Deși erau multe diferențe între evreii din bazinul mediteranean al primului secol ei împărtășeau multe practici și credințe și știau care sunt diferențele dintre ei și neamuri.
Evreii împărtășeau credința că Dumnezeu a creat toate lucrurile și că i-a chemat pe strămoșii lor la un legământ special de încredere și răspundere. Principiile acestuia se află în Torah, unde sunt incluse legile pe care trebuie să le țină evreii. Acest legământ este sumarizat în Șhema și în promisiunea lui Dumnezeu că va da evreilor țara promisă. Miezul credinței ebraice este că Dumnezeu, așa cum s-a descoperit poporului său, este singurul Dumnezeu adevărat și că toți ceilalalți zei sunt falși.

Acest montaj filmat în insulele Galapagos arată fără cuvinte cât de frumos și complex este ceea ce a creat Dumnezeu. Un veritabil curs de teologie naturală.

Fiecare suntem în căutare. Şi poate căutarea cea mai arzătoare a fiecărui om este căutarea după comuniune. Nimănui nu-i place singur. Iar comuniunea cea mai aleasă, cea mai deosebită, este comuniunea cu Dumnezeu. Andrei era într-o astfel de căutare. Şi, aşa cum Mântuitorul l-a întrebat pe el: „Ce cauţi?“ şi a avut răspunsul cel mai potrivit la întrebarea aceasta, la fel ne întreabă pe noi astăzi: „Ce căutaţi?“ Căutăm comuniunea cu Dumnezeu, relaţia cu Dumnezeu, viaţa cu Dumnezeu.

În contextul sărbătorii corturilor avem mai multe aspecte. Pe de o parte, avem zicerea lui Isus că El este apa vieţii şi cine însetează să vină la El şi să bea; El este Cel din care curg izvoarele de apă vie, pentru toţi cei care cred în El. Tot aşa, pe de altă parte, la sărbătoarea corturilor avem un ritual legat de lumină.

„Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.“
Unde Şi-a arătat El slava, mai departe, în naraţiunea Evangheliei? Prima oară la o nuntă, iar de la nunta din Cana Galileei ne mişcăm până la cruce, până la locul în care într-un mod desăvârşit Fiul a fost proslăvit şi a primit slava pe care o avea la Tatăl încă înainte de întemeierea lumii (Ioan17:5).

Întruparea Cuvântului
Ioan 1:1-5
Începutul a tot ce există este prezentat din punctul de vedere al Logosului. El este personajul principal în toate. Portretul lui este construit subliniindu-se existența, comuniunea și natura sa.
    Când au fost făcute toate lucrurile Logosul deja era acolo. „Începutul“ este doar pentru ceea ce a fost făcut, nu și pentru Logos, în ce-l privește pe el avem existență fără început. Modul de a-l numi de Logos este cu înțeles multiplu, ideile principale fiind cele ale revelației și puterii creatoare: îl face cunoscut pe Dumnezeu și este mijlocitorul a tot ce s-a făcut.

Acesta este motivul pentru care Psalmul 23 este atât de îndrăgit. Psalmistul meditează asupra legământului lui Dumnezeu cu poporul său și îl personalizează. Face acest lucru descriindu-l pe Dumnezeu prin prisma a trei imagini foarte la îndemâna oricărui din popor: păstor, căluză, și gazdă. Aceste descrieri sunt vehicole eficiente în transmiterea unui mesaj iubit cu putere. Lucrurile stau așa pentru că se face apel la cele mai cunoscute experiențe din viață. Așa se demonstrează relevanța lui Dumnezeu pentru viața celor din poporul său.

