Când se surpă temeliile
17/10/21 12:41
Psalmul 11 menționează o așa situație generală în care temeliile societății se năruie; ce mai poate face atunci cel neprihănit? Această situație în care se distruge temelia unei țări este exemplificată prin pericolul în care se află oamenii integri. Aceștia devin o țintă pentru oamenii răi care îi vânează pe ascuns. Răspândirea pericolului morții în ascuns, fără să fie oprit, este unul dintre modurile în care se surpă temeliile unei țări. Read more...
Comments
Gândul acesta să ne însuflețească pe toți
12/09/21 13:08
Filipeni 3 este unul dintre textele în care Apostolul Pavel vorbește despre sine însuși și propria lui viață de credință și slujire. O face în așa fel încât își arată felul de gândire în ce privește neprihănirea și propria sa mântuire. Creștinii de la început ne-au lăsat o înțelegere clară a mântuirii și a felului în care aceasta poate fi obținută.
Mai întâi, omul are mare nevoie de mântuire. Datorită alegerilor deliberate ale oamenilor de a-l elimina pe Dumnezeu din viețile lor și de a se deda la idolatrie și imoralitate, inima omului se întunecă și ajunge în starea de a nu mai putea deosebi binele de rău. Omul ajunge să fie stăpânit de o putere rea din care trebuie să fie eliberat. Între Dumnezeu și om se produce o ruptură adâncă, și toți oamenii păcătuiesc și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu; toți sunt sub mânia și judecata lui Dumnezeu, și toți au parte de plata păcatului care este moartea.
În acest context trebuie să înțelegem ce ne spune Apostolul Pavel despre neprihănire și posibilitatea mântuirii. Care sunt consecințele lucrării păcatului în viața omului și cum poate avea parte de eliberare de acestea? Pentru că omul nu se poate elibera singur de sub puterea păcatului, Dumnezeu a acționat mântuitor și face acest lucru prin lucrarea Fiului său, iar omul poate beneficia de acest lucru prin credință.
Apostolul Pavel este aspru cu iudeii din vremea lui pe care-i numește „lucrătorii aceia răi“ (Fil. 3.2); pentru că aceștia se bazează pe propriile sale lucrări le este în cele din urmă fatal, ei având o atitudine care-l elimină pe Dumnezeu din viețile lor. Pavel denunță încrederea în realizările umane. Orice încercare de a crede că omul poate prin propriile puteri să fie acceptat de Dumnezeu este o nebunie. Orice lucru pământesc, omul la potențial maxim, cu proveniență de invidiat, cu statut aparte, cu realizări personale, nu reușește să fie acceptat de Dumnezeu. Pavel a fost într-o astfel de situație.
El a avut parte de o experiență care l-a făcut să reevalueze totul. După întâlnirea cu Cristos cel înviat pe drumul Damascului el și-a dat seama că lucrurile pe care odată le considera benefice îi aduceau de fapt distrugerea, pentru că-l orbeau de la a-și vedea propria nevoie după dreptatea lui Dumnezeu, pe care doar Dumnezeu o poate da omului. De aceea, el acum le vede pe toate avute mai înainte ca o pierdere, ca pe niște gunoaie. Read more...
Mai întâi, omul are mare nevoie de mântuire. Datorită alegerilor deliberate ale oamenilor de a-l elimina pe Dumnezeu din viețile lor și de a se deda la idolatrie și imoralitate, inima omului se întunecă și ajunge în starea de a nu mai putea deosebi binele de rău. Omul ajunge să fie stăpânit de o putere rea din care trebuie să fie eliberat. Între Dumnezeu și om se produce o ruptură adâncă, și toți oamenii păcătuiesc și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu; toți sunt sub mânia și judecata lui Dumnezeu, și toți au parte de plata păcatului care este moartea.
În acest context trebuie să înțelegem ce ne spune Apostolul Pavel despre neprihănire și posibilitatea mântuirii. Care sunt consecințele lucrării păcatului în viața omului și cum poate avea parte de eliberare de acestea? Pentru că omul nu se poate elibera singur de sub puterea păcatului, Dumnezeu a acționat mântuitor și face acest lucru prin lucrarea Fiului său, iar omul poate beneficia de acest lucru prin credință.
Apostolul Pavel este aspru cu iudeii din vremea lui pe care-i numește „lucrătorii aceia răi“ (Fil. 3.2); pentru că aceștia se bazează pe propriile sale lucrări le este în cele din urmă fatal, ei având o atitudine care-l elimină pe Dumnezeu din viețile lor. Pavel denunță încrederea în realizările umane. Orice încercare de a crede că omul poate prin propriile puteri să fie acceptat de Dumnezeu este o nebunie. Orice lucru pământesc, omul la potențial maxim, cu proveniență de invidiat, cu statut aparte, cu realizări personale, nu reușește să fie acceptat de Dumnezeu. Pavel a fost într-o astfel de situație.
El a avut parte de o experiență care l-a făcut să reevalueze totul. După întâlnirea cu Cristos cel înviat pe drumul Damascului el și-a dat seama că lucrurile pe care odată le considera benefice îi aduceau de fapt distrugerea, pentru că-l orbeau de la a-și vedea propria nevoie după dreptatea lui Dumnezeu, pe care doar Dumnezeu o poate da omului. De aceea, el acum le vede pe toate avute mai înainte ca o pierdere, ca pe niște gunoaie. Read more...
Providența lui Dumnezeu și suferința creștinului
22/08/21 12:25
În viața omului lucrurile sunt amestecate, și bune și rele, și bucurii și suferințe. Adesea faci bine oamenilor și ei îți fac rău. Omul se întreabă unde este Dumnezeu când el are parte de nedreptate și este batjocorit și desconsiderat. Alteori, Dumnezeu este activ, se implică (Fil. 4.7), vindecă și face bine pe oameni (Fil 2.27). Uneori, oamenii au intenții rele chiar și atunci când fac ceva bun (Fil 1.14), alteori, se luptă între ei, și se dezbină (Fil 2.3). Cei buni suferă chiar și atunci când fac ce este bine (Fil 1.28-29). Cum explicăm această situație atât de dificilă și amestecată? Apostolul Pavel oferă câteva explicații în Epistola către filipeni. În continuare prezint succint răspunsurile date de el. Read more...
La venirea Domnului
04/07/21 12:41
În corespondența cu creștinii din Tesalonic apostolul Pavel le explică din nou despre cum stau lucrurile cu vremurile din urmă. Unii dintre creștinii din Tesalonic sunt îngrijorați că cei care deja au murit nu vor mai avea parte de veșnicia adusă de Domnul la venirea sa. Această situație îl determină pe apostolul Pavel să îi învețe, din nou, despre aceste lucruri. Apostolul Pavel, ca și întreg Noul Testament, vorbește despre creștinul care a murit ca fiind adormit. Pentru creștini moartea nu mai are puterea de a înspăimânta, ci este așa ca un somn adânc din care vom fi treziți la venirea Domnului. Gheara morții este deja ruptă începând cu învierea Domnului. De aceea, creștinii nu sunt, ca păgânii, fără nădejde. Cuvintele lui Teocritus exprimă raportarea la speranță și la viitor a păgânilor: speranța este pentru cei vii, pe când cei morți sunt fără speranță. Viața din Hades este o viață a umbrelor, pentru că acolo este o noapte fără sfârșit. Moartea și învierea Domnului au schimbat felul în care cei care sunt ai lui înțeleg moartea. Creștinii care mor sunt cei care adorm în Cristos. Read more...
De la robia stricăciunii la libertatea slavei
16/05/21 12:09
Înțelegerea creștină a libertății are atât o coordonată istorică, cât și una spirituală. Se întinde de la căderea omului până la glorificarea celor mântuiți. Vremurile de aici sunt vremuri ale robiei; o robie care strică tot, pe om și pe lumea din jurul său. De aceea, creația până la sfârșitul vremurilor, suspină și așteaptă răscumpărarea deplină de sub robia stricăciunii. Dezrobirea a început cu prima venire a Fiului lui Dumnezeu, cu moartea, învierea și înălțarea acestuia. El și lucrarea făcută de el sunt aducătoare de izbăvire pentru toți aceea care-și pun încrederea în el și-l ascultă. Read more...
Cina Domnului în vreme de carantină
03/04/20 11:47
În această perioadă există discuții cu privire la posibilitatea de a avea Cina Domnului în mediul virtual, online. Aceasta ar însemna că fiecare dintre noi suntem în casele noastre și luăm Cina Domnului simultan cu ceilalți din biserică atunci când slujitorii bisericii spun acest lucru, cu ajutorul tehnologiei. Întrebarea de lucru este următoarea: este nevoie de un astfel de artificiu tehnologic-spiritual? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?Read more...
Înțelepciune, discernământ și pregătire
28/03/20 11:04
Care este mărturia noastră creștină baptistă la vreme de molimă? În această vreme de mare primejdie pentru viața fizică noi ca și creștini trebuie să dăm dovadă de înțelepciune, discernământ și pregătire. În felul acesta arătăm o viață schimbată care slujește cu vorba și fapta pe cel de lângă noi.
În așa vremuri înțelepciunea noastră se poate vedea și în felul următor. Un creștin face deosebirea dintre răul moral și răul natural. El știe că voința noastră căzută este cauza pentru multe rele morale. Când noi iubim ceea ce nu trebuie să iubim, și când nu iubim ceea ce trebuie să iubim, răul moral prinde viață. În ce privește răul natural, de cele mai multe ori, nu avem o legătură directă între ceea ce suntem și facem ca oameni și ceea ce se întâmplă în lumea naturală. Un cutremur, o erupție vulcanică sau o inundație nu se întâmplă datorită nouă. Noi trăim într-o lume naturală atinsă de păcatele noastre. Lumea naturală căzută, ca și societatea căzută a oamenilor, se întoarce împotriva ei înșiși, se macină. De aceea, adesea, înțelegem răul natural ca absența binelui natural. Atunci când nu este apă, avem secetă, când nu sunt alimente, avem foamete, când nu este sănătate, avem boală. Dumnezeu ne-a dat înțelepciune să vedem lumea aceasta cu tot ce este în ea în acest fel. Cu toate acestea, în lumea lui Dumnezeu este o legătură directă între păcat și moarte. În mod fundamental, omul moare pentru că este păcătos. Condiția lui fizică se deteriorează constant, iar în final moare, și această situație este o manifestare a stării noastre căzute. Chiar și în cazul celor răscumpărați, omul nostru fizic trece și în final moare, dar omul nostru lăuntric se înnoiește din zi în zi. Noi știm că atunci când vine molima ea poate fi și pedeapsa lui Dumnezeu pentru nelegiuirile noastre. Când poporul lui Dumnezeu se îndepărtează de Dumnezeu, adesea, Dumnezeu aduce pedeapsa sa prin mijloace naturale. De aceea, în istoria mântuirii avem un trio de temut: sabia, foametea, și molima (la care ulterior se adaugă un al patrulea element distrugător: animalele sălbatice). În Scripturi, în situații extreme, Dumnezeu folosește aceste lucruri pentru a-și pedepsi poporul apostat. Alteori, Dumnezeu folosește aceste mijloace pentru a pedepsi omenirea apostată. Noi nu știm exact când aceste rele naturale au loc din cauze naturale sau din cauze divine. Dar nenorocirea de orice fel trebuie să fie pentru noi ca un strigăt care ne trezește din somnul păcatului. Read more...
În așa vremuri înțelepciunea noastră se poate vedea și în felul următor. Un creștin face deosebirea dintre răul moral și răul natural. El știe că voința noastră căzută este cauza pentru multe rele morale. Când noi iubim ceea ce nu trebuie să iubim, și când nu iubim ceea ce trebuie să iubim, răul moral prinde viață. În ce privește răul natural, de cele mai multe ori, nu avem o legătură directă între ceea ce suntem și facem ca oameni și ceea ce se întâmplă în lumea naturală. Un cutremur, o erupție vulcanică sau o inundație nu se întâmplă datorită nouă. Noi trăim într-o lume naturală atinsă de păcatele noastre. Lumea naturală căzută, ca și societatea căzută a oamenilor, se întoarce împotriva ei înșiși, se macină. De aceea, adesea, înțelegem răul natural ca absența binelui natural. Atunci când nu este apă, avem secetă, când nu sunt alimente, avem foamete, când nu este sănătate, avem boală. Dumnezeu ne-a dat înțelepciune să vedem lumea aceasta cu tot ce este în ea în acest fel. Cu toate acestea, în lumea lui Dumnezeu este o legătură directă între păcat și moarte. În mod fundamental, omul moare pentru că este păcătos. Condiția lui fizică se deteriorează constant, iar în final moare, și această situație este o manifestare a stării noastre căzute. Chiar și în cazul celor răscumpărați, omul nostru fizic trece și în final moare, dar omul nostru lăuntric se înnoiește din zi în zi. Noi știm că atunci când vine molima ea poate fi și pedeapsa lui Dumnezeu pentru nelegiuirile noastre. Când poporul lui Dumnezeu se îndepărtează de Dumnezeu, adesea, Dumnezeu aduce pedeapsa sa prin mijloace naturale. De aceea, în istoria mântuirii avem un trio de temut: sabia, foametea, și molima (la care ulterior se adaugă un al patrulea element distrugător: animalele sălbatice). În Scripturi, în situații extreme, Dumnezeu folosește aceste lucruri pentru a-și pedepsi poporul apostat. Alteori, Dumnezeu folosește aceste mijloace pentru a pedepsi omenirea apostată. Noi nu știm exact când aceste rele naturale au loc din cauze naturale sau din cauze divine. Dar nenorocirea de orice fel trebuie să fie pentru noi ca un strigăt care ne trezește din somnul păcatului. Read more...
