilda aceasta „Bogatul și Lazăr” avem cea de a doua categorie de pilde, pilde ale chemării, pilde de invitație, iar cea de a treia categorie a pildelor vor fi pilde ale judecății, avertismente. Read more...
Comments

Judecată inevitabilă - Romani 2.1-11

[1] Acest paragraf ne arată o nouă perspectivă din care trebuie să citim paragraful anterior despre starea de păcat a omenirii: omenirea se referă în primul rând la cei dintre neamuri aşa cum îi judecă cei care se consideră mai buni/morali. Ceea ce a spus Pavel îi cuprinde în final şi pe aceştia care s-ar considera diferiţi, pentru că şi ei fac aceleaşi lucruri. Condamnarea altora nu este soluţia la situaţia în care se află. Nu este clar la acest punct identitatea celui care judecă, este el evreu, sau dintre neamuri, ceea ce este clar este că acesta analizează critic pe alţii, când el face acelaşi lucruri. Potrivit lui Pavel acesta ar trebui să se judece şi pe sine. Read more...
Comments

Starea omenirii - Romani 1.18-32

[18] Pavel îşi susţine ceea ce a spus despre evanghelie referitor la realitatea şi posibilitatea salvării vorbind despre situaţia în care se află omenirea şi felul în care s-a raportat Dumnezeu la ea. Avem o analiză a raportării oamenilor la adevărul despre Dumnezeu. Limbajul folosit de Pavel este confruntaţional (lipsă de evlavie, nedreptate, împiedicare / mânie). Există această stare de mânie pentru că adevărul lui Dumnezeu este împiedicat de la a fi cunoscut prin nedreptatea oamenilor. Mânia lui Dumnezeu este făcută cunoscută din cer faţă de/peste orice lipsă de evlavie şi nedreptate a oamenilor. Modul în care este cunoscută mânia lui Dumnezeu va fi nu atât de mult printr-o acţiune a sa cât prin lipsa de acţiune. Aşa sunt oamenii faţă de Dumnezeu: fără evlavie, adică duc o viaţă contrar practicii religioase potrivite, şi cu nedreptăţi. Aşa avem descris opusul omului drept menţionat în 1.17. Această descriere este esenţială pentru a vedea ulterior complexitatea salvării. Read more...
Comments

Duhul Sfânt - pecete și arvună

Când vorbim despre lucrarea Duhului Sfânt, inspiraţia Scripturilor este o doctrină care trebuie presupusă, pentru că doar aşa avem perimetrul clar până unde putem merge şi unde trebuie să ne oprim, când vorbim despre Duhul Sfânt; care sunt lucrurile pe care El, potrivit cu lucrarea lui Cristos, ni le-a arătat, până unde ne călăuzeşte El şi unde se opreşte. El a lucrează în viaţa Mântuitorului, el este autorul Scripturilor, el lucrează în oameni.Read more...
Comments

Misiunea creștină de la început

Biserica din Antiohia avea profeți și învățători a căror nume le cunoaștem (Barnaba, Simeon, numit și Niger, Lucius din Cirena, Manaen, și Saul). Acești frați ne sunt prezentați în cadrul slujirii lor care era însoțită de post. Read more...
Comments

Relaționarea la evanghelie - Romani 1.16-17

Legat de dorinţa lui puternică de a le aduce veşti bune celor din Roma, acum le vorbeşte despre conţinutul acelor veşti şi despre relaţionarea sa la ele. Lui nu îi este ruşine de aceste veşti bune pe care vrea să li le aducă. Motivul pentru acest lucru este dat de cea ce sunt ele. Evanghelia nu este definită acum atât de mult din perspectiva conţinutului ei, cum a fost în cap. 1.3-4, ci din perspectiva calităţii ei: este puterea lui Dumnezeu. Ea este un mesaj care presupune o stare de primejdie în care se află oamenii. Pentru ca din această situaţie să se poată experimenta salvarea este nevoie de puterea lui Dumnezeu. Celălalt element implicat în acest proces este credinţa oamenilor. Pavel încă nu ne spune despre ce primejdie/situaţie periculoasă este vorba pentru a putea vorbi inteligibil despre salvare. Putem intui că starea de pericol presupune adversitate deoarce se foloseşte limbajul puterii pentru experimentarea salvării, şi pentru că tot aici se foloseşte şi limbajul credinţei putem intui că experimentarea salvării este dincolo de puterea omului, dar că este disponibilă pentru toţi. Nu ni se spune ce, sau în ce să creadă oamenii, acest lucru va fi detaliat mai târziu de către Pavel.Read more...
Comments

Planuri pentru lucrare - Romani 1.8-15

Modalitatea de apropiere de Dumnezeu prin rugăciune este una anume, prin Isus Cristos. Situaţia celor din Roma şi a lui Pavel însuşi în ce priveşte relaţionarea la Dumnezeu depind de ceea ce este Cristos. Cristos are rolul de mijlocitor. Pavel identifică credinţa lor ca fiind cunoscută în toată lumea şi astfel aduce în discuţie un alt element în încercarea de a stabili o relaţie cu cei din Roma. Această vestire a credinţei lor nu face trimitere la o anunţare oficială printr-un herald (…) sau la o relatare detaliată (…), ci la măsura în care este ea vestită, cunoscută. Alegerea terminologiei credinţei este în acelaşi timp vagă, cât şi cuprinzătoare. El nu este pus în situaţia de a vorbi concret despre anumite lucruri din bisericile din Roma la acest moment, o va face mai târziu în scrisoare, ci el foloseşte aspectul credinţei pentru că el este util în construirea argumentului său, acest termen fiind un termen cheie. În acest fel şi cei din Roma sunt parte în lucrarea lui Dumnezeu dintre neamuri şi şi ei au parte de lucrarea salvatoare în Cristos Isus. Read more...
Comments

Identitate pentru lucrare - Romani 1.1-7

Pavel își începe Scrisoarea către cei din Roma ca unul care este apostolul neamurilor. Chiar dacă încă nu i-a întălnit, ei sunt în aria sa de lucrare. Această responsabilitate este dusă la îndeplinire pe baza unei înțelegeri de sine solide și profunde. Primele trei afirmații arată caracterul cuprinzător al acestei înțelegeri: rob, apostol, pus de o parte pentru evanghelie. Toate acestea trei îl au în centru pe Cristos care l-a întâlnit pe Pavel pe drumul spre Damasc. Acea întâlnire a dus la trimiterea lui Pavel la neamuri. Față de Cristos Pavel este un rob, un apostol, și un mesager al evangheliei. Ascultarea lui deplină de Cristos este o cinste care îl așează în mod unic între ceilalți apostoli. Acest statut îi conferă atât proeminență între oameni, cât și dependență față de Domnul său. Deși apostolia sa a fost contestată de unii din vremea sa, și el era unul care l-a văzut pe Isus Cristos cel înviat. El este un reprezentant oficial al lui Cristos, chemat de acesta pentru misiunea între neamuri. Aceasta este văzută ca pe o punere de o parte pentru lucrarea evangheliei lui Dumnezeu. Aceste trei titluri pot fi văzute ca fiind concentrice care se leagă unul de altul înspre focalizarea asupra evangheliei pentru care el a fost pus de o parte.
Read more...
Comments

