Hindusim, budism, islam și creștinism
În această postare ofer un studiu comparativ a patru religii majore cu privire la trei întrebări esențiale: Ce este realitatea ultimă? Cum trebuie să trăim? și Care este scopul final al omului? Read more...
Comments
Essential Questions in Hermeneutics
(1) In interpretation should we look primarily for another's mind, maybe the original creative act? Should we seek to know the surrounding socio-historical circumstances of the author? Perhaps we should seek a dialogue with something that the author could not have foreseen, and something that his or her circumstances cannot control, namely an experience in which we ask the text questions and it asks of us.
(2) Does misunderstanding and radical difference come first in every experience? Or does a common accord, however slight, pre-exist, thereby enabling understanding?
(3) To what degree should we rely on methods, principles, or laws of understanding?
(4) What does it mean to cultivate a critical and reflective attitude? Is that mutually exclusive from methods? What is the proper role, if any, of practical wisdom and personal responsibility in hermeneutics?
(5) Is interpretation an objective or subjective act? Perhaps it is neither. Perhaps it is a play, an intersubjective accord, or maybe even something so fluid that we cannot really call it anything specific at all.
(6) Is there then a correct interpretation? Maybe we should concern ourselves with the best interpretation possible at that moment. Further still, perhaps we should reject the idea of a correct or best interpretation and seek instead merely to enjoy reading for its pleasure value alone, recognizing that there is no real transhistorical or transcultural truth involved.
(7) What is the proper role of hermeneutics in theological and biblical interpretation?
Stanley E. Porter; Jason C. Robinson (2011). Hermeneutics: An Introduction to Interpretive Theory. Wm. B. Eerdmans Publishing. Kindle Edition.
(2) Does misunderstanding and radical difference come first in every experience? Or does a common accord, however slight, pre-exist, thereby enabling understanding?
(3) To what degree should we rely on methods, principles, or laws of understanding?
(4) What does it mean to cultivate a critical and reflective attitude? Is that mutually exclusive from methods? What is the proper role, if any, of practical wisdom and personal responsibility in hermeneutics?
(5) Is interpretation an objective or subjective act? Perhaps it is neither. Perhaps it is a play, an intersubjective accord, or maybe even something so fluid that we cannot really call it anything specific at all.
(6) Is there then a correct interpretation? Maybe we should concern ourselves with the best interpretation possible at that moment. Further still, perhaps we should reject the idea of a correct or best interpretation and seek instead merely to enjoy reading for its pleasure value alone, recognizing that there is no real transhistorical or transcultural truth involved.
(7) What is the proper role of hermeneutics in theological and biblical interpretation?
Stanley E. Porter; Jason C. Robinson (2011). Hermeneutics: An Introduction to Interpretive Theory. Wm. B. Eerdmans Publishing. Kindle Edition.
Fapte de război
14/11/15 14:30 Filed in: Cultură
Atacurile ucigașe de ieri, din Paris, sunt fapte ale răzbunării oarbe. Uciderea aduce ucidere. Vraja securității depline s-a spulberat pentru societatea apuseană seculară. Viața este vulnerabilă la tot felul de nenorociri și suferință indiferent unde am locui. Uciderea semenilor duce la durere, dor de răzbunare, nimicire, sau duce la o înțelegere diferită, nouă, a realității. Și acest eveniment rău va duce la toate acestea. Oamenii reacționează divers la ucidere.
Miza pentru societatea apuseană seculare este majoră. Va alege această societate să trăiască în frică, ură, război, sau se va îndrepta spre credință, răscumpărare și slujire? Facerea dreptății se va urmări, probabil, pe coordonate legal-războinice. Dacă cei care au ucis sunt deja morți, rămânem cu durerea și jalea pierderii celor care au fost uciși de ei. Secularismul apusean nu are resurse social-sufletești pentru a face față la astfel de atacuri ucigașe. Pierderea, nesiguranța și frica sunt mai puternice decât încrederea în protecția oferită de instituțiile societății seculare. Spre ce se vor îndrepta oamenii? Ce glasuri vor urma? Oamenii se pot radicaliza, se pot închide în ei înșiși, își pot abandona valorile și lua altele. Se vor deschide ei la Evanghelie? Puțin probabil. Spun acest lucru pentru că, având în vedere mentalitatea de consum, ei vor dori rezultate imediate care să le justifice dorința de autojustificare. Valorile credinței, libertății, jertfei, slujirii aproapelui nu aduc rezultate imediate. Ele trebuie așezate și crescute în caractere care se formează în ani, și care continuă să susțină aceste valori îndiferent de cât de mare este prețul care trebuie plătit. Faci ceva pentru că este bine, nu pentru că poate duce la rezultate care par bune. Mă rog și eu pentru oamenii din Paris ca ei să aleagă înțelepciunea, compasiunea, și credința pentru a-și păstra libertatea și posibilitatea slujirii aproapelui.
Miza pentru societatea apuseană seculare este majoră. Va alege această societate să trăiască în frică, ură, război, sau se va îndrepta spre credință, răscumpărare și slujire? Facerea dreptății se va urmări, probabil, pe coordonate legal-războinice. Dacă cei care au ucis sunt deja morți, rămânem cu durerea și jalea pierderii celor care au fost uciși de ei. Secularismul apusean nu are resurse social-sufletești pentru a face față la astfel de atacuri ucigașe. Pierderea, nesiguranța și frica sunt mai puternice decât încrederea în protecția oferită de instituțiile societății seculare. Spre ce se vor îndrepta oamenii? Ce glasuri vor urma? Oamenii se pot radicaliza, se pot închide în ei înșiși, își pot abandona valorile și lua altele. Se vor deschide ei la Evanghelie? Puțin probabil. Spun acest lucru pentru că, având în vedere mentalitatea de consum, ei vor dori rezultate imediate care să le justifice dorința de autojustificare. Valorile credinței, libertății, jertfei, slujirii aproapelui nu aduc rezultate imediate. Ele trebuie așezate și crescute în caractere care se formează în ani, și care continuă să susțină aceste valori îndiferent de cât de mare este prețul care trebuie plătit. Faci ceva pentru că este bine, nu pentru că poate duce la rezultate care par bune. Mă rog și eu pentru oamenii din Paris ca ei să aleagă înțelepciunea, compasiunea, și credința pentru a-și păstra libertatea și posibilitatea slujirii aproapelui.
La început de mandat
Încredințarea responsabilității de a sluji ca președinte al Asociației Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada este o cinste deosebită. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și le mulțumesc fraților din bisericile noastre pentru aceasta. Asociația are menirea de a se îngriji de unitatea frățească, de a reprezenta bisericile baptiste române în fața autorităților, de a iniția activități misionare, de a-i ajuta pe cei în nevoi și de a veghea în vederea disciplinei. Toate acestea sunt importante - ele constituie agenda slujirii care trebuie dusă la îndeplinire mai departe. Asociația noastră este în dezvoltare și vrem ca acest lucru să continue. Evenimentele ei principale sunt Convenția anuală și Conferințele de primăvară (Est, Vest). Interesul crescând pentru aceste evenimente, cât și pentru organizarea altora, cum ar fi conferințele de misiune și de tineret regionale, face ca impactul nostru între frați și în afară să fie tot mai mare. Etosul românesc se păstrează - Asociația are o vechime considerabilă în Statele Unite (103 ani). Acest lucru a fost posibil prin grija fiecăruia dintre noi, și la fel dorim să facem și în continuare. Ca români în Statele Unite, îmbinăm elemente ale culturii românești cu elemente ale culturii americane, căutând să slujim tuturor. Suntem bilingvi și slujim și veghem în felul acesta.