Nu stiu daca cititorii care trec pe la acest blog sunt interesati in lucrurile care urmeaza, dar incerc. Supun atentiei voastre cateva idei esentiale ale lui Karl Barth in ce priveste etica. Am in lucru un material despre etica la K. Barth si mi-ar fi de folos interactiunea voastra.
Care este punctul de pornire în etică? Este revelația lui Dumnezeu în Isus Cristos, sau omul născut din nou, și în cele din urmă omul în general? (CD, I.2.786)

Unul dintre cele mai dramatice evenimente din lucrarea Mantuitorului a avut loc in tinutul Gadara. Acel eveniment sta drept model de lucrare a evangheliei intr-un tinut pagan.  Si cel indracit, si intregul tinut sunt partasi aceleiasi stari pangarite de lucrarea dracilor si ingrijirea de animale necurate. Oamenii din acel tinut au cautat solutii la starea acelui om, dar datorita puterii uriase ce-l stapanea nu au avut sanse prea mari.

Aceasta este modaliatea de percepere a identității sale cu ocazia acestui eveniment: intrarea în Ierusalim. Simbolistica acestui eveniment poate fi percepută mai clar dacă se  observă atent ceea ce face și spune Isus. El trimite după măgăruș, care era legat, și hotărăște să intre în cetatea Ierusalimului călare pe el.

Orientarea escatologica a vietii crestine este un element fundamental al identitatii prezente a bisericii. Ancorarea in trecut si in viitor face posibila marturia in prezent. Titlul la acest mesaj este luat din 2 Timotei 4:8 unde primirea coroanei dreptatii este legata de aceasta legatura de dragoste intre crestin si Domnul sau inaltat pe care-l asteapta. Indreptatirea finala, si ca si statut si ca si transformare a vietii, va fi aratata in ziua judecatii.

Dupa creatie, cea mai mare lucrare a lui Dumnezeu a fost rascumpararea omului. Raspunderea ducerii la indeplinire a acestei lucrari a fost incredintata Fiului Sau. Pregatirea Fiului, la inceputul lucrarii sale, a fost printr-o perioada prelungita de post. In pustie El a aratat claritatea alegerilor sale si limpezimea cu care isi intelege misiunea. Painea si apa sunt bune, dar este ceva mai bun si mai necesar pentru viata decat ele: cuvintul pe care il rosteste Dumnezeu.

O raspundere fundamentala a bisericii este de a sustine cu tarie adevarul revelat al lui Dumnezeu. In acest context trebuie experimentatate relatiile dintre cei care sunt parte din familia lui Dumnezeu.
Adevarul lui Dumnezeu revelat in creatie, in Scripturi, si in mod deplin in Isus Cristos trebuie inteles, explicat si trait de catre biserica lui Dumnezeu.

Luther si critica Cinei in romano-catolicism
Luther foloseste termenul consubstantiere pe care il explica folosind asemanarea cu fierul inrosit: ca in fierul inrosit in care sunt prezente si fierul si focul, tot asa painea si vinul, si trupul si sangele lui Cristos sunt prezente in elementele Cinei.
Punctul de pornire al criticii lui este dat de binecuvantarile aduse de Cina Domnului in vietile crestinilor. 'Noi primim ceea ce spune Cuvantul.

Asezarea temeliei bisericii a constituit una dintre principalele lucrari ale apostolilor. Invatatura apostolilor a constituit baza si standardul pentru lucrarea bisericii. Vedem in proclamarea apostolica patru elemente constante. Acestea sunt: implinirea planului lui Dumnezeu, recapitularea lucrarii lui Cristos cu accent pe moartea si invierea lui, marturia Scripturilor, si chemarea la pocainta.
Evenimentele care au avut loc in Galilea, Iudea, si Ierusalim sunt evenimente care stau la apogeul lucrarii lui Dumnezeu in viata poporului sau.

O comunitate ca o familie chemata sa-si desfasoare lucrarea in conditii stricte, ca si cum ar depune marturie la un tribunal. Relatii puternice in interior si calitate ireprosabila a adevarului raspandit intre popoare. Aceasta este biserica.
Cristos cel inviat s-a inaltat la cer si astfel modul in care el este experimentat de catre comunitate a trecut de la fizic la spiritual. El este cu ai lui pana la sfarsitul veacurilor. Prezenta lui este spirituala.