Cântarea cântărilor 1.5-8

Creștere, visuri, și hotărâri. Acestea sunt lucrurile cu care începe relația de dragoste dintre cei doi în Cântarea cântărilor. Anii de formare ai Sulamitei au fost ani grei. Frații ei s-au purtat rău cu ea și au trimis-o să lucreze în arșița soarelui la vie. Ea nu s-a îngrijit de ea însăși. A ajuns arsă de soare, dar a rămas totuși frumoasă. Ea se aseamănă pe sine cu corturile din Chedar și cu draperiile din Salma; ea este atât tare, rezistentă, cât și frumoasă, fină. Această imagine echilibrată cu privire la sine o face să poată face față vieții.
Read more...
Comments

Biserica drept răspuns în postmodernitate

Introducere


În orice veac Biserica trebuie să-şi proclame mesajul. Întotdeauna a existat o tensiune (creativă) între ceea ce are de spus Biserica şi ceea ce are să-i spună lumea. Din prima zi a vieţii sale Biserica a trebuit să-şi explice evanghelia în aşa fel încât să o păstreze atât ca puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, cât şi accesibilă din punct de vedere al înţelesului; a fost de fiecare dată nevoie de o „traducere“ a mesajului în cuvintele şi noţiunile diferitelor epoci. Generaţia de acum nu este scutită de o aşa sarcină. Este datoria generaţiei noastre să ne înţelegem epoca pentru a ne ruga, organiza şi lucra potrivit cu voia lui Dumnezeu în aceste vremuri. Trebuie spus de la început că demersul apărării şi proclamării Evangheliei în veacul nostru va fi divers; este un demers care se poate extinde de la abordarea clasică (apologetica în doi paşi: existenţa lui Dumnezeu şi evidenţe istorice, Norman Geisler, R. C. Sproul), la evidenţialism (apologetică într-un singur pas: cât mai multe evidenţe recurgând la argumente filosofice şi istorice, Clark Pinnock, John W. Montgomery), la o abordare cumulativă (o grupare a evidenţelor într-un argument coerent care explică cel mai bine datele în comparaţie cu alte ipoteze, C.S. Lewis, Stephen Evans), la presupoziţionalism (adevărul creştinătăţii este prespus din start, iar Dumnezeul Bibliei nu este finalul unui argument, ci presupoziţia ca acesta să fie posibil; Conelius van Til, Gordon Clark, Francis Schaeffer).
Read more...
Comments

Cristos domnește!

Sărbătorile din bisericile noastre sunt după cum urmează: naşterea Domnului, botezul Domnului, răstignirea, învierea şi înălţarea, coborârea Duhului Sfânt. Vrând, nevrând, acestea, şase la număr au priorităţi diferite. Le acordăm atenţii diferite. Acest lucru este mânat de diferite interese. Aproape pe nesimţite, Naşterea Domnului a luat-o înaintea celorlalte. Abia apoi vine botezul, undeva aproape vine răstignirea şi învierea, dar cu siguranţă, înălţarea este mai în spate. După înviere, la şase săptămâni, a şasea joi, este înălţarea Lui la cer. 40 de zile. Putem explica în multe feluri, această ierarhizare, în ce priveşte importanţa acestor evenimente. Cu siguranţă, nu este bine că Inălţarea este atât de în spate. Sunt Biserici, în care această sărbătoare este aproape ignorată. Nu are o zi specială, în care atenţia să se focalizeze asupra ei. Read more...
Comments

Cântarea cântărilor 1.1-4

Această colecție de cântări a lui Solomon este cea mai bună dintre câte au fost. Dintre cântările de atunci aceasta este cea mai deosebită. Astfel, analiza acestui text este un studiu al literaturii de dragoste scrisă în versuri.
Primele strofe (1.2-4) anunță tema principală a acestei Cântări: celebrarea dragostei. Avem o cântare dialogică în care cântăreața principală are alături un cor de fete care cântă în răspuns la ceea ce cântă ea. Asftel, perspectiva cântării se schimbă de câteva ori. Cântăreața cântă despre actele de afecțiune ale bărbatului față de ea, iar corul de fete cântă despre dragostea bărbatului pentru femeia sa folosind imaginile vinului și mirodeniilor. Read more...
Comments

Apocalipsa 22.6-21

Epilogul cărții Apocalipsa are asemănări cu prologul cărții. La finalul cărții Ioan aude pe mai mulți vorbind. Îi vorbește îngerul, Isus Cristos, Duhul, și mireasa. Acest dialog liturgic de final adună lucruri esențiale pentru cei care urmează să citească această carte. Conținutul ei trebuie să rămână intact. Din cele șapte fericiri din întreaga carte, aici avem pe ultimele două.
Read more...
Comments

Fiul risipitor

Fiecare dintre noi avem povestiri favorite. Dintre pildele Mântuitorului cred că aceasta este printre cele mai iubite. Dintre toate pildele, peste patruzeci pe care le-a spus Mântuitorul, pe primele trei locuri, în ce mă privește, este și aceasta, pilda Fiului risipitor (Luca 15.1-2, 11-32). Celelalte, foarte aproape de sufletul meu, sunt pildele Bunului samaritean, și pilda Semănătorului. Pornind de la acest gând vreau să vedem dragostea Tatălui. Read more...
Comments

Judecata lui Isus

După investigarea făcută de membrii Sinedriului, Isus a fost dus înaintea lui Pontius Pilat. El a fost condamnat la moarte și răstignint de romani pe baza unei acuzări politice.
Autoritățile de la Templu au cercetat dacă învățătura lui Isus are sau nu autoritate, așa cum au făcut și în alte situații din vremea bisericii primare (a se vedea acuzarea și condamnarea lui Ștefan, Fapte 6). Potrivit cu Deuteronom 17.8-13, care spune că oricine care refuză judecata Marelui Preot în chestiuni controversate trebuie să fie executat, conducătorii de la Templu erau obligați să facă o investigare. Existența unor învățături discordante în privința Legii putea distruge poporul, și de aceea Isus a fost chestionat în mod repetat în ultima lui călătorie la Ierusalim.Read more...
Comments

Apocalipsa 21.9-22.5

Cetatea sfântă, Ierusalimul ceresc este prezentată ca mireasa Mielului. Această cetate curată și sfântă trebuie văzută în contrast cu Babilonul cel mare, cetatea cea imorală și idolatră. Una este prezentată ca venind din cer, iar cealaltă ca fiind distrusă.Read more...
Comments

Avraam în Luca

Avraam este cel căruia Dumnezeu i-a făcut o promisiune că va veni în ajutorul poporului său Israel. Atât Maria (1.55) cât și Zaharia (1.73) fac referire la această promisiune; Domnul i-a promis lui Avraam că îl va binecuvânta pe el și pe urmașii lui. Această binecuvântare presupune libertate de închinare și dezrobire de orice domnie străină. Portretul copilului Mesia este înțeles în legătură cu aceste promisiuni importante făcute de Dumnezeu lui Avraam. Un patriarh este în planul lui Dumnezeu un punct de referință spre care privesc generațiile ulterioare. Read more...
Comments

