Slujire, nu stăpânire
28/10/12 14:51 Filed in: Ucenicie | Noul Testament
Ucenicii trebuie să se raporteze unii la alții potrivit cu ce îi învață Învățătorul lor, nu cu ceea ce văd la oamenii din jurul lor. Întâmplarea relatată în Matei 20 în care o mamă cere pentru fiii ei să stea la dreapta și la stânga lui Isus când acesta va veni în Împărăția sa este împrejurarea în care Isus își învață ucenicii despre întâietate și intenții de mărire.
Din cererea acestei mame vedem dorința ei ca fiii ei să fie cei dintâi și în poziții de autoritate. O mamă își dorește ceea ce este mai bun pentru fiii ei, dar adesea acest lucru este preluat din ceea ce se vede în jur; modelele care ne înconjoară nu sunt întotdeauna cel mai bun drum pe care trebuie să-l urmăm. Puterea corupe pe om. Domnia și stăpânirea poate duce la tiranie. Fiecare conducător are nevoie de pârghii obiective care să-l păzească de la ajunge corupt de setea de putere.
Domnul Isus îi învață pe ucenici că nu există dorință nobilă după întâietate. A fi cel dintâi, a fi cel mai mare, nu trebuie să fie în planul nostru de lucru. Când surprinzi astfel de gânduri și intenții trebuie să lași la o parte. Ceilalți nu există pentru a fi stăpâniți, ci pentru a fi slujiți. În fapt doar slujirea poate avea influență în bine în viețile celorlalți. Cineva acceptă ceva de la tine doar atunci când este convins că îi ajuți, că îi vrei binele.
Isus însuși se raportează în acest fel la toți oamenii. El a venit nu să i se slujească, ci el să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. Slujirea radicală a Fiului a fost până la moarte. În acest fel s-a câștigat răscumpărarea celor mulți. Avem, astfel, de a face cu o slujire radicală care duce la eliberare. Acesta este modelul pe care trebuie să-l urmăm în legăturile cu ceilalți oameni: slujire nu stăpânire.
Domnul Isus îi învață pe ucenici că nu există dorință nobilă după întâietate. A fi cel dintâi, a fi cel mai mare, nu trebuie să fie în planul nostru de lucru. Când surprinzi astfel de gânduri și intenții trebuie să lași la o parte. Ceilalți nu există pentru a fi stăpâniți, ci pentru a fi slujiți. În fapt doar slujirea poate avea influență în bine în viețile celorlalți. Cineva acceptă ceva de la tine doar atunci când este convins că îi ajuți, că îi vrei binele.
Isus însuși se raportează în acest fel la toți oamenii. El a venit nu să i se slujească, ci el să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. Slujirea radicală a Fiului a fost până la moarte. În acest fel s-a câștigat răscumpărarea celor mulți. Avem, astfel, de a face cu o slujire radicală care duce la eliberare. Acesta este modelul pe care trebuie să-l urmăm în legăturile cu ceilalți oameni: slujire nu stăpânire.
blog comments powered by Disqus