- responsabilitatea ospitalității în lumea veche; onoare și rușine în sistemul lumii vechi

- o parabolă despre rugăciune
- dacă oamenii răspund unei cereri, cu atât mai mult Dumnezeu

- o parabolă interogativă (cine dintre voi?) care oferă un răspuns
- nimeni nu ar răspunde așa cum scrie în v.5-7; un astfel de refuz este de negândit
- răspunsul așteptat la întrebare, este „Nimeni!“
- o parabolă care ne dă o întrebare, ne descrie circumstanțele, și ne spune că nimeni nu ar refuza o așa cerere

- ca să nu se facă de rușine (a nu răspunde acestei cereri îl poate face de rușine)

- Dumnezeu nu este ca cel care doarme
- parabola aceasta nu are o afirmație explicită a scopului ei
- ce avem este un argument de tipul „cu atât mai mult“ (cu atât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da); dacă un om se scoală în timpul nopții să împlinească cererea unui prieten, cu atăt mai mult o va face Dumnezeu
- parabola nu îndeamnă la a fi obraznic când te rogi, și nu ne învață că Dumnezeu e ca un prieten, și nici că ne ascultă dacă tot insistăm
- parabola ne învață că Dumnezeu aude rugăciunea și răspunde

Prietenii ne ajută în ciuda diferitelor inconveniențe, și motive. Cu atât mai mult o va face Dumnezeu.
Legătura prieteniei implică disponibilitatea de a ajuta. În culturile răsăritene răspunderea ospitalității era foarte importantă. Într-un așa context, a te trezi și a deschide ușa nu este o problemă. Prietenia și rușinea îl vor determina să o facă. Dacă prietenia dintre oameni, cu toate neajunsurile ei, ne face să credem că vom fi ajutați, cu atât mai mult, atunci când avem nevoie, vom fi ajutați de Dumnezeu.

[Notițe adaptate după studiul lui Snodgrass, Kline R.. Stories with Intent, A Comprehensive Guide to the Parables of Jesus. Grand Rapids: Eerdmans, 2008.]

Tags: Rugaciune, Parabole, Prietenie, Rusine