Apostolul Pavel în interpretarea lui Alain Badiou. O notă critică
31/12/19 11:08
SABOU, Sorin, Apostle Paul interpreted by Alain Badiou. A Critical Note / Apostolul Pavel în interpretarea lui Alain Badiou. O notă critică, Jurnal teologic, 18.2 (2019): 121-134.
Institutul Teologic Baptist din București
ssabou@itb.ro
Abstract
In this critical note on Badiou's interpretation of St. Paul I will argue that Badiou's attempt of using the structure of Paul's message as the structure of an argument against the present state of the world is without chance of succeeding. For Paul, the truth is the truth of the gospel, and if it is to work, it has to be christological. If God's work is not salvific in the sending of his Son, then the famous structure of subject-truth-universality crumbles down. For Paul, the truth of the gospel is redemptive, and without this basic element universality cannot be achieved.
Keywords: apostle Paul, Alain Badiou, truth, subject, universality, redemption
Institutul Teologic Baptist din București
ssabou@itb.ro
Abstract
In this critical note on Badiou's interpretation of St. Paul I will argue that Badiou's attempt of using the structure of Paul's message as the structure of an argument against the present state of the world is without chance of succeeding. For Paul, the truth is the truth of the gospel, and if it is to work, it has to be christological. If God's work is not salvific in the sending of his Son, then the famous structure of subject-truth-universality crumbles down. For Paul, the truth of the gospel is redemptive, and without this basic element universality cannot be achieved.
Keywords: apostle Paul, Alain Badiou, truth, subject, universality, redemption
Luther despre libertate
14/07/19 10:26
SABOU, Sorin, Luther despre libertate / Luther about Liberty, Jurnal teologic, Vol 17, Nr 1 (2018): 47-65.
Institutul Teologic Baptist din București
ssabou@itb.ro
Abstract
The thesis of this paper is that Luther understands liberty in paradoxical terms. On one hand, a Christian experiments liberty in its fullness, because a Christian is a free lord, and on the other hand, a Christian is under the dominion of all. This paradox of a lord-servant is the framework used by Luther to conceive his understanding of liberty. Luther explains this in anthropological and soteriological terms. For Luther, a Christian has two natures, one spiritual, and one bodily; salvation works at both these levels. At the level of the soul, faith is the decisive element which brings liberty to the Christian, and at the level of the body, a Christian practices obedience because of his faith. For Luther, liberty is mainly spiritual, it is a liberty of the heart.
Keywords: Luther, liberty, Reformation, faith, justification
Institutul Teologic Baptist din București
ssabou@itb.ro
Abstract
The thesis of this paper is that Luther understands liberty in paradoxical terms. On one hand, a Christian experiments liberty in its fullness, because a Christian is a free lord, and on the other hand, a Christian is under the dominion of all. This paradox of a lord-servant is the framework used by Luther to conceive his understanding of liberty. Luther explains this in anthropological and soteriological terms. For Luther, a Christian has two natures, one spiritual, and one bodily; salvation works at both these levels. At the level of the soul, faith is the decisive element which brings liberty to the Christian, and at the level of the body, a Christian practices obedience because of his faith. For Luther, liberty is mainly spiritual, it is a liberty of the heart.
Keywords: Luther, liberty, Reformation, faith, justification
Evanghelia Fiului lui Dumnezeu
23/12/17 14:17
Paul, rob al lui Cristos Isus, chemat apostol, pus de o parte pentru evanghelia lui Dumnezeu, pe care a promis-o mai dinainte prin profeţii lui în Scrierile Sfinte cu privire la Fiul său venit din sămânţa lui David potrivit cărnii, desemnat Fiu al lui Dumnezeu în putere potrivit Duhului sfinţeniei din învierea morţilor, Isus Cristos Domnul nostru. (Romani 1.1-4)
[2] Evanghelia lui Dumnezeu nu este un mesaj supriză, deoarece ea a fost anunţată din timp, după cum arată Sfintele Scripturi. Pavel nu face trimitere la vreun text anume în care să fi fost anunţată evanghelia, dar cel mai probabil, el s-ar referi la texte cum ar fi Is. 9.1-6; 11.1-9; Ier. 23.5; 31.31-34. Aceasta arată că lucrarea lui Dumnezeu are continuitate, „atunci“ şi „acum“: ceea ce a fost promis atunci are loc acum. Înţelesul termenului „evanghelie“ este un subiect în dezbatere. Pavel foloseşte acest termen în mod absolut; nu mai întâlnim o astfel de folosire la alţi autori antici. Acest substantiv este definit de lucrarea lui Dumnezeu în trimiterea Fiului său subliniindu-se în special lucrarea sa pământească şi înălţarea în glorie. Pentru că în VT termenul „evanghelie“ nu este folosit în context religios cu referire la „veştile bune“ ale lui Dumnezeu, este posibil ca evanghelia proclamată de Pavel să fie înţeleasă în contrast cu limbajul cultului împăratului. Acolo evenimentul major ale „zilei de naştere a zeului nostru [Cezar August] a marcat, datorită lui, începutul veştilor bune pentru întreaga lume.“ De asemenea urcarea pe tron a împăraţilor romani era un eveniment dătător de speranţă, pentru că se inaugura astfel o nouă epocă. Pentru că Pavel citează în 10.15 unul dintre textele importante cu privire la „proclamarea evangheliei“ în VT, şi anume Isaia 52.7, este posibil că acesta să fi stat la originea acestui contrast cu cultului împăratului. Astfel cei care aud evanghelia o pot înţelege prin comparaţie cu evenimentele din viaţa şi realizările împăratului Romei. Datorită felului în care este prezentat conţinutul evangheliei este posibil ca în v.3-4 Pavel să facă trimitere la o formulare care era în circulaţie în biserica primară; nu mai întilnim o astfel de descriere a conţinutului evangheliei la Pavel. Read more...
[2] Evanghelia lui Dumnezeu nu este un mesaj supriză, deoarece ea a fost anunţată din timp, după cum arată Sfintele Scripturi. Pavel nu face trimitere la vreun text anume în care să fi fost anunţată evanghelia, dar cel mai probabil, el s-ar referi la texte cum ar fi Is. 9.1-6; 11.1-9; Ier. 23.5; 31.31-34. Aceasta arată că lucrarea lui Dumnezeu are continuitate, „atunci“ şi „acum“: ceea ce a fost promis atunci are loc acum. Înţelesul termenului „evanghelie“ este un subiect în dezbatere. Pavel foloseşte acest termen în mod absolut; nu mai întâlnim o astfel de folosire la alţi autori antici. Acest substantiv este definit de lucrarea lui Dumnezeu în trimiterea Fiului său subliniindu-se în special lucrarea sa pământească şi înălţarea în glorie. Pentru că în VT termenul „evanghelie“ nu este folosit în context religios cu referire la „veştile bune“ ale lui Dumnezeu, este posibil ca evanghelia proclamată de Pavel să fie înţeleasă în contrast cu limbajul cultului împăratului. Acolo evenimentul major ale „zilei de naştere a zeului nostru [Cezar August] a marcat, datorită lui, începutul veştilor bune pentru întreaga lume.“ De asemenea urcarea pe tron a împăraţilor romani era un eveniment dătător de speranţă, pentru că se inaugura astfel o nouă epocă. Pentru că Pavel citează în 10.15 unul dintre textele importante cu privire la „proclamarea evangheliei“ în VT, şi anume Isaia 52.7, este posibil că acesta să fi stat la originea acestui contrast cu cultului împăratului. Astfel cei care aud evanghelia o pot înţelege prin comparaţie cu evenimentele din viaţa şi realizările împăratului Romei. Datorită felului în care este prezentat conţinutul evangheliei este posibil ca în v.3-4 Pavel să facă trimitere la o formulare care era în circulaţie în biserica primară; nu mai întilnim o astfel de descriere a conţinutului evangheliei la Pavel. Read more...
Biblia între catedră și amvon
26/03/16 13:15
Sabou, Sorin. 2016. “Biblia Între Catedră și Amvon, Responsabilitatea Bisericii în Noul Context Social și Academic.” În Interpretarea Biblică Între Biserică și Universitate: Perspective Interconfesionale, volum editat de Alexandru Ioniță, 15–29. Sibiu / Cluj-Napoca: Editura Andreiană / Presa Universitară Clujeană.
Acest eseu este un studiu în care caut să explic relația dintre societatea seculară, universitatea seculară, biserica și Sfânta Scriptură. Teza acestui articol este că presupozițiile și practica modernității și postmodernității au eliminat Biblia ca și sursă de cunoaștere în universitate și societate, și că biserica are responsabilitatea de a oferi unelte hermeneutice mai bune pentru a face Scriptura inteligibilă, și din nou acceptată ca și sursă de cunoaștere.
Termeni cheie: societate seculară, universtiate seculară, biserica, Biblia, cunoaștere, creație, darvinism
The Bible Between the Lecturing Desk and the Pulpit: the Responsibility of the Church in the New Social and Academic Context
This essay is an inquiry in which I explore the relationship between the secular society, the secular university, the Church and the Bible. The thesis of this paper is that the presuppositions and practice of modernity and postmodernity have eliminated the Bible as a source of knowledge in the university and society, and the Church has the responsibility to provide better hermeneutical tools for making the Bible intelligible and, hopefully, more accepted again as a source of knowledge.
Keywords: secular society, secular university, Church, Bible, knowledge, creation, darwinism
Acest eseu este un studiu în care caut să explic relația dintre societatea seculară, universitatea seculară, biserica și Sfânta Scriptură. Teza acestui articol este că presupozițiile și practica modernității și postmodernității au eliminat Biblia ca și sursă de cunoaștere în universitate și societate, și că biserica are responsabilitatea de a oferi unelte hermeneutice mai bune pentru a face Scriptura inteligibilă, și din nou acceptată ca și sursă de cunoaștere.
Termeni cheie: societate seculară, universtiate seculară, biserica, Biblia, cunoaștere, creație, darvinism
The Bible Between the Lecturing Desk and the Pulpit: the Responsibility of the Church in the New Social and Academic Context
This essay is an inquiry in which I explore the relationship between the secular society, the secular university, the Church and the Bible. The thesis of this paper is that the presuppositions and practice of modernity and postmodernity have eliminated the Bible as a source of knowledge in the university and society, and the Church has the responsibility to provide better hermeneutical tools for making the Bible intelligible and, hopefully, more accepted again as a source of knowledge.
Keywords: secular society, secular university, Church, Bible, knowledge, creation, darwinism
Hindusim, budism, islam și creștinism
27/12/15 12:44
În această postare ofer un studiu comparativ a patru religii majore cu privire la trei întrebări esențiale: Ce este realitatea ultimă? Cum trebuie să trăim? și Care este scopul final al omului? Read more...
Relația soț soție
30/08/15 13:38
Relația dintre soț și soție trebuie să aibă la bază relația lor cu Domnul Isus Cristos. Și unul și celălalt se tem de Domnul. Amândoi îl ascultă și îl iubesc pe Mântuitorul lor. Pe baza fricii de Domnul se poate construi o relație profundă care are coordonatele ascultării, iubirii, și îngrijirii. Efeseni 5.21-33 este textul fundamental pentru relația dintre soț și soție. Read more...
Avraam și Sara - viața de familie
09/08/15 11:53
Ce fel de familii au avut oamenii importanți din Biblie? Toți au parte de consecințele neascultării primilor oameni și caută să-și zidească familia într-o lume ostilă. Lucrurile pe care le știm despre acești oameni sunt limitate, dar suficiente pentru a identifica elemente cheie din vieților lor, în casele lor. În cazul lui Avraam, în ce privește viața lui de familie, identificăm câteva elemente esențiale. Read more...
Pe urmele lui Cristos
04/08/15 11:49
Începând din această săptămână avem la Biserica El Roi o nouă serie de seminarii: Pe urmele lui Cristos. Această serie are ca scop formarea unei gândiri teologice învățând de la Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. 
Este un studiu de sinteză a celor patru Evanghelii în ce privește gândirea teologică a lui Isus Cristos. Are ca și context dezbaterile moderne și contemporane din domeniul teologiei Noului Testament, și ca și scop edificarea bisericii prin restaurarea temeliei gândirii și credinței așa cum le vedem și înțelegem din lucrarea lui Isus Cristos.
Omul și neascultarea sa
26/07/15 13:16
Mecanismele ispitirii
După întemeierea primei familii urmează ispitirea ei. Șarpele șiret reușește să amăgească pe soția omului. Neascultarea duce la schimbare în rău. Cum a reușit șarpele lucrul acesta? Naivitate și lipsă de reacție. Întreaga narațiune portretizează divinitatea cu numele Domnul Dumnezeu. Doar în felul în care vorbește șarpele, iar apoi și femeia despre El, vedem o schimbare: de la Domnul Dumnezeu, Dumnezeu care inițiază legături de legământ cu omul, la Dumnezeu, deitate distantă. Aceasta este prima mișcare reușită a șarpelui în ispitirea lui. Cum vorbește el despre Dumnezeu așa vorbește imediat și femeia. A doua mișcare este cu privire la termenii poruncii date de Domnul Dumnezeu. Porunca nu spune că cei doi nu au voie să mănânce din toți pomii din grădină. Doar din unul singur nu au avut voie să mănânce, din pomul cunoștinței binelui și răului. Femeia încearcă să corecteze inducerea în eroare a șarpelui, dar adaugă interdicția atingerii pomului, care nu a fost dată de Domnul Dumnezeu. Astfel, ea arată că porunca primită de ei a fost înțeleasă ca fiind aspră. A treia mișcare a șarpelui este cu privire la consecințele neascultării de porunca divină. Nu veți muri! În fapt, spune șarpele, Dumnezeu v-a dat această poruncă pentru ca el să vă oprească de la ceva: să nu ajungeți ca el. Acești trei pași sunt clasici în ce privește reușita ispitirii: desfacerea comuniunii, deconstuirea poruncii, și eliminarea consecințelor rele. Pentru că femeia sfârșește prin a lua din pomul oprit, vedem că șarpele a reușit să o amăgească. Caracterul comestibil, frumos, și deschizător de orizonturi al pomului face ca amăgirea să fie deplină. Acest accent asupra rolului voinței în comiterea neascultării arată înspre elementul decisiv. Voința are putere asupra rațiunii și o duce înspre obiectul/țelul dorit.
