#bgblur, #feature {background-image: url(../resources/banner8r.jpg); }

Sorin Sabou


Letter to the Romans, Nicomachean Ethics, and more

Cristos despre sine (Matei)

Până să auzi primele cuvinte din gura lui Isus în Evanghelia după Matei auzi pe alții spunând lucruri despre el. Mai întâi avem genealogia lui Isus în care cel care urma să vină în narațiunea cărții trebuie văzut prin prisma unor persoane ca Avraam și David. Ambii sunt persoane complexe și nuanțele trebuie să mai aștepte pentru a vedea în ce fel va urma Cristos să fie explicat prin prisma acestora.
Apoi auzim ce îi spune îngerul lui Iosif în privința numelor pe care să le poarte copilul care se va naște: Isus și Emanuel. Mântuitor și aducătorul prezenței lu Dumnezeu în mijlocul poporului său. Magii când ajung la Irod întreabă de împăratul de curând născut al iudeilor. Tatăl la botez spune că acesta este Fiul său preaiubit.
Primele cuvinte rostite de Isus în privința felului în care se vede pe el însuși sunt în cap. 5 arătând faptul că el nu a venit să strice Legea sau proorocii, ci a venit să le împlinească. În contextul narativ din Matei sensul este unul profetic. Profețiile din Lege și prooroci își găsesc împlinirea în el. Astfel, Scripturile nu sunt dărâmate, ci sunt indicatoare anterioare care arată spre venirea sa.
Următorul text definitoriu este în cap. 11 unde Isus spune că toate lucrurile iau fost date în mâini de către Tatăl său. O așa afirmație este făcută după ce în capitolul anterior Isus îi cheamă pe ucenici să învețe de la el care este blând și smerit cu inima. Această reușită în privința folosirii autorității date de Tatăl doar în ce privește misiunea încredințată de a salva pe oameni din păcatele lor este descrisă ca fiind la nivelul inimii blânde și smerite.
20.28 este momentul cheie în care Isus oferă ucenicilor săi întreaga imagine a felului în care se înțelege pe sine: Fiu al Omului care a venit să slujească pe toți și care aduce răscumpărarea pentru toți. Mentalitatea de Rob care nu rupe trestia frântă și nu stinge fitilul care mai fumegă este determinantă în înțelegerea de sine a lui Isus. El dovedește că mila este atitudinea cea ma înțeleaptă în timpul lucrării sale și o practică permanent. Modul favorit al lui Isus de a vorbi despre sine ca Fiu al Omului arată spre autoritate și împărăție veșnică primite de la Cel îmbătrânit de zile. Acest mod de adresare luat din Daniel 7 este într-o oarecare măsură enigmatic, dar suficient de clar pentru a comunica ideile arătate.
În privința răscumpărării momentul explicativ este la instaurarea Cinei Domnului în camera de sus la masa de Paște din Săptămâna patimilor. Atunci Isus vorbește despre moartea sa ca fiind centrală în inaugurarea Noului Legământ. Frângerea trupului său și vărsarea sângelui său sunt momentele cheie ale acestuia. Ceea ce este neașteptat este chemarea de a avea parte de ele mâncând pâine și bând vin. Salvarea poporului din păcătele sale este realizată prin moartea de pe cruce și prin învierea din morți.
Astfel, Cristos stă la apogeul planului lui Dumnezeu împlinind profețiile cu privire la venirea Izbăvitorului, trăiește slujind, moare și învie răscumpărând; el este Fiul Omului a cărui împărăție rămâne pentru veci.
blog comments powered by Disqus