Creșterea și dobândirea împărăției

Marcu 4.26-32. Avem nevoie în maturizarea noastră spirituală să ne sensibilizăm urechea și inima, să ne limpezim vederea pentru ca acolo unde este El să fim și noi, încotr-o merge El să mergem și noi, ce face El să facem și noi. Ultimul lucru pe care vrem să-l facem este să facem lucrurile din fire. Pe toate trebuie să le facem prin Duhul. De aceea, citim împreună pildele Domnului Isus, taina Împărăției lui Dumnezeu, a felului în care ea vine între oameni, a felului în care cheamă pe oameni la ea, a felului în care aduce judecată. Totul este cuprins în pildele Mântuitorului. Prin pilde ne deschidem ochii, și vedem cum lucrează Dumnezeu între oameni. Care sunt căile Lui?Read more...
Comments

Apocalipsa 21.1-8

Începutul veșniciei este descris prin contrast cu ceea ce a fost înainte. Pământul și cerul dintâi nu mai sunt; acum avem un cer nou și un pământ nou. Toate acestea sunt noi. Întreaga istorie a ajuns la sfârșit. Din cerul nou și din pământul nou lipsesc șapte lucruri: marea, moartea, jalea, țipătul, durerea, nimic blestemat, noaptea. Acestea șapte cuprind întreg spectrul răului.
Read more...
Comments

Apocalipsa 20.1-14

Mia de ani și judecata. Mia de ani este perioada de domnie cerească a lui Cristos împreună cu martirii săi înviați. Mia de ani este ultimul stadiu al istoriei. După aceasta urmează ultima confruntare dintre sfinții lui Dumnezeu și împărații pământului. Focul lui Dumnezeu aduce ultima victorie după care urmează judecata.Read more...
Comments

Din întuneric la lumină

Cel mărturisit de evanghelistul Ioan, încă de la început, este descris ca fiind adevărata Lumină (1.6, 9). Această lumină a venit în lume (1.9). Lumina este în conflict cu întunericul, dar întunericul n-a învins-o (1.5). Coordonatele luminii și întunericului sunt, de la început, elementele făuritoare de context. Lumina adevărată este Cuvântul care se face trup și care locuiește între noi plin de har și de adevăr. Primirea acestui Cuvânt întrupat duce la nașterea din Dumnezeu. Credința în Numele lui duce la nașterea din Dumnezeu. Acest nou început este descris cu ajutorul metaforei nașterii prin care se subliniază intrarea în familia lui Dumnezeu și o nouă viață (1.13). Acest nou statut nu este o lucrare făcută de oameni, ci de Dumnezeu. Fără nașterea de sus/din nou nu se poate vedea împărăția lui Dumnezeu. Intrarea în împărăția lui Dumnezeu este posibilă doar pe baza nașterii din apă și din Duh (3.3, 5). Membralitatea în împărăția lui Dumnezeu este dobândită doar prin naștere. Această perspectivă organică așează conceptul familiei în centrul înțelegerii mântuirii: în împărăția lui Dumnezeu sunt doar cei născuți din Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu (1.13).Read more...
Comments

Întoarcerea acasă

În Evanghelia după Luca lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul poporului său este văzută în termenii mântuirii: „El ne-a ridicat un corn al mântuirii“ (1.69). Soarele răsare din înălțime, ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, să le călăuzeazcă picioarele pe calea păcii (1.79). Ioan a pregătit calea Mântuitorului clarificând ceea ce se așteaptă de la ei: roade vrednice de pocăință, altfel copacul este tăiat și aruncat în foc (3.8, 9). Cel chemat de Isus trebuie să lase tot și să-l urmeze (Petru, 5.11; Levi 5.28). Astfel, se arată caracterul cuprinzător al hotărârii cuiva de a-l urma pe Isus. Doar când pocăința se regăsește în roade este valabilă. Atunci omul este bun și scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui (6.45). El, ca Fiu al Omului, are puterea de a ierta păcatele (5.20; 7.47). Omul care aude Cuvântul spus de Isus și îl împlinește este omul care-l ascultă ca Domn și astfel își întemeiază casa pe stâncă (6.46-48). Dar cei mai mulți din acea generație sunt ca niște copii la care nu le poți intra în voie (7.31, 32); a venit Ioan și nu l-au acceptat, a venit Isus și nu l-au acceptat nici pe el (7.34). Este nevoie de lepădare de sine și de luarea crucii (9.23), nu de comportament copilăros oscilant, sau de încercarea de a câștiga întreaga lume pierzând sufletul (9.25).Read more...
Comments

Deschiderea ochilor

În Evanghelia după Marcu ucenicii și ceilalți oameni ajung să-l înțeleagă cu adevărat pe Isus doar în lumina morții sale pe cruce. Atât la botez (1.10), cât și la răstignire (15.39) ni se spune că cerul s-a deschis, și că perdeaua din Templu s-a sfâșiat de sus până jos deschizându-se astfel calea spre Dumnezeu. Aceste eveniemente ale revelației și accesului la Dumnezeu sunt evenimente definitorii pentru Isus Cristos și pentru felul în care omul ajunge să-l înțeleagă și să-l accepte.
Read more...
Comments

Intrarea pe poartă, umblarea pe cale

Cum lucrează Isus în viața oamenilor? Ce le cere să facă? În ce fel vorbește cu ei? Această investigație este în perimetrul Evangheliei după Matei.
El a venit pentru a mântui pe poporul lui de păcatele sale (1.21). Începând de aici îl putem vedea mai precis în ce privește misiunea pe care o are de îndeplinit. Știm care este problema: robia păcatelor. Această robie duce la împietrirea inimii (13.15).
Read more...
Comments

33 Apocalipsa 19.1-10

Comments

A împăcat totul cu sine

În Epistola către coloseni avem două texte importante despre moartea lui Cristos: 1.21-23 și 2.14-15. Acestea sunt obiectul studiului de mai jos. Perspectiva din care ne-o descrie este dată de primul text pe care-l avem – o perspectivă dură: „prin sângele crucii Lui, prin trupul Lui de carne, prin moarte“. Înainte de acest text – model, deschizător de drum în Epistolă – avem un imn, o cântare, în care toată istoria mântuirii este descrisă la scară cosmică. Cristos este prezentat ca Acela prin care Tatăl a făcut toate lucrurile, El este Acela care are proeminenţă faţă de toate lucrurile, este unic, Îl descoperă în chip unic pe Tatăl – Tatăl fiind nevăzut. În vechea creaţie, El este Cel dintâi, dar şi în noua creaţie El este Cel dintâi. El este Cel dintâi născut dintre cei morţi, El este Capul Bisericii, toate le are sub stăpânirea Lui – tot imnul merge spre ceea ce spune în 1:20: „pentru a împăca totul cu Sine, tot ce este în cer şi pe pământ, a făcut pace, prin sângele crucii Lui“.

