Teleios - context lingvistic dat de LXX

Cuvântul folosit de Mântuitorul, tradus în limba română a anilor 1920 cu desăvârşire, este un cuvânt folosit în contexte în care vrei să areţi ceva care a ajuns până la sfârşit, a ajuns până la capăt. Când vrei să spui despre ceva că este complet, că nu-i mai lipseşte nimic, atunci foloseşti acest cuvânt. Întâmplarea din Evanghelia după Matei care ilustrează această frământare o avem în Matei 19.16-20: „Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică”? El i-a răspuns: „De ce Mă întrebi: „Ce bine”? Binele este Unul singur, dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile”
„Care? ” I-a zis el, şi Isus i-a răspuns; „Să nu ucizi, să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă. Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta, şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Tânărul i-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea, ce-mi mai lipseşte?” Vă rog să fiţi atenţi la cuvintele „Ce-mi mai lipseşte.” Care este lucrul de care mai am nevoie să ajung complet, să fac tot sau să fiu tot ceea ce-mi cere Dumnezeu? Această stare de vorbă a Mântuitorului cu tânărul bogat ilustrează conceptul pe care căutăm noi să-l înţelegem. Să ajungi în situaţia în care nu-ţi mai lipseşte nimic, eşti complet.
Reuşim să înţelege mult din ceea ce vrea Mântuitorul, pentru că această idee nu este nouă în Biblie. Tema desăvârşirii nu apare pentru prima dată în Matei 5.48. Când Vechiul Testament ebraic a fost tradus în limba greacă (avem traducerea cunoscută sub numele de Septuaginta) traducătorii care s-au frământat cu conceptele evreieşti să le pună într-o altă limbă, când au ajuns la Deuteronom 18.13, au ales acest cuvânt pe care îl avem și noi în Matei 5.48. Acolo este un paragraf despre ghicitorie, despre vrăjitorie. Când poporul intră în Canaan şi vede toate relele acestea, i se spune ce trebuie să facă, și Cuvântul spune aşa:
„Tu să te ţii în totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul tău.“
Acest şir de cuvinte; „Totul totului tot” arată dăruirea deplină din partea cuiva. Nu mai încape altceva, numai şi numai pentru Dumnezeu. Traducătorii, pentru a exprima pe înţelesul grecilor, au ales cuvântul pe care-l avem noi în Matei 5:48, și astfel înțelegem acel text ca „Tu să te ţii într-un mod deplin numai de Domnul Dumnezeul tău.” Acesta este un verset esenţial, să fii în totul totului tot al Domnului, şi numai al Domnului. Acelaşi cuvânt apare şi în alte contexte. Când au fost puşi în situaţia de a traduce expresia care vine să descrie cum trebuie să fie jertfa, cum trebuie să fie mielul de jertfă, la noi scrie să fie „fără cusur,” adică o jertfă la care nu-i lipseşte nimic. Și acolo e folosit acelaşi cuvânt. De asemenea când s-a căutat termen pentru a descrie tot în contextul jertfelor „arderea de tot,” jertfa care se mistuie într-un mod deplin, avem aceiaşi familie de cuvinte folosită.
Deja cred că se limpezeşte în mintea noastră, ce a vrut Mântuitorul, şi ce a avut El în vedere cu privire la mine şi la tine, ca unii care-l urmăm pe El. Mulţumim lui Dumnezeu că există alte texte care ne ajută să înţelegem şi mai mult. Avem în Vechiul Testament Cărţile mpăraţilor, o colecţie de cărţi care ne descriu pe conducătorii poporului. Ne aducem aminte din lectura pe care am avut-o din acele cărţi, când împăratul a murit, într-un mod constant apare despre el o observaţie, o observaţie vizavi de inima lui; despre unii ni se spune că inima lui a fost într-u totul a Domnului, iar la alţii scrie că inima lui nu a fost într-u totul a Domnului. Avem exemple în 1 Împăraţi 8, 11 și 15; îi putem vedea acolo pe Solomon, pe Abia, și pe Asa. Unii nu au avut o inimă în întregime pentru Domnul, alţii au avut o inimă într-u totul predată Domnului. În Vechiul Testament versetele pe care vreau să le citesc, şi care pentru mine au fost neaşteptate atunci când am citit şi am căutat, versetele neaşteptate au fost câteva versete din Cântarea Cântărilor capitolul 5. Avem aici un bărbat care-i face o declaraţie de dragoste soţiei lui, şi el alege să folosească aceiaşi familie de cuvinte, acelaşi termen pentru a o descrie pe ea, Cântarea Cântărilor 5.2b:
„Deschide-mi soro, scumpo, porumbiţo, neprihănit-o.
Deschide-mi cea care eşti în întregime a mea şi numai a mea.“
Un alt exemplu în avem în Cântarea Cântărilor 6.9a:
„Dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea.
Cea într-u totul a mea.“

