Faptul că Dumnezeu ne cunoaște pe deplin trebuie să ne determine la închinare. Implicarea lui în viețile noastre este încă de la concepție. El ne-a țesut, noi nu eram ascunși de el, și în cartea lui erau scrise toate zilele vieților noastre, înainte de a fi fost vreuna dintre ele. Ceea ce a creat Dumnezeu este vrednic de a produce mirare. De aceea, cei care vorbesc despre el în chip nelegiuit, care-l urăsc, care iau Numele său ca să mintă, sunt de plâns. În lumina revelației depline aduse de Fiul său, noi acum nu-i urâm, ci îi iubim, dar ei trebuie să știe de la noi adevărul. Răul se strecoară peste tot. De aceea, fiecare trebuie să vegheze permanent în privința lui. Această veghere trebuie să aibă în vedere inima și gândurile, întreaga viață. Orice om are nevoie, nu atât de propria verificare, cât de verificarea lui Dumnezeu. O examinare care se bazează pe cunoaștere și pe testare. Dumnezeu știe totul despre noi, și el știe ce tip de test trebuie să aducă peste noi pentru ca într-adevăr să fim siguri că nu umblăm pe o cale rea, ci pe ce calea veșniciei. Doar așa este cineva sigur că umblă pe o astfel de cale. Dacă în urma testării suntem găsiți pe o cale rea, el să ne ducă pe calea veșniciei. Admiterea acestui fapt este o dovadă de smerenie și ascultare.

Tags: David, Sabou, Inchinare, veghere, Smerenie, Ascultare