Read more...
Comments

Jurnal teologic Vol 12, Nr 2 (2013)

Jurnal teologic a fost publicat online la adresa www.jurnalteologic.ro. Aveți mai jos informația bibliografică a acestui număr. Jurnalul teologic este publicația academică a Institutului Teologic Baptist din București și a Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București. Soli Deo Gloria!
Read more...
Comments

Geneza 11:27-12:9

27 Aceştia sunt urmaşii lui Terah. Terah a fost tatăl lui Avram, Nahor şi Haran. Haran a fost tatăl lui Lot. 28 Haran a murit înaintea tatălui său Terah în ţara în care s-a născut, în Ur în Haldeea. 29 Avram şi Nahor şi-au luat soţii. Numele soţiei lui Avram era Sarai şi numele soţiei lui Nahor era Milca. Ea era fiica lui Haran, tatăl lui Milca şi Isca. 30 Sarai era stearpă, nu avea copii. 31 Terah şi-a luat pe fiul său Avram şi pe nepotul său Lot, fiul lui Haran, şi pe nora sa Sarai, soţia fiului său Avram, şi au ieşit împreună din Ur din Haldeea să meargă în ţara Canaan, dar când au ajuns în Haran s-au aşezat acolo. 32 Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani şi Terah a murit în Haran.Read more...
Comments

De ce moare o biserică?

Comments

Jurnal teologic Vol 12, Nr 1 (2013)

The last issue of Jurnal teologic was published online at www.jurnalteologic.ro.
Please see below the bibliographic information and the direct links. Read more...
Comments

Retragerea din slujire a lui Benedict al XVI lea

Declarație
Dragi frați,
V-am convocat la acest Consistoriu, nu doar pentru cele trei canonizări, ci și pentru a vă comunica o hotărâre de mare importanță pentru viața Bisericii. După ce în mod repetat mi-am examinat conștiința înaintea lui Dumnezeu, am ajuns să îmi dau seama în mod sigur că puterile mele, datorită vârstei înaintate, nu mai corespund exercitării adecvate a slujirii Petrine. Sunt conștient că această lucrare, datorită naturii sale esențial spirituale, trebuie făcută nu doar cu vorbe și cu fapte, ci și cu rugăciune și suferință. Totuși, în lumea de azi, supusă la așa de multe schimbări rapide și clătinată de întrebări de mare relevanță pentru viața credinței, pentru a conduce corabia Sfântului Petru și a proclama Evanghelia, este nevoie atât de minte, cât și de trup puternic, putere care în ultimele luni mi s-a deteriorat în măsura în care a trebuit să accept incapacitatea de a împlini adecvat lucrarea încredințată mie. De aceea, pe deplin conștient de seriozitatea acestui act, cu libertate deplină, declar că renunț la slujirea ca Episcop de Roma, Succesorul Sfântului Petru, încredințată mie de către Cardinali pe data de 19 aprilie 2005, în așa fel încât începând cu data de 28 februarie 2013, la ora 20.00, Sfântul Scaun al Romei, Scaunul Sfântului Petru va fi vacant, și va fi convocat un Conclav de către cei care au această competență pentru a alege noul Suveran Pontif.

Read more...
Comments

Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012)

Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012) [ISSN 1 844 7252] este publicat online la adresa www.jurnalteologic.ro.
Informația bibliografică, abstracte (în limba engleză), și termenii cheie pentru fiecare articol le aveți mai jos.
Read more...
Comments

Despre Cina Domnului

Cina Domnului este parte din practica Bisericii creștine pentru că a fost instituită de Domnul Isus Cristos. Acest act solemn se aseamănă cu actele profeților, prin care aceștia adesea își transmiteau mesajul. Mărturia din Evanghelii și din 1 Corinteni ne oferă elementele esențiale cu ajutorul cărora putem înțelege lucruri despre Cina Domnului.

Read more...
Comments

Darurile și roada Duhului Sfânt

Darurile Duhului Sfânt


Subiectul darurilor Duhului Sfânt este prezentat de apostolul Pavel în legătură cu lucrarea din trei biserici: cele de la Corint, Roma și Efes. Fiecare dintre aceste biserici aveau problemele specifice trăirii și slujirii în comunitate. Problemele sunt cele ale elitismului prin supraevaluarea unuia dintre daruri (Corint), păreri despre sine mai înalte decât se cuvine (Roma), și relații rupte de minciună, hoție, și cuvinte murdare (Efes). Astfel, listele cu daruri nu sunt neutre sau complete, ci ele reflectă ethosul bisericilor amintite și răspunsul pastoral dat de apostolul Pavel. Read more...
Comments

Jurnal teologic 11.1 (2012)

This is to inform you that the current issue of Jurnal teologic is published online at www.jurnalteologic. ro. The Content, Abstract and Keywords are as follows: Read more...
Comments

Duhul Sfânt, garant al adevărului și al vieții

Duhul Sfânt este cel care ne-a fost trimis să fie cu noi până la a doua venire a lui Isus Cristos. Cunoașterea lui și a lucrărilor lui este un aspect esențial al vieții celui credincios. Acesta este un studiu care caută să ajute în această privință.Read more...
Comments

Evanghelia

Iară noao creștinilor, evangheliia ni e veaste bună care-au prorocii și apostolii, despre descumpărarea neamului omenesc și de întrămarea dereptății și vieției de veac pren Hristos, au vestit lumii. Și iaste o doao parte a învățăturii cerești, carea făgăduiaște ertăciunea păcatelor pocăiților și credincioșilor în Hristos. (NT de la Bălgrad, 1648)
Comments

Profeții mesianice - Isaia

Dintre oamenii lui Dumnezeu cărora le-au fost descoperite lucruri cu privire la venirea lui Mesia, Isaia este cel căruia i s-a dat cel mai mult. Capitolele 9, 11 și 53 sunt cele mai detaliate descoperiri cu privire la venirea Răscumpărătorului. Isaia a trăit și a lucrat în poporul lui Dumnezeu înainte de exilul asirian (anii 700 î.d.Cr.). În acea perioadă de întuneric, în care profetul este trimis cu un mesaj al judecății și pedepsei, el primește și cele mai clare descoperiri din VT cu privire la venirea lui Mesia.Read more...
Comments

Profeții mesianice - Moise

Profețiile vorbesc despre evenimente care urmează să aibă loc. Limbajul este adesea simbolic și nu ușor de înțeles. Geneza 3 și 49 sunt texte în care avem primele profeții mesianice. Cât anume i s-a arătat lui Moise cu privire la cel care urma să vină? În ce fel este descris? Ce are de făcut?Read more...
Comments

Elementele esențiale ale identității bisericii

Fapte 2:42 este un text important pentru a înțelege trăsăturile definitorii ale lucrării bisericii. Chiar de la început, în viața bisericii se pot identifica aceste trăsături: învățătura apostolilor, legătura frățească, frângerea pâinii și rugăciunea.
Read more...
Comments