Accentele acestui mandat vor fi în domeniile unității, uceniciei și lucrării cu tinerii. Deschiderea deplină și încurajarea relațiilor frățești, în special între frații păstori, continuarea programei de Școala duminicală cu accent pe ucenicie și dezvoltarea de evenimente pentru tinerii din bisericile noastre sunt modalitățile de implementare a acestei viziuni.
La împlinirea acestor planuri vor contribui păstorii și bisericile noastre. Toți ne încredințăm în brațul Domnului pentru ca El să lucreze prin noi spre zidirea tuturor. Soli Deo Gloria!
Accentele acestui mandat vor fi în domeniile unității, uceniciei și lucrării cu tinerii. Deschiderea deplină și încurajarea relațiilor frățești, în special între frații păstori, continuarea programei de Școala duminicală cu accent pe ucenicie și dezvoltarea de evenimente pentru tinerii din bisericile noastre sunt modalitățile de implementare a acestei viziuni.
La împlinirea acestor planuri vor contribui păstorii și bisericile noastre. Toți ne încredințăm în brațul Domnului pentru ca El să lucreze prin noi spre zidirea tuturor. Soli Deo Gloria!
Relația soț soție
Relația dintre soț și soție trebuie să aibă la bază relația lor cu Domnul Isus Cristos. Și unul și celălalt se tem de Domnul. Amândoi îl ascultă și îl iubesc pe Mântuitorul lor. Pe baza fricii de Domnul se poate construi o relație profundă care are coordonatele ascultării, iubirii, și îngrijirii. Efeseni 5.21-33 este textul fundamental pentru relația dintre soț și soție. Read more...
U. Schnelle on North American Jesus Research
11/08/15 15:47 Filed in: New Testament | Theology
In some streams of North American Jesus research there was and is a clear tendency to promote real or postulated extra canonical tradition to a rank prior or parallel to the Jesus tradition of the Synoptics and the Johannine writings (H. Koester; J. M. Robinson; J. D. Crossan; B. L. Mack). The goal of such constructions is clearly to break the hold of the canonical gospels and to establish an alternative picture of Jesus based on other interpretations of the tradition. To do this, frequent use is made of the lust for sensationalism (Jesus and women; homosexual love; Jesus as prototype of alternative lifestyles; non theological, undogmatic beginnings of Christianity). Mere supposition and unproven postulates are asserted as stimulants for a debate intended to have public effects. Such constructions do not stand up to historical criticism, for neither the existence of a Secret Gospel of Mark nor a Signs Source can be made probable, and the Gospel of Thomas belongs to the second century.
Schnelle, U. (2007) Theology of the New Testament. Baker Academic, Grand Rapids, p. 65.
Schnelle, U. (2007) Theology of the New Testament. Baker Academic, Grand Rapids, p. 65.
Avraam și Sara - viața de familie
Ce fel de familii au avut oamenii importanți din Biblie? Toți au parte de consecințele neascultării primilor oameni și caută să-și zidească familia într-o lume ostilă. Lucrurile pe care le știm despre acești oameni sunt limitate, dar suficiente pentru a identifica elemente cheie din vieților lor, în casele lor. În cazul lui Avraam, în ce privește viața lui de familie, identificăm câteva elemente esențiale. Read more...
Pe urmele lui Cristos
Începând din această săptămână avem la Biserica El Roi o nouă serie de seminarii: Pe urmele lui Cristos. Această serie are ca scop formarea unei gândiri teologice învățând de la Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. 
Este un studiu de sinteză a celor patru Evanghelii în ce privește gândirea teologică a lui Isus Cristos. Are ca și context dezbaterile moderne și contemporane din domeniul teologiei Noului Testament, și ca și scop edificarea bisericii prin restaurarea temeliei gândirii și credinței așa cum le vedem și înțelegem din lucrarea lui Isus Cristos.
Omul și neascultarea sa
Mecanismele ispitirii
După întemeierea primei familii urmează ispitirea ei. Șarpele șiret reușește să amăgească pe soția omului. Neascultarea duce la schimbare în rău. Cum a reușit șarpele lucrul acesta? Naivitate și lipsă de reacție. Întreaga narațiune portretizează divinitatea cu numele Domnul Dumnezeu. Doar în felul în care vorbește șarpele, iar apoi și femeia despre El, vedem o schimbare: de la Domnul Dumnezeu, Dumnezeu care inițiază legături de legământ cu omul, la Dumnezeu, deitate distantă. Aceasta este prima mișcare reușită a șarpelui în ispitirea lui. Cum vorbește el despre Dumnezeu așa vorbește imediat și femeia. A doua mișcare este cu privire la termenii poruncii date de Domnul Dumnezeu. Porunca nu spune că cei doi nu au voie să mănânce din toți pomii din grădină. Doar din unul singur nu au avut voie să mănânce, din pomul cunoștinței binelui și răului. Femeia încearcă să corecteze inducerea în eroare a șarpelui, dar adaugă interdicția atingerii pomului, care nu a fost dată de Domnul Dumnezeu. Astfel, ea arată că porunca primită de ei a fost înțeleasă ca fiind aspră. A treia mișcare a șarpelui este cu privire la consecințele neascultării de porunca divină. Nu veți muri! În fapt, spune șarpele, Dumnezeu v-a dat această poruncă pentru ca el să vă oprească de la ceva: să nu ajungeți ca el. Acești trei pași sunt clasici în ce privește reușita ispitirii: desfacerea comuniunii, deconstuirea poruncii, și eliminarea consecințelor rele. Pentru că femeia sfârșește prin a lua din pomul oprit, vedem că șarpele a reușit să o amăgească. Caracterul comestibil, frumos, și deschizător de orizonturi al pomului face ca amăgirea să fie deplină. Acest accent asupra rolului voinței în comiterea neascultării arată înspre elementul decisiv. Voința are putere asupra rațiunii și o duce înspre obiectul/țelul dorit.
Read more...
Omul și soția lui la început
Facerea omului este apogeul lucrărării lui Dumnezeu în creație. La început când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, lucrarea lui Dumnezeu în creație este descrisă având în vedere binele omului. În prima relatare a creației, în Geneza 1, avem această lucrare la sfârșitul creației de la început, în ziua a șasea. Cerul și pământul sunt aduse în existență, iar omul are un loc aparte în ele. Omul a fost făcut parte bărbătească și parte femeiască. Atât bărbatul, cât și femeia sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. În acest fel ei se deosebesc de restul creației. Chipul lui Dumnezeu în om arată spre faptul că omul este reprezentantul lui Dumnezeu în mijlocul creației sale, că face parte atât din lumea creată cât și că îl oglindește pe Dumnezeu. Caracterul personal și rațional al bărbatului și femeii face ca în și între cei doi să se poată discerne chipul lui Dumnezeu. Ei au responsabilitatea să crească, să se înmulțească, să umple pământul și să-l stăpânească. Toate viețuitoarele sunt sub stăpânirea lor. Read more...
Thine is the Kingdom, the Power, and the Glory
- Thine is the Kingdom, the Power and the Glory
- Augustus had brought peace to the whole wider Roman world; Augustus gave peace, as long as it was consistent with the interests of the Empire and the myth of his own glory
- the ambiguous structure of human empire, a kingdom of absolute power, bringing glory to the man at the top, and peace to those on whom his favor rested
- Augustus and Messiah; it is at his birth that the angels sing of glory and peace; which is the reality, and which the parody?
- Micah 5.2-4; and he shall be the man of peace Read more...
- Augustus had brought peace to the whole wider Roman world; Augustus gave peace, as long as it was consistent with the interests of the Empire and the myth of his own glory
- the ambiguous structure of human empire, a kingdom of absolute power, bringing glory to the man at the top, and peace to those on whom his favor rested
- Augustus and Messiah; it is at his birth that the angels sing of glory and peace; which is the reality, and which the parody?