Read more...
Omul și soția lui la început
19/07/15 12:58
Facerea omului este apogeul lucrărării lui Dumnezeu în creație. La început când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, lucrarea lui Dumnezeu în creație este descrisă având în vedere binele omului. În prima relatare a creației, în Geneza 1, avem această lucrare la sfârșitul creației de la început, în ziua a șasea. Cerul și pământul sunt aduse în existență, iar omul are un loc aparte în ele. Omul a fost făcut parte bărbătească și parte femeiască. Atât bărbatul, cât și femeia sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. În acest fel ei se deosebesc de restul creației. Chipul lui Dumnezeu în om arată spre faptul că omul este reprezentantul lui Dumnezeu în mijlocul creației sale, că face parte atât din lumea creată cât și că îl oglindește pe Dumnezeu. Caracterul personal și rațional al bărbatului și femeii face ca în și între cei doi să se poată discerne chipul lui Dumnezeu. Ei au responsabilitatea să crească, să se înmulțească, să umple pământul și să-l stăpânească. Toate viețuitoarele sunt sub stăpânirea lor. Read more...
Redefinirea familiei, căderea unei națiuni, și mărturia creștină
27/06/15 10:05
Când structura de bază a societăţii este stricată, societatea se desface. De ce? Din considerente morale şi educaționale. Acea societate este judecată de Dumnezeu pentru că legiferează ca fiind drept ceea ce el condamnă ca fiind păcătos. Orice relaţie sexuală în afara celei din familie, între soţ şi soţie, este un păcat.
Legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex legiferează o relaţie pe care Dumnezeu o condamnă ca fiind păcătoasă. Această înlocuire a adevărului lui Dumnezeu cu o minciună duce la întunecarea inimii şi la alunecarea într-o stare permanentă de pervertire morală. Ceea ce Dumnezeu a instaurat este modificat şi stricat, iar consecinţele sunt devastatoare. Iubirea dintre soţ şi soţie ajunge o trăire în curvie între două persoane de acelaşi sex, tata şi mama sunt repere desfinţate, autoritatea tatălui şi ajutorul potrivit al mamei sunt eliminate atât din viaţa celor doi soţi, cât şi din viaţa copiilor lor. Când aceste realităţi sunt pervertite sau eliminate, societatea se înnămoleşte şi se destramă.
Într-o astfel de lume urmează să trăim. Datoria noastră este de a trăi şi vesti adevărul lui Dumnezeu în dragoste, de a construi familii sănătoase în care tata, mama şi copiii lor sunt sare şi lumină pentru acest pământ. Îi iubim pe toţi oamenii şi de aceea promitem să nu le spunem niciodată altceva decât adevărul lui Dumnezeu descoperit tuturor oamenilor în Cuvântul său. Adevărul lui Dumnezeu în privinţa familiei este că ea este alcătuită din un bărbat şi o femeie care îşi cresc copiii în dragoste, adevăr, credinţă şi slujire în societate şi biserică. Mărturia creştină continuă până la sfârşitul istoriei, chiar dacă imperiile oamenilor se ridică, iar apoi se destramă.
Legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex legiferează o relaţie pe care Dumnezeu o condamnă ca fiind păcătoasă. Această înlocuire a adevărului lui Dumnezeu cu o minciună duce la întunecarea inimii şi la alunecarea într-o stare permanentă de pervertire morală. Ceea ce Dumnezeu a instaurat este modificat şi stricat, iar consecinţele sunt devastatoare. Iubirea dintre soţ şi soţie ajunge o trăire în curvie între două persoane de acelaşi sex, tata şi mama sunt repere desfinţate, autoritatea tatălui şi ajutorul potrivit al mamei sunt eliminate atât din viaţa celor doi soţi, cât şi din viaţa copiilor lor. Când aceste realităţi sunt pervertite sau eliminate, societatea se înnămoleşte şi se destramă.
Într-o astfel de lume urmează să trăim. Datoria noastră este de a trăi şi vesti adevărul lui Dumnezeu în dragoste, de a construi familii sănătoase în care tata, mama şi copiii lor sunt sare şi lumină pentru acest pământ. Îi iubim pe toţi oamenii şi de aceea promitem să nu le spunem niciodată altceva decât adevărul lui Dumnezeu descoperit tuturor oamenilor în Cuvântul său. Adevărul lui Dumnezeu în privinţa familiei este că ea este alcătuită din un bărbat şi o femeie care îşi cresc copiii în dragoste, adevăr, credinţă şi slujire în societate şi biserică. Mărturia creştină continuă până la sfârşitul istoriei, chiar dacă imperiile oamenilor se ridică, iar apoi se destramă.
Pistis Christou pe meleaguri mioritice
25/06/15 21:30
Citesc cu interes o polemică recentă în România cu privire la sensul unei expresii pauline: pistis Christou. Lucrul bun este că această dezbatere a ajuns şi la noi, lucrul mai puţin bun este că textele acestei polemici ne ajută prea puțin la înţelegerea problemei/disputei. Deşi polemica de la noi este spumoasă nu este nici pe departe la intensitatea alteia din trecut pe aceeaşi temă. Ştim de la R. Hays cum s-au desfăşurat apostrofările la începutul anilor 1990 între J.D.G. Dunn şi teologii din America de Nord (Hays, 1991, p. 714). Dunn se întreaba mirat cum de aşa de mulţi dintre ei, care intepretează pistis Christou ca un genitiv subiectiv, sunt ca porcii în care au intrat dracii care au ieşit din îndrăcitul din Gadara şi acum năvălesc la vale şi se aruncă în mare; la care cei din America de Nord i-au răspuns prin cuvintele spuse de cei din Gadara după ce au văzut ce s-a întâmplat cu porcii lor: Pleacă de aici! Read more...
Umblarea pe mare - Ioan 6
14/06/15 13:34
Ucenicii sunt trimiși de Isus din situația în care se află. El face acest lucru pentru a-i proteja de o primejdie. Și ucenicii, ca și ceilalți evrei din acea vreme, credeau că venirea lui Mesia va duce și la eliberarea de sub jugul asupririi străine, care la acea vreme era puterea romană. În urma înmulțirii pâinilor mulțimea are astfel de planuri, de a-l face pe Isus împărat. O astfel de eliberare în termeni politici nu este parte din planul lucrării lui Isus. Lucrarea lui duce la o eliberare, la un exod, dar nu la unul de sub asuprirea oamenilor. Pentru a-i ajuta în această privință Isus le poruncește să plece cu corabia pe mare înspre Capernaum. Read more...
Deșertăciunea înțelepciunii și a plăcerilor - Eclesiastul 1.12-2.11
14/06/15 11:24
Deșertăciunea înțelepciunii
- studiere și cercetare; tot ce se săvârșește sub ceruri
- tot ce se face sub soare e deșertăciune și goană după vânt
- lucrul îndoit nu poate fi îndreptat; ceea ce lipsește nu poate fi numărat
- înțelepciune și supărare; cunoaștere și mâhnire
Deșertăciunea plăcerilor
Read more...Deșertăciunea existenței - Eclesiastul 1.1-11
14/06/15 10:27
Qohelet
- oratorul, vorbitorul
- fiu al lui David, rege la Ierusalim, personaj enigmatic
Motto: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune
- o judecată de valoare aplicată întregii lumi
- oratorul, vorbitorul
- fiu al lui David, rege la Ierusalim, personaj enigmatic
Motto: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune
- o judecată de valoare aplicată întregii lumi
Deșertăciunea existenței
Read more...S-a adus jertfă o singură dată
07/06/15 11:20
Preocuparea autorului în Evrei 9 este să arate lipsurile vechiului legământ făcând trimitere la cerințele cultice pentru închinare. Cortul și ritualul de acolo oferă vocabularul și gramatica cu care autorul vorbește despre lucruri arătate lui prin Duhul Sfânt (9.8). Împărțirea Cortului în partea dinainte și partea din spate arată că apropierea de Dumnezeu nu era un lucru ușor. Avem un sistem de bariere între cel care se închină și Dumnezeu. Accesul la Dumnezeu era foarte limitat. Oamenii aveau acces la Dumnezeu doar prin reprezentanți (preoți, și Marele Preot). Această situație spune că accesul la Dumnezeu încă nu era deschis pentru oameni. Read more...
Comuniune, divinitate și revelație
02/06/15 10:50
SABOU, Sorin. "Comuniune, divinitate și revelație - exegeză teologică la Prologul Evangheliei după Ioan." / "Communion, Divinity and Revelation - Theological Exegesis on the Prologue of John's Gospel." Jurnal teologic 10 (2011): 24-30.
Abstract: The Prologue of Gospel of John is a dense theological text. The main figure of Logos is God's agent in his creation for bringing it in communion with him. The Logos is fully capable for this mission. His existence, his communion with God, his divinity, his instrumentality in bringing everything in existence are his assets with which he comes to dwell among his people. He is unique. The theological argument starts underlying the depth of Logos communion with God and ends as he, the only God close to the Father's heart, is making him fully known. True revelation is based on close communion.
Abstract: The Prologue of Gospel of John is a dense theological text. The main figure of Logos is God's agent in his creation for bringing it in communion with him. The Logos is fully capable for this mission. His existence, his communion with God, his divinity, his instrumentality in bringing everything in existence are his assets with which he comes to dwell among his people. He is unique. The theological argument starts underlying the depth of Logos communion with God and ends as he, the only God close to the Father's heart, is making him fully known. True revelation is based on close communion.
Jurnal teologic, Vol 14, No 1 (2015)
28/05/15 17:02
This is to let you know that Jurnal teologic, Vol 14, No 1 (2015) was published at www.jurnalteologic.ro. This is the bibliographical information.
SABOU, Sorin. ‘John Locke and the Moral Value of Toleration.’ Jurnal teologic Vol. 14, No. 1 (2015): 5-13.
Baptist Theological Institute of Bucharest. Liberty University
Abstract
The concept of freedom of conscience is in the religious affairs and political affairs at the core of Locke's understanding of tolerance. He redefined the church and the state accordingly. Even the effects of the church's discipline, and the way the state's laws have to be conceived and implemented, are seen from the perspective of tolerance. I argue that tolerance is the main lens through which Locke understands the identity and the relationship of the two. He builds a society with tolerance in view. Tolerance is the attitude that offers the context for freedom and peace.
Keywords: tolerance, religious freedom, Church and State Read more...
SABOU, Sorin. ‘John Locke and the Moral Value of Toleration.’ Jurnal teologic Vol. 14, No. 1 (2015): 5-13.
Baptist Theological Institute of Bucharest. Liberty University
Abstract
The concept of freedom of conscience is in the religious affairs and political affairs at the core of Locke's understanding of tolerance. He redefined the church and the state accordingly. Even the effects of the church's discipline, and the way the state's laws have to be conceived and implemented, are seen from the perspective of tolerance. I argue that tolerance is the main lens through which Locke understands the identity and the relationship of the two. He builds a society with tolerance in view. Tolerance is the attitude that offers the context for freedom and peace.
Keywords: tolerance, religious freedom, Church and State Read more...
Prietenul de la miezul nopții - Luca 11.5-13
12/05/15 15:49
- o parabolă interogativă
- cine dintre voi?
- ca să nu se facă de rușine
- despre Dumnezeu și rugăciune
- o parabolă care apare doar aici în Evanghelii
- rugăciunea Tatăl nostru este legată de această pildă
Read more...
- cine dintre voi?
- ca să nu se facă de rușine
- despre Dumnezeu și rugăciune
- o parabolă care apare doar aici în Evanghelii
- rugăciunea Tatăl nostru este legată de această pildă
Read more...
Judecata finală - Matei 25.31-46
09/05/15 09:49
- această cuvântare parabolică este despre separarea oilor de capre, care slujește drept analogie cu ce se va întâmpla la judecata finală
- fiecare dintre cele cinci cuvântări din Evanghelia după Matei se sfârșește vorbind despre judecată; aici avem judecata tuturor neamurilor
- Isus se adresează ucenicilor; fiecare dintre parabolele din cap. 25 sunt intenționate să încurajeze la veghere și credincioșie ca pregătire pentru cea de a doua venire
- Israel împreună cu celelalte popoare sunt adunate la judecata finală; separarea este între cei drepți și cei blestemați Read more...
- fiecare dintre cele cinci cuvântări din Evanghelia după Matei se sfârșește vorbind despre judecată; aici avem judecata tuturor neamurilor
- Isus se adresează ucenicilor; fiecare dintre parabolele din cap. 25 sunt intenționate să încurajeze la veghere și credincioșie ca pregătire pentru cea de a doua venire
- Israel împreună cu celelalte popoare sunt adunate la judecata finală; separarea este între cei drepți și cei blestemați Read more...
