Happiness and External Goods in Nicomachean Ethics

Happiness and External Goods in Nicomachean Ethics (Pickwick Publications, 2019)
This project explores the topic of dependency of happiness on external goods in Nicomachean Ethics. In this project I defend the following thesis: the dependency of happiness on external goods, in EN, is interpreted in the light of its political self-sufficiency, and in the light of our political humanity; this dependency is of three kinds: 1) enhancing-instrumental, 2) constitutive, and 3) subsistent.
The political self-sufficiency of happiness means that, the ultimate good of man, the good of the ruling science of Politics, is self-sufficient based on the self-sufficiency of the city. According to Aristotle, every human being, by nature, is political. The nature of every human being is fundamentally relational. We are what we are, among and with others in the city. This constitutive political human nature functions best only in the city. Based on this political anthropology I interpret the dependency of the human political good on external goods in EN.
svs-heg-ne-cover
Comments

Rolul profesorului în prevenirea plagiatului

SABOU, Sorin, The Role of the Professor in Preventing Plagiarism / Rolul profesorului în prevenirea plagiatului, Jurnal teologic Vol 18, Nr 1 (2019): 5-14.
Abstract
The traditional approaches to prevent plagiarism sees it as 1) a moral error, and 2) something illegal. These traditional approaches do not lead to the satisfactory results in preventing plagiarism. More recently, internet plagiarism is an educational disaster which shows the problems of the present system of education. To understand academic integrity, the student needs to acquire a set of skills which help him/her to see the value of using the sources correctly.
Keywords: plagiarism, education, essay, book review
Institutul Teologic Baptist din București
ssabou@itb.ro

Comments

Luther despre libertate

SABOU, Sorin, Luther despre libertate / Luther about Liberty, Jurnal teologic Vol 17, Nr 1 (2018): 47-65.
Prorector, Institutul Teologic Baptist din București
ssabou@itb.ro
Abstract
The thesis of this paper is that Luther understands liberty in paradoxical terms. On one hand, a Christian experiments liberty in its fullness, because a Christian is a free lord, and on the other hand, a Christian is under the dominion of all. This paradox of a lord-servant is the framework used by Luther to conceive his understanding of liberty. Luther explains this in anthropological and soteriological terms. For Luther, a Christian has two natures, one spiritual, and one bodily; salvation works at both these levels. At the level of the soul, faith is the decisive element which brings liberty to the Christian, and at the level of the body, a Christian practices obedience because of his faith. For Luther, liberty is mainly spiritual, it is a liberty of the heart.
Keywords: Luther, liberty, Reformation, faith, justification


Comments

Happiness as Actuality in Nicomachean Ethics, An Overview

Sabou, Sorin. Happiness as Actuality in Nicomachean Ethics, An Overview. Eugene: Pickwick Publications, 2018.
This is a study about the meaning of happiness [εὐδαιμονία] in Aristotle’s Nicomachean Ethics (EN). This study argues that εὐδαιμονία in EN means actuality, and it has to be interpreted through the lenses of two metaphors used by Aristotle in EN 1.7 1098a21 and 10.6 1176a30: the ‘perimeter of good’ and the ‘imprint of happiness’. To explain the meaning of happiness [εὐδαιμονία] Aristotle, first has to delineate the ‘perimeter of good’ of man, and he does that with the help of two criteria: the final end [τέλος] and the function of man [ἔργον ἀνθρώπου]. These two criteria are metaphysical concepts which describe the ‘good’ as the final metaphysical aim of every person, and the best every person can be. This metaphysical teleological aim is the ‘actuality of the soul’ according with excellence. This is the ‘perimeter’ within which Aristotle inquires about the good of man [εὐδαιμονία].
These two criteria of finality and function reach their completion in the activity of contemplation [θεώρια]. This activity is the activity of the ‘highest part of us,’ the intellect, and this is the complete εὐδαιμονία. This is how εὐδαιμονία is ‘blown’ into every human life who achieves actuality, which is the actuality of the rational intellect. These metaphors of ‘perimeter’ and ‘imprint’ are political and educational metaphors. They describe what happens in the city, and how people achieve their ultimate goal, εὐδαιμονία, which is their actuality.