- Micah 5.2-4; and he shall be the man of peace Read more...
Deliver Us from Evil
- let us not be let into the testing - but deliver us from Evil
- firmly grounded in the life and work of Jesus himself; hopes and fears of first-century Israel, the people of true God
- the night would get darker, when hope had died and fear had conquered, the morning star would dawn at last
- the whole world, with Israel at its heart, would enter a period of tribulation, like that of a woman in labour; from this the new world would be born Read more...
- firmly grounded in the life and work of Jesus himself; hopes and fears of first-century Israel, the people of true God
- the night would get darker, when hope had died and fear had conquered, the morning star would dawn at last
- the whole world, with Israel at its heart, would enter a period of tribulation, like that of a woman in labour; from this the new world would be born Read more...
Forgive Us Our Trespasses
- in Jesus’ world, the more senior you were in a community, the less likely you were even to walk fast; it shows a lack of dignity, a gravitas
- a man running to greet someone: someone who has put a curse on him, who has brought disgrace on the whole family; the Parable of the Prodigal Son
- to understand why this man is running
- once you replace morality with the philosophy that says ‘if it feels good, do it’, there isn’t anything to forgive; instead of genuine forgiveness, our generation has been taught the vague notion of ‘tolerance’
- how can we turn that story, and the reality to which it points, into a prayer, as we pray the prayer Jesus taught us? Read more...
- a man running to greet someone: someone who has put a curse on him, who has brought disgrace on the whole family; the Parable of the Prodigal Son
- to understand why this man is running
- once you replace morality with the philosophy that says ‘if it feels good, do it’, there isn’t anything to forgive; instead of genuine forgiveness, our generation has been taught the vague notion of ‘tolerance’
- how can we turn that story, and the reality to which it points, into a prayer, as we pray the prayer Jesus taught us? Read more...
Silence is a woman's glory
The title of this post is an exact quote from Aristotle's Politics 1.1260a. Aristotle himself quotes a poet. Here are his exact words: 'All classes must be deemed to have their special attributes; as the poet says of women, 'Silence is a woman's glory,' (γυναικὶ κόσμον ἡ σιγὴ φέρει) but this is not equally the glory of man.'
These ideas are part of the Athenian stock and used by Aristotle in his argument on the virtues in the state. He explores the differences and common ground between men, women, slaves in the larger context of the virtues of the ruler.
It can be seen that these affirmations are echoed and shared in what Paul writes several centuries later in 1 Corinthians 11:7 and 14:34. Phrases like 'the woman is the glory of man,' and 'they are not permitted to speak' are part of the similar stock of ideas peculiar to the hellenistic vision, about the life in the city/state, as we have it in Aristotle.
These ideas are part of the Athenian stock and used by Aristotle in his argument on the virtues in the state. He explores the differences and common ground between men, women, slaves in the larger context of the virtues of the ruler.
It can be seen that these affirmations are echoed and shared in what Paul writes several centuries later in 1 Corinthians 11:7 and 14:34. Phrases like 'the woman is the glory of man,' and 'they are not permitted to speak' are part of the similar stock of ideas peculiar to the hellenistic vision, about the life in the city/state, as we have it in Aristotle.
Redefinirea familiei, căderea unei națiuni, și mărturia creștină
Când structura de bază a societăţii este stricată, societatea se desface. De ce? Din considerente morale şi educaționale. Acea societate este judecată de Dumnezeu pentru că legiferează ca fiind drept ceea ce el condamnă ca fiind păcătos. Orice relaţie sexuală în afara celei din familie, între soţ şi soţie, este un păcat.
Legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex legiferează o relaţie pe care Dumnezeu o condamnă ca fiind păcătoasă. Această înlocuire a adevărului lui Dumnezeu cu o minciună duce la întunecarea inimii şi la alunecarea într-o stare permanentă de pervertire morală. Ceea ce Dumnezeu a instaurat este modificat şi stricat, iar consecinţele sunt devastatoare. Iubirea dintre soţ şi soţie ajunge o trăire în curvie între două persoane de acelaşi sex, tata şi mama sunt repere desfinţate, autoritatea tatălui şi ajutorul potrivit al mamei sunt eliminate atât din viaţa celor doi soţi, cât şi din viaţa copiilor lor. Când aceste realităţi sunt pervertite sau eliminate, societatea se înnămoleşte şi se destramă.
Într-o astfel de lume urmează să trăim. Datoria noastră este de a trăi şi vesti adevărul lui Dumnezeu în dragoste, de a construi familii sănătoase în care tata, mama şi copiii lor sunt sare şi lumină pentru acest pământ. Îi iubim pe toţi oamenii şi de aceea promitem să nu le spunem niciodată altceva decât adevărul lui Dumnezeu descoperit tuturor oamenilor în Cuvântul său. Adevărul lui Dumnezeu în privinţa familiei este că ea este alcătuită din un bărbat şi o femeie care îşi cresc copiii în dragoste, adevăr, credinţă şi slujire în societate şi biserică. Mărturia creştină continuă până la sfârşitul istoriei, chiar dacă imperiile oamenilor se ridică, iar apoi se destramă.
Legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex legiferează o relaţie pe care Dumnezeu o condamnă ca fiind păcătoasă. Această înlocuire a adevărului lui Dumnezeu cu o minciună duce la întunecarea inimii şi la alunecarea într-o stare permanentă de pervertire morală. Ceea ce Dumnezeu a instaurat este modificat şi stricat, iar consecinţele sunt devastatoare. Iubirea dintre soţ şi soţie ajunge o trăire în curvie între două persoane de acelaşi sex, tata şi mama sunt repere desfinţate, autoritatea tatălui şi ajutorul potrivit al mamei sunt eliminate atât din viaţa celor doi soţi, cât şi din viaţa copiilor lor. Când aceste realităţi sunt pervertite sau eliminate, societatea se înnămoleşte şi se destramă.
Într-o astfel de lume urmează să trăim. Datoria noastră este de a trăi şi vesti adevărul lui Dumnezeu în dragoste, de a construi familii sănătoase în care tata, mama şi copiii lor sunt sare şi lumină pentru acest pământ. Îi iubim pe toţi oamenii şi de aceea promitem să nu le spunem niciodată altceva decât adevărul lui Dumnezeu descoperit tuturor oamenilor în Cuvântul său. Adevărul lui Dumnezeu în privinţa familiei este că ea este alcătuită din un bărbat şi o femeie care îşi cresc copiii în dragoste, adevăr, credinţă şi slujire în societate şi biserică. Mărturia creştină continuă până la sfârşitul istoriei, chiar dacă imperiile oamenilor se ridică, iar apoi se destramă.
Pistis Christou pe meleaguri mioritice
Citesc cu interes o polemică recentă în România cu privire la sensul unei expresii pauline: pistis Christou. Lucrul bun este că această dezbatere a ajuns şi la noi, lucrul mai puţin bun este că textele acestei polemici ne ajută prea puțin la înţelegerea problemei/disputei. Deşi polemica de la noi este spumoasă nu este nici pe departe la intensitatea alteia din trecut pe aceeaşi temă. Ştim de la R. Hays cum s-au desfăşurat apostrofările la începutul anilor 1990 între J.D.G. Dunn şi teologii din America de Nord (Hays, 1991, p. 714). Dunn se întreaba mirat cum de aşa de mulţi dintre ei, care intepretează pistis Christou ca un genitiv subiectiv, sunt ca porcii în care au intrat dracii care au ieşit din îndrăcitul din Gadara şi acum năvălesc la vale şi se aruncă în mare; la care cei din America de Nord i-au răspuns prin cuvintele spuse de cei din Gadara după ce au văzut ce s-a întâmplat cu porcii lor: Pleacă de aici! Read more...
