Duhul Sfânt, garant al adevărului și al vieții

Duhul Sfânt este cel care ne-a fost trimis să fie cu noi până la a doua venire a lui Isus Cristos. Cunoașterea lui și a lucrărilor lui este un aspect esențial al vieții celui credincios. Acesta este un studiu care caută să ajute în această privință.
Temelia adevărului creștin este adusă și așezată de descoperirea lui Dumnezeu prin Fiul său. Întotdeauna începem orice căutare de la punctul maxim al descoperirii lui Dumnezeu: persoana și lucrarea Fiului său. Așadar, și în această privință, începem tot de acolo; cum și ce ne învață Fiul despre Duhul și lucrările acestuia?
În Evanghelia după Ioan subiectul Duhului este introdus în contextul veridicității învățăturii pe care o dă Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Cel pe care l-a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-i dă Duhul cu măsură (Ioan 3.34). Cei care îl ascultau pe Isus învățând puteau fi siguri că el vorbește de la Dumnezeu pentru că acesta i-a dat Duhul pe deplin. Duhul este garantul că ceea ce spune Fiul este ceea ce spune Dumnezeu. La finalul cuvântării despre pâinea vieții (Ioan 6) Fiul va spune că Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care li le-a spus sunt Duh și viață (Ioan 6.63). Această cuvântare a fost respinsă ce cei mai mulți care au auzit-o pentru că Fiul a vorbit despre faptul că doar cei care mânâncă trupul lui și beau sângele lui vor avea viață veșnică (Ioan 6.54). Relația dintre cei credincioși și Fiul lui Dumnezeu este o relație în care aceștia se hrănesc cu ceea este și a adus Fiul. El este pâinea lui Dumnezeu care s-a coborât din cer. Cuvintele lui fiind Duh și viață duc la schimbarea inimii și aduc viața. De aceea ucenicii lui nu îl părăsesc ca și cei mai mulți dintre oamenii care l-au auzit.
Aceeași temă a Duhului și a vieții este menționată în starea de vorbă cu femeia samariteancă (Ioan 4). Cel care stă de vorbă cu ea îi poate da darul lui Dumnezeu, apa vie; o apă care, în cel care o primește, se transformă într-un izovor care țâșnește în viața veșnică. „Apa vie“ este o referire la Duhul Sfânt care urmează să le fie dat ucenicilor (Ioan 7.39). Această îmbibare a cuvintelor Fiului cu Duhul Sfânt le face să fie sfințitoare în inimile celor care le cred (Ioan 17.17).
Ulterior, după înălțarea Fiului, Duhul are misiunea de a-i conduce în tot adevărul pe care l-a adus Fiul, de a le aduce aminte cuvintele lui. Duhul nu va vorbi nimic de la el, ci doar va lua din ce este al Fiului și va da ucenicilor. Această lucrare de călăuzire și învățare garantează că adevărul adus de Fiul ajunge să fie cunoscut și de alții din generațiile următoare. Duhul veghează ca ceea ce a adus Fiul este cunoscut întocmai.
În legătură cu lumea lucrarea Duhului este de a o dovedi vinovată. Păcatul, neprihănirea și judecata sunt domeniile principale pentru că acestea sunt piedicile majore care trebuie date la o parte pentru ca oamenii să creadă că cel pe care l-a trimis Tatăl le-a adus adevărul. Păcatul necredinței, caracterul drept al Fiului, și judecata stăpânului acestei lumi sunt arătate așa cum sunt de către lucrarea Duhului trimis de Tatăl și de Fiul.
Oamenii care acceptă lucrarea Duhului experimentează nașterea din Dumnezeu, nașterea de sus. Cuvintele pline de Duh și viață ale Fiului sunt crezute. Ele arată treptat lucrarea pe care a venit să o facă, lucrare care sfârșește pe cruce pentru a purta păcatele întregii lumi.
blog comments powered by Disqus