Pe calea veșniciei
26/04/15 08:23
Cercetare și închinare
Fiecare om credincios trebuie să dea dovadă de sensibilitate spirituală. Toți trebuie să veghem asupra căilor noastre și să ne asigurăm că umblăm pe calea care trebuie, și că ne deplasăm în direcția cea bună. Conștientizarea că locuim în lumea lui Dumnezeu este o dovadă că trăim în realitate. Dumnezeu cunoaște tot. La nivel personal acest fapt trebuie acceptat și integrat ca atare în viața zilnică. El ne cunoaște de aproape, atât la nivelul gândurilor, al vorbelor, cât și al faptelor. Această atotcunoaștere a lui Dumnezeu nu trebuie să ducă la respingere sau la fugă, ci la examinare și corectare. Nu avem unde să fugim de el. El este Spiritul infinit și perfect și nu avem unde să ne ascundem de el, nici în cer, nici în locuința morților, nici la marginea mării. Nici măcar întunericul nu ne poate ascunde de Dumnezeu, pentru că, pentru el, noaptea strălucește ca ziua.Schimbarea din rău
Read more...Libertate și responsabilitate
25/04/15 19:23
Libertatea ca dar
Unul dintre darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu este libertatea. Orice om și-o poate exercita. Viața pe pământ este o viață în care omul are libertatea de a lua hotărâri în situațiile în care se află. Întotdeauna vor exista factori care să împiedice exercitarea libertății, dar depinde de fiecare om în ce măsură ține seama de ei. Pentru omul credincios este important ceea ce vrea Dumnezeu de la el. Trăirea în adevăr și în dragoste sunt coordonatele pentru exprimarea și respectarea libertății. În libertate îl iubești pe Dumnezeu și pe aproapele, și îți duci la îndeplinire planurile și proiectele care te însuflețesc. Piedicile în calea libertății sunt multiple. Ele sunt atât personale, cât și exterioare. Frica, lenea, invidia, dușmănia pot opri trăirea în libertate. Niciodată omului nu i se poate lua libertatea sufletului. Chiar în mijlocul persecuției și amenințărilor omul poate năzui liber. În astfel de împrejurări frica poate fi mai puternică decât temnița. Conștiința examinată în lumina adevărurilor lui Dumnezeu trebuie găsită curată, iar apoi trebuie păstrat cursul. Omul nu trebuie niciodată să acționeze împotriva propriei conștiințe.Responsabilități și rezultate
Read more...Convingere și încăpățânare
24/04/15 14:37
Care este diferența între convingere și încăpățânare? Când ești convins de adevărul unui lucru ai ajuns la un anumit stadiu în cadrul unui proces de înțelegere. Când ești încăpățânat cu privire la un lucru, de obicei, nu știi foarte multe despre acel lucru. Încăpățânarea, adesea, merge mână în mână cu interesul personal.
Read more...
Read more...
Alegerea vieții
23/04/15 09:05
Finalul cărții Deuteronom este o poruncă pentru a alege viața. Viața în poporul lui Dumnezeu se desfășoară în lumina orizontului descris în Deuteronom 28-30. Credincioșia față de legământul cu Dumnezeu este înțeleasă în cadrul unui contrast între blesteme și binecuvântări. Atât ascultarea, cât și neascultarea au consecințe. Umblarea pe calea Domnului este însoțită de binecuvântări, iar îndepărtarea de ea este însoțită de blesteme. Read more...
Toma - de la îndoială la credință
12/04/15 15:08
Pentru că n-avem multe texte despre Toma, este o oarecare revenire anuală, la același personaj, din același loc din Scripturi - Ioan 20:24-29. Evangheliștii Matei, Luca, Marcu nu ne dau un portret al acestui om. Doar Ioan o face. Ioan construiește cu mare atenție portretul lui Toma în Evanghelia lui. De trei ori ne vorbește despre el: în capitolul 11, în capitolul 14 și aici, în capitolul 20. Inainte de a vorbi despre el, vreau să facem câteva observații din alte texte din Scripturi despre îndoială.
Despre îndoială
Read more...Instituirea Cinei Domnului
02/04/15 17:21
Religia creștină are două evenimente care se repetă pentru toată istoria Bisericii. Avem un eveniment care marchează începutul vieții creștine, un eveniment public, acela este evenimentul botezului (botezul fiind mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, o mărturie cu privire la lucrarea lui Dumnezeu din viața cuiva), și cel de al doilea eveniment din religia creștină este Cina Domnului. Dacă botezul marchează începutul vieții creștine, Cina Domnului arată esența vieții creștine. Dacă la botez depui mărturie cu privire la cum te-a mântuit Dumnezeu, de unde te-a scos Dumnezeu, cum a lucrat în viața ta, cum a început noul să ia locul vechiului, la Cină, când participi, arăți tuturor legătura ta permanentă cu evenimentele mântuirii. Aceasta facem noi la Cina Domnului. Vreau să ne uităm la un eveniment care are loc la un anumit moment în lucrarea Mântuitorului. El nu instaurează Cina Domnului în primul an al lucrării Sale, nici în al doilea an, ci instaurează Cina Domnului înainte să moară, cu o zi înainte. Moartea Lui a avut loc în săptămâna Azimilor, în săptămâna Paștelor. Aceste observații sunt necesare pentru ca noi să vedem și să gustăm din plin simbolistica acestui eveniment. Read more...
Ascultare și binecuvântare - Deut. 28.1-14
24/03/15 17:58
Ascultarea și sfințenia aduc binecuvântările lui Dumnezeu în viețile oamenilor. În mod obișnuit așa stau lucrurile în viața poporului lui Dumnezeu. Excepțiile vin să confirme acest lucru. Cazurile binecunoscute ale lui Iov, Robului care suferă, Pavel și alții din istoria poporului lui Dumnezeu depun mărturie că atât pacea materială cât și cea spirituală sunt experimentate în viața de ascultare de Domnul. Necazurile și suferința de o clipă nu pot fi comparate cu slava și binecuvântările Domnului.
Orizont teologic al vieții în poporul lui Dumnezeu
24/03/15 17:05
Chemați la o singură nădejde
15/02/15 13:44
Este de mare folos să nu ai așteptări neîntemeiate, să nu speri ce nu ți-a promis nimeni. Adevărații creștini au fost chemați la o singură nădejde, nădejdea vieții veșnice, a slavei. Aceasta este nădejdea adevăratei evangheliei. Toți suntem chemați să depunem mărturie cu privire la această nădejde. Ea este o nădejde mai bună decât au avut cei dinainte de venirea lui Isus. Această nădejde trebuie să fie constant în atenția noastră și să nu ne abatem de la ea. Ochii credinței să fie ațintiți spre ea fiind convinși că acesta ne este destinul veșnic. O nădejde care pe lângă slavă și nemurire are ca împlinire dreptatea finală; ceea ce este anunțat acum, având în vedere credința noastră în lucrarea mântuitoare a lui Cristos, atunci va primi verdictul final și vom intra în bucuria stăpânului nostru.Read more...
La împlinirea vremii
25/12/14 14:14
Această expresie din Epistola către galateni 4.4 este despre apogeul istoriei mântuirii. Vremea s-a împlinit atunci când Dumnezeu a trimis pe Fiul său. Această vreme este hotărâtă de către Tatăl pentru ca noi, ajunși la vârsta maturității, să putem beneificia de moștneirea lui. În acest context legal antic al practicii tutelei legale pentru minori Pavel explică lucrarea de răscumpărare a lui Dumnezeu pentru toți oamenii (atât evrei cât și neamuri).
Read more...
Read more...
Lectură davidică a istoriei mântuirii
21/12/14 15:18
De la Avraam la Cristos istoria mântuirii este înțeleasă în trei serii de câte paisprezece (Matei 1.1-17). Această abordare este inspirată de valoarea numerică a consoanelor numelui lui David (dwd, 4+6+4). În acest fel genealogia genezei lui Isus Cristos este prezentată în termeni regal davidici. Astfel, caracterul implicit mesianic davidic este așezat la temelia discursului. Aceste trei serii de câte 14 identifică patru momente (personaje sau evenimente) cruciale din istoria poporului lui Dumnezeu. Aici trebuie menționat faptul că toată descrierea este făcută în contextul fundamental al existenței poporului ales al lui Dumnezeu. Read more...
Să știi și să nu faci - Romani 2.17-24
28/07/14 21:37
[17] Pavel se adresează acum în mod explicit iudeilor. Se vede cu uşurinţă tonul polemic în care o face. O polemică ce are de a face în final cu dezonorarea lui Dumnezeu de către cei dintre iudei; viaţa lor nu reflectă faptul că ei au cunoaşterea şi adevărul. El construieşte un argument climactic care va duce la dezvăluirea stării de fapt în care se află iudeii. Rămânerea în Lege face aluzie la atitudinea iudeilor vis-a-vis de evanghelie, cei mai mulţi dintre ei au respins-o; suntem iudei şi rămânem în Lege. Ei sunt un popor ales de Dumnezeu, iar ei se laudă cu această hotărâre a lui Dumnezeu ca ei să fie ai lui. Aceste două elemente sunt identificate de Pavel în descrierea iudeului: rămânerea în Lege şi lauda cu lucrările lui Dumnezeu faţă de ei.Read more...
Bogatul și Lazăr
14/07/14 21:03
În șirul de meditații din pildele Mântuitorului, din care încercăm să înțelegem felul în care lucrează Împărăția lui Dumnezeu în mijlocul nostru, odată cu citirea acestei pilde (Luca 16.19-31) începem un grup aparte de pilde, care vorbesc despre ceea ce trebuie să fac eu în urma chemării pe care mi-o dă Cristos. Toate pildele Mântuitorului le putem împărți în trei categorii mari: mai întâi avem pilde care au anunțat că Împărăția, vremea întoarcerii la Dumnezeu, a venit. Începând cu pilda aceasta „Bogatul și Lazăr” avem cea de a doua categorie de pilde, pilde ale chemării, pilde de invitație, iar cea de a treia categorie a pildelor vor fi pilde ale judecății, avertismente. Read more...
Judecată inevitabilă - Romani 2.1-11
29/06/14 11:38
[1] Acest paragraf ne arată o nouă perspectivă din care trebuie să citim paragraful anterior despre starea de păcat a omenirii: omenirea se referă în primul rând la cei dintre neamuri aşa cum îi judecă cei care se consideră mai buni/morali. Ceea ce a spus Pavel îi cuprinde în final şi pe aceştia care s-ar considera diferiţi, pentru că şi ei fac aceleaşi lucruri. Condamnarea altora nu este soluţia la situaţia în care se află. Nu este clar la acest punct identitatea celui care judecă, este el evreu, sau dintre neamuri, ceea ce este clar este că acesta analizează critic pe alţii, când el face acelaşi lucruri. Potrivit lui Pavel acesta ar trebui să se judece şi pe sine. Read more...
Starea omenirii - Romani 1.18-32
22/06/14 12:58
[18] Pavel îşi susţine ceea ce a spus despre evanghelie referitor la realitatea şi posibilitatea salvării vorbind despre situaţia în care se află omenirea şi felul în care s-a raportat Dumnezeu la ea. Avem o analiză a raportării oamenilor la adevărul despre Dumnezeu. Limbajul folosit de Pavel este confruntaţional (lipsă de evlavie, nedreptate, împiedicare / mânie). Există această stare de mânie pentru că adevărul lui Dumnezeu este împiedicat de la a fi cunoscut prin nedreptatea oamenilor. Mânia lui Dumnezeu este făcută cunoscută din cer faţă de/peste orice lipsă de evlavie şi nedreptate a oamenilor. Modul în care este cunoscută mânia lui Dumnezeu va fi nu atât de mult printr-o acţiune a sa cât prin lipsa de acţiune. Aşa sunt oamenii faţă de Dumnezeu: fără evlavie, adică duc o viaţă contrar practicii religioase potrivite, şi cu nedreptăţi. Aşa avem descris opusul omului drept menţionat în 1.17. Această descriere este esenţială pentru a vedea ulterior complexitatea salvării. Read more...
Duhul Sfânt - pecete și arvună
08/06/14 11:34
Când vorbim despre lucrarea Duhului Sfânt, inspiraţia Scripturilor este o doctrină care trebuie presupusă, pentru că doar aşa avem perimetrul clar până unde putem merge şi unde trebuie să ne oprim, când vorbim despre Duhul Sfânt; care sunt lucrurile pe care El, potrivit cu lucrarea lui Cristos, ni le-a arătat, până unde ne călăuzeşte El şi unde se opreşte. El a lucrează în viaţa Mântuitorului, el este autorul Scripturilor, el lucrează în oameni.Read more...
Misiunea creștină de la început
21/05/14 09:59
Biserica din Antiohia avea profeți și învățători a căror nume le cunoaștem (Barnaba, Simeon, numit și Niger, Lucius din Cirena, Manaen, și Saul). Acești frați ne sunt prezentați în cadrul slujirii lor care era însoțită de post. Read more...
Relaționarea la evanghelie - Romani 1.16-17
18/04/14 15:23
Legat de dorinţa lui puternică de a le aduce veşti bune celor din Roma, acum le vorbeşte despre conţinutul acelor veşti şi despre relaţionarea sa la ele. Lui nu îi este ruşine de aceste veşti bune pe care vrea să li le aducă. Motivul pentru acest lucru este dat de cea ce sunt ele. Evanghelia nu este definită acum atât de mult din perspectiva conţinutului ei, cum a fost în cap. 1.3-4, ci din perspectiva calităţii ei: este puterea lui Dumnezeu. Ea este un mesaj care presupune o stare de primejdie în care se află oamenii. Pentru ca din această situaţie să se poată experimenta salvarea este nevoie de puterea lui Dumnezeu. Celălalt element implicat în acest proces este credinţa oamenilor. Pavel încă nu ne spune despre ce primejdie/situaţie periculoasă este vorba pentru a putea vorbi inteligibil despre salvare. Putem intui că starea de pericol presupune adversitate deoarce se foloseşte limbajul puterii pentru experimentarea salvării, şi pentru că tot aici se foloseşte şi limbajul credinţei putem intui că experimentarea salvării este dincolo de puterea omului, dar că este disponibilă pentru toţi. Nu ni se spune ce, sau în ce să creadă oamenii, acest lucru va fi detaliat mai târziu de către Pavel.Read more...