Umblarea pe mare - Ioan 6
Ucenicii sunt trimiși de Isus din situația în care se află. El face acest lucru pentru a-i proteja de o primejdie. Și ucenicii, ca și ceilalți evrei din acea vreme, credeau că venirea lui Mesia va duce și la eliberarea de sub jugul asupririi străine, care la acea vreme era puterea romană. În urma înmulțirii pâinilor mulțimea are astfel de planuri, de a-l face pe Isus împărat. O astfel de eliberare în termeni politici nu este parte din planul lucrării lui Isus. Lucrarea lui duce la o eliberare, la un exod, dar nu la unul de sub asuprirea oamenilor. Pentru a-i ajuta în această privință Isus le poruncește să plece cu corabia pe mare înspre Capernaum. Read more...
Deșertăciunea înțelepciunii și a plăcerilor - Eclesiastul 1.12-2.11
Deșertăciunea înțelepciunii
- studiere și cercetare; tot ce se săvârșește sub ceruri
- tot ce se face sub soare e deșertăciune și goană după vânt
- lucrul îndoit nu poate fi îndreptat; ceea ce lipsește nu poate fi numărat
- înțelepciune și supărare; cunoaștere și mâhnire
Deșertăciunea plăcerilor
Read more...Deșertăciunea existenței - Eclesiastul 1.1-11
Qohelet
- oratorul, vorbitorul
- fiu al lui David, rege la Ierusalim, personaj enigmatic
Motto: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune
- o judecată de valoare aplicată întregii lumi
- oratorul, vorbitorul
- fiu al lui David, rege la Ierusalim, personaj enigmatic
Motto: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune
- o judecată de valoare aplicată întregii lumi
Deșertăciunea existenței
Read more...John Locke and the Moral Value of Toleration
SABOU, Sorin. ‘John Locke and the Moral Value of Toleration.’ Jurnal teologic Vol. 14, No. 1 (2015): 5-13.
Abstract: The concept of freedom of conscience is in the religious affairs and political affairs at the core of Locke's understanding of tolerance. He redefined the church and the state accordingly. Even the effects of the church's discipline, and the way the state's laws have to be conceived and implemented, are seen from the perspective of tolerance. I argue that tolerance is the main lens through which Locke understands the identity and the relationship of the two. He builds a society with tolerance in view. Tolerance is the attitude that offers the context for freedom and peace.
Abstract: The concept of freedom of conscience is in the religious affairs and political affairs at the core of Locke's understanding of tolerance. He redefined the church and the state accordingly. Even the effects of the church's discipline, and the way the state's laws have to be conceived and implemented, are seen from the perspective of tolerance. I argue that tolerance is the main lens through which Locke understands the identity and the relationship of the two. He builds a society with tolerance in view. Tolerance is the attitude that offers the context for freedom and peace.
Snippets of Modern Wisdom
SABOU, Sorin. ‘Snippets of Modern Wisdom.’ Jurnal teologic Vol 13, Nr 2 (2014): 5-27.
Abstract: These succinct snippets cover essential themes in the modern philosophy. The method is represented by Descartes, Bacon and to a certain extent Husserl. The existence of God as argued for by Descartes and the question of Being explored by Heidegger. The intention is to sketch them based on readings of primary texts. Even if the texts are short they are rich in content.
Abstract: These succinct snippets cover essential themes in the modern philosophy. The method is represented by Descartes, Bacon and to a certain extent Husserl. The existence of God as argued for by Descartes and the question of Being explored by Heidegger. The intention is to sketch them based on readings of primary texts. Even if the texts are short they are rich in content.
Human Nature and Moral Principles
SABOU, Sorin. ‘Human Nature and Moral Principles.’ Jurnal teologic Vol 13, Nr 1 (2014): 5-16.
Abstract: In broad general terms human nature matters to which moral principles we should endorse. Moral and political principles exist for the good of human persons. There is a link between our basic abilities as humans and the moral and political principles we endorse. Our basic abilities to live, love and choose should inform our judgments for preserving and fostering life, love and liberty.
Abstract: In broad general terms human nature matters to which moral principles we should endorse. Moral and political principles exist for the good of human persons. There is a link between our basic abilities as humans and the moral and political principles we endorse. Our basic abilities to live, love and choose should inform our judgments for preserving and fostering life, love and liberty.
S-a adus jertfă o singură dată
Preocuparea autorului în Evrei 9 este să arate lipsurile vechiului legământ făcând trimitere la cerințele cultice pentru închinare. Cortul și ritualul de acolo oferă vocabularul și gramatica cu care autorul vorbește despre lucruri arătate lui prin Duhul Sfânt (9.8). Împărțirea Cortului în partea dinainte și partea din spate arată că apropierea de Dumnezeu nu era un lucru ușor. Avem un sistem de bariere între cel care se închină și Dumnezeu. Accesul la Dumnezeu era foarte limitat. Oamenii aveau acces la Dumnezeu doar prin reprezentanți (preoți, și Marele Preot). Această situație spune că accesul la Dumnezeu încă nu era deschis pentru oameni. Read more...
Snippets of Ancient Wisdom - from the Milesian School to Augustine
SABOU, Sorin. "Snippets of Ancient Wisdom - from the Milesian School to Augustine." Jurnal teologic Vol 12, Nr 2 (2013): 24-36.
Abstract: These snippets of ancient wisdom are intended to offer an overview of major themes, methods, and contributions to knowledge in the areas of metaphysics, piety, ethics, knowledge and time. The masters like Thales, Anaximenes, Socrates, Plato, Aristotle, Epicurus, and Augustine taught about these issues and here is a snapshot of their views.
Abstract: These snippets of ancient wisdom are intended to offer an overview of major themes, methods, and contributions to knowledge in the areas of metaphysics, piety, ethics, knowledge and time. The masters like Thales, Anaximenes, Socrates, Plato, Aristotle, Epicurus, and Augustine taught about these issues and here is a snapshot of their views.
The Son from Above
SABOU, Sorin. “The Son from Above.” Jurnal teologic Vol 12, Nr 1 (2013): 43-58.
Abstract: This paper is a theological comparative study of the two New Testament texts: Philippians 2 and John 1. These portrayals of the Son of God show the common ground of communion, divinity, and of coming down to us, but also show the particularities of revelation, life, humility, and honor. These glimpses of the Son from above are the starting point for a New Testament understanding of God, history of salvation, and life in the family of God and in the city.
Abstract: This paper is a theological comparative study of the two New Testament texts: Philippians 2 and John 1. These portrayals of the Son of God show the common ground of communion, divinity, and of coming down to us, but also show the particularities of revelation, life, humility, and honor. These glimpses of the Son from above are the starting point for a New Testament understanding of God, history of salvation, and life in the family of God and in the city.
The Law, the Flesh, and the Spirit
SABOU, Sorin. "The Law, the Flesh, and the Spirit - Romans 8:1-13." Jurnal teologic Vol 11, Nr 2 (2012): 33-46.
Abstract: The dominion of the Spirit in the new realm of salvation is a vital element for having part in the eschatological life. The dominion of sin and death with its results in a mindset determined by the flesh is broken by the power of the Spirit of life which gives the covenant blessings to those who have a mindset determined by the Spirit.
Abstract: The dominion of the Spirit in the new realm of salvation is a vital element for having part in the eschatological life. The dominion of sin and death with its results in a mindset determined by the flesh is broken by the power of the Spirit of life which gives the covenant blessings to those who have a mindset determined by the Spirit.
The Christian Proclamation as Gospel
SABOU, Sorin. “The Christian Proclamation as Gospel, The Polemics, Politics and Praxis of euangelion in the Graeco-Roman World of the First Century.” Jurnal teologic 11.1 (2012): 72-81.