Despre Tatăl în Evanghelia după Matei

Acesta este contextul de idei pe care un cititor evreu îl are când citeşte Matei 5.48. Ce ne-a poruncit nouă Domnul prin Moise în Deuteronom 18, felul în care împăraţii noştri au fost evaluaţi, şi toate acele idei ale unei dăruiri totale. Pe toate acestea le are în veder şi Isus din Nazaret Isus. Aşadar, „fiţi şi voi desăvârşiţi, aşa cum Tatăl vostru din ceruri este desăvârşit!“
Știţi ce avem de făcut în continuare? Să ne uităm în Evanghelia după Matei şi să vedem ce ne spune evanghelistul Matei despre Dumnezeu Tatăl, pentru că El ne este dat ca model. Cum este Tatăl într-un mod deplin tot aşa suntem chemaţi să fim şi noi. Versetul de la care pornim este Matei 5.45: „Ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri, căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.“ Avem un Tată care ca şi Creator poartă de grijă tuturor. Deja începem să vedem încotro vrea să ne ducă Mântuitorul. Când ne spune, cum este Tatăl desăvârşit aşa să fiu şi eu, cum El dă ploaie peste cel rău şi peste cel nedrept, cum El îi poartă de grijă şi aceluia, aşa mă cheamă şi pe mine să mă raportez la el. El mergem mai departe și în Matei 6.9-10 spune: „Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri, Sfinţească-se Numele Tău. Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.” Aici avem o altă dimensiune a portretului Tatălui în Evanghelia după Matei: un Tată care în mod treptat, cu răbdare îşi extinde împărăţia din cer, tot mai mult şi pe pământ, un Tată care ştie ce are de făcut, un Tată care face totul la vremea lui, un Tată care vrea să cuprindă şi cerul şi pământul, un Tată care continuă să rămână sfânt, şi care îi invită şi pe alţii să i se alăture în extinderea împărăţiei Lui. În Matei 6.26 avem textul care spune: „Uitaţi-vă la păsările cerului, ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte, oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?“ Dumnezeu, Tatăl nostru, este un Tată care poartă de grijă şi la cele mai neînsemnate lucruri de care avem nevoie. Noi învăţăm următoarea lecţie de aici: un Tată care hrăneşte o pasăre, cum nu mă va hrăni şi pe mine? În Matei 7:21 Isus le spune că „Nu ori şi cine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.“ Toate lucrurile acestea pe care noi le-am citit despre Tatăl, nu sunt opţionale pentru noi. La nivel declarativ putem spune, şi ne putem adresa în felul acesta, Doamne, dar Dumnezeu nu ne ascultă pentru că noi nu-i împlinim voia. El este model şi trebuie să fie model de urmat pentru toţi în toate. Matei 10.19-20 este un verset care este o profeţie: „Dar când vă vor da în mâna lor să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune, căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela. Fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.“ Când ucenicului îi merge greu, când este prigonit, Tatăl se va manifesta; Tatăl îi ajută să fie o mărturie. În Matei 16.17 ucenicii sunt împreună cu Domnul Isus în Cezareea lui Filip. El le pune o întrebare cheie: cine zic oameni că sunt, și cine ziceţi voi că sunt? Petru răspunde: Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu. Iar Mântuitorul le spune: Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis; „Ferice de tine Simone fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”. De aici învăţăm că Dumnezeu Tatăl este cel care ne descoperă pe Fiul lui. În Matei 18.19, avem un verset care spune aşa: „Vă mai spun iarăşi, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.“ Acesta este un verset foarte asemănător cu cel de la începutul Evangheliei care spune, că Tatăl dă daruri bune, Tatăl hrăneşte păsările, Tatăl poartă de grijă.
În Matei 26.42-43 avem rugăciunea Mântuitorului care spune aşa: „S-a depărtat a doua oară, şi S-a rugat zicând: „Tată dacă nu se poate să se depărteze de la Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” S-a întors iarăşi la ucenici, şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Tatăl a spus că nu se poate! Vor fi situaţii în care rugăciunile mele nu trebuie ascultate. Aceasta nu este o dovadă a răutăţii lui Dumnezeu, ci este o dovadă a dragostei lui Dumnezeu, şi a purtării Lui de grijă. Cum El i-a spus nu Fiului Său, îmi va spune şi mie nu. Când tu ştii că pentru fratele tău este mai bine să spui nu, spune nu. Ne uităm în încheiere la Matei 28 unde avem marea trimitere. În cadrul lucrării ucenicilor avem pentru ultima oară menţionarea Tatălui, Matei 28.19: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi a Fiului şi al Sfântului Duh.“ Viaţa creştină începe în felul acesta, o viaţă peste care este chemat Numele Tatălui. Tatăl trebuie să ne fie modelul pentru o viaţă trăită pe deplin pentru cauza cea bună. Dacă vrei să-l înveţi pe un evreu calea desăvârşirii, cine altcineva poate fi modelul decât Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov. Într-o carte ca aceasta nu Domnul Isus este prezentat ca şi model, ci Tatăl este prezentat ca şi model. Când ai o audienţă de acel tip aşa o ajuţi să se dăruiască pe deplin lui Dumnezeu, să-l asculte pe deplin pe Dumnezeu. Cum este Dumnezeul părinţilor noştri aşa trebuie să fim şi noi.

