Nero caută diferite soluții pentru împiedicarea acestor abuzuri (primii ani ai domniei lui Nero au fost ani buni). Ce atitudine trebuie să abiă biserica în această situație? Cum trebuie să se relaționeze biserica la instituțiile statului? Răspunsul dat de apostolul Pavel are trei părți: a) oricine trebuie să fie supus stăpânirilor cele mai înalte, b) trebuie să fiți supuși nu numai din cauza pedepsei, ci și din cauza conșțiinței, și c) dați tuturor ce sunteți datori să dați.
Apostolul Pavel așează în acest fel elementele esențiale ale relaționării la instituțiile statului în situația în care acesta este cât de cât tolerant și neutru față de biserică. Punctul de pornire al argumentului său este dat de suveranitatea lui Dumnezeu peste tot ce se întâmplă în istorie. Orice stăpânire este lăsată de Dumnezeu. Rolul acestor stăpâniri este de a impunea dreptatea și ordinea. Creștinii trebuie să fie preocupați de facerea binelui și astfel vor avea laudă din partea stăpânirii. Respectul și ascultarea față de autoritățile statului sunt sincere, și se bazează și pe îndemnul conștiinței. Ei trebuie să practice plata impozitelor și taxelor de vamă. Acestea sunt adevărate atâta vreme cât statul este cât de cât bun și tolerant. Când statul începe să persecute biserica atitudinea acesteia se schimbă. Termenii acestei schimbări sunt dați de cuvintele apostolilor Petru și Ioan în Fapte 5.29: trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Aceasta în contextul în care Sinedriul caută să le interzică să nu mai predice despre Isus. În Romani 13 puterea Romei este văzută în termeni relativ pozitivi și de aceea avem descrisă relaționarea la instituțiile ei în termenii respectului și ascultării, dar tot Roma este descrisă și în Apocalipsa 13. Acolo Roma și instituțiile ei sunt descrise negativ pentru că luptă împotriva bisericii. Când stăpânirea hulește și cere închinare biserica nu trebuie să asculte! Aceasta indiferent de cât de puternică este această stăpânire și cât de agresivă este. Tot ca un exemplu negativ, apostolul Pavel le cere celor din Corint să nu meargă la tribunalele din cetate pentru soluționarea conflictelor legale dintre frați (1 Cor. 6.1-11). Când judecătorii sunt nelegiuiți sfinții nu trebuie să apeleze la verdictul lor. Aceasta în situația în care Pavel însuși a fost în situația de a face apel la judecata Cezarului pentru soluționarea conflictului său cu conducătorii iudeilor. El a cerut acest lucru pentru că Sinedriul era sub influența puternică a celor care erau împotriva bisericii și el s-a folosit de dreptul său de cetățean roman pentru a face apel la o autoritate mai înaltă pentru soluționarea cazului său.
Alte exemple de relaționare la instituțiile statului sunt în cartea profetului Daniel. Atâta timp cât autoritățile nu cer închinare și nu interferează cu elementele fundamentale ale identității celor din poporulu lui Dumnezeu aceștia ascultă și se supun poruncilor împăratului Babilonului, dar atunci când acesta cere închinare Hanania, Mișael și Azaria nu se închină înaintea chipului ridicat de Nebucadnețar și sunt aruncați în cuptorul de foc, și la fel Daniel refuză să se roage împăratului și este aruncat în groapa cu lei.
Tot ca exemplu pozitiv de relaționare la puterea politică este dat de scrisoarea profetului Ieremia către cei din exilul babilonian (Ier. 29): zidiți case, sădiți grădini, luați-vă neveste, urmăriți binele cetății, și rugăți-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!
Câtă vreme statul este relativ neutru și tolerant cu poporul lui Dumnezeu acesta trebuie să-l asculte, dar atunci când statul cere lucruri care contravin elementelor fundamentale ale identității poporului lui Dumnezeu atunci acesta nu se supune puterilor statului. Păcatul este limita ascultării din partea poporului lui Dumnezeu.

Tags: Pavel