Creșterea și dobândirea împărăției
Marcu 4.26-32. Avem nevoie în maturizarea noastră spirituală să ne sensibilizăm urechea și inima, să ne limpezim vederea pentru ca acolo unde este El să fim și noi, încotr-o merge El să mergem și noi, ce face El să facem și noi. Ultimul lucru pe care vrem să-l facem este să facem lucrurile din fire. Pe toate trebuie să le facem prin Duhul. De aceea, citim împreună pildele Domnului Isus, taina Împărăției lui Dumnezeu, a felului în care ea vine între oameni, a felului în care cheamă pe oameni la ea, a felului în care aduce judecată. Totul este cuprins în pildele Mântuitorului. Prin pilde ne deschidem ochii, și vedem cum lucrează Dumnezeu între oameni. Care sunt căile Lui?
Pornim de la această pildă care este foarte importantă pentru o Biserică începută de curând. Se va întâmpla și cu tine cum s-a întâmplat cu acel misionar Britanic ce s-a dus în China, numele lui este Hudson Taylor, și când a venit înapoi acasă frații l-au întrebat, frate cum e în China? Cum e în câmpul de misiune? Știți ce răspuns le-a dat; „Fraților la început a fost greu, apoi a fost imposibil, iar apoi s-a întâmplat” așa e în lucrarea Domnului, tragi din greu și nu se vede mare lucru, mai tragi și se întunecă, și dintr-o dată se face ziuă. Așa lucrează Dumnezeu ca și cu acest omg. El pune sămânța dar are nevoie de răbdare. Împărăția lui Dumnezeu nu vine să izbească ochiul, dar Împărăția lui Dumnezeu are nevoie de sămânța Cuvântului așezată la locul ei. Dumnezeu cere răbdare, multă răbdare, o răbdare în urma lucrării. Acesta este mesajul din acest text.
Există ceva în Cuvântul lui Dumnezeu, care îl face să crească în mod natural, crește aproape automat. Există o dimensiune a slujirii fiecăruia dintre noi pe care nu o putem cuprinde cu mintea. Împărăția se extinde fără voia noastră. Această pildă este o pildă care te ține smerit. Sunt lucruri în viața poporului lui Dumnezeu, în viața Împărăției lui Dumnezeu care nu sunt sub controlul tău, care nu sunt sub controlul oamenilor. Tu ai datoria să așezi sămânța, și nu ai voie să uiți cuvântul pe care-l spune mai apoi și Pavel; „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească!” Asemenea cuvinte te ajută să stai la locul tău. Este foarte ușor în lucrarea lui Dumnezeu să-ți iei nasul la purtare. Noi trebuie să spunem întotdeauna că lucrarea care se face prin puterea omului se nimicește; e ca un castel de nisip, când vine vântul, când bate ploaia se surpă, și nu rămâne nimic de ea.
Tot așa avem din partea Mântuitorului pilda cu sămânța de muștar, Dumnezeu începe lucrarea și își aseamănă începutul cu cea mai mică dintre semințe, dar din ea crește una dintre plantele cele mai mari. Până acolo merge Mântuitorul încât spune că păsările cerului își fac cuib între ramurile ei. Imaginea cu pomul în a cărui ramuri își fac păsările cuib este o imagine bine cunoscută din Vechiul Testament. Așa descrie Dumnezeu imperiile pământului. Dacă ne aducem aminte, așa ceva avem în cartea Daniel în capitolul 4. Împărăția lui Nebucadnețar e ca un copac mare care umple pământul și păsările își fac cuib în el. Trebuie să admiți în lucrarea lui Dumnezeu că lucrarea începe într-un mod neînsemnat, începuturile întotdeauna sunt slabe, și este nevoie de planul lui Dumnezeu, de hotărârea lui Dumnezeu, la vremea lui Dumnezeu, pentru creștere. Toate acestea te țin mereu în corzi, ești ca și apostolii în Evanghelie vrei una, două, clar, repede. Adesea dorești cum vrei tu, vrei să fie cum vrei tu. Aproape niciodată nu e cum vrei tu. În lucraea lui Dumnezeu întotdeauna e cum vrea Dumnezeu.
Apoi avem pilda cu aluatul. Pui puțin aluat în trei măsuri de făină (cam 25 de kilograme); mâncare pentru o sută de oameni. O bucată mică face să dospească toată plămădeala. Toate aceste pilde vin să arate că Împrăția la început a fost neînsemnată, și treptat, treptat, a cuprins tot pământul.
Văd eu lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul nostru în felul acesta? Așa trebuie să o văd. Când am înțeles aceste lucruri mă voi purta ca și acel negustor care caută mărgăritare. Atunci când găsește o astfel de comoară el vinde tot ca să cumpere țarina în care este acea comoară. Când Evanghelia spune că „vinde tot,“ vrea să spună că ai nevoie să renunți la lucrurile pe care le-ai avut înainte, mai ales la prejudecățile pe care le-ai avut. Împărăția începe mică, slabă, neînsemnată și de acolo, în măsura în care sămânța este așezată bine, și numai în măsura în care Dumnezeu o face să crească, va crește. O așa Împărăție trebuie prețuită atât de mult încât sunt gata să las totul și s-o cumpăr să fie și a mea.
