Bucuria credinței
26/09/21 12:48 Filed in: Ucenicie | Noul Testament
Bucuria ca o temă generală este prezentă în cărțile Bibliei. Experimentarea mântuirii, a închinării și prezenței lui Dumnezeu sunt evenimente ale bucuriei și veseliei celor din poporul lui Dumnezeu. Baza pentru această bucurie este credința puternică în Dumnezeu. Terminologia exuberanței, veseliei, și bucuriei alcătuiește felul în care este descrisă în Biblie această atitudine.
La anunțarea nașterii lui Ioan Botezătorul el este văzut ca unul care aduce bucurie atât familiei lui, cât și multor altor oameni. A fost la fel cu Maria când a auzit vestea bună adusă de înger cu privire la nașterea Mântuitorului. Când se întoarce fiul cel pierdut, tatăl dă un ospăț pentru ca toți din casa lui să se bucure de întoarcerea acasă a fiului său. Magii din Răsărit se bucură la vederea stelei care i-a călăuzit înspre împăratul de curând născut al iudeilor. După înălțarea lui Isus ucenicii săi se întorc în Ierusalim cu mare bucurie. Viața celui credincios din poporul lui Dumnezeu este o viață de credință în care bucuria nu este dată la o parte chiar de cele mai felurite încercări.
Bucuria este o atitudine lăuntrică ce nu depinde de sănătate, avere, bunăstare, ci depinde de Dumnezeu. Este o bucurie în Domnul. Chiar în suferință și temniță, cel credincios se bucură de faptul că Cristos este proclamat peste tot. Chiar dacă vine moartea peste cel credincios, și acesta urmează să fie turnat ca o jertfă de băutură, el continuă să se bucure împreună cu ceilalți credincioși. Viața de rugăciune este o viață în care bucuria slujirii împreună pentru evanghelie rămâne constantă. Bucuria celui credincios este atunci când poporul lui Dumnezeu este unit și puternic.
Aceste observații arată un paradox al bucuriei în care, pe de o parte avem o atitudine lăuntrică ce nu este afectată de circumstanțe exterioare, iar pe de altă parte lucrurile din jur au efect asupra ei. Acest paradox al bucuriei poate fi explicat cu ajutorul unei expresii cheie: bucuria credinței (Filipeni 1.25). Bucuria este o raportare la viață ancorată în credință; este o bucurie în Domnul. Bucuria este și emoție puternică, și stare profundă; bucuria este o raportare la lumea din jur pe baza unei convingeri puternice că tot ce se întâmplă este sub controlul lui Dumnezeu. Bucuria acceptă atât pe cele bune, cât și pe cele grele cu speranță și răbdare pentru că vede dincolo de acestea pe Domnul întregii creații ca fiind în control ultim asupra tuturor lucrurilor.
Bucuria este o atitudine lăuntrică ce nu depinde de sănătate, avere, bunăstare, ci depinde de Dumnezeu. Este o bucurie în Domnul. Chiar în suferință și temniță, cel credincios se bucură de faptul că Cristos este proclamat peste tot. Chiar dacă vine moartea peste cel credincios, și acesta urmează să fie turnat ca o jertfă de băutură, el continuă să se bucure împreună cu ceilalți credincioși. Viața de rugăciune este o viață în care bucuria slujirii împreună pentru evanghelie rămâne constantă. Bucuria celui credincios este atunci când poporul lui Dumnezeu este unit și puternic.
Aceste observații arată un paradox al bucuriei în care, pe de o parte avem o atitudine lăuntrică ce nu este afectată de circumstanțe exterioare, iar pe de altă parte lucrurile din jur au efect asupra ei. Acest paradox al bucuriei poate fi explicat cu ajutorul unei expresii cheie: bucuria credinței (Filipeni 1.25). Bucuria este o raportare la viață ancorată în credință; este o bucurie în Domnul. Bucuria este și emoție puternică, și stare profundă; bucuria este o raportare la lumea din jur pe baza unei convingeri puternice că tot ce se întâmplă este sub controlul lui Dumnezeu. Bucuria acceptă atât pe cele bune, cât și pe cele grele cu speranță și răbdare pentru că vede dincolo de acestea pe Domnul întregii creații ca fiind în control ultim asupra tuturor lucrurilor.
blog comments powered by Disqus