Abstract: The lexical choice made by the first Christians to present the Christian message as euangelion is a stark one. This is so because euangelion is used in Ancient Greek literature almost always as a technical term for the news of victory, a term used by those in power. This choice made by the first Christians leads to polemics with those in power. The politics and praxis of victory are affected too in this incursion of early Christianity in the area of power language. Thus, euangelion is captured and restructured as being the 'euangelion of the kingdom' and 'of Christ.' This leads to a different understanding of the way a citizen should live in the world.
Abstract: The lexical choice made by the first Christians to present the Christian message as euangelion is a stark one. This is so because euangelion is used in Ancient Greek literature almost always as a technical term for the news of victory, a term used by those in power. This choice made by the first Christians leads to polemics with those in power. The politics and praxis of victory are affected too in this incursion of early Christianity in the area of power language. Thus, euangelion is captured and restructured as being the 'euangelion of the kingdom' and 'of Christ.' This leads to a different understanding of the way a citizen should live in the world.
Comuniune, divinitate și revelație
SABOU, Sorin. "Comuniune, divinitate și revelație - exegeză teologică la Prologul Evangheliei după Ioan." / "Communion, Divinity and Revelation - Theological Exegesis on the Prologue of John's Gospel." Jurnal teologic 10 (2011): 24-30.
Abstract: The Prologue of Gospel of John is a dense theological text. The main figure of Logos is God's agent in his creation for bringing it in communion with him. The Logos is fully capable for this mission. His existence, his communion with God, his divinity, his instrumentality in bringing everything in existence are his assets with which he comes to dwell among his people. He is unique. The theological argument starts underlying the depth of Logos communion with God and ends as he, the only God close to the Father's heart, is making him fully known. True revelation is based on close communion.
Abstract: The Prologue of Gospel of John is a dense theological text. The main figure of Logos is God's agent in his creation for bringing it in communion with him. The Logos is fully capable for this mission. His existence, his communion with God, his divinity, his instrumentality in bringing everything in existence are his assets with which he comes to dwell among his people. He is unique. The theological argument starts underlying the depth of Logos communion with God and ends as he, the only God close to the Father's heart, is making him fully known. True revelation is based on close communion.
Jurnal teologic, Vol 14, No 1 (2015)
28/05/15 17:02 Filed in: New Testament | Theology | Discipleship | Noul Testament | Ucenicie | Teologie
This is to let you know that Jurnal teologic, Vol 14, No 1 (2015) was published at www.jurnalteologic.ro. This is the bibliographical information.
SABOU, Sorin. ‘John Locke and the Moral Value of Toleration.’ Jurnal teologic Vol. 14, No. 1 (2015): 5-13.
Baptist Theological Institute of Bucharest. Liberty University
Abstract
The concept of freedom of conscience is in the religious affairs and political affairs at the core of Locke's understanding of tolerance. He redefined the church and the state accordingly. Even the effects of the church's discipline, and the way the state's laws have to be conceived and implemented, are seen from the perspective of tolerance. I argue that tolerance is the main lens through which Locke understands the identity and the relationship of the two. He builds a society with tolerance in view. Tolerance is the attitude that offers the context for freedom and peace.
Keywords: tolerance, religious freedom, Church and State Read more...
SABOU, Sorin. ‘John Locke and the Moral Value of Toleration.’ Jurnal teologic Vol. 14, No. 1 (2015): 5-13.
Baptist Theological Institute of Bucharest. Liberty University
Abstract
The concept of freedom of conscience is in the religious affairs and political affairs at the core of Locke's understanding of tolerance. He redefined the church and the state accordingly. Even the effects of the church's discipline, and the way the state's laws have to be conceived and implemented, are seen from the perspective of tolerance. I argue that tolerance is the main lens through which Locke understands the identity and the relationship of the two. He builds a society with tolerance in view. Tolerance is the attitude that offers the context for freedom and peace.
Keywords: tolerance, religious freedom, Church and State Read more...
Our Daily Bread
24/05/15 11:24 Filed in: Discipleship | New Testament
- it is tempting to race through the Lord’s Prayer; do not let greed get in the face of grace
- spend time adoring our Father in heaven, seeking the honor of his name, and praying for his kingdom
- they said a lot of things about Jesus during his lifetime; ‘a glutton and a winebibber’
- a quote from Deuteronomy 21; what to do with a rebellious son; they will stone him to death
- he is disloyal to our traditions; he deserves to die
- but Jesus was following the agenda he set out in the Lord’s Prayer; he was not a rebellious son, he was loyal to the one he called ‘Father’ Read more...
- spend time adoring our Father in heaven, seeking the honor of his name, and praying for his kingdom
- they said a lot of things about Jesus during his lifetime; ‘a glutton and a winebibber’
- a quote from Deuteronomy 21; what to do with a rebellious son; they will stone him to death
- he is disloyal to our traditions; he deserves to die
- but Jesus was following the agenda he set out in the Lord’s Prayer; he was not a rebellious son, he was loyal to the one he called ‘Father’ Read more...
Thy Kingdom Come
- what are we praying for when we pray for God’s Kingdom to come?
- heaven and earth are the two interlocking arenas of God’s good world: heaven is God’s space, where God’s word rules and his future purposes are waiting in the wings; earth is our world
- at the end the new Jerusalem is coming down from heaven to earth; in the new heaven and earth they will intertwine
- what will it mean, when Israel’s God returns as King?
a new Exodus: the evil empire will be defeated, and God’s people will be free; Isaiah 52:7-10 Read more...
- heaven and earth are the two interlocking arenas of God’s good world: heaven is God’s space, where God’s word rules and his future purposes are waiting in the wings; earth is our world
- at the end the new Jerusalem is coming down from heaven to earth; in the new heaven and earth they will intertwine
- what will it mean, when Israel’s God returns as King?
a new Exodus: the evil empire will be defeated, and God’s people will be free; Isaiah 52:7-10 Read more...
Prietenul de la miezul nopții - Luca 11.5-13
- o parabolă interogativă
- cine dintre voi?
- ca să nu se facă de rușine
- despre Dumnezeu și rugăciune
- o parabolă care apare doar aici în Evanghelii
- rugăciunea Tatăl nostru este legată de această pildă
Read more...
- cine dintre voi?
- ca să nu se facă de rușine
- despre Dumnezeu și rugăciune
- o parabolă care apare doar aici în Evanghelii
- rugăciunea Tatăl nostru este legată de această pildă
Read more...
Bunul samaritean - Luca 10.25-37
11/05/15 23:15 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
- aceasta este o parabolă narativă, o povestire intenționată să slujească drept exemplu („Du-te și fă și tu la fel!“)
- această parabolă nu apare în celealte Evanghelii
- cărturarul întreabă cu privire la „Cine este semenul meu?“ și primește răspuns cu privire la „Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinie tâlharilor?“
- este această parabolă spusă din punctul de vedere a celui căzut între tâlhari? Da. Read more...
- această parabolă nu apare în celealte Evanghelii
- cărturarul întreabă cu privire la „Cine este semenul meu?“ și primește răspuns cu privire la „Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinie tâlharilor?“
- este această parabolă spusă din punctul de vedere a celui căzut între tâlhari? Da. Read more...
Doi datornici - Luca 7.36-50
10/05/15 10:18 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
- aceasta este o parabolă juridică, care are o extensie în versetele 44-46
- iertarea este o eliberare
- putem vedea în contextul acestei parabole asocierea lui Isus cu păcătoșii, deși era în casa unui fariseu
- fariseul nu era obligat să-i spele picioarele lui Isus, să-l ungă cu ulei, și să-l salute cu un sărut, dar putea să-i pună la îndemână lui Isus apă să-și spele picioarele; dacă l-ar fi sărutat ar fi arătat respect și umilință
- a-i unge picioarele lui Isus, a i le săruta, și a le șterge cu părul capului pune audiența într-o situație foarte inconfortabilă; aceste fapte ale unei femei față de un bărbat sunt extreme
- despletirea părului în public era atât un act seducător, cât și unul care arată devotament, jale
- pentru farisei, adesea luarea mesei era o ocazie pentru studiu cu alții pe care îi considerau puri; faptul că Isus o lasă pe femeia păcătoasă să-l atingă provoacă indignare pentru fariseu
- un dinar era echivalentul unei zile de lucru pentru un lucrător
Read more...
