Deschiderea ochilor
În Evanghelia după Marcu ucenicii și ceilalți oameni ajung să-l înțeleagă cu adevărat pe Isus doar în lumina morții sale pe cruce. Atât la botez (1.10), cât și la răstignire (15.39) ni se spune că cerul s-a deschis, și că perdeaua din Templu s-a sfâșiat de sus până jos deschizându-se astfel calea spre Dumnezeu. Aceste eveniemente ale revelației și accesului la Dumnezeu sunt evenimente definitorii pentru Isus Cristos și pentru felul în care omul ajunge să-l înțeleagă și să-l accepte.
În narațiunea evangheliei avem vindecarea a doi orbi la momente cheie in argument. Primul orb are parte de o vindecare treptată (8.22), iar al doilea, Bartimeu de o vindecare imediată (10.52). Recăpătarea vederii duce la ucenicie; l-a urmat pe Isus pe cale.
Lucrarea lui Isus, așa cum o prezintă Ioan Botezătorul este una în care el botează cu Duhul Sfânt (1.8). Această conlucrare dintre Isus și Duhul este prezentă peste tot; vindecările, exorcizările sunt făcute prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Oamenii au nevoie să fie eliberați de sub puterea Satanei (1.34), să le fie iertate păcatele (2.5). În acest fel este descrisă „boala“ omenirii, iar Isus a venit ca doctor la cei bolnavi.
El cheamă la pocăință și la credință ca urmare a venirii împărăției lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor prin lucrările puternice ale lui Isus Cristos (1.15). Schimbarea minții și încrederea în Isus Cristos care a adus cu el lucrările puternice ale împărăției lui Dumnezeu este punctul de pornire în schimbarea omului. O nouă gândire și un nou punct de referință, acestea stau la temelia urmării lui Cristos. Ulterior Isus va vorbi despre aceleași lucruri menționând lepădarea de sine și luarea crucii (8.34). Doar omul care-și trăiește viața pentru Cristos și pentru Evanghelie este cel care și-o salvează (8.35). Devenirea ca un copil este necesară pentru intrarea în împărăția lui Dumnezeu. Omul trebuie să se vadă mic și dependent de Tatăl ceresc dacă vrea să intre în ea (10.15). În ce privește intrarea, omul trebuie să devină ca un copil, în ce privește cine e cel mai mare în împărăție, omul trebuie să devină robul tuturor (10.44).
Un astfel de om trebuie să-l iubească pe Dumnezeu cu toată puterea, iar pe semenii săi ca pe sine însuși (12.31), trebuie să fie gata să depună mărturie înaintea autorităților, și să rabde până la sfârșit ura din partea celorlalți (13.13). Atenția, și vegherea trebuie să fie atitudini constante în așteptarea celei de a doua veniri (10.33).
Lucrarea lui Isus, așa cum o prezintă Ioan Botezătorul este una în care el botează cu Duhul Sfânt (1.8). Această conlucrare dintre Isus și Duhul este prezentă peste tot; vindecările, exorcizările sunt făcute prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Oamenii au nevoie să fie eliberați de sub puterea Satanei (1.34), să le fie iertate păcatele (2.5). În acest fel este descrisă „boala“ omenirii, iar Isus a venit ca doctor la cei bolnavi.
El cheamă la pocăință și la credință ca urmare a venirii împărăției lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor prin lucrările puternice ale lui Isus Cristos (1.15). Schimbarea minții și încrederea în Isus Cristos care a adus cu el lucrările puternice ale împărăției lui Dumnezeu este punctul de pornire în schimbarea omului. O nouă gândire și un nou punct de referință, acestea stau la temelia urmării lui Cristos. Ulterior Isus va vorbi despre aceleași lucruri menționând lepădarea de sine și luarea crucii (8.34). Doar omul care-și trăiește viața pentru Cristos și pentru Evanghelie este cel care și-o salvează (8.35). Devenirea ca un copil este necesară pentru intrarea în împărăția lui Dumnezeu. Omul trebuie să se vadă mic și dependent de Tatăl ceresc dacă vrea să intre în ea (10.15). În ce privește intrarea, omul trebuie să devină ca un copil, în ce privește cine e cel mai mare în împărăție, omul trebuie să devină robul tuturor (10.44).
Un astfel de om trebuie să-l iubească pe Dumnezeu cu toată puterea, iar pe semenii săi ca pe sine însuși (12.31), trebuie să fie gata să depună mărturie înaintea autorităților, și să rabde până la sfârșit ura din partea celorlalți (13.13). Atenția, și vegherea trebuie să fie atitudini constante în așteptarea celei de a doua veniri (10.33).
blog comments powered by Disqus