Interacțiunea cu Cuvântul

Auzirea, înțelegerea și rodirea Cuvântului este drumul complet pe care trebuie să-l parcurgă Cuvântul în viața celui care-l aude. În calea acestui parcurs sunt multe piedici. Este de datoria fiecărui om să le identifice și să le dea la o parte.Read more...
Comments

Chemare la ascultare

La sfârșitul vieții Iosua cheamă poporul și conducătorii lui pentru a le reaminti cine sunt și ce se așteaptă de la ei în țara promisă. Generația cuceririi țării și-a văzut visul cu ochii: odihnă și biruință în Canaan. Pe amble le-au primit de la Domnul. Generația pustiei a fost o generație împietrită și necredincioasă care nu a ajuns să aibă parte de aceste binecuvântări de la Domnul.Read more...
Comments

Lupta lui Iacov

În noaptea dinaintea întâlnirii cu fratele său, cu care vroia să se împace, Iacov este asaltat de Dumnezeu. Cel cu care se luptă este descris ca fiind „un om“ (Gen. 32:24). Puterea acestui om derivă atât din faptul că Iacov nu știe cine este, cât și din faptul că este tare. Ni se spune că lupta a ținut toată noaptea sfârșindu-se fără învinși și învingători. Iacov este un om care se teme atât de Dumnezeu, cât și de fratele său, dar în luptă își ține partea cu amândoi. Cel necunoscut are puterea să-l rănească, deși nu-l învinge. Dacă necunoscutul este Dumnezeu, ce înseamnă să spunem că Iacov a fost la egalitate cu el? Ce fel de Dumnezeu este acesta de este la egalitate cu un om? Și ce fel de om e Iacov, că poate forța egalitatea cu cerul? Nici omul acesta, nici Dumnezeu nu sunt personaje obișnuite. Read more...
Comments

Chemarea lui Moise

Moise este primul om din Scripturi chemat să fie un mesager al Cuvântului lui Dumnezeu. Descrierea chemării sale este asemănătoare cu cea a lui Ghedeon și Ieremia, având următoarea desfășurare: teofanie, cuvânt de început, obiecții, asigurări, și semn.Read more...
Comments

Chemare, călătorie, închinare

Viața lui Avraam este o viață care slujește drept exemplu pentru toți cei credincioși. Pentru că el este un urmaș al lui Shem, iar Shem un fiu al lui Adam, ce i se întâmplă are o semnificație globală. Binecuvântările promise lui Adam și lui Noe continuă să fie promise lui Avraam. Astfel, chemarea lui Avraam este un punct important în istoria mântuirii. Domnul își întemeiază un popor alcătuit din fiii lui Avraam. Așa cum se va vedea ulterior, Avraam devine părintele celor credincioși.Read more...
Comments

Turnul Babel

Turnul Babel este un exemplu care ne arată neputința omului în fața Creatorului, iar multitudinea limbilor ne aduce aminte de pedeapsa lui Dumnezeu asupra mândriei omului.Read more...
Comments

Noe și harul lui Dumnezeu

Noe ridică un altar și aduce jertfe. Și în acest fel se arată că Noe a fost un om neprihănit și temător de Dumnezeu. El știe diferența între animale curate și necurate. El are grijă de animalele pe care le are în răspundere în arcă. Sarcina lui principală a fost de a le păstra vii. Deși a avut atât de multe în arcă el nu uită de porumbel pe care îl primește înapoi în siguranța din arcă. Read more...
Comments

Paradigmă pentru păcat

Geneza 2-3 ne oferă o paradigmă pentru păcat, un model a ceea ce se întâmplă când omul nu ascultă de Dumnezeu. Prin această întâmplare ni se explică ce este păcatul și care sunt consecințele acestuia.Read more...
Comments

Dumnezeul creației

Intenția lui Moise a fost de a proclama cunoașterea adevăratului Dumnezeu, așa cum a arătat-o el în lucrările sale creatoare. Moise a vestit o adevărată înțelegere a oamenilor, a lumii, și a istoriei, înțelegere care derivă dintr-o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu. Moise a vestit adevărul acestor lucruri vis-a-vis de părerile religioase ale vremii sale.Read more...
Comments

Slujirea noastră și lucrările Celui rău

Realitate și satanalogie


Romani 13:12 ne descrie situația în care trăim în perioada de la învierea și înălțarea Domnului Isus Cristos și până la cea de a doua lui venire. Pe de o parte încă e noapte, iar pe de altă parte nu s-a făcut ziuă. Suntem în zori. Nu e nici noapte, nici zi. Orice înțelegere corectă a realității trebuie să țină seama de acest dat. Împărăția întunericului încă e prezentă, iar împărăția luminii e deja inaugurată.
Noi trăim în această stare în care cele două veacuri ale mântuirii se suprapun: cel vechi trece, iar cel nou e inaugurat.Read more...
Comments

Isus Cristos și Legea

Acest subiect este înțeles în mod divers in diferite tradiții creștine. Textul din Noul Testament care are un loc central în această discuție este cel din Matei 5:17: „am venit nu să stric Legea și Profeții, ci să împlinesc.“
Read more...
Comments

Chemarea la ucenicie

Chemarea la ucenicie a lui Petru, Andrei, Iacov și Ioan este model pentru toți cei care vor să-l urmeze pe Cristos. Read more...
Comments

Dragostea lui Dumnezeu

Împăcarea cu Dumnezeu, îndreptățirea și mântuirea sunt lucrări ale lui Dumnezeu care izovorăsc din dragostea lui pentru oameni. Slăbiciunile oamenilor și lipsa evlaviei lor nu au fost piedici în calea manifestării dragostei sale pentru ei. Când oamenii erau slabi și păcătoși Cristos a murit pentru ei. Această manifestare obiectivă a dragostei lui Dumnezeu se regăsește subiectiv în viețile oamenilor în urma credinței lor în persoana și lucrarea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Prin credință, dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile celor credincioși prin Duhul Sfânt care le este dat. Astfel, Dumnezeu aduce pe oameni în harul său în care și rămân. Read more...
Comments

Începutul lucrării lui Isus

Ioan Botezătorul este dat pe mâna lui Irod. Acesta este faptul care dă semnalul pentru începerea lucrării lui Isus. Pe de o parte destinul lui Ioan se aseamănă cu cel al lui Isus (amandoi cheamă la pocăință și amândoi vor fi dați pe mâna conducătorilor), iar pe de altă parte Ioan, odată închis, ajunge cu lucrarea la sfârșit și Isus și-o poate începe pe a sa. Pentru că lucrarea lui Ioan a fost o lucrare de pregătire a căii Domnului, Domnul și-a început lucrarea doar atunci când calea i-a fost pregătită.Read more...
Comments

Validarea Fiului

După botez, în viața Fiului, Duhul are inițiativa. El îl duce în pustie să fie ispitit de diavolul. Avem astfel, o inițiativă divină, nu una demonică în ce privește acest stadiu în lucrarea Fiului. Diavolul nu are inițiativă asupra Fiului, ci el doar folosește această ocazie pentru a-l ataca.Read more...
Comments