- iertarea este o eliberare
- putem vedea în contextul acestei parabole asocierea lui Isus cu păcătoșii, deși era în casa unui fariseu
- fariseul nu era obligat să-i spele picioarele lui Isus, să-l ungă cu ulei, și să-l salute cu un sărut, dar putea să-i pună la îndemână lui Isus apă să-și spele picioarele; dacă l-ar fi sărutat ar fi arătat respect și umilință
- a-i unge picioarele lui Isus, a i le săruta, și a le șterge cu părul capului pune audiența într-o situație foarte inconfortabilă; aceste fapte ale unei femei față de un bărbat sunt extreme
- despletirea părului în public era atât un act seducător, cât și unul care arată devotament, jale
- pentru farisei, adesea luarea mesei era o ocazie pentru studiu cu alții pe care îi considerau puri; faptul că Isus o lasă pe femeia păcătoasă să-l atingă provoacă indignare pentru fariseu
- un dinar era echivalentul unei zile de lucru pentru un lucrător
Read more...
Judecata finală - Matei 25.31-46
- această cuvântare parabolică este despre separarea oilor de capre, care slujește drept analogie cu ce se va întâmpla la judecata finală
- fiecare dintre cele cinci cuvântări din Evanghelia după Matei se sfârșește vorbind despre judecată; aici avem judecata tuturor neamurilor
- Isus se adresează ucenicilor; fiecare dintre parabolele din cap. 25 sunt intenționate să încurajeze la veghere și credincioșie ca pregătire pentru cea de a doua venire
- Israel împreună cu celelalte popoare sunt adunate la judecata finală; separarea este între cei drepți și cei blestemați Read more...
- fiecare dintre cele cinci cuvântări din Evanghelia după Matei se sfârșește vorbind despre judecată; aici avem judecata tuturor neamurilor
- Isus se adresează ucenicilor; fiecare dintre parabolele din cap. 25 sunt intenționate să încurajeze la veghere și credincioșie ca pregătire pentru cea de a doua venire
- Israel împreună cu celelalte popoare sunt adunate la judecata finală; separarea este între cei drepți și cei blestemați Read more...
Pe calea veșniciei
Cercetare și închinare
Fiecare om credincios trebuie să dea dovadă de sensibilitate spirituală. Toți trebuie să veghem asupra căilor noastre și să ne asigurăm că umblăm pe calea care trebuie, și că ne deplasăm în direcția cea bună. Conștientizarea că locuim în lumea lui Dumnezeu este o dovadă că trăim în realitate. Dumnezeu cunoaște tot. La nivel personal acest fapt trebuie acceptat și integrat ca atare în viața zilnică. El ne cunoaște de aproape, atât la nivelul gândurilor, al vorbelor, cât și al faptelor. Această atotcunoaștere a lui Dumnezeu nu trebuie să ducă la respingere sau la fugă, ci la examinare și corectare. Nu avem unde să fugim de el. El este Spiritul infinit și perfect și nu avem unde să ne ascundem de el, nici în cer, nici în locuința morților, nici la marginea mării. Nici măcar întunericul nu ne poate ascunde de Dumnezeu, pentru că, pentru el, noaptea strălucește ca ziua.Schimbarea din rău
Read more...Libertate și responsabilitate
Libertatea ca dar
Unul dintre darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu este libertatea. Orice om și-o poate exercita. Viața pe pământ este o viață în care omul are libertatea de a lua hotărâri în situațiile în care se află. Întotdeauna vor exista factori care să împiedice exercitarea libertății, dar depinde de fiecare om în ce măsură ține seama de ei. Pentru omul credincios este important ceea ce vrea Dumnezeu de la el. Trăirea în adevăr și în dragoste sunt coordonatele pentru exprimarea și respectarea libertății. În libertate îl iubești pe Dumnezeu și pe aproapele, și îți duci la îndeplinire planurile și proiectele care te însuflețesc. Piedicile în calea libertății sunt multiple. Ele sunt atât personale, cât și exterioare. Frica, lenea, invidia, dușmănia pot opri trăirea în libertate. Niciodată omului nu i se poate lua libertatea sufletului. Chiar în mijlocul persecuției și amenințărilor omul poate năzui liber. În astfel de împrejurări frica poate fi mai puternică decât temnița. Conștiința examinată în lumina adevărurilor lui Dumnezeu trebuie găsită curată, iar apoi trebuie păstrat cursul. Omul nu trebuie niciodată să acționeze împotriva propriei conștiințe.Responsabilități și rezultate
Read more...Convingere și încăpățânare
Care este diferența între convingere și încăpățânare? Când ești convins de adevărul unui lucru ai ajuns la un anumit stadiu în cadrul unui proces de înțelegere. Când ești încăpățânat cu privire la un lucru, de obicei, nu știi foarte multe despre acel lucru. Încăpățânarea, adesea, merge mână în mână cu interesul personal.
Read more...
Read more...
Life, Good and Blessings
24/04/15 07:33 Filed in: Discipleship
The theological horizon for life in the people of God is given at the end of Deuteronomy. The chapters 28-30 are a summary of the first five books in the Bible, focusing on the faithfulness to the covenant. The prophets, Jesus and the apostles understood their ministries in the light of this theological horizon. Read more...
Alegerea vieții
Finalul cărții Deuteronom este o poruncă pentru a alege viața. Viața în poporul lui Dumnezeu se desfășoară în lumina orizontului descris în Deuteronom 28-30. Credincioșia față de legământul cu Dumnezeu este înțeleasă în cadrul unui contrast între blesteme și binecuvântări. Atât ascultarea, cât și neascultarea au consecințe. Umblarea pe calea Domnului este însoțită de binecuvântări, iar îndepărtarea de ea este însoțită de blesteme. Read more...
Finding the Way to Go
22/04/15 14:57 Filed in: Discipleship
You cannot go towards something if the mind is not focused on it. Drifting and walking in circles is diminishing, frustrating and leads nowhere. A human being cannot live such a life. Everyone needs to see the path, and then to walk on it. Getting out of the mist is a must. The way to do it is by using the reference points: God, others, and special events. We are relational beings, and we find ourselves being with others. Read more...
Nașterea credinței
19/04/15 11:53 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
Credința care duce la mântuire este un eveniment care are loc în condiții speciale. Omul își desfășoară viața pe planul pământesc în care își duce la îndeplinire planurile și își împlinește responsabilitățile. Viața este grea și plină de lucruri neprevăzute. Lipirea omului de cele pământești este puternică și duce la împietrirea lui. Pământul îl închide și îl întunecă. De aceea, este nevoie de evenimente care să spargă acest curs al vieții și să arate spre cer și spre Dumnezeu. Cel mai frecvent acestea sunt situațiile grele prin care trece omul, situații în care caută ajutor la Dumnezeu. Acele împrejurări sunt șansa lui de a ieși de sub stăpânirea lucrurilor de jos, pământești, și de a se reorienta înspre cele de sus, cerești. Omul are nevoie să știe unde găsește ajutor în astfel de împrejurări. Când i-a fost bine a ignorat acest lucru sau a luptat împotriva lui, dar când este la greu își poate aduce aminte de el. Read more...
