În ce privește rolul mamei avem cel puțin două aspecte importante. Până la vremea înțărcării copilului mama așează o temelie a liniștii, așezării, și echilibrului în viața celui de curând născut. Un caracter stabil și solid se formează încă de la început, iar mama are un rol unic. Copilul depinde în totalitate de tatăl și mama sa, iar mama are acest element distinct dat de faptul hrănirii directe a copilului. Celălalt aspect important este cel al transmiterii credinței. Și tata și mama constituie factori de impact în viața copiilor lor. În măsura timpului petrecut cu copilul lor aceștia au datoria de a împărtăși credința cu aceștia, așa cum au făcut Lois, iar apoi Eunice. Ceea ce cred părinții trebuie să ajungă și în viața copiilor lor.
Unii părinți își îndeplinesc bine responsabilitățile, pe când alții nu; unii sunt părinți buni, alții sunt părinți răi. În ce privește pe mamă, avem exemple de mame bune și de mame rele (la fel și cu privire la tați). Complexitățile și provocările vieții pun o mamă în multe feluri de situații. Uneori ea trebuie să lupte pentru a ține binecuvântările Domnului în dreptul celor care ascultă și sunt în poporul lui Dumnezeu, nu în afara acestuia, așa cum a făcut Rebeca. Alteori o mamă își încredințează copilul în mâna Domnului pentru a-l sluji toată viața, așa cum a făcut Ana, iar fiecare mamă trebuie să-și învețe copilul să-l iubească și să-l asculte pe Domnul. În schimb, o mamă rea își urmărește propriile interese și nu ezită să-și folosească copiii pentru realizarea acestora, chiar dacă acest lucru înseamnă uciderea uciderea unui profet care-ți stă în cale, așa cum a făcut Irodiada. Solomon discerne adevărul cu privire la cine este mama adevărată a unui copil când identifică limpede pe aceea care face tot ce poate pentru a păstra viața copilului, chiar cu prețul de a-i fi luat copilul și dat unei alte femei; pe când o mamă rea nu prețuiește viața copilului mai mult decât propriul său statut de mamă.