În astfel de situații el se bazează pe felul în care Dumnezeu și-a dovedit în trecut îndurarea/dreptatea și credincioșia. În situații de criză militară nimicitoare (groapa pieririi, fundul mocirlei) Dumnezeu l-a izbăvit și l-a așezat pe stâncă. În urma unor astfel de izbăviri el a celebrat împreună cu tot poporul victoria dată de Dumnezeu. Acestea sunt evenimente care așează gândirea și atitudinea poporului pe o anumită direcție: ca urmare a legământului lui Dumnezeu cu poporul său acesta intervine și îl scapă din necaz. Se merge până acolo încât se înțelege fericirea în termenii încrederii în Domnul și evitării urmării celor mândri și mincinoși. Izbăvirea lui Dumnezeu vine pentru că regele poporului și-a văzut locul în cadrul planului lui Dumnezeu. El este un om care a trăit ceea ce scrie în lege despre el (Deut. 17.14-20). El este un om care a ascultat de Dumnezeu nu doar la suprafață (aducând jertfe), ci și înlăuntru (legea este în adâncul inimii sale). El este un om care nu a ascuns îndurarea Domnului, nici bunătatea și credincioșia sa, ci le-a proclamat în adunarea cea mare a poporului lui Dumnezeu. Regele trebuie să fie un herald al lucrărilor lui Dumnezeu în viața poporului său. Acestea sunt componentele constante ale relației de legământ cu Dumnezeu și poporul său al cărui reprezentant este regele. În criză regele conduce poporul în a-și aduce aminte de toate aceste minuni ale lui Dumnezeu.
Apoi în prezent, ca în orice perioadă de criză, regele se confruntă cu tensiunea dintre prezența dușmanilor care vor să-l nimicească, și cunoștința că aceștia vor fi distruși. În final încrederea că Dumnezeu îl va izbăvi din nou are câștig de cauză. Cei care-l caută pe Dumnezeu și care iubesc mântuirea sa celebrează victoria pe care le-o dă Dumnezeu.
În acest fel ciclul criză - rugăciune - izbăvire continuă, iar atitudinea care trebuie să persiste este cea a smereniei: eu sunt sărac și lipsit, dar Domnul se gândește la mine.

Tags: David