Mirajul puterii
Setea după stăpânire vine din voința eului care nu are stăpân pe Domnul înviat din morți. Când voința eului nu este coordonată de credință, omul va căuta libertatea fără margini și puterea. Necazul lui este că nici una dintre acestea nu vor fi vreodată îndeajuns, iar o parte dintre ceilalți nu vor sta să fie luați în stăpânire de el. Aceasta duce la conflicte, pierderi și singurătate. Read more...
Berkeley, God and Instrumentalism
16/04/15 23:03 Filed in: Philosophy | Theology
The role of Malebranche in understanding Berkeley. Malebranche, a follower of Descartes, very influential in France, is important in understanding Berkeley. Malebranche understands ‘what is it for one thing to cause another’ in terms of necessity; it must be, when A happens, B necessary follows. Why is this? Because the only real cause in universe is God, and God sustains the world by recreating it every instant (see Malebranche 1688, 1.10; 2.4; 3.5; 3.16).
Revised Occasionalism
Read more...Toma - de la îndoială la credință
Pentru că n-avem multe texte despre Toma, este o oarecare revenire anuală, la același personaj, din același loc din Scripturi - Ioan 20:24-29. Evangheliștii Matei, Luca, Marcu nu ne dau un portret al acestui om. Doar Ioan o face. Ioan construiește cu mare atenție portretul lui Toma în Evanghelia lui. De trei ori ne vorbește despre el: în capitolul 11, în capitolul 14 și aici, în capitolul 20. Inainte de a vorbi despre el, vreau să facem câteva observații din alte texte din Scripturi despre îndoială.
Despre îndoială
Read more...Neascultare și blestem - Deut. 28.15-68
08/04/15 10:02 Filed in: Ucenicie
Lista blestemelor este mai lungă decât cea a binecuvântărilor. Avem o serie de calamnități care anulează binecuvântările. Neliniște, mustrare, ciumă, tifos, friguri, febră, sabie, cer de cupru și pământ de fier, biruit de dușmani. Nu vei prospera în nimic, vei fi asuprit și jefuit. O priveliște care te face să-ți pierzi mințile. Asediu, robie; vei fi de râs, de pomină și de batjocură. Aceste blesteme slujesc drept semne pentru tine și urmașii tăi. Istoria se dă înapoi. Poporul este desființat și se va întoarce în Egipt.
Look who we killed (!?)
This slogan is popular this week in Chicagoland. I attended the Good Friday service in one of the mega churches in my area, and I was surprised by the theme of the message: ‘Look who we killed.’ The point was that ‘we killed Jesus.’ Is that accurate? No! We never find in the New Testament apostolic preaching of the cross of Christ such an affirmation. The apostles never say that ‘we killed Jesus.’ Apostle Peter says that ‘you killed him’ (as he address the people of Jerusalem, Acts 2.23, 3.15), but he never says that ‘I killed Jesus,’ even if he betrayed him three times. Read more...
Instituirea Cinei Domnului
Religia creștină are două evenimente care se repetă pentru toată istoria Bisericii. Avem un eveniment care marchează începutul vieții creștine, un eveniment public, acela este evenimentul botezului (botezul fiind mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, o mărturie cu privire la lucrarea lui Dumnezeu din viața cuiva), și cel de al doilea eveniment din religia creștină este Cina Domnului. Dacă botezul marchează începutul vieții creștine, Cina Domnului arată esența vieții creștine. Dacă la botez depui mărturie cu privire la cum te-a mântuit Dumnezeu, de unde te-a scos Dumnezeu, cum a lucrat în viața ta, cum a început noul să ia locul vechiului, la Cină, când participi, arăți tuturor legătura ta permanentă cu evenimentele mântuirii. Aceasta facem noi la Cina Domnului. Vreau să ne uităm la un eveniment care are loc la un anumit moment în lucrarea Mântuitorului. El nu instaurează Cina Domnului în primul an al lucrării Sale, nici în al doilea an, ci instaurează Cina Domnului înainte să moară, cu o zi înainte. Moartea Lui a avut loc în săptămâna Azimilor, în săptămâna Paștelor. Aceste observații sunt necesare pentru ca noi să vedem și să gustăm din plin simbolistica acestui eveniment. Read more...
Ascultare și binecuvântare - Deut. 28.1-14
Ascultarea și sfințenia aduc binecuvântările lui Dumnezeu în viețile oamenilor. În mod obișnuit așa stau lucrurile în viața poporului lui Dumnezeu. Excepțiile vin să confirme acest lucru. Cazurile binecunoscute ale lui Iov, Robului care suferă, Pavel și alții din istoria poporului lui Dumnezeu depun mărturie că atât pacea materială cât și cea spirituală sunt experimentate în viața de ascultare de Domnul. Necazurile și suferința de o clipă nu pot fi comparate cu slava și binecuvântările Domnului.
Orizont teologic al vieții în poporul lui Dumnezeu
Ajungerea la adevăr - 2 Cor. 13.1-10
24/03/15 15:13 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
Aflarea adevărului despre o anumită situație este un lucru necesar. Pentru ca acest lucru să fie posibil este nevoie de susținerea mai multor mărturii. În acest fel se ajunge la o reconstruire a situației inițiale și se poate lucra pentru aflarea unei soluții. Când se află adevărul despre o situație putem vorbi în cunoștință de cauză și îi facem astfel cinste lui Cristos.
Leibniz on God
The main outlook on God, by Leibniz, in his Discourse on Metaphysics, is given towards the end of his argument when he says that ‘we must think of God not only as the root cause of all substances and of all beings, but also as the leader of all persons or thinking substances, or as the absolute monarch of the most perfect city or republic - which is what the universe composed of the assembled totality of mind is’ (Leibniz 1686, 35). To this I have to add what he says at the beginning of his argument that ‘God is absolutely perfect being’ (Leibniz 1686, 1). The perfection of God applies to his power, knowledge, wisdom, and actions; they are of highest degree, he has them in ‘unlimited form’ (Leibniz 1686, 1). These three metaphors of ‘root cause’, ‘leader,’ and ‘absolute monarch’ give me the structure of the answer to the question ‘What is God?’ and the related terms of ‘all substances,’ ‘thinking substances,’ and ‘the most perfect city’ give me the elements of the answer to the second question of this assignment 'What philosophical problems is Leibniz working through his contemplation of God?'
What is God?
Read more...Integritatea unui apostol - 2 Cor 12.11-21
Apărarea lui Pavel față de acuzele împotrivitorilor săi este construită în așa fel încât duce la zidirea bisericii. Tot ce face el este pentru edificarea lor. El, împreună cu cei din echipa lui, vorbesc înaintea lui Dumnezeu în Cristos. El nu este inferior acestora, deși a lucrat mai mult decât ei, el are semnele unui apostol, în special răbdarea, și dovada că îi iubește a fost aceea că pentru el, ei au fost mai de preț decât bunurile lor. El s-a cheltuit în totul pe el însuși pentru sufletele lor.
Întărirea omului dinlăuntru
28/02/15 11:45 Filed in: Ucenicie | Noul Testament
Din experienţa vieţii mărturisim nevoia tăriei lăuntrice. De aceea este nevoie ca pe lângă rugăciunile făcute pentru sănătatea omului din afară să ne rugăm şi pentru întărirea omului dinlăuntru. Pentru a realiza acestă tărie este nevoie, potrivit cu rugăciunea apostolului Pavel (Ef. 3:14-21), de trei lucruri: o anumită temelie, un anumit conţinut şi o anumită înţelegere a vieţii. Read more...
The Ministry in Iconium - Acts 14
The way Paul and Barnabas spoke led many to faith. These were both Jews and Greeks. The Jews who did not believed stirred up the Gentiles and poisoned their minds against the brothers. The narrator point of view is clearly on the side of the oppressed. They are described as brothers. The persecution comes from the unbelieving Jews. We are not told how they poisoned the souls (ἐκάκωσαν τὰς ψυχὰς) but perhaps this should be understood as referring to slander and contradicting the message/teaching of Paul and Barnabas.Read more...