Nașterea din Duhul

Domnul Isus îi spune lui Nicodim despre necesitatea nașterii din Duh pentru a putea intra în împărăția lui Dumnezeu. Nicodim nu pricepe ce vrea să spună Isus. Cei mai mulți dintre oameni sunt așa ca Nicodim, în întuneric. Deși nașterea din Duh este o minune îi putem înțelege și explica o parte din mecanismul și conținutul ei. Noi auzim vuietul vântului, dar nu știm de unde vine și încotro merge. Noi ne dăm seama că Duhul lucrează o nouă naștere în viața cuiva, dar nu putem explica detaliile acestei lucrări. Read more...
Comments

Botezul Fiului lui Dumnezeu

Botezul Fiului lui Dumnezeu este un eveniment în care ni se descoperă Dumnezeu și ni se dă un model de urmat. Descoperirea lui Dumnezeu ca Tată, Fiu și Duh Sfânt are loc având-ul în centru pe Fiul. Tatăl își găsește plăcerea în Fiul, iar Fiul îl ascultă pe deplin. Duhul coboară peste Fiul și-l unge pentru lucrarea pe care o are de făcut. Și Tatăl și Fiul vorbesc pentru ca oamenii să înțeleagă cum este Dumnezeu și ce model au de urmat. Duhul nu spune nimic, doar este văzut ca venind de la Tatăl și așezându-se peste Fiul. Fiul vorbește cu Ioan Botezătorul arătându-ne drumul pe care îl deschide. Read more...
Comments

Dreptatea lui Dumnezeu

Această expresie este cea mai importantă descriere a lucrărilor lui Dumnezeu din istoria mântuirii. Contextul biblic vechi testamenal cel mai cuprinzător este dat de Psalmii 97, 98, 99. Ei descriu pe Dumnezeu ca întemeindu-și întreaga raportare la creația sa pe baza faptului că este un Dumnezeu drept. Stăpânirea sa asupra creației sale are și această componentă a dreptății. Dumnezeu lucrează potrivit cu natura sa dreaptă. Astfel se raportează la întreaga creație, o restaurează, o îndreaptă.Read more...
Comments

Pregătirea căii Domnului

Pentru ca oamenii să înțeleagă lucrarea lui Isus a fost nevoie de Ioan Botezătorul să vină înainte să pregătească drumul. Acest profet ne învață lucrurile necesare pentru a putea a-l putea înțelege pe Isus.
Read more...
Comments

Evanghelie și mântuire

Dumnezeu a trimis pe Fiul său între oameni pentru a le câștiga mântuirea. Acesta este apogeul lucrării lui Dumnezeu față de oameni. El nu doar că li se descoperă constant în creație și conștiință, dar își trimite Fiul între ei. Această veste bună a venirii Fiului a fost anunțată mai dinainte prin profeți în Scripturi. Această lucrare mântuitoare a lui Dumnezeu are în vedere starea omenirii, viața de pe pământ. Viața de aici este o viață în trup. Oamenii experimentează viața și tot ce este în jurul lor prin intermediul trupului. Trupul de carne este un element esențial pentru a înțelege starea în care se află oamenii. Trupul de carne este slab și înclinat spre păcat. Viața de aici se termină cu moarte. Acestea sunt elementele esențiale care trebuie luate în considerare când căutăm să înțelegem mântuirea oamenilor.Read more...
Comments

Revelație și respingere

Ca urmare a revelării de sine a lui Dumnezeu viața pe pământ nu este o experiență autonomă. Omul poate spune ceva despre Dumnezeu în măsura în care Dumnezeu a spus ceva. Orice cuvânt pe care îl spune Dumnezeu despre Sine este în același timp un cuvânt despre om. În lumea lui Dumnezeu toate se ordonează după cuvântul pe care îl rostește El.Read more...
Comments

Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua

Acest verset din Romani 13:12 ne descrie situația în care trăim în perioada de la învierea și înălțarea Domnului Isus Cristos și până la cea de a doua lui venire. Pe de o parte încă e noapte, iar pe de altă parte nu s-a făcut ziuă. Suntem în zori. Nu e nici noapte, nici zi. Orice înțelegere corectă a realității trebuie să țină seama de acest dat. Împărăția întunericului încă e prezentă, iar împărăția luminii e deja inaugurată.Read more...
Comments

Cartea neamului lui Isus Cristos

Evanghelia după Matei arată spre noi începuturi: linia genealogică a lui Isus Cristos. Nașterea lui Cristos este țelul spre care a țintit istoria mântuirii poporului lui Dumnezeu. Identitatea lui Isus Cristos este dată de personaje și evenimente cheie din trecut, dintre care cel mai important este împăratul David.Read more...
Comments

Observații la satanalogie

Ce putem spune despre Cel rău? Aproape nimic. Lucrurile stau așa pentru că nu putem obiectiviza puterea răului, nu o putem descrie în termeni obiectivi. Când șarpele a stat de vorbă cu Eva în Eden el nu a venit la ea ca diavol, ci ca cineva care vorbește despre Dumnezeu. Cel rău nu este un partener tangibil în comunicare. El îndeamnă gândurile celor ispitiți fără ca el să fie văzut, el se deghizează.Read more...
Comments

Să nu dați prilej Diavolului

De ce trebuie să vorbim despre Cel rău? Pentru că misiunea și lucrarea creștină are de a face și cu el. Lucrarea între neamuri la care l-a trimis Cristos pe Saul/Pavel a fost de a chema pe păgâni să se întoarcă de sub puterea Satanei la Dumnezeu. Această stăpânire a Celui rău este un lucru dat când începe lucrarea misionară.Read more...
Comments

Izbăvește-ne de Cel rău

Narațiunea Evangheliilor ne arată, în privința dracilor, ceva neașteptat: i-au cuprins pe mulți. Cum se face că în poporul lui Dumnezeu sunt atâția îndrăciți? Isus a lucrat între evrei, în satele din Galileia, Iudeea și la Iersualim. Nu există oare incompatibilitate între trăirea în legământ cu Dumnezeu și trăirea sub influența și posesiunea dracilor? Se pare că nu. Read more...
Comments

Un Copil ni s-a născut

Ceea ce face ca nașterea acestui Copil să fie un eveniment deosebit, unic, este lucrarea pentru care el a venit în lume. Oamenii umblau în întuneric, locuiau în țara umbrei morții, sub jugul, toiagul și nuiaua robiei acestora. Întunericul și moartea sunt stăpâni greu - imposibil - de învins. De aceea S-a născut acest Copil.Read more...
Comments

Doctrină pentru viață

Dumnezeu şi omenirea
Noi credem că Domnul Dumnezeul nostru este dintotdeauna un singur Dumnezeu:
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt,
şi că el îşi împlineşte scopurile suverane ale providenţei sale
- în creaţie, revelaţie, răscumpărare, judecată şi venirea împărăţiei sale - chemând din lume un popor unit cu sine şi unii cu alţii în dragoste.Read more...
Comments

