Dacă citim rugăciunea lui David, din 2 Samuel, capitolul 22, David spune aşa: prin suflarea nărilor Tale, noi ne dăm seama că eşti acolo. Când cei care au văzut şi au auzit lucrurile acestea, au început să se întrebe: Oare asta ce este? Vedem foc peste capul lor, îi auzim vorbind cum nu i-am mai auzit până acum, suntem din toate neamurile pământului, şi fiecare pricepem pe limba noastră, oare asta ce este? Sărbătoarea Cinzecimii, este sărbătoarea Săptămânilor. Exod 23, şi alte texte din Levitic, vorbesc despre sărbătoarea aceea, mai ales cu privire la ce trebuiau să aducă ca şi jertfă, din roadele pământului, în special din grâu, în ziua aceea la Cort, şi mai târziu la Templu. O zi, care avea şi alte semnificaţii deosebite. Numărăm şapte săptămâni de la ieşirea din Egipt, şi ajungem la sărbătoarea Săptămânilor, la Cincizecime. Ziua în care, potrivit cu învăţătura iudaică, poporul a ajuns la Sinai. Legea a fost dată la sărbătoarea Săptămânilor. Cu toate acestea în context, citim din nou acest text, şi vedem ce s-a coborât atunci; era în aceeaşi zi, când Dumnezeu, prin Moise, şi-a dat cuvintele Sale. Rabinii, mai târziu au spus: Ce-a făcut Dumnezeu atunci, a fost mult, mai mult. Legea pe care le-a dat-o, a fost dată în multe limbi, pe înţelesul multor popoare. In ziua aceea, Duhul i-a făcut pe oamenii aceia din Galileia, neînvăţaţi, să vorbească în limbi în care cineva din Mesopotamia să înţeleagă, cineva din Frigia, chiar oaspeţii din Roma, să priceapă ce spun oamenii aceia. Dacă la ieşirea din Egipt, Domnul a ales să Se ridice din morţi, şi este o suprapunere de sărbătoare: Paştele, cu Invierea Domnului. La sărbătoarea Săptămânilor, sărbătoarea în care evreii mulţumeau lui Dumnezeu pentru darea Legii, Tatăl care odată dădu-Se cuvintele Legii, acum a ales să dea tuturor Duhul Său cel Sfânt, şi să înceapă ceva nou, unic, în istoria mântuirii. Asta este ziua Cincizecimii. Şi apostolii au fost miraţi: Ce se întâmplă cu noi? S-a umplut casa unde suntem de un vuiet puternic, Duhul ne umple pe toţi, ce-i asta? Şi Petru ia acel text unic din Vechiul Testament, în care se spune, că peste toţi va fi turnat Duhul Sfânt. Acel text este din prorocul Ioel, din capitolul 2. Şi tot acel eveniment, în complexitatea lui, Apostolul Petru ne învaţă, trebuie să-L vedem, să-L înţelegem, prin ceea ce Domnul a spus de mult, prin prorocul Său: Voi turna peste toţi. Lucrul deosebit în ziua Cincizecimii, în ziua coborârii Duhului Sfânt, este că n-a fost numai pentru cei care erau atunci acolo, ci apostolul Petru ne spune, în versetul 39: Făgăduinţa aceasta este pentru noi, pentru toţi, dar este şi pentru copiii noştri. Şi este şi pentru cei pe care Domnul îi va chema în viitor, indiferent cât de mulţi ar fi. Dacă luaţi o concordanţă şi căutaţi despre Duhul Sfânt în Vechiul Testament, ştiţi ce veţi găsi? Din când în când: peste Moise, peste judecători, peste diferiţi proroci, peste diferiţi împăraţi, peste diferiţi preoţi. Nu avem texte în mod consistent, consecvent, să spună: Tot poporul este plin. Asta era doar o promisiune, şi Domnul a împlinit-o, când având în vedere Inălţarea lui Cristos la dreapta Tatălui, a turnat Duhul Sfânt din belşug. Acesta este evenimentul. Aşa îl explică în prima parte, apostolul Petru. Dar el mai spune ceva la fel de important: Invierea este dovada că Dumnezeu L-a făcut Domn şi Cristos, pe Cel pe care L-aţi răstignit voi. Dar, mai este o dovadă şi mai puternică. El a ajuns sus, la dreapta Tatălui. L-a făcut Domn, Cristos, şi acum a turnat ceea ce vedeţi şi auziţi. Noi am văzut, suntem puţini, vreo 500, 600 de oameni, care L-am văzut înviat, şi suntem martorii Lui, dar voi aici sunteţi oameni din toate naţiunile pământului, şi aţi văzut ce-a turnat, doar pentrucă este Domn şi Cristos a putut face lucrul acesta. Aşadar, coborârea Duhului Sfânt este o dovadă vizibilă, în auzul tuturor, că Tatăl L-a făcut Domn şi Cristos, pe Cel pe care ei L-au răstignit.
