Păcatul nu este un lucru cu care să te lauzi, pe care să-l afişezi, de care să te bucuri. Ți-e jenă, oricât de stricat ai fi. Oricărui om îi este ruşine de anumite feluri de păcate, oricine ar fi acesta. Despre păcat în Evanghelia după Ioan ni se spun câteva lucruri foarte directe. Textul principal este cel pe care-l spune Mântuitorul: „Dacă nu aş fi făcut aceste lucrări în mijlocul lor, dacă nu aş fi spus lucrurile pe care Tatăl M-a trimis să le spun, ei n-ar avea păcat.“ Păcatul numărul unu, în Evanghelia după Ioan, este necredinţa. „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.“ A venit şi le-a adus descoperire de la Dumnezeu, şi ei au respins-o. Apogeul respingerii este judecata înaintea Sinedriului, înaintea lui Pilat, iar apoi răstignirea pe cruce.
Duhul a venit să-ţi vorbească în legătură cu lucrurile acestea. Ce faci cu Cel pe care L-a trimis Tatăl? Este foarte comod să vorbim: „Crezi în Dumnezeu?“ „Bineînţeles că cred.“ Dar lucrurile se îngustează, devin aproape deranjante, în momentul în care începi să vorbeşti despre Cristos cu cineva. Pentru că El este Cel care a spus despre Sine: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Dacă vrei la Tatăl, doar prin Mine se poate.“ Iar Ioan spune: „Pentru că faptele oamenilor erau rele, ei au iubit mai mult întunericul.“ Au refuzat lumina, descoperirea pe care a adus-o Cristos, Cuvântul pe care l-a adus Cristos. Şi Duhul vine din nou şi-ţi vorbeşte aici. Aceasta înseamnă: îi condamnă în ce priveşte păcatul. „Ei n-au crezut în Mine.“
Tu unde ești? Ce ai făcut cu lumina? Te ascunzi, cu păcatele tale, sau vii la lumină și la credința în Cristos?

Tags: Ioan, Isus