Despre vindecări

Moartea și învierea lui Isus Cristos au un cuvânt decisiv pentru cel credincios când vorbim despre vindecări. Odată cu neascultarea primilor oameni, în lume au intrat moartea, suferința, dezastre naturale, diferite boli. Cristos a nimicit moartea înviind din morți, iar odată cu învierea lui Isus Cristos din morți în lume a țâșnit viața. Revărsarea harului care a venit prin Isus Cristos a dus la darurile Duhului care se văd prin felurite vindecări, scăpare din primejdii și răbdare în necazuri, iar adesea suferința este văzută ca o părtășie la suferințele lui Isus Cristos. Read more...
Comments

Le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu

Cineva a fost înfiat şi a primit dreptul să se spună despre el: Sunt fiul lui cutare! Implicaţia numărul 1, implicaţia directă, în mod imediat, este: acela este moştenitorul. Tot ce are Cel care m-a înfiat într-o zi va fi al meu. Cât credeţi lucrul acesta? Tot ce are Dumnezeu într-o zi va fi al nostru, pentru că El ne-a născut în familia Lui. El Şi-a trimis Fiul să-Şi lărgească familia. Read more...
Comments

Iudaismul pe vremea Domnului Isus

Deși erau multe diferențe între evreii din bazinul mediteranean al primului secol ei împărtășeau multe practici și credințe și știau care sunt diferențele dintre ei și neamuri.
Evreii împărtășeau credința că Dumnezeu a creat toate lucrurile și că i-a chemat pe strămoșii lor la un legământ special de încredere și răspundere. Principiile acestuia se află în Torah, unde sunt incluse legile pe care trebuie să le țină evreii. Acest legământ este sumarizat în Șhema și în promisiunea lui Dumnezeu că va da evreilor țara promisă. Miezul credinței ebraice este că Dumnezeu, așa cum s-a descoperit poporului său, este singurul Dumnezeu adevărat și că toți ceilalalți zei sunt falși.

Read more...
Comments

Frumusețea creației

Acest montaj filmat în insulele Galapagos arată fără cuvinte cât de frumos și complex este ceea ce a creat Dumnezeu. Un veritabil curs de teologie naturală.

Comments

Căutarea după comuniune

Fiecare suntem în căutare. Şi poate căutarea cea mai arzătoare a fiecărui om este căutarea după comuniune. Nimănui nu-i place singur. Iar comuniunea cea mai aleasă, cea mai deosebită, este comuniunea cu Dumnezeu. Andrei era într-o astfel de căutare. Şi, aşa cum Mântuitorul l-a întrebat pe el: „Ce cauţi?“ şi a avut răspunsul cel mai potrivit la întrebarea aceasta, la fel ne întreabă pe noi astăzi: „Ce căutaţi?“ Căutăm comuniunea cu Dumnezeu, relaţia cu Dumnezeu, viaţa cu Dumnezeu.Read more...
Comments

Isus lumina lumii

În contextul sărbătorii corturilor avem mai multe aspecte. Pe de o parte, avem zicerea lui Isus că El este apa vieţii şi cine însetează să vină la El şi să bea; El este Cel din care curg izvoarele de apă vie, pentru toţi cei care cred în El. Tot aşa, pe de altă parte, la sărbătoarea corturilor avem un ritual legat de lumină.Read more...
Comments

Noi am privit slava lui

„Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.“
Unde Şi-a arătat El slava, mai departe, în naraţiunea Evangheliei? Prima oară la o nuntă, iar de la nunta din Cana Galileei ne mişcăm până la cruce, până la locul în care într-un mod desăvârşit Fiul a fost proslăvit şi a primit slava pe care o avea la Tatăl încă înainte de întemeierea lumii (Ioan17:5).

Read more...
Comments

Duhul ca procuror

Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că Se coboară la tine să-ţi arate cine eşti. Este singura şansă de a-i întoarce spatele vieții pe care ai avut-o înainte şi de a o lua de la capăt. Orice naştere – acesta este un alt fel de a vorbi despre noul început, în Evanghelia după Ioan – este cu dureri, şi pentru mamă, şi pentru copil. Lucrarea Duhului de convingere a lumii este o lucrare dureroasă. Read more...
Comments

Ethosul bisericii

Comments

Cristos despre viitor (Matei)

Ce răspunde Cristos la întrebarea: Ce va fi? Iar daca suntem și mai specifici putem reformula pornind de la cuvintele lui: A cui va fi împărăția? Cine va vedea pe Dumnezeu? și Cine va moșteni pământul? Aceste întrebări cu privire la lucrurile esențiale din viitor oferă liniile de investigare la nivelul Evangheliei după Matei. Cristos dă răspunsul subliniind bucuria fără margini a celor care vor avea parte de obiectul din aceste întrebări.Read more...
Comments

Cristos despre Tatăl (Matei)

Nimeni nu-l cunoaște deplin pe Tatăl decât Fiul. Acest fapt face ca noi să depindem aproape în întregime de ceea ce ne spune Fiul despre Tatăl pentru a-l cunoaște, și mai ales pentru a ști ce așteaptă de la noi. Expresia cheie pentru a descrie pe Tatăl și lucrările lui este „împărăția cerurilor“. Fiul vorbește astfel despre stăpânirea Tatălui pentru a sublinia respectul față de acesta. Read more...
Comments

Cristos despre sine (Matei)

Până să auzi primele cuvinte din gura lui Isus în Evanghelia după Matei auzi pe alții spunând lucruri despre el. Mai întâi avem genealogia lui Isus în care cel care urma să vină în narațiunea cărții trebuie văzut prin prisma unor persoane ca Avraam și David. Ambii sunt persoane complexe și nuanțele trebuie să mai aștepte pentru a vedea în ce fel va urma Cristos să fie explicat prin prisma acestora.Read more...
Comments

Săptămâna creației

Învățătura creștină despre Dumnezeu ca fiind Creatorul tuturor lucrurilor este una dintre cele mai atacate din ultimii doua sute de ani. Primul capitol din Biblie este unul dintre cele mai rastalmacite din intreaga literatura.
Cititorul din vremea de acum trebuie sa faca efortul de a lasa la o parte toate aceste bruiaje si sa caute sa audă și să priceapă ce i-a descoperit Dumnezeu lui Moise. Read more...
Comments

Evanghelia lui Dumnezeu

Evanghelia este initiativa lui Dumnezeu! Acest fapt trebuie văzut în contrast cu asocierile din veacul întâi în care evanghelia era un termen folosit în cultul imperatului Romei. Evanghelia este despre mântuirea realizată de Dumnezeu atât pentru evrei cât și pentru neamuri; evanghelia nu este despre așteptarea ca împăratul Romei să facă bine supușilor săi. Evanghelia este atât lucrarea puternică a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt care duce la răspunsul credinței, cât și un set de tradiții despre Cristos transmise de la creștin la creștin.Read more...
Comments

Prologul Evangheliei după Ioan

Întruparea Cuvântului

Ioan 1:1-5


Începutul a tot ce există este prezentat din punctul de vedere al Logosului. El este personajul principal în toate. Portretul lui este construit subliniindu-se existența, comuniunea și natura sa.
    Când au fost făcute toate lucrurile Logosul deja era acolo. „Începutul“ este doar pentru ceea ce a fost făcut, nu și pentru Logos, în ce-l privește pe el avem existență fără început. Modul de a-l numi de Logos este cu înțeles multiplu, ideile principale fiind cele ale revelației și puterii creatoare: îl face cunoscut pe Dumnezeu și este mijlocitorul a tot ce s-a făcut.