Când sunt slab atunci sunt tare - 2 Cor 11.16-12.10
20/02/15 22:01 Filed in: Ucenicie | Noul Testament
Cei din Corint acceptă oameni care se laudă și care îi înrobessc și exploatează. Apostolul Pavel și cei care lucrează împreună cu el nu s-au purtat așa cu ei. Omul care se laudă este ca omul nebun. Lauda lui este pe baza firii lui pământești. Deși Pavel nu este nebun el le cere să îi accepte puțină nebunie, adică să se laude și el cu ceea ce a lucrat Domnul prin el. Dar lauda lui este în special cu slăbiciunile lui, cu acele împrejurări care îl arată ca fiind slab în comparație cu „apostolii deosebiți.“
Acest principiu de lucrare garantează manifestarea puterii lui Cristos în lucrarea cuiva. Puterea lui Cristos ajunge la desăvârșire într-un lucrător atunci când acesta recunoaște că este slab. Rezultatul este că atunci, în slăbiciune, el este tare. Puterea și harul lui Cristos îi sunt de ajuns.
Acest principiu de lucrare garantează manifestarea puterii lui Cristos în lucrarea cuiva. Puterea lui Cristos ajunge la desăvârșire într-un lucrător atunci când acesta recunoaște că este slab. Rezultatul este că atunci, în slăbiciune, el este tare. Puterea și harul lui Cristos îi sunt de ajuns.
Mântuitorul, Cristos Domnul
19/02/15 16:51 Filed in: Ucenicie | Noul Testament
În încercarea de a vedea cum duci vestea naşterii Mântuitorului unuia din Imperiu – fie grec, fie roman – şi cum duci vestea naşterii Mântuitorului unor evrei, este de folos dacă citim în paralel Luca 2 şi Matei 2. Întotdeauna audienţa modelează mesajul. În textul din Luca se menţionează în mod unic, cu ocazia naşterii Lui, că Isus a venit ca şi Salvator. Matei nu vorbeşte niciodată despre Isus în acest fel: „Iată Mântuitorul!“ Nici Ioan nu o face, cu excepţia lui Ioan 4.26, nici Marcu – doar Luca. De asemenea, contextul în care face această afirmaţie este esenţial pentru captarea înţelesului acestei afirmaţii unice, cu ocazia naşterii Lui. Totul se petrece într‑un context bine definit în istorie. Cezar August a dat poruncă pentru ca toţi, din toată lumea, cu precădere din Palestina, toţi oamenii să vină să se înscrie. Cine este Cezar August? Pentru început, în două fraze, trebuie menţionat că primul împărat roman care a primit titlul de Augustus a fost Octavian. Octavian a domnit din 27 î.Cr. până în 14 d.Cr. La început a fost un triumvirat, trei conducători ai Imperiului: Octavian, Antoniu şi Lepidus. A fost bătălie între Octavian şi Antoniu la Actium, unde Antoniu a pierdut şi, împreună cu Cleopatra, împărăteasa Egiptului, s-au sinucis. În 27 d.Cr., ca urmare a unei ascensiuni puternice, Senatul roman dă unui împărat un titlu care până atunci doar zeii îl primeau, şi anume acela de Augustus, care tradus înseamnă „cel preaînalt“. Omul acesta – cel mai puternic la vremea lui, din lumea locuită, cunoscută –este folosit de Dumnezeu pentru a împlini o profeţie, şi anume cea referitoare la când Îşi trimite Fiul în lume.Read more...
Hume on Justice
Hume says that ‘public utility is the sole origin of justice’ (Hume 1777, III.1), and that ‘the rules of equity and justice depend entirely on the particular state and condition in which men are placed’ (Hume 1777, III.1).
Justice and Well-Being
Read more...Chemați la o singură nădejde
Este de mare folos să nu ai așteptări neîntemeiate, să nu speri ce nu ți-a promis nimeni. Adevărații creștini au fost chemați la o singură nădejde, nădejdea vieții veșnice, a slavei. Aceasta este nădejdea adevăratei evangheliei. Toți suntem chemați să depunem mărturie cu privire la această nădejde. Ea este o nădejde mai bună decât au avut cei dinainte de venirea lui Isus. Această nădejde trebuie să fie constant în atenția noastră și să nu ne abatem de la ea. Ochii credinței să fie ațintiți spre ea fiind convinși că acesta ne este destinul veșnic. O nădejde care pe lângă slavă și nemurire are ca împlinire dreptatea finală; ceea ce este anunțat acum, având în vedere credința noastră în lucrarea mântuitoare a lui Cristos, atunci va primi verdictul final și vom intra în bucuria stăpânului nostru.Read more...
Identificarea acuzatorilor - 2 Cor 11.1-15
14/02/15 09:30 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
În Ahaia Pavel are parte de o misiune rivală care caută să-i îndepărteze pe cei din Corint de el. Acești „apostoli deosebiți“ le predică un alt Isus, le cer să primească un alt Duh, și să creadă o altă evanghelie. Aceasta este lucrarea șarpelui care caută să le pervertească gândurile de la curăția și sinceritatea față de Cristos pe care li l-a predicat Pavel. Pavel nu este atât de instruit în vorbire, dar îi depășește în cunoaștere. El le-a vestit evanghelia în dar, umilindu-se. Aceasta este o dovadă de dragoste nu de îndepărtare față de ei.
Testul pe care Pavel îl aplică lucrătorilor este riguros și vital: ce învață ei? se conformează caracterul lor la ceea ce învață? și dacă învățătura și modul lor de viață se conformează cu revelația lui Dumnezeu?
Testul pe care Pavel îl aplică lucrătorilor este riguros și vital: ce învață ei? se conformează caracterul lor la ceea ce învață? și dacă învățătura și modul lor de viață se conformează cu revelația lui Dumnezeu?
Berkeley on God
The role of God in Berkeley philosophy is that of the foundation of existence. Everything that exists, exists because exists in the mind of the Eternal Spirit/God. In Berkeley’s words this is expressed as follows: ‘All the bodies which compose the mighty frame of the world, have not any subsistence without a mind, that their being is to be perceived or known; that consequently so long as they are not actually perceived by me, or do not exist in my mind or that of any other created spirit, they must either have no existence at all, or else subsist in the mind of some Eternal Spirit’ (Berkeley 1710, I.6).
Perception, Reality and God
Read more...Nu ne lăudăm singuri - 2 Cor 10.12-18
05/02/15 11:37 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
Împotrivitorii lui Pavel se compară cu ei înșiși ajungând astfel să nu dea dovadă de înțelepciune. Adevăratul standard de evaluare nu este lucrarea celorlalți, ci propria chemare și trimitere primite de la Domnul Isus Cristos. Slujirea misionară are la bază această temelie, și, potrivit ei, lucrarea ne este evaluată de Cel ce ne-a chemat. Scopul este să fim găsiți buni de el și lăudați de el.
Pavel își apără lucrarea - 2 Cor. 10.1-11
29/01/15 12:20 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
Pavel este acuzat că este un ipocrit laș și lumesc. Apărarea sa se bazează pe o atitudine de blândețe și bunătate ca și a lui Isus Cristos prin care argumentează că el este același și când este în mijlocul lor, și când este departe și le trimite scrisori cu autoritate. El nu se luptă cu armele firii pământești, ci cu armele puternice ale lui Dumnezeu prin care dărâmă întăriturile din inimile oamenilor. Orice gând îl face rob ascultării de Cristos.
Apărarea slujirii - 2 Corintieni 10-13
27/01/15 14:37 Filed in: Noul Testament | Ucenicie
