De la Avraam la Cristos istoria mântuirii este înțeleasă în trei serii de câte paisprezece (Matei 1.1-17). Această abordare este inspirată de valoarea numerică a consoanelor numelui lui David (dwd, 4+6+4). În acest fel genealogia genezei lui Isus Cristos este prezentată în termeni regal davidici. Astfel, caracterul implicit mesianic davidic este așezat la temelia discursului. Aceste trei serii de câte 14 identifică patru momente (personaje sau evenimente) cruciale din istoria poporului lui Dumnezeu. Aici trebuie menționat faptul că toată descrierea este făcută în contextul fundamental al existenței poporului ales al lui Dumnezeu. Read more...
Înțelegerea de sine este necesară pentru a trăi așa cum trebuie. Un creștin trebuie să se înțeleagă pe sine așa cum îi spune Isus Cristos. Un creștin este mai mult decât în cetățean cu drepturi nelimitate, ori un om care își socotește cantitatea de fericire la care poate ajunge, dacă face anumite lucruri. Un creștin se vede pe sine într-o legătură de viață și de moarte cu Isus Cristos. Un creștin se vede pe sine ca o mlădiță în adevărata viță care este Isus Cristos. Acest fapt schimbă fundamental ceea ce urmează să facă, și felul în care urmează să fie, în orice loc s-ar afla. Read more...
Citesc cu interes o polemică recentă în România cu privire la sensul unei expresii pauline: pistis Christou. Lucrul bun este că această dezbatere a ajuns şi la noi, lucrul mai puţin bun este că textele acestei polemici ne ajută prea puțin la înţelegerea problemei/disputei. Deşi polemica de la noi este spumoasă nu este nici pe departe la intensitatea alteia din trecut pe aceeaşi temă. Ştim de la R. Hays cum s-au desfăşurat apostrofările la începutul anilor 1990 între J.D.G. Dunn şi teologii din America de Nord (Hays, 1991, p. 714). Dunn se întreaba mirat cum de aşa de mulţi dintre ei, care intepretează pistis Christou ca un genitiv subiectiv, sunt ca porcii în care au intrat dracii care au ieşit din îndrăcitul din Gadara şi acum năvălesc la vale şi se aruncă în mare; la care cei din America de Nord i-au răspuns prin cuvintele spuse de cei din Gadara după ce au văzut ce s-a întâmplat cu porcii lor: Pleacă de aici! Read more...
- aceasta este o parabolă narativă, o povestire intenționată să slujească drept exemplu („Du-te și fă și tu la fel!“) - această parabolă nu apare în celealte Evanghelii - cărturarul întreabă cu privire la „Cine este semenul meu?“ și primește răspuns cu privire la „Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinie tâlharilor?“ - este această parabolă spusă din punctul de vedere a celui căzut între tâlhari? Da. Read more...
Pentru că n-avem multe texte despre Toma, este o oarecare revenire anuală, la același personaj, din același loc din Scripturi - Ioan 20:24-29. Evangheliștii Matei, Luca, Marcu nu ne dau un portret al acestui om. Doar Ioan o face. Ioan construiește cu mare atenție portretul lui Toma în Evanghelia lui. De trei ori ne vorbește despre el: în capitolul 11, în capitolul 14 și aici, în capitolul 20. Inainte de a vorbi despre el, vreau să facem câteva observații din alte texte din Scripturi despre îndoială.
Aflarea adevărului despre o anumită situație este un lucru necesar. Pentru ca acest lucru să fie posibil este nevoie de susținerea mai multor mărturii. În acest fel se ajunge la o reconstruire a situației inițiale și se poate lucra pentru aflarea unei soluții. Când se află adevărul despre o situație putem vorbi în cunoștință de cauză și îi facem astfel cinste lui Cristos.
Din experienţa vieţii mărturisim nevoia tăriei lăuntrice. De aceea este nevoie ca pe lângă rugăciunile făcute pentru sănătatea omului din afară să ne rugăm şi pentru întărirea omului dinlăuntru. Pentru a realiza acestă tărie este nevoie, potrivit cu rugăciunea apostolului Pavel (Ef. 3:14-21), de trei lucruri: o anumită temelie, un anumit conţinut şi o anumită înţelegere a vieţii. Read more...
Luther foloseste termenul consubstantiere pe care il explica folosind asemanarea cu fierul inrosit: ca in fierul inrosit in care sunt prezente si fierul si focul, tot asa painea si vinul, si trupul si sangele lui Cristos sunt prezente in elementele Cinei. Punctul de pornire al criticii lui este dat de binecuvantarile aduse de Cina Domnului in vietile crestinilor. 'Noi primim ceea ce spune Cuvantul.
In calea lucrarii misionare a bisericii sunt multe piedici. Puterile intunericului cauta sa foloseasca tot ce ar putea opri pe oamenii din poporul lui Dumnezeu sa ajunga cu evanghelia lui Cristos la ceilalti oameni. Una dintre aceste piedici este apartenenta etnica. Mostenirea istorica a fiecarui grup etnic ofera acestuia elemente identitare prin care acesta se definteste in lume. Istoria conflictelor si aliantelor, a reusitelor si dezastrelor da culoare starii de spirit a acelui grup.
Eficacitatea slujirii personale depinde in ultima instanta de calitatea vietii personale. Slujirea crestina este intotdeauna intr-o comunitate. Noi avem curajul sa ne apropiem de celalalt si sa tinem seama de ceea ce vrea si spune numai daca suntem convinsi ca inima acestuia este curata. Fiecare suntem doritori ca eventuala deschidere spre cineva sa fie facuta intr-un context al increderii care are la baza lucrarea lui Dumnezeu.
Asezarea temeliei bisericii a constituit una dintre principalele lucrari ale apostolilor. Invatatura apostolilor a constituit baza si standardul pentru lucrarea bisericii. Vedem in proclamarea apostolica patru elemente constante. Acestea sunt: implinirea planului lui Dumnezeu, recapitularea lucrarii lui Cristos cu accent pe moartea si invierea lui, marturia Scripturilor, si chemarea la pocainta. Evenimentele care au avut loc in Galilea, Iudea, si Ierusalim sunt evenimente care stau la apogeul lucrarii lui Dumnezeu in viata poporului sau.
O comunitate ca o familie chemata sa-si desfasoare lucrarea in conditii stricte, ca si cum ar depune marturie la un tribunal. Relatii puternice in interior si calitate ireprosabila a adevarului raspandit intre popoare. Aceasta este biserica. Cristos cel inviat s-a inaltat la cer si astfel modul in care el este experimentat de catre comunitate a trecut de la fizic la spiritual. El este cu ai lui pana la sfarsitul veacurilor. Prezenta lui este spirituala.
In imprejurarile relatate in Biblie instruirea are un rol fundamental in intemeierea si lucrarea comunitatii. Revelarea lui Dumnezeu poporului sau este elementul central al existentei acestuia; identitatea, raportarea la altii, idealurile, supravietuirea in vremuri grele atarna total de adevarul dat de Dumnezeu. Pentru ca acest element este atat de puternic devine tinta diferitelor abuzuri.
O raspundere fundamentala a bisericii este de a sustine cu tarie adevarul revelat al lui Dumnezeu. In acest context trebuie experimentatate relatiile dintre cei care sunt parte din familia lui Dumnezeu. Adevarul lui Dumnezeu revelat in creatie, in Scripturi, si in mod deplin in Isus Cristos trebuie inteles, explicat si trait de catre biserica lui Dumnezeu.