Planuri pentru lucrare - Romani 1.8-15
30/03/14 11:51
Modalitatea de apropiere de Dumnezeu prin rugăciune este una anume, prin Isus Cristos. Situaţia celor din Roma şi a lui Pavel însuşi în ce priveşte relaţionarea la Dumnezeu depind de ceea ce este Cristos. Cristos are rolul de mijlocitor. Pavel identifică credinţa lor ca fiind cunoscută în toată lumea şi astfel aduce în discuţie un alt element în încercarea de a stabili o relaţie cu cei din Roma. Această vestire a credinţei lor nu face trimitere la o anunţare oficială printr-un herald (…) sau la o relatare detaliată (…), ci la măsura în care este ea vestită, cunoscută. Alegerea terminologiei credinţei este în acelaşi timp vagă, cât şi cuprinzătoare. El nu este pus în situaţia de a vorbi concret despre anumite lucruri din bisericile din Roma la acest moment, o va face mai târziu în scrisoare, ci el foloseşte aspectul credinţei pentru că el este util în construirea argumentului său, acest termen fiind un termen cheie. În acest fel şi cei din Roma sunt parte în lucrarea lui Dumnezeu dintre neamuri şi şi ei au parte de lucrarea salvatoare în Cristos Isus. Read more...
Identitate pentru lucrare - Romani 1.1-7
16/03/14 14:19
Pavel își începe Scrisoarea către cei din Roma ca unul care este apostolul neamurilor. Chiar dacă încă nu i-a întălnit, ei sunt în aria sa de lucrare. Această responsabilitate este dusă la îndeplinire pe baza unei înțelegeri de sine solide și profunde. Primele trei afirmații arată caracterul cuprinzător al acestei înțelegeri: rob, apostol, pus de o parte pentru evanghelie. Toate acestea trei îl au în centru pe Cristos care l-a întâlnit pe Pavel pe drumul spre Damasc. Acea întâlnire a dus la trimiterea lui Pavel la neamuri. Față de Cristos Pavel este un rob, un apostol, și un mesager al evangheliei. Ascultarea lui deplină de Cristos este o cinste care îl așează în mod unic între ceilalți apostoli. Acest statut îi conferă atât proeminență între oameni, cât și dependență față de Domnul său. Deși apostolia sa a fost contestată de unii din vremea sa, și el era unul care l-a văzut pe Isus Cristos cel înviat. El este un reprezentant oficial al lui Cristos, chemat de acesta pentru misiunea între neamuri. Aceasta este văzută ca pe o punere de o parte pentru lucrarea evangheliei lui Dumnezeu. Aceste trei titluri pot fi văzute ca fiind concentrice care se leagă unul de altul înspre focalizarea asupra evangheliei pentru care el a fost pus de o parte.
Read more...
Read more...
Cântarea cântărilor 1.5-8
14/03/14 14:33
Creștere, visuri, și hotărâri. Acestea sunt lucrurile cu care începe relația de dragoste dintre cei doi în Cântarea cântărilor. Anii de formare ai Sulamitei au fost ani grei. Frații ei s-au purtat rău cu ea și au trimis-o să lucreze în arșița soarelui la vie. Ea nu s-a îngrijit de ea însăși. A ajuns arsă de soare, dar a rămas totuși frumoasă. Ea se aseamănă pe sine cu corturile din Chedar și cu draperiile din Salma; ea este atât tare, rezistentă, cât și frumoasă, fină. Această imagine echilibrată cu privire la sine o face să poată face față vieții.
Read more...
Read more...
Biserica drept răspuns în postmodernitate
13/03/14 08:59
Introducere
În orice veac Biserica trebuie să-şi proclame mesajul. Întotdeauna a existat o tensiune (creativă) între ceea ce are de spus Biserica şi ceea ce are să-i spună lumea. Din prima zi a vieţii sale Biserica a trebuit să-şi explice evanghelia în aşa fel încât să o păstreze atât ca puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, cât şi accesibilă din punct de vedere al înţelesului; a fost de fiecare dată nevoie de o „traducere“ a mesajului în cuvintele şi noţiunile diferitelor epoci. Generaţia de acum nu este scutită de o aşa sarcină. Este datoria generaţiei noastre să ne înţelegem epoca pentru a ne ruga, organiza şi lucra potrivit cu voia lui Dumnezeu în aceste vremuri. Trebuie spus de la început că demersul apărării şi proclamării Evangheliei în veacul nostru va fi divers; este un demers care se poate extinde de la abordarea clasică (apologetica în doi paşi: existenţa lui Dumnezeu şi evidenţe istorice, Norman Geisler, R. C. Sproul), la evidenţialism (apologetică într-un singur pas: cât mai multe evidenţe recurgând la argumente filosofice şi istorice, Clark Pinnock, John W. Montgomery), la o abordare cumulativă (o grupare a evidenţelor într-un argument coerent care explică cel mai bine datele în comparaţie cu alte ipoteze, C.S. Lewis, Stephen Evans), la presupoziţionalism (adevărul creştinătăţii este prespus din start, iar Dumnezeul Bibliei nu este finalul unui argument, ci presupoziţia ca acesta să fie posibil; Conelius van Til, Gordon Clark, Francis Schaeffer).
Read more...
Cristos domnește!
10/03/14 08:43
Sărbătorile din bisericile noastre sunt după cum urmează: naşterea Domnului, botezul Domnului, răstignirea, învierea şi înălţarea, coborârea Duhului Sfânt. Vrând, nevrând, acestea, şase la număr au priorităţi diferite. Le acordăm atenţii diferite. Acest lucru este mânat de diferite interese. Aproape pe nesimţite, Naşterea Domnului a luat-o înaintea celorlalte. Abia apoi vine botezul, undeva aproape vine răstignirea şi învierea, dar cu siguranţă, înălţarea este mai în spate. După înviere, la şase săptămâni, a şasea joi, este înălţarea Lui la cer. 40 de zile. Putem explica în multe feluri, această ierarhizare, în ce priveşte importanţa acestor evenimente. Cu siguranţă, nu este bine că Inălţarea este atât de în spate. Sunt Biserici, în care această sărbătoare este aproape ignorată. Nu are o zi specială, în care atenţia să se focalizeze asupra ei. Read more...
Cântarea cântărilor 1.1-4
26/02/14 10:36
Această colecție de cântări a lui Solomon este cea mai bună dintre câte au fost. Dintre cântările de atunci aceasta este cea mai deosebită. Astfel, analiza acestui text este un studiu al literaturii de dragoste scrisă în versuri.
Primele strofe (1.2-4) anunță tema principală a acestei Cântări: celebrarea dragostei. Avem o cântare dialogică în care cântăreața principală are alături un cor de fete care cântă în răspuns la ceea ce cântă ea. Asftel, perspectiva cântării se schimbă de câteva ori. Cântăreața cântă despre actele de afecțiune ale bărbatului față de ea, iar corul de fete cântă despre dragostea bărbatului pentru femeia sa folosind imaginile vinului și mirodeniilor. Read more...
Primele strofe (1.2-4) anunță tema principală a acestei Cântări: celebrarea dragostei. Avem o cântare dialogică în care cântăreața principală are alături un cor de fete care cântă în răspuns la ceea ce cântă ea. Asftel, perspectiva cântării se schimbă de câteva ori. Cântăreața cântă despre actele de afecțiune ale bărbatului față de ea, iar corul de fete cântă despre dragostea bărbatului pentru femeia sa folosind imaginile vinului și mirodeniilor. Read more...
Apocalipsa 22.6-21
22/02/14 08:25
Epilogul cărții Apocalipsa are asemănări cu prologul cărții. La finalul cărții Ioan aude pe mai mulți vorbind. Îi vorbește îngerul, Isus Cristos, Duhul, și mireasa. Acest dialog liturgic de final adună lucruri esențiale pentru cei care urmează să citească această carte. Conținutul ei trebuie să rămână intact. Din cele șapte fericiri din întreaga carte, aici avem pe ultimele două.
Read more...
Read more...
Fiul risipitor
18/02/14 11:52
Fiecare dintre noi avem povestiri favorite. Dintre pildele Mântuitorului cred că aceasta este printre cele mai iubite. Dintre toate pildele, peste patruzeci pe care le-a spus Mântuitorul, pe primele trei locuri, în ce mă privește, este și aceasta, pilda Fiului risipitor (Luca 15.1-2, 11-32). Celelalte, foarte aproape de sufletul meu, sunt pildele Bunului samaritean, și pilda Semănătorului. Pornind de la acest gând vreau să vedem dragostea Tatălui. Read more...
Judecata lui Isus
14/02/14 15:45
După investigarea făcută de membrii Sinedriului, Isus a fost dus înaintea lui Pontius Pilat. El a fost condamnat la moarte și răstignint de romani pe baza unei acuzări politice.
Autoritățile de la Templu au cercetat dacă învățătura lui Isus are sau nu autoritate, așa cum au făcut și în alte situații din vremea bisericii primare (a se vedea acuzarea și condamnarea lui Ștefan, Fapte 6). Potrivit cu Deuteronom 17.8-13, care spune că oricine care refuză judecata Marelui Preot în chestiuni controversate trebuie să fie executat, conducătorii de la Templu erau obligați să facă o investigare. Existența unor învățături discordante în privința Legii putea distruge poporul, și de aceea Isus a fost chestionat în mod repetat în ultima lui călătorie la Ierusalim.Read more...
Autoritățile de la Templu au cercetat dacă învățătura lui Isus are sau nu autoritate, așa cum au făcut și în alte situații din vremea bisericii primare (a se vedea acuzarea și condamnarea lui Ștefan, Fapte 6). Potrivit cu Deuteronom 17.8-13, care spune că oricine care refuză judecata Marelui Preot în chestiuni controversate trebuie să fie executat, conducătorii de la Templu erau obligați să facă o investigare. Existența unor învățături discordante în privința Legii putea distruge poporul, și de aceea Isus a fost chestionat în mod repetat în ultima lui călătorie la Ierusalim.Read more...
Apocalipsa 21.9-22.5
13/02/14 18:26
Cetatea sfântă, Ierusalimul ceresc este prezentată ca mireasa Mielului. Această cetate curată și sfântă trebuie văzută în contrast cu Babilonul cel mare, cetatea cea imorală și idolatră. Una este prezentată ca venind din cer, iar cealaltă ca fiind distrusă.Read more...
Avraam în Luca
10/02/14 09:46
Avraam este cel căruia Dumnezeu i-a făcut o promisiune că va veni în ajutorul poporului său Israel. Atât Maria (1.55) cât și Zaharia (1.73) fac referire la această promisiune; Domnul i-a promis lui Avraam că îl va binecuvânta pe el și pe urmașii lui. Această binecuvântare presupune libertate de închinare și dezrobire de orice domnie străină. Portretul copilului Mesia este înțeles în legătură cu aceste promisiuni importante făcute de Dumnezeu lui Avraam. Un patriarh este în planul lui Dumnezeu un punct de referință spre care privesc generațiile ulterioare. Read more...
Creșterea și dobândirea împărăției
06/02/14 11:32
Marcu 4.26-32. Avem nevoie în maturizarea noastră spirituală să ne sensibilizăm urechea și inima, să ne limpezim vederea pentru ca acolo unde este El să fim și noi, încotr-o merge El să mergem și noi, ce face El să facem și noi. Ultimul lucru pe care vrem să-l facem este să facem lucrurile din fire. Pe toate trebuie să le facem prin Duhul. De aceea, citim împreună pildele Domnului Isus, taina Împărăției lui Dumnezeu, a felului în care ea vine între oameni, a felului în care cheamă pe oameni la ea, a felului în care aduce judecată. Totul este cuprins în pildele Mântuitorului. Prin pilde ne deschidem ochii, și vedem cum lucrează Dumnezeu între oameni. Care sunt căile Lui?Read more...
Apocalipsa 21.1-8
05/02/14 08:36
Începutul veșniciei este descris prin contrast cu ceea ce a fost înainte. Pământul și cerul dintâi nu mai sunt; acum avem un cer nou și un pământ nou. Toate acestea sunt noi. Întreaga istorie a ajuns la sfârșit. Din cerul nou și din pământul nou lipsesc șapte lucruri: marea, moartea, jalea, țipătul, durerea, nimic blestemat, noaptea. Acestea șapte cuprind întreg spectrul răului.
Read more...
Read more...
Apocalipsa 20.1-14
25/01/14 10:39
Mia de ani și judecata. Mia de ani este perioada de domnie cerească a lui Cristos împreună cu martirii săi înviați. Mia de ani este ultimul stadiu al istoriei. După aceasta urmează ultima confruntare dintre sfinții lui Dumnezeu și împărații pământului. Focul lui Dumnezeu aduce ultima victorie după care urmează judecata.Read more...
Din întuneric la lumină
21/01/14 22:26
Cel mărturisit de evanghelistul Ioan, încă de la început, este descris ca fiind adevărata Lumină (1.6, 9). Această lumină a venit în lume (1.9). Lumina este în conflict cu întunericul, dar întunericul n-a învins-o (1.5). Coordonatele luminii și întunericului sunt, de la început, elementele făuritoare de context. Lumina adevărată este Cuvântul care se face trup și care locuiește între noi plin de har și de adevăr. Primirea acestui Cuvânt întrupat duce la nașterea din Dumnezeu. Credința în Numele lui duce la nașterea din Dumnezeu. Acest nou început este descris cu ajutorul metaforei nașterii prin care se subliniază intrarea în familia lui Dumnezeu și o nouă viață (1.13). Acest nou statut nu este o lucrare făcută de oameni, ci de Dumnezeu. Fără nașterea de sus/din nou nu se poate vedea împărăția lui Dumnezeu. Intrarea în împărăția lui Dumnezeu este posibilă doar pe baza nașterii din apă și din Duh (3.3, 5). Membralitatea în împărăția lui Dumnezeu este dobândită doar prin naștere. Această perspectivă organică așează conceptul familiei în centrul înțelegerii mântuirii: în împărăția lui Dumnezeu sunt doar cei născuți din Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu (1.13).Read more...