Când au fost în camera de sus, le-a spus: Vă trimit un Mângâietor. Poate ar fi mai potrivit, mai bogat, să spunem, în limba română: Vă trimit un Sfătuitor. Cineva, care e lângă voi, şi vă învaţă adevărul, vă călăuzeşte în el, vă dă putere să Mă mărturisiţi, mijloceşte pentru voi. Dacă ne-ar fi spus nouă, dacă eram acolo, aproape sigur, ne-am fi gândit: oare cum va fi? Că Mântuitorul spune: Vă voi trimite un alt Sfătuitor. Noi L-am văzut pe El, cum ne-a sfătuit, cum ne-a mângâiat, cum ne-a călăuzit, cum ne-a hrănit. Şi acuma ne spune: Ne trimite un altul, care ia din ce-i al Lui, şi ne aduce nouă.
Dovada cea mai bună din Cartea Faptele apostolilor, că ceea ce au trăit ei atunci în Ierusalim este adevărat, o găsim în întâmplarea cu Corneliu. Petru, când este tras la răspundere: - suntem în Fapte 11.15 - Ce-ai căutat în casa unui netăiat împrejur? Ce-ai făcut acolo? Petru răspunde: Ascultaţi, Domnul m-a trimis, dar a făcut mai mult de atât. Când am început să le predic Cuvântul, Duhul S-a coborât peste ei, aşa cum S-a coborât peste noi, la început. Şi cine eram eu, să mă împotrivesc Duhului lui Dumnezeu. Impotrivitorii răspund după aceea: Acum ne dăm seama, că Domnul a dat şi Neamurilor pocăinţa, ca să aibă viaţa.
Un eveniment deosebit de complex. Când Duhul lui Dumnezeu Se coboară peste un om, el se întoarce la Dumnezeu. Intotdeauna, în Cartea Faptele apostolilor, este o asociere strictă, între coborârea Duhului, pocăinţă, şi credinţă. Toate marchează acea experienţă, de la începutul vieţii creştine. Il mărturisim, prin Duhul Sfânt, pe Isus, ca Domn, avea să spună Pavel, mai târziu. Innoirea este o lucrare a Duhului Sfânt; tot Pavel o spune, în Epistola către Tit.
Dar, vreau, în continuare foarte pe scurt, din cartea Faptele apostolilor, pentrucă Mântuitorul le-a promis un Sfătuitor, cineva care e cu ei, îi duce de mână, îi ajută sau îi opreşte să facă anumite lucruri, vreau să vedem cum s-a manifestat aceasta în viaţa primilor creştini.
