Astăzi, cu trei sute de lei nu poţi să cumperi nici un corn. Literal, însă, este vorba de trei sute de dinari. Un dinar, ştim din pilda vierilor, era plata pentru o zi de lucru, din zori şi până la asfinţit. Trei sute de dinari înseamnă munca unui om, cu normă întreagă, pentru un an de zile. Atât a dat pe un litru de mir. Dacă ai salariu de trei mii pe lună, într-un an ai 36 de mii. Ai da 36 de mii de lei pe un litru de parfum? Iar, apoi, ca semn al dragostei faţă de Cristos, să-I ungi picioarele cu el?! În Vechiul Testament ni se vorbeşte despre nard în cartea Cântarea Cântărilor. În capitolul 1:12 nardul este asemănat cu preaiubitul Sulamitei, iar în 4:13, cu copiii ei. În Scripturi, când cineva vrea să vorbească despre ceva de nepreţuit, despre ceva enorm de scump, foloseşte imaginea nardului curat. Aşa ceva a luat Maria – poate au fost economiile ei de-o viaţă – şi a dăruit lui Cristos. Probabil, ca şi văduva aceea care a pus doi bănuţi, şi Maria a pus tot ce avea, a pus trei sute de dinari pe picioarele lui Cristos. O faptă efectiv şocantă! „Ce face femeia aceasta aici? În primul rând, e o masă la care stau bărbaţii. Ne bucurăm că a venit Isus în Betania.“ Să încercăm să prindem puţin atmosfera acelui eveniment. El a făcut o minune unică: l-a înviat pe Lazăr, de patru zile mort. Cuvântul ne spune: mulţi credeau în El, din cauza lui Lazăr. Alţii însă Îl puseseră pe Isus pe listă să-L omoare, iar acum l-au pus şi pe Lazăr, ca oamenii să nu-l mai poată vedea pe Lazăr viu, şi astfel să creadă în Isus. Pentru că, atunci când vezi pe cineva care a beneficiat de puterea lui Isus, crezi în Isus! Acum erau amândoi acolo. Nu s-au îmbulzit în Betania doar pentru Lazăr, ci şi pentru Cel care l-a înviat pe Lazăr. Şi în mulţimea aceea vine şi o femeie, care face un gest cu totul şi cu totul ieşit din comun.

Tags: Ioan, Isus