Întoarcerea acasă
20/01/14 21:45
În Evanghelia după Luca lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul poporului său este văzută în termenii mântuirii: „El ne-a ridicat un corn al mântuirii“ (1.69). Soarele răsare din înălțime, ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, să le călăuzeazcă picioarele pe calea păcii (1.79). Ioan a pregătit calea Mântuitorului clarificând ceea ce se așteaptă de la ei: roade vrednice de pocăință, altfel copacul este tăiat și aruncat în foc (3.8, 9). Cel chemat de Isus trebuie să lase tot și să-l urmeze (Petru, 5.11; Levi 5.28). Astfel, se arată caracterul cuprinzător al hotărârii cuiva de a-l urma pe Isus. Doar când pocăința se regăsește în roade este valabilă. Atunci omul este bun și scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui (6.45). El, ca Fiu al Omului, are puterea de a ierta păcatele (5.20; 7.47). Omul care aude Cuvântul spus de Isus și îl împlinește este omul care-l ascultă ca Domn și astfel își întemeiază casa pe stâncă (6.46-48). Dar cei mai mulți din acea generație sunt ca niște copii la care nu le poți intra în voie (7.31, 32); a venit Ioan și nu l-au acceptat, a venit Isus și nu l-au acceptat nici pe el (7.34). Este nevoie de lepădare de sine și de luarea crucii (9.23), nu de comportament copilăros oscilant, sau de încercarea de a câștiga întreaga lume pierzând sufletul (9.25).Read more...
Deschiderea ochilor
18/01/14 08:56
În Evanghelia după Marcu ucenicii și ceilalți oameni ajung să-l înțeleagă cu adevărat pe Isus doar în lumina morții sale pe cruce. Atât la botez (1.10), cât și la răstignire (15.39) ni se spune că cerul s-a deschis, și că perdeaua din Templu s-a sfâșiat de sus până jos deschizându-se astfel calea spre Dumnezeu. Aceste eveniemente ale revelației și accesului la Dumnezeu sunt evenimente definitorii pentru Isus Cristos și pentru felul în care omul ajunge să-l înțeleagă și să-l accepte.
Read more...
Read more...
Intrarea pe poartă, umblarea pe cale
17/01/14 11:22
Cum lucrează Isus în viața oamenilor? Ce le cere să facă? În ce fel vorbește cu ei? Această investigație este în perimetrul Evangheliei după Matei.
El a venit pentru a mântui pe poporul lui de păcatele sale (1.21). Începând de aici îl putem vedea mai precis în ce privește misiunea pe care o are de îndeplinit. Știm care este problema: robia păcatelor. Această robie duce la împietrirea inimii (13.15).
Read more...
El a venit pentru a mântui pe poporul lui de păcatele sale (1.21). Începând de aici îl putem vedea mai precis în ce privește misiunea pe care o are de îndeplinit. Știm care este problema: robia păcatelor. Această robie duce la împietrirea inimii (13.15).
Read more...
A împăcat totul cu sine
05/01/14 13:28
În Epistola către coloseni avem două texte importante despre moartea lui Cristos: 1.21-23 și 2.14-15. Acestea sunt obiectul studiului de mai jos. Perspectiva din care ne-o descrie este dată de primul text pe care-l avem – o perspectivă dură: „prin sângele crucii Lui, prin trupul Lui de carne, prin moarte“. Înainte de acest text – model, deschizător de drum în Epistolă – avem un imn, o cântare, în care toată istoria mântuirii este descrisă la scară cosmică. Cristos este prezentat ca Acela prin care Tatăl a făcut toate lucrurile, El este Acela care are proeminenţă faţă de toate lucrurile, este unic, Îl descoperă în chip unic pe Tatăl – Tatăl fiind nevăzut. În vechea creaţie, El este Cel dintâi, dar şi în noua creaţie El este Cel dintâi. El este Cel dintâi născut dintre cei morţi, El este Capul Bisericii, toate le are sub stăpânirea Lui – tot imnul merge spre ceea ce spune în 1:20: „pentru a împăca totul cu Sine, tot ce este în cer şi pe pământ, a făcut pace, prin sângele crucii Lui“.
Jurnal teologic Vol 12, Nr 2 (2013)
01/12/13 12:28
Jurnal teologic a fost publicat online la adresa www.jurnalteologic.ro. Aveți mai jos informația bibliografică a acestui număr. Jurnalul teologic este publicația academică a Institutului Teologic Baptist din București și a Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București. Soli Deo Gloria!
Read more...
Read more...
Geneza 11:27-12:9
18/08/13 13:38
27 Aceştia sunt urmaşii lui Terah. Terah a fost tatăl lui Avram, Nahor şi Haran. Haran a fost tatăl lui Lot. 28 Haran a murit înaintea tatălui său Terah în ţara în care s-a născut, în Ur în Haldeea. 29 Avram şi Nahor şi-au luat soţii. Numele soţiei lui Avram era Sarai şi numele soţiei lui Nahor era Milca. Ea era fiica lui Haran, tatăl lui Milca şi Isca. 30 Sarai era stearpă, nu avea copii. 31 Terah şi-a luat pe fiul său Avram şi pe nepotul său Lot, fiul lui Haran, şi pe nora sa Sarai, soţia fiului său Avram, şi au ieşit împreună din Ur din Haldeea să meargă în ţara Canaan, dar când au ajuns în Haran s-au aşezat acolo. 32 Zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani şi Terah a murit în Haran.Read more...
Jurnal teologic Vol 12, Nr 1 (2013)
01/06/13 09:36
The last issue of Jurnal teologic was published online at www.jurnalteologic.ro.
Please see below the bibliographic information and the direct links. Read more...
Please see below the bibliographic information and the direct links. Read more...
Retragerea din slujire a lui Benedict al XVI lea
12/02/13 18:43
Declarație
Dragi frați,
V-am convocat la acest Consistoriu, nu doar pentru cele trei canonizări, ci și pentru a vă comunica o hotărâre de mare importanță pentru viața Bisericii. După ce în mod repetat mi-am examinat conștiința înaintea lui Dumnezeu, am ajuns să îmi dau seama în mod sigur că puterile mele, datorită vârstei înaintate, nu mai corespund exercitării adecvate a slujirii Petrine. Sunt conștient că această lucrare, datorită naturii sale esențial spirituale, trebuie făcută nu doar cu vorbe și cu fapte, ci și cu rugăciune și suferință. Totuși, în lumea de azi, supusă la așa de multe schimbări rapide și clătinată de întrebări de mare relevanță pentru viața credinței, pentru a conduce corabia Sfântului Petru și a proclama Evanghelia, este nevoie atât de minte, cât și de trup puternic, putere care în ultimele luni mi s-a deteriorat în măsura în care a trebuit să accept incapacitatea de a împlini adecvat lucrarea încredințată mie. De aceea, pe deplin conștient de seriozitatea acestui act, cu libertate deplină, declar că renunț la slujirea ca Episcop de Roma, Succesorul Sfântului Petru, încredințată mie de către Cardinali pe data de 19 aprilie 2005, în așa fel încât începând cu data de 28 februarie 2013, la ora 20.00, Sfântul Scaun al Romei, Scaunul Sfântului Petru va fi vacant, și va fi convocat un Conclav de către cei care au această competență pentru a alege noul Suveran Pontif.
Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012)
02/12/12 12:22
Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012) [ISSN 1 844 7252] este publicat online la adresa www.jurnalteologic.ro.
Informația bibliografică, abstracte (în limba engleză), și termenii cheie pentru fiecare articol le aveți mai jos.
Read more...
Informația bibliografică, abstracte (în limba engleză), și termenii cheie pentru fiecare articol le aveți mai jos.
Read more...
Despre Cina Domnului
06/06/12 10:09
Cina Domnului este parte din practica Bisericii creștine pentru că a fost instituită de Domnul Isus Cristos. Acest act solemn se aseamănă cu actele profeților, prin care aceștia adesea își transmiteau mesajul. Mărturia din Evanghelii și din 1 Corinteni ne oferă elementele esențiale cu ajutorul cărora putem înțelege lucruri despre Cina Domnului.
Read more...Darurile și roada Duhului Sfânt
03/06/12 09:55
Darurile Duhului Sfânt
Subiectul darurilor Duhului Sfânt este prezentat de apostolul Pavel în legătură cu lucrarea din trei biserici: cele de la Corint, Roma și Efes. Fiecare dintre aceste biserici aveau problemele specifice trăirii și slujirii în comunitate. Problemele sunt cele ale elitismului prin supraevaluarea unuia dintre daruri (Corint), păreri despre sine mai înalte decât se cuvine (Roma), și relații rupte de minciună, hoție, și cuvinte murdare (Efes). Astfel, listele cu daruri nu sunt neutre sau complete, ci ele reflectă ethosul bisericilor amintite și răspunsul pastoral dat de apostolul Pavel. Read more...
Jurnal teologic 11.1 (2012)
23/05/12 13:08
This is to inform you that the current issue of Jurnal teologic is published online at www.jurnalteologic. ro. The Content, Abstract and Keywords are as follows: Read more...
Duhul Sfânt, garant al adevărului și al vieții
30/01/12 12:27
Duhul Sfânt este cel care ne-a fost trimis să fie cu noi până la a doua venire a lui Isus Cristos. Cunoașterea lui și a lucrărilor lui este un aspect esențial al vieții celui credincios. Acesta este un studiu care caută să ajute în această privință.Read more...
Evanghelia
24/12/11 10:33
Iară noao creștinilor, evangheliia ni e veaste bună care-au prorocii și apostolii, despre descumpărarea neamului omenesc și de întrămarea dereptății și vieției de veac pren Hristos, au vestit lumii. Și iaste o doao parte a învățăturii cerești, carea făgăduiaște ertăciunea păcatelor pocăiților și credincioșilor în Hristos. (NT de la Bălgrad, 1648)
Profeții mesianice - Isaia
18/12/11 23:59
Dintre oamenii lui Dumnezeu cărora le-au fost descoperite lucruri cu privire la venirea lui Mesia, Isaia este cel căruia i s-a dat cel mai mult. Capitolele 9, 11 și 53 sunt cele mai detaliate descoperiri cu privire la venirea Răscumpărătorului. Isaia a trăit și a lucrat în poporul lui Dumnezeu înainte de exilul asirian (anii 700 î.d.Cr.). În acea perioadă de întuneric, în care profetul este trimis cu un mesaj al judecății și pedepsei, el primește și cele mai clare descoperiri din VT cu privire la venirea lui Mesia.Read more...
Profeții mesianice - Moise
11/12/11 11:36
Profețiile vorbesc despre evenimente care urmează să aibă loc. Limbajul este adesea simbolic și nu ușor de înțeles. Geneza 3 și 49 sunt texte în care avem primele profeții mesianice. Cât anume i s-a arătat lui Moise cu privire la cel care urma să vină? În ce fel este descris? Ce are de făcut?Read more...
Elementele esențiale ale identității bisericii
04/12/11 16:11
Fapte 2:42 este un text important pentru a înțelege trăsăturile definitorii ale lucrării bisericii. Chiar de la început, în viața bisericii se pot identifica aceste trăsături: învățătura apostolilor, legătura frățească, frângerea pâinii și rugăciunea.
Read more...
Read more...
Interacțiunea cu Cuvântul
06/11/11 12:21
Auzirea, înțelegerea și rodirea Cuvântului este drumul complet pe care trebuie să-l parcurgă Cuvântul în viața celui care-l aude. În calea acestui parcurs sunt multe piedici. Este de datoria fiecărui om să le identifice și să le dea la o parte.Read more...
Chemare la ascultare
02/10/11 14:10
La sfârșitul vieții Iosua cheamă poporul și conducătorii lui pentru a le reaminti cine sunt și ce se așteaptă de la ei în țara promisă. Generația cuceririi țării și-a văzut visul cu ochii: odihnă și biruință în Canaan. Pe amble le-au primit de la Domnul. Generația pustiei a fost o generație împietrită și necredincioasă care nu a ajuns să aibă parte de aceste binecuvântări de la Domnul.Read more...
Lupta lui Iacov
19/09/11 00:50
În noaptea dinaintea întâlnirii cu fratele său, cu care vroia să se împace, Iacov este asaltat de Dumnezeu. Cel cu care se luptă este descris ca fiind „un om“ (Gen. 32:24). Puterea acestui om derivă atât din faptul că Iacov nu știe cine este, cât și din faptul că este tare. Ni se spune că lupta a ținut toată noaptea sfârșindu-se fără învinși și învingători. Iacov este un om care se teme atât de Dumnezeu, cât și de fratele său, dar în luptă își ține partea cu amândoi. Cel necunoscut are puterea să-l rănească, deși nu-l învinge. Dacă necunoscutul este Dumnezeu, ce înseamnă să spunem că Iacov a fost la egalitate cu el? Ce fel de Dumnezeu este acesta de este la egalitate cu un om? Și ce fel de om e Iacov, că poate forța egalitatea cu cerul? Nici omul acesta, nici Dumnezeu nu sunt personaje obișnuite. Read more...