Duhul, care S-a coborât la Cincizecime, face următoarele lucruri cu Biserica primară, în cartea Faptele apostolilor. Aşa cum spune apostolul Petru, Duhul arată lucruri extraordinare. Unora le descoperă cerul, să-L vadă pe Dumnezeu, în mod unic. Citiţi în capitolul 7, despre Ştefan. Se spune aşa la versetul 55: Prin Duhul, văd cerul deschis, slava lui Dumnezeu, şi la dreapta Lui, Il văd pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Anania, suntem în capitolul 9, Anania din Damasc, prin Duhul, ne spune Cuvântul lui Dumnezeu, că a cunoscut ce i s-a întâmplat lui Saul, când venea pe drumul Damascului. Şi spune: Te duci pe şoseaua aceea, pe strada aceea, acolo găseşti un om, pe care l-am pus de o parte. Prin Duhul lui Dumnezeu, noi învăţăm lucruri, pe care oamenii nu ni le pot spune. Atât de mult ne poartă de grijă. Duhul Sfânt în Cartea Faptele apostolilor, îi călăuzeşte pe primii creştini, le dă porunci, îi instruieşte. De exemplu, în capitolul 8, Duhul îi spune lui Filip: Du-te pe drumul care duce spre Gaza, şi vei întâlni un eunuc. Omul acela citea din profetul Isaia, şi din acel text a început şi I L-a propovăduit pe Isus. In capitolul 10, înainte de întâmplarea cu Corneliu, Duhul i-a spus lui Petru: Ascultă, o să bată trei oameni la uşă, deschide-le şi du-te cu ei, Eu i-am trimis. In capitolul 11, Petru repetă şi spune: Duhul mi-a spus să mă duc cu ei. In capitolul 13, toată Biserica din Antiohia se ruga, şi Cuvântul Domnului spune aşa, la versetul 2: Duhul a zis: Puneţi-Mi de o parte, pe Barnaba şi pe Saul. Şi aşa s-au trimis primii misionari din Biserica primară. Asta a fost în Antiohia. Suntem în capitolul 15, la Ierusalim, unde este acel verset foarte cunoscut: S-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu punem alte poveri peste fraţii dintre Neamuri. Pavel în capitolul 16, spune aşa: Am fost opriţi de Duhul să vestim Cuvântul, în Asia. Ii îndeamnă la anumite lucruri, şi îi păzeşte de anumite pericole. In Cartea Fapte, Duhul dă discernământ când ai nevoie să iei hotărâri dificile, grele. Cuvântul spune aşa, în capitolul 13. Saul era de faţă cu un vrăjitor, şi Cuvântul spune despre el: Plin de Duhul Sfânt s-a uitat ţintă în ochii lui, şi i-a spus: Om viclean, ce eşti!. A perceput ce-i în spatele acelui om. Puterea care lucrează prin el, Duhul i-a descoperit-o.
Ultimele lucruri pe care vreau să le menţionăm, sunt cu privire la mărturia, pe care prin Duhul, o aduc primii creştini. In Fapte 1.8, Mântuitorul aşa i-a învăţat: Staţi în Ierusalim; se va coborâ o putere, Duhul Sfânt peste voi, apoi Imi veţi fi martori în Iudeea, Samaria şi până la marginile pământului. In capitolul 4, mai departe, despre Petru se va spune lucrul acesta: Petru, plin de Duhul Sfânt le-a spus: …- şi urmează o nouă predică a lui Petru. In capitolul 6, despre Ştefan se spune: Ei nu s-au putut împotrivi, faţă de înţelepciunea şi Duhul Sfânt, de care era plin.
O promisiune pe care Mântuitorul şi-a împlinit-o, fără de care primii creştini nu puteau face faţă la împotrivirea la care urma să fie supuşi: atac din partea conducătorilor iudeilor, iar apoi cu toate împotrivirile, cu toate duhurile rele, din lumea romană. Fără El, lucrarea lor, n-ar fi propăşit. Fără coborârea Duhului peste ei, ei n-ar fi ajuns cu Evanghelia la Roma, şi mai departe de Roma. Noi astăzi, n-am fi aici. Lucrarea n-ar merge mai departe, dacă Fiul nu şi-ar fi împlinit promisiunea.
De aceea, ceea ce sărbătorim noi astăzi, este Dumnezeu la lucru, în viaţa omului. Este Dumnezeu care-şi duce Biserica mai departe, şi mai departe, până în ziua în care El o va chema la El.

Tags: Luca