sabou-happiness-nicomachean-ethics
Comments

Cartea neamului lui Isus Cristos

De la Avraam la Cristos istoria mântuirii este înțeleasă în trei serii de câte paisprezece (Matei 1.1-17). Această abordare este inspirată de valoarea numerică a consoanelor numelui lui David (dwd, 4+6+4). În acest fel genealogia genezei lui Isus Cristos este prezentată în termeni regal davidici. Astfel, caracterul implicit mesianic davidic este așezat la temelia discursului. Aceste trei serii de câte 14 identifică patru momente (personaje sau evenimente) cruciale din istoria poporului lui Dumnezeu. Aici trebuie menționat faptul că toată descrierea este făcută în contextul fundamental al existenței poporului ales al lui Dumnezeu.
Read more...
Comments

The Christ event and life as a citizen

Philippians 2.5-11 is not a text about Christ as such, for the sake of Christ, but a text in which the thinking/the mindset of Christ is a model to be implemented among and in the members of the church at Philippi. If this, or a version of this hymn, was part of the early Christian worship it can be easily seen the development of thought and understanding in the first generation of Christians. Between the scenes in the Gospels and the sayings of Jesus, and a text like this about Christ there is a long way in terms of concepts, images, argument and relevance. The particularities of understanding and depiction have to receive full attention for offering a way forward in unpacking a mindset and its relevancy for others. This overall perspective of Christ's mindset/thinking has to be the main point of interpretation throughout the exposition. Read more...
Comments

Evanghelia Fiului lui Dumnezeu

Paul, rob al lui Cristos Isus, chemat apostol, pus de o parte pentru evanghelia lui Dumnezeu, pe care a promis-o mai dinainte prin profeţii lui în Scrierile Sfinte cu privire la Fiul său venit din sămânţa lui David potrivit cărnii, desemnat Fiu al lui Dumnezeu în putere potrivit Duhului sfinţeniei din învierea morţilor, Isus Cristos Domnul nostru. (Romani 1.1-4)
[2] Evanghelia lui Dumnezeu nu este un mesaj supriză, deoarece ea a fost anunţată din timp, după cum arată Sfintele Scripturi. Pavel nu face trimitere la vreun text anume în care să fi fost anunţată evanghelia, dar cel mai probabil, el s-ar referi la texte cum ar fi Is. 9.1-6; 11.1-9; Ier. 23.5; 31.31-34. Aceasta arată că lucrarea lui Dumnezeu are continuitate, „atunci“ şi „acum“: ceea ce a fost promis atunci are loc acum. Înţelesul termenului „evanghelie“ este un subiect în dezbatere. Pavel foloseşte acest termen în mod absolut; nu mai întâlnim o astfel de folosire la alţi autori antici. Acest substantiv este definit de lucrarea lui Dumnezeu în trimiterea Fiului său subliniindu-se în special lucrarea sa pământească şi înălţarea în glorie. Pentru că în VT termenul „evanghelie“ nu este folosit în context religios cu referire la „veştile bune“ ale lui Dumnezeu, este posibil ca evanghelia proclamată de Pavel să fie înţeleasă în contrast cu limbajul cultului împăratului. Acolo evenimentul major ale „zilei de naştere a zeului nostru [Cezar August] a marcat, datorită lui, începutul veştilor bune pentru întreaga lume.“ De asemenea urcarea pe tron a împăraţilor romani era un eveniment dătător de speranţă, pentru că se inaugura astfel o nouă epocă. Pentru că Pavel citează în 10.15 unul dintre textele importante cu privire la „proclamarea evangheliei“ în VT, şi anume Isaia 52.7, este posibil că acesta să fi stat la originea acestui contrast cu cultului împăratului. Astfel cei care aud evanghelia o pot înţelege prin comparaţie cu evenimentele din viaţa şi realizările împăratului Romei. Datorită felului în care este prezentat conţinutul evangheliei este posibil ca în v.3-4 Pavel să facă trimitere la o formulare care era în circulaţie în biserica primară; nu mai întilnim o astfel de descriere a conţinutului evangheliei la Pavel. Read more...
Comments