Chemarea lui Moise
11/09/11 14:44
Moise este primul om din Scripturi chemat să fie un mesager al Cuvântului lui Dumnezeu. Descrierea chemării sale este asemănătoare cu cea a lui Ghedeon și Ieremia, având următoarea desfășurare: teofanie, cuvânt de început, obiecții, asigurări, și semn.Read more...
Chemare, călătorie, închinare
07/08/11 23:34
Viața lui Avraam este o viață care slujește drept exemplu pentru toți cei credincioși. Pentru că el este un urmaș al lui Shem, iar Shem un fiu al lui Adam, ce i se întâmplă are o semnificație globală. Binecuvântările promise lui Adam și lui Noe continuă să fie promise lui Avraam. Astfel, chemarea lui Avraam este un punct important în istoria mântuirii. Domnul își întemeiază un popor alcătuit din fiii lui Avraam. Așa cum se va vedea ulterior, Avraam devine părintele celor credincioși.Read more...
Turnul Babel
31/07/11 14:58
Turnul Babel este un exemplu care ne arată neputința omului în fața Creatorului, iar multitudinea limbilor ne aduce aminte de pedeapsa lui Dumnezeu asupra mândriei omului.Read more...
Noe și harul lui Dumnezeu
26/07/11 20:02
Noe ridică un altar și aduce jertfe. Și în acest fel se arată că Noe a fost un om neprihănit și temător de Dumnezeu. El știe diferența între animale curate și necurate. El are grijă de animalele pe care le are în răspundere în arcă. Sarcina lui principală a fost de a le păstra vii. Deși a avut atât de multe în arcă el nu uită de porumbel pe care îl primește înapoi în siguranța din arcă. Read more...
Paradigmă pentru păcat
17/07/11 11:29
Geneza 2-3 ne oferă o paradigmă pentru păcat, un model a ceea ce se întâmplă când omul nu ascultă de Dumnezeu. Prin această întâmplare ni se explică ce este păcatul și care sunt consecințele acestuia.Read more...
Dumnezeul creației
10/07/11 15:57
Intenția lui Moise a fost de a proclama cunoașterea adevăratului Dumnezeu, așa cum a arătat-o el în lucrările sale creatoare. Moise a vestit o adevărată înțelegere a oamenilor, a lumii, și a istoriei, înțelegere care derivă dintr-o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu. Moise a vestit adevărul acestor lucruri vis-a-vis de părerile religioase ale vremii sale.Read more...
Slujirea noastră și lucrările Celui rău
06/07/11 22:19
Realitate și satanalogie
Romani 13:12 ne descrie situația în care trăim în perioada de la învierea și înălțarea Domnului Isus Cristos și până la cea de a doua lui venire. Pe de o parte încă e noapte, iar pe de altă parte nu s-a făcut ziuă. Suntem în zori. Nu e nici noapte, nici zi. Orice înțelegere corectă a realității trebuie să țină seama de acest dat. Împărăția întunericului încă e prezentă, iar împărăția luminii e deja inaugurată.
Noi trăim în această stare în care cele două veacuri ale mântuirii se suprapun: cel vechi trece, iar cel nou e inaugurat.Read more...
Isus Cristos și Legea
20/03/11 12:32
Acest subiect este înțeles în mod divers in diferite tradiții creștine. Textul din Noul Testament care are un loc central în această discuție este cel din Matei 5:17: „am venit nu să stric Legea și Profeții, ci să împlinesc.“
Read more...
Read more...
Chemarea la ucenicie
13/02/11 11:10
Chemarea la ucenicie a lui Petru, Andrei, Iacov și Ioan este model pentru toți cei care vor să-l urmeze pe Cristos. Read more...
Dragostea lui Dumnezeu
11/02/11 09:48
Împăcarea cu Dumnezeu, îndreptățirea și mântuirea sunt lucrări ale lui Dumnezeu care izovorăsc din dragostea lui pentru oameni. Slăbiciunile oamenilor și lipsa evlaviei lor nu au fost piedici în calea manifestării dragostei sale pentru ei. Când oamenii erau slabi și păcătoși Cristos a murit pentru ei. Această manifestare obiectivă a dragostei lui Dumnezeu se regăsește subiectiv în viețile oamenilor în urma credinței lor în persoana și lucrarea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Prin credință, dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile celor credincioși prin Duhul Sfânt care le este dat. Astfel, Dumnezeu aduce pe oameni în harul său în care și rămân. Read more...
Începutul lucrării lui Isus
06/02/11 15:03
Ioan Botezătorul este dat pe mâna lui Irod. Acesta este faptul care dă semnalul pentru începerea lucrării lui Isus. Pe de o parte destinul lui Ioan se aseamănă cu cel al lui Isus (amandoi cheamă la pocăință și amândoi vor fi dați pe mâna conducătorilor), iar pe de altă parte Ioan, odată închis, ajunge cu lucrarea la sfârșit și Isus și-o poate începe pe a sa. Pentru că lucrarea lui Ioan a fost o lucrare de pregătire a căii Domnului, Domnul și-a început lucrarea doar atunci când calea i-a fost pregătită.Read more...
Validarea Fiului
01/02/11 08:52
După botez, în viața Fiului, Duhul are inițiativa. El îl duce în pustie să fie ispitit de diavolul. Avem astfel, o inițiativă divină, nu una demonică în ce privește acest stadiu în lucrarea Fiului. Diavolul nu are inițiativă asupra Fiului, ci el doar folosește această ocazie pentru a-l ataca.Read more...
Nașterea din Duhul
26/01/11 14:47
Domnul Isus îi spune lui Nicodim despre necesitatea nașterii din Duh pentru a putea intra în împărăția lui Dumnezeu. Nicodim nu pricepe ce vrea să spună Isus. Cei mai mulți dintre oameni sunt așa ca Nicodim, în întuneric. Deși nașterea din Duh este o minune îi putem înțelege și explica o parte din mecanismul și conținutul ei. Noi auzim vuietul vântului, dar nu știm de unde vine și încotro merge. Noi ne dăm seama că Duhul lucrează o nouă naștere în viața cuiva, dar nu putem explica detaliile acestei lucrări. Read more...
Botezul Fiului lui Dumnezeu
23/01/11 10:39
Botezul Fiului lui Dumnezeu este un eveniment în care ni se descoperă Dumnezeu și ni se dă un model de urmat. Descoperirea lui Dumnezeu ca Tată, Fiu și Duh Sfânt are loc având-ul în centru pe Fiul. Tatăl își găsește plăcerea în Fiul, iar Fiul îl ascultă pe deplin. Duhul coboară peste Fiul și-l unge pentru lucrarea pe care o are de făcut. Și Tatăl și Fiul vorbesc pentru ca oamenii să înțeleagă cum este Dumnezeu și ce model au de urmat. Duhul nu spune nimic, doar este văzut ca venind de la Tatăl și așezându-se peste Fiul. Fiul vorbește cu Ioan Botezătorul arătându-ne drumul pe care îl deschide. Read more...
Dreptatea lui Dumnezeu
20/01/11 22:29
Această expresie este cea mai importantă descriere a lucrărilor lui Dumnezeu din istoria mântuirii. Contextul biblic vechi testamenal cel mai cuprinzător este dat de Psalmii 97, 98, 99. Ei descriu pe Dumnezeu ca întemeindu-și întreaga raportare la creația sa pe baza faptului că este un Dumnezeu drept. Stăpânirea sa asupra creației sale are și această componentă a dreptății. Dumnezeu lucrează potrivit cu natura sa dreaptă. Astfel se raportează la întreaga creație, o restaurează, o îndreaptă.Read more...
Pregătirea căii Domnului
16/01/11 11:17
Pentru ca oamenii să înțeleagă lucrarea lui Isus a fost nevoie de Ioan Botezătorul să vină înainte să pregătească drumul. Acest profet ne învață lucrurile necesare pentru a putea a-l putea înțelege pe Isus.
Read more...
Read more...
Evanghelie și mântuire
14/01/11 08:40
Dumnezeu a trimis pe Fiul său între oameni pentru a le câștiga mântuirea. Acesta este apogeul lucrării lui Dumnezeu față de oameni. El nu doar că li se descoperă constant în creație și conștiință, dar își trimite Fiul între ei. Această veste bună a venirii Fiului a fost anunțată mai dinainte prin profeți în Scripturi. Această lucrare mântuitoare a lui Dumnezeu are în vedere starea omenirii, viața de pe pământ. Viața de aici este o viață în trup. Oamenii experimentează viața și tot ce este în jurul lor prin intermediul trupului. Trupul de carne este un element esențial pentru a înțelege starea în care se află oamenii. Trupul de carne este slab și înclinat spre păcat. Viața de aici se termină cu moarte. Acestea sunt elementele esențiale care trebuie luate în considerare când căutăm să înțelegem mântuirea oamenilor.Read more...
Revelație și respingere
06/01/11 23:26
Ca urmare a revelării de sine a lui Dumnezeu viața pe pământ nu este o experiență autonomă. Omul poate spune ceva despre Dumnezeu în măsura în care Dumnezeu a spus ceva. Orice cuvânt pe care îl spune Dumnezeu despre Sine este în același timp un cuvânt despre om. În lumea lui Dumnezeu toate se ordonează după cuvântul pe care îl rostește El.Read more...
Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua
31/12/10 17:39
Acest verset din Romani 13:12 ne descrie situația în care trăim în perioada de la învierea și înălțarea Domnului Isus Cristos și până la cea de a doua lui venire. Pe de o parte încă e noapte, iar pe de altă parte nu s-a făcut ziuă. Suntem în zori. Nu e nici noapte, nici zi. Orice înțelegere corectă a realității trebuie să țină seama de acest dat. Împărăția întunericului încă e prezentă, iar împărăția luminii e deja inaugurată.Read more...
Cartea neamului lui Isus Cristos
27/12/10 10:21
Evanghelia după Matei arată spre noi începuturi: linia genealogică a lui Isus Cristos. Nașterea lui Cristos este țelul spre care a țintit istoria mântuirii poporului lui Dumnezeu. Identitatea lui Isus Cristos este dată de personaje și evenimente cheie din trecut, dintre care cel mai important este împăratul David.Read more...
Observații la satanalogie
23/12/10 14:07
Ce putem spune despre Cel rău? Aproape nimic. Lucrurile stau așa pentru că nu putem obiectiviza puterea răului, nu o putem descrie în termeni obiectivi. Când șarpele a stat de vorbă cu Eva în Eden el nu a venit la ea ca diavol, ci ca cineva care vorbește despre Dumnezeu. Cel rău nu este un partener tangibil în comunicare. El îndeamnă gândurile celor ispitiți fără ca el să fie văzut, el se deghizează.Read more...
Să nu dați prilej Diavolului
21/12/10 12:33
De ce trebuie să vorbim despre Cel rău? Pentru că misiunea și lucrarea creștină are de a face și cu el. Lucrarea între neamuri la care l-a trimis Cristos pe Saul/Pavel a fost de a chema pe păgâni să se întoarcă de sub puterea Satanei la Dumnezeu. Această stăpânire a Celui rău este un lucru dat când începe lucrarea misionară.Read more...
Izbăvește-ne de Cel rău
17/12/10 15:17
Narațiunea Evangheliilor ne arată, în privința dracilor, ceva neașteptat: i-au cuprins pe mulți. Cum se face că în poporul lui Dumnezeu sunt atâția îndrăciți? Isus a lucrat între evrei, în satele din Galileia, Iudeea și la Iersualim. Nu există oare incompatibilitate între trăirea în legământ cu Dumnezeu și trăirea sub influența și posesiunea dracilor? Se pare că nu. Read more...
Un Copil ni s-a născut
14/12/10 16:17
Ceea ce face ca nașterea acestui Copil să fie un eveniment deosebit, unic, este lucrarea pentru care el a venit în lume. Oamenii umblau în întuneric, locuiau în țara umbrei morții, sub jugul, toiagul și nuiaua robiei acestora. Întunericul și moartea sunt stăpâni greu - imposibil - de învins. De aceea S-a născut acest Copil.Read more...
Doctrină pentru viață
12/12/10 12:16
Dumnezeu şi omenirea
Noi credem că Domnul Dumnezeul nostru este dintotdeauna un singur Dumnezeu:
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt,
şi că el îşi împlineşte scopurile suverane ale providenţei sale
- în creaţie, revelaţie, răscumpărare, judecată şi venirea împărăţiei sale - chemând din lume un popor unit cu sine şi unii cu alţii în dragoste.Read more...
Noi credem că Domnul Dumnezeul nostru este dintotdeauna un singur Dumnezeu:
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt,
şi că el îşi împlineşte scopurile suverane ale providenţei sale
- în creaţie, revelaţie, răscumpărare, judecată şi venirea împărăţiei sale - chemând din lume un popor unit cu sine şi unii cu alţii în dragoste.Read more...
Despre vindecări
10/12/10 21:10
Moartea și învierea lui Isus Cristos au un cuvânt decisiv pentru cel credincios când vorbim despre vindecări. Odată cu neascultarea primilor oameni, în lume au intrat moartea, suferința, dezastre naturale, diferite boli. Cristos a nimicit moartea înviind din morți, iar odată cu învierea lui Isus Cristos din morți în lume a țâșnit viața. Revărsarea harului care a venit prin Isus Cristos a dus la darurile Duhului care se văd prin felurite vindecări, scăpare din primejdii și răbdare în necazuri, iar adesea suferința este văzută ca o părtășie la suferințele lui Isus Cristos. Read more...
