#bgblur, #feature {background-image: url(../resources/banner8r.jpg); }

Sorin Sabou


Letter to the Romans, Nicomachean Ethics, and more

O inimă înțeleaptă

Psalmul 90 este un psalm al lui Moise care, scris ca o rugăciune, caută să învețe poporul lui Dumnezeu să trăiască înțelept în lumea creată de Dumnezeu. Moise diferă mult de curentele de azi și de ieri potrivit cărăroa ba suntem sfătuiți să fugim din lume, izolându-ne în colțul nostru, ba să ne aliniem cu lumea căutând să-i intrăm în voie prin toate mijloacele.
Punctul pivot al Psalmului este v. 12. Ce este înainte de acest punct descrie realitatea vieții cotidiene, iar ce urmează după acest verset este o rugăciune pentru schimbarea atitudinii noastre înaintea lui Dumnezeu în lumea lui Dumnezeu.
Omul este adus de Moise față-n față cu Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor. Legătura cu Dumnezeu este afectată de doi factori din viața omului: caracterul său trecător și caracterul său păcătos. Chiar și cei care s-au apropiat de o mie de ani ca vârstă și ceilalți care ajung la 70 sau 80 de ani tot trecători sunt, iar la urmă nu se pot mândri decât cu trudă și durere. Acest iureș cu acest final poate duce la deznădejde.
Omul poate fi învățat frica de Domnul doar dacă își aduce la lumină păcatele sale ascunse și recunoaște măreția lui Dumnezeu față de micimea sa. Acesta este lucrul pe care trebuie să-l învețe omul cu privire la zilele sale: sunt puține, trec repede, sunt rele și la urmă rămâne doar truda și durerea; dar ele pot fi schimbate dacă omul se lasă de păcatele sale ascunse, recunoaște și mărturisește măreția lui Dumnezeu. Ca urmare el trece de la trudă și durere la veselie experimentând bunătatea lui Dumnezeu în viața lui, iar tot cea ce face cu mâinile sale este întărit și rămâne.
Astfel, Moise învață poporul să rămână în lumea creată, acceptând chemarea întoarcerii în țărână, scoțând la iveală toate relele ascunse și temându-se de Dumnezeu să se bucure știind că lucrarea mâinilor sale va rămâne.
blog comments powered by Disqus