Noi trebuie să ajungem ca acel cărturar, care a înțeles tot ce trebuie cu privire la Împărăția lui Dumnezeu, un cărturar care din visteria lui scoate și lucruri noi și lucruri vechi. Acesta este un om al lui Dumnezeu care reușește să țină în echilibru, așezate și împletite bine, și lucrurile din Vechiul Testament și lucrurile din Noul Testament, și felul în care a lucrat Dumnezeu în trecut, și felul în care lucrează Dumnezeu acum. Un om care are o privire panoramică asupra lucrării lui Dumnezeu, un om destupat. Pornind de la această învățătură din pilde vreau să ajungem oameni care discernem căile Domnului, oameni care știm unde este Dumnezeu și când începutul este slab, știm unde este Dumnezeu și când a dat bobul în spic, și la număr mic și la număr mare, și la o Biserică puternică și la o Biserică slabă știm unde este Dumnezeu, și știm ce vrea Dumnezeu.
Există ceva în Cuvântul lui Dumnezeu, care îl face să crească în mod natural, crește aproape automat. Există o dimensiune a slujirii fiecăruia dintre noi pe care nu o putem cuprinde cu mintea. Împărăția se extinde fără voia noastră. Această pildă este o pildă care te ține smerit. Sunt lucruri în viața poporului lui Dumnezeu, în viața Împărăției lui Dumnezeu care nu sunt sub controlul tău, care nu sunt sub controlul oamenilor. Tu ai datoria să așezi sămânța, și nu ai voie să uiți cuvântul pe care-l spune mai apoi și Pavel; „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească!” Asemenea cuvinte te ajută să stai la locul tău. Este foarte ușor în lucrarea lui Dumnezeu să-ți iei nasul la purtare. Noi trebuie să spunem întotdeauna că lucrarea care se face prin puterea omului se nimicește; e ca un castel de nisip, când vine vântul, când bate ploaia se surpă, și nu rămâne nimic de ea.
Tot așa avem din partea Mântuitorului pilda cu sămânța de muștar, Dumnezeu începe lucrarea și își aseamănă începutul cu cea mai mică dintre semințe, dar din ea crește una dintre plantele cele mai mari. Până acolo merge Mântuitorul încât spune că păsările cerului își fac cuib între ramurile ei. Imaginea cu pomul în a cărui ramuri își fac păsările cuib este o imagine bine cunoscută din Vechiul Testament. Așa descrie Dumnezeu imperiile pământului. Dacă ne aducem aminte, așa ceva avem în cartea Daniel în capitolul 4. Împărăția lui Nebucadnețar e ca un copac mare care umple pământul și păsările își fac cuib în el. Trebuie să admiți în lucrarea lui Dumnezeu că lucrarea începe într-un mod neînsemnat, începuturile întotdeauna sunt slabe, și este nevoie de planul lui Dumnezeu, de hotărârea lui Dumnezeu, la vremea lui Dumnezeu, pentru creștere. Toate acestea te țin mereu în corzi, ești ca și apostolii în Evanghelie vrei una, două, clar, repede. Adesea dorești cum vrei tu, vrei să fie cum vrei tu. Aproape niciodată nu e cum vrei tu. În lucraea lui Dumnezeu întotdeauna e cum vrea Dumnezeu.
Apoi avem pilda cu aluatul. Pui puțin aluat în trei măsuri de făină (cam 25 de kilograme); mâncare pentru o sută de oameni. O bucată mică face să dospească toată plămădeala. Toate aceste pilde vin să arate că Împrăția la început a fost neînsemnată, și treptat, treptat, a cuprins tot pământul.
Văd eu lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul nostru în felul acesta? Așa trebuie să o văd. Când am înțeles aceste lucruri mă voi purta ca și acel negustor care caută mărgăritare. Atunci când găsește o astfel de comoară el vinde tot ca să cumpere țarina în care este acea comoară. Când Evanghelia spune că „vinde tot,“ vrea să spună că ai nevoie să renunți la lucrurile pe care le-ai avut înainte, mai ales la prejudecățile pe care le-ai avut. Împărăția începe mică, slabă, neînsemnată și de acolo, în măsura în care sămânța este așezată bine, și numai în măsura în care Dumnezeu o face să crească, va crește. O așa Împărăție trebuie prețuită atât de mult încât sunt gata să las totul și s-o cumpăr să fie și a mea.
Noi trebuie să ajungem ca acel cărturar, care a înțeles tot ce trebuie cu privire la Împărăția lui Dumnezeu, un cărturar care din visteria lui scoate și lucruri noi și lucruri vechi. Acesta este un om al lui Dumnezeu care reușește să țină în echilibru, așezate și împletite bine, și lucrurile din Vechiul Testament și lucrurile din Noul Testament, și felul în care a lucrat Dumnezeu în trecut, și felul în care lucrează Dumnezeu acum. Un om care are o privire panoramică asupra lucrării lui Dumnezeu, un om destupat. Pornind de la această învățătură din pilde vreau să ajungem oameni care discernem căile Domnului, oameni care știm unde este Dumnezeu și când începutul este slab, știm unde este Dumnezeu și când a dat bobul în spic, și la număr mic și la număr mare, și la o Biserică puternică și la o Biserică slabă știm unde este Dumnezeu, și știm ce vrea Dumnezeu.
blog comments powered by Disqus