Le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu
09/12/10 17:00
Cineva a fost înfiat şi a primit dreptul să se spună despre el: Sunt fiul lui cutare! Implicaţia numărul 1, implicaţia directă, în mod imediat, este: acela este moştenitorul. Tot ce are Cel care m-a înfiat într-o zi va fi al meu. Cât credeţi lucrul acesta? Tot ce are Dumnezeu într-o zi va fi al nostru, pentru că El ne-a născut în familia Lui. El Şi-a trimis Fiul să-Şi lărgească familia. Read more...
Iudaismul pe vremea Domnului Isus
04/12/10 21:38
Deși erau multe diferențe între evreii din bazinul mediteranean al primului secol ei împărtășeau multe practici și credințe și știau care sunt diferențele dintre ei și neamuri.
Evreii împărtășeau credința că Dumnezeu a creat toate lucrurile și că i-a chemat pe strămoșii lor la un legământ special de încredere și răspundere. Principiile acestuia se află în Torah, unde sunt incluse legile pe care trebuie să le țină evreii. Acest legământ este sumarizat în Șhema și în promisiunea lui Dumnezeu că va da evreilor țara promisă. Miezul credinței ebraice este că Dumnezeu, așa cum s-a descoperit poporului său, este singurul Dumnezeu adevărat și că toți ceilalalți zei sunt falși.
Frumusețea creației
22/11/10 22:30
Acest montaj filmat în insulele Galapagos arată fără cuvinte cât de frumos și complex este ceea ce a creat Dumnezeu. Un veritabil curs de teologie naturală.
Căutarea după comuniune
19/11/10 18:15
Fiecare suntem în căutare. Şi poate căutarea cea mai arzătoare a fiecărui om este căutarea după comuniune. Nimănui nu-i place singur. Iar comuniunea cea mai aleasă, cea mai deosebită, este comuniunea cu Dumnezeu. Andrei era într-o astfel de căutare. Şi, aşa cum Mântuitorul l-a întrebat pe el: „Ce cauţi?“ şi a avut răspunsul cel mai potrivit la întrebarea aceasta, la fel ne întreabă pe noi astăzi: „Ce căutaţi?“ Căutăm comuniunea cu Dumnezeu, relaţia cu Dumnezeu, viaţa cu Dumnezeu.Read more...
Isus lumina lumii
07/11/10 16:33
În contextul sărbătorii corturilor avem mai multe aspecte. Pe de o parte, avem zicerea lui Isus că El este apa vieţii şi cine însetează să vină la El şi să bea; El este Cel din care curg izvoarele de apă vie, pentru toţi cei care cred în El. Tot aşa, pe de altă parte, la sărbătoarea corturilor avem un ritual legat de lumină.Read more...
Noi am privit slava lui
01/11/10 01:10
„Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.“
Unde Şi-a arătat El slava, mai departe, în naraţiunea Evangheliei? Prima oară la o nuntă, iar de la nunta din Cana Galileei ne mişcăm până la cruce, până la locul în care într-un mod desăvârşit Fiul a fost proslăvit şi a primit slava pe care o avea la Tatăl încă înainte de întemeierea lumii (Ioan17:5).
Duhul ca procuror
29/10/10 16:26
Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că Se coboară la tine să-ţi arate cine eşti. Este singura şansă de a-i întoarce spatele vieții pe care ai avut-o înainte şi de a o lua de la capăt. Orice naştere – acesta este un alt fel de a vorbi despre noul început, în Evanghelia după Ioan – este cu dureri, şi pentru mamă, şi pentru copil. Lucrarea Duhului de convingere a lumii este o lucrare dureroasă. Read more...
Cristos despre viitor (Matei)
10/09/10 09:44
Ce răspunde Cristos la întrebarea: Ce va fi? Iar daca suntem și mai specifici putem reformula pornind de la cuvintele lui: A cui va fi împărăția? Cine va vedea pe Dumnezeu? și Cine va moșteni pământul? Aceste întrebări cu privire la lucrurile esențiale din viitor oferă liniile de investigare la nivelul Evangheliei după Matei. Cristos dă răspunsul subliniind bucuria fără margini a celor care vor avea parte de obiectul din aceste întrebări.Read more...
Cristos despre Tatăl (Matei)
28/08/10 12:40
Nimeni nu-l cunoaște deplin pe Tatăl decât Fiul. Acest fapt face ca noi să depindem aproape în întregime de ceea ce ne spune Fiul despre Tatăl pentru a-l cunoaște, și mai ales pentru a ști ce așteaptă de la noi. Expresia cheie pentru a descrie pe Tatăl și lucrările lui este „împărăția cerurilor“. Fiul vorbește astfel despre stăpânirea Tatălui pentru a sublinia respectul față de acesta. Read more...
Cristos despre sine (Matei)
20/08/10 09:47
Până să auzi primele cuvinte din gura lui Isus în Evanghelia după Matei auzi pe alții spunând lucruri despre el. Mai întâi avem genealogia lui Isus în care cel care urma să vină în narațiunea cărții trebuie văzut prin prisma unor persoane ca Avraam și David. Ambii sunt persoane complexe și nuanțele trebuie să mai aștepte pentru a vedea în ce fel va urma Cristos să fie explicat prin prisma acestora.Read more...
Săptămâna creației
12/05/10 14:50
Învățătura creștină despre Dumnezeu ca fiind Creatorul tuturor lucrurilor este una dintre cele mai atacate din ultimii doua sute de ani. Primul capitol din Biblie este unul dintre cele mai rastalmacite din intreaga literatura.
Cititorul din vremea de acum trebuie sa faca efortul de a lasa la o parte toate aceste bruiaje si sa caute sa audă și să priceapă ce i-a descoperit Dumnezeu lui Moise. Read more...
Cititorul din vremea de acum trebuie sa faca efortul de a lasa la o parte toate aceste bruiaje si sa caute sa audă și să priceapă ce i-a descoperit Dumnezeu lui Moise. Read more...
Evanghelia lui Dumnezeu
18/03/10 14:47
Evanghelia este initiativa lui Dumnezeu! Acest fapt trebuie văzut în contrast cu asocierile din veacul întâi în care evanghelia era un termen folosit în cultul imperatului Romei. Evanghelia este despre mântuirea realizată de Dumnezeu atât pentru evrei cât și pentru neamuri; evanghelia nu este despre așteptarea ca împăratul Romei să facă bine supușilor săi. Evanghelia este atât lucrarea puternică a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt care duce la răspunsul credinței, cât și un set de tradiții despre Cristos transmise de la creștin la creștin.Read more...
Prologul Evangheliei după Ioan
23/12/09 14:39
Întruparea Cuvântului
Ioan 1:1-5
Începutul a tot ce există este prezentat din punctul de vedere al Logosului. El este personajul principal în toate. Portretul lui este construit subliniindu-se existența, comuniunea și natura sa.
Când au fost făcute toate lucrurile Logosul deja era acolo. „Începutul“ este doar pentru ceea ce a fost făcut, nu și pentru Logos, în ce-l privește pe el avem existență fără început. Modul de a-l numi de Logos este cu înțeles multiplu, ideile principale fiind cele ale revelației și puterii creatoare: îl face cunoscut pe Dumnezeu și este mijlocitorul a tot ce s-a făcut.Read more...
Profunzimea relației noastre cu Dumnezeu
08/12/09 14:38
Acesta este motivul pentru care Psalmul 23 este atât de îndrăgit. Psalmistul meditează asupra legământului lui Dumnezeu cu poporul său și îl personalizează. Face acest lucru descriindu-l pe Dumnezeu prin prisma a trei imagini foarte la îndemâna oricărui din popor: păstor, căluză, și gazdă. Aceste descrieri sunt vehicole eficiente în transmiterea unui mesaj iubit cu putere. Lucrurile stau așa pentru că se face apel la cele mai cunoscute experiențe din viață. Așa se demonstrează relevanța lui Dumnezeu pentru viața celor din poporul său.
Dumnezeu ca păstor
Read more...Dogmatica drept etică
26/08/09 14:31
Nu stiu daca cititorii care trec pe la acest blog sunt interesati in lucrurile care urmeaza, dar incerc. Supun atentiei voastre cateva idei esentiale ale lui Karl Barth in ce priveste etica. Am in lucru un material despre etica la K. Barth si mi-ar fi de folos interactiunea voastra.
Care este punctul de pornire în etică? Este revelația lui Dumnezeu în Isus Cristos, sau omul născut din nou, și în cele din urmă omul în general? (CD, I.2.786)
Identitate, orientare și lucrare la începutul sec. XXI
22/08/09 14:30
In materialul care urmeaza vreau sa aduc inaintea cititorului/fratelui roman elemente dintr-o prezentare a lui Al Mohler (presedintele de la Southern Baptist Theological Seminary) cu privire la viitorul Conventiei Baptiste de Sud (in care eu si biserica pe care o slujesc suntem membri). Am gasit ca ceea ce spune el este deosebit de necesar si pentru bisericile romanesti din diaspora si cred ca si din Romania. Nu voi repeta ce spune Mohler, ci voi dezvolta si interactiona cu ideile lui.
Read more...Eliberarea din necurăție
01/08/09 14:28
Unul dintre cele mai dramatice evenimente din lucrarea Mantuitorului a avut loc in tinutul Gadara. Acel eveniment sta drept model de lucrare a evangheliei intr-un tinut pagan. Si cel indracit, si intregul tinut sunt partasi aceleiasi stari pangarite de lucrarea dracilor si ingrijirea de animale necurate. Oamenii din acel tinut au cautat solutii la starea acelui om, dar datorita puterii uriase ce-l stapanea nu au avut sanse prea mari.
Read more...Să-l cunoști din faptele lui ca să-ți așterni hainele înaintea lui
09/04/09 14:24
Aceasta este modaliatea de percepere a identității sale cu ocazia acestui eveniment: intrarea în Ierusalim. Simbolistica acestui eveniment poate fi percepută mai clar dacă se observă atent ceea ce face și spune Isus. El trimite după măgăruș, care era legat, și hotărăște să intre în cetatea Ierusalimului călare pe el.
Read more...Iubind venirea lui
20/11/08 23:42
Orientarea escatologica a vietii crestine este un element fundamental al identitatii prezente a bisericii. Ancorarea in trecut si in viitor face posibila marturia in prezent. Titlul la acest mesaj este luat din 2 Timotei 4:8 unde primirea coroanei dreptatii este legata de aceasta legatura de dragoste intre crestin si Domnul sau inaltat pe care-l asteapta. Indreptatirea finala, si ca si statut si ca si transformare a vietii, va fi aratata in ziua judecatii.
Read more...Lecția de la început
20/11/08 23:40
Dupa creatie, cea mai mare lucrare a lui Dumnezeu a fost rascumpararea omului. Raspunderea ducerii la indeplinire a acestei lucrari a fost incredintata Fiului Sau. Pregatirea Fiului, la inceputul lucrarii sale, a fost printr-o perioada prelungita de post. In pustie El a aratat claritatea alegerilor sale si limpezimea cu care isi intelege misiunea. Painea si apa sunt bune, dar este ceva mai bun si mai necesar pentru viata decat ele: cuvintul pe care il rosteste Dumnezeu.
Read more...În slujba adevărului
20/11/08 19:01
O raspundere fundamentala a bisericii este de a sustine cu tarie adevarul revelat al lui Dumnezeu. In acest context trebuie experimentatate relatiile dintre cei care sunt parte din familia lui Dumnezeu.
Adevarul lui Dumnezeu revelat in creatie, in Scripturi, si in mod deplin in Isus Cristos trebuie inteles, explicat si trait de catre biserica lui Dumnezeu.
Donatism și lecțiile istoriei
20/11/08 14:42
In materialul care urmeaza intentionez sa descriu succint una dintre problemele bisericii crestine din alt veac, modalitatile lor de atunci si ulterioare de a aborda situatii oarecum asemanatoare cu cele din perioada noastra. Niciodata situatiile nu sunt similare, dar lectiile istoriei nu trebuie ignorate, ci cercetate cu atentie pentru a face fata cat mai bine problemelor pe care ni le rezerva fiecaruia viata. Cercetarea acestei perioade este dificila pentru ca nici una dintre scrierile donatistilor nu s-a pastrat. Ceea ce stim este din scrierile adversarilor lor, in special Optatus si Augustin.
Read more...Cina Domnului în protestantism
20/11/08 14:20
Luther si critica Cinei in romano-catolicism
Luther foloseste termenul consubstantiere pe care il explica folosind asemanarea cu fierul inrosit: ca in fierul inrosit in care sunt prezente si fierul si focul, tot asa painea si vinul, si trupul si sangele lui Cristos sunt prezente in elementele Cinei.
Punctul de pornire al criticii lui este dat de binecuvantarile aduse de Cina Domnului in vietile crestinilor. 'Noi primim ceea ce spune Cuvantul.
Kerygma
20/11/08 14:17
Asezarea temeliei bisericii a constituit una dintre principalele lucrari ale apostolilor. Invatatura apostolilor a constituit baza si standardul pentru lucrarea bisericii. Vedem in proclamarea apostolica patru elemente constante. Acestea sunt: implinirea planului lui Dumnezeu, recapitularea lucrarii lui Cristos cu accent pe moartea si invierea lui, marturia Scripturilor, si chemarea la pocainta.
Evenimentele care au avut loc in Galilea, Iudea, si Ierusalim sunt evenimente care stau la apogeul lucrarii lui Dumnezeu in viata poporului sau.
Mandat
20/11/08 14:16
O comunitate ca o familie chemata sa-si desfasoare lucrarea in conditii stricte, ca si cum ar depune marturie la un tribunal. Relatii puternice in interior si calitate ireprosabila a adevarului raspandit intre popoare. Aceasta este biserica.
Cristos cel inviat s-a inaltat la cer si astfel modul in care el este experimentat de catre comunitate a trecut de la fizic la spiritual. El este cu ai lui pana la sfarsitul veacurilor. Prezenta lui este spirituala.