Contextualizare contemporană

Adunând toate lucrurile acestea şi aducându-le astăzi, aici, atât de departe de audienţa de la început originală, cum implementăm în vieţile noastre Matei 5.48 „voi fiţi dar desăvârşiţi după cum Tatăl vostru din ceruri este desăvârşit“? Noi ştim că în Dumnezeu nu este umbră de mutare, Dumnezeu este acelaşi, ieri, azi şi în veci. Este acelaşi, cum a fost pentru ei, aşa este şi pentru noi. De aceea, putem lua direct aşa cum este descris Tatăl ca şi model. Dacă Tatăl poartă de grijă la cele mai neînsemnate făpturi, şi eu ca ucenic sunt chemat să fac la fel, dacă Tatăl doreşte să-şi extindă împărăţia din cer, şi să cuprindă întreg pământul eu sunt chemat să slujesc şi să lucrez alături de El, ştiind că voi da şi peste oameni buni şi peste oameni răi, şi peste drepţi şi peste nedrepţi. În calea slujirii, urmând exemplul Tatălui, nu trebuie să ne stea nimic în cale, ci să avem o viaţă în totul totului tot pentru Domnul. Portretul Tatălui merge mai departe. Trebuie să ducem adevărul la toţi oamenii. Tatăl, în Evanghelia după Matei, este un Tată care ne descoperă pe Fiul. Noi suntem chemaţi să fim nişte ucenici care descoperim pe Fiul, la aceasta suntem chemaţi, să ajungem să credem că Cel ce a venit e Cel făgăduit, că Tatăl şi-a ţinut promisiunea, că acesta şi numai acesta este adevărul. Iar la urmă, urmând exemplul Tatălui, de multe ori va trebui să spui nu. Toate fac parte dintr-o viaţă dăruită pe deplin Tatălui, urmând exemplul Tatălui. În istoria lui Israel au fost mulţi împăraţi care au făcut lucruri extraordinare, dar când totul s-a terminat, când s-a tras linia, s-a spus despre ei un singur lucru, dacă inima le-a fost într-u totul sau nu a Domnului. Despre mine şi despre tine se va spune la fel.

Tags: Isus, Matei