Read more...
Comments

Profunzimea relației noastre cu Dumnezeu

Acesta este motivul pentru care Psalmul 23 este atât de îndrăgit. Psalmistul meditează asupra legământului lui Dumnezeu cu poporul său și îl personalizează. Face acest lucru descriindu-l pe Dumnezeu prin prisma a trei imagini foarte la îndemâna oricărui din popor: păstor, căluză, și gazdă. Aceste descrieri sunt vehicole eficiente în transmiterea unui mesaj iubit cu putere. Lucrurile stau așa pentru că se face apel la cele mai cunoscute experiențe din viață. Așa se demonstrează relevanța lui Dumnezeu pentru viața celor din poporul său.

Dumnezeu ca păstor

Read more...
Comments

Dogmatica drept etică

Nu stiu daca cititorii care trec pe la acest blog sunt interesati in lucrurile care urmeaza, dar incerc. Supun atentiei voastre cateva idei esentiale ale lui Karl Barth in ce priveste etica. Am in lucru un material despre etica la K. Barth si mi-ar fi de folos interactiunea voastra.
Care este punctul de pornire în etică? Este revelația lui Dumnezeu în Isus Cristos, sau omul născut din nou, și în cele din urmă omul în general? (CD, I.2.786)

Read more...
Comments

Identitate, orientare și lucrare la începutul sec. XXI

In materialul care urmeaza vreau sa aduc inaintea cititorului/fratelui roman elemente dintr-o prezentare a lui Al Mohler (presedintele de la Southern Baptist Theological Seminary) cu privire la viitorul Conventiei Baptiste de Sud (in care eu si biserica pe care o slujesc suntem membri). Am gasit ca ceea ce spune el este deosebit de necesar si pentru bisericile romanesti din diaspora si cred ca si din Romania. Nu voi repeta ce spune Mohler, ci voi dezvolta si interactiona cu ideile lui.

Read more...
Comments

Eliberarea din necurăție

Unul dintre cele mai dramatice evenimente din lucrarea Mantuitorului a avut loc in tinutul Gadara. Acel eveniment sta drept model de lucrare a evangheliei intr-un tinut pagan.  Si cel indracit, si intregul tinut sunt partasi aceleiasi stari pangarite de lucrarea dracilor si ingrijirea de animale necurate. Oamenii din acel tinut au cautat solutii la starea acelui om, dar datorita puterii uriase ce-l stapanea nu au avut sanse prea mari.

Read more...
Comments

Să-l cunoști din faptele lui ca să-ți așterni hainele înaintea lui

Aceasta este modaliatea de percepere a identității sale cu ocazia acestui eveniment: intrarea în Ierusalim. Simbolistica acestui eveniment poate fi percepută mai clar dacă se  observă atent ceea ce face și spune Isus. El trimite după măgăruș, care era legat, și hotărăște să intre în cetatea Ierusalimului călare pe el.

Read more...
Comments

Iubind venirea lui

Orientarea escatologica a vietii crestine este un element fundamental al identitatii prezente a bisericii. Ancorarea in trecut si in viitor face posibila marturia in prezent. Titlul la acest mesaj este luat din 2 Timotei 4:8 unde primirea coroanei dreptatii este legata de aceasta legatura de dragoste intre crestin si Domnul sau inaltat pe care-l asteapta. Indreptatirea finala, si ca si statut si ca si transformare a vietii, va fi aratata in ziua judecatii.

Read more...
Comments

Lecția de la început

Dupa creatie, cea mai mare lucrare a lui Dumnezeu a fost rascumpararea omului. Raspunderea ducerii la indeplinire a acestei lucrari a fost incredintata Fiului Sau. Pregatirea Fiului, la inceputul lucrarii sale, a fost printr-o perioada prelungita de post. In pustie El a aratat claritatea alegerilor sale si limpezimea cu care isi intelege misiunea. Painea si apa sunt bune, dar este ceva mai bun si mai necesar pentru viata decat ele: cuvintul pe care il rosteste Dumnezeu.

Read more...
Comments

În slujba adevărului

O raspundere fundamentala a bisericii este de a sustine cu tarie adevarul revelat al lui Dumnezeu. In acest context trebuie experimentatate relatiile dintre cei care sunt parte din familia lui Dumnezeu.
Adevarul lui Dumnezeu revelat in creatie, in Scripturi, si in mod deplin in Isus Cristos trebuie inteles, explicat si trait de catre biserica lui Dumnezeu.

Read more...
Comments

Donatism și lecțiile istoriei

In materialul care urmeaza intentionez sa descriu succint una dintre problemele bisericii crestine din alt veac, modalitatile lor de atunci si ulterioare de a aborda situatii oarecum asemanatoare cu cele din perioada noastra. Niciodata situatiile nu sunt similare, dar lectiile istoriei nu trebuie ignorate, ci cercetate cu atentie pentru a face fata cat mai bine problemelor pe care ni le rezerva fiecaruia viata. Cercetarea acestei perioade este dificila pentru ca nici una dintre scrierile donatistilor nu s-a pastrat. Ceea ce stim este din scrierile adversarilor lor, in special Optatus si Augustin.

Read more...
Comments

Cina Domnului în protestantism

Luther si critica Cinei in romano-catolicism


Luther foloseste termenul consubstantiere pe care il explica folosind asemanarea cu fierul inrosit: ca in fierul inrosit in care sunt prezente si fierul si focul, tot asa painea si vinul, si trupul si sangele lui Cristos sunt prezente in elementele Cinei.
Punctul de pornire al criticii lui este dat de binecuvantarile aduse de Cina Domnului in vietile crestinilor. 'Noi primim ceea ce spune Cuvantul.

Read more...
Comments

Kerygma

Asezarea temeliei bisericii a constituit una dintre principalele lucrari ale apostolilor. Invatatura apostolilor a constituit baza si standardul pentru lucrarea bisericii. Vedem in proclamarea apostolica patru elemente constante. Acestea sunt: implinirea planului lui Dumnezeu, recapitularea lucrarii lui Cristos cu accent pe moartea si invierea lui, marturia Scripturilor, si chemarea la pocainta.
Evenimentele care au avut loc in Galilea, Iudea, si Ierusalim sunt evenimente care stau la apogeul lucrarii lui Dumnezeu in viata poporului sau.

Read more...
Comments

Mandat

O comunitate ca o familie chemata sa-si desfasoare lucrarea in conditii stricte, ca si cum ar depune marturie la un tribunal. Relatii puternice in interior si calitate ireprosabila a adevarului raspandit intre popoare. Aceasta este biserica.
Cristos cel inviat s-a inaltat la cer si astfel modul in care el este experimentat de catre comunitate a trecut de la fizic la spiritual. El este cu ai lui pana la sfarsitul veacurilor. Prezenta